Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCAȚIEI
Filosofia educației s-a schimbat și a evoluat de-a lungul diferitelor perioade și epoci. În
perioada clasică, gânditorii precum Platon și Aristotel au pus accentul pe formarea
caracterului moral și dezvoltarea intelectuală. În epoca modernă, filosofii cum ar fi John
Locke și Jean-Jacques Rousseau au subliniat importanța educației naturale și a dezvoltării
individuale. În epoca contemporană, filosofii precum Paulo Freire și Nel Noddings au
adus în prim-plan concepte precum educația liberatoare și educația bazată pe relații
umane.
PRINCIPALELE IDEI ALE ORIENTĂRII PRAGMATICE ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI
John Dewey a fost un filosof și pedagog american care a jucat un rol semnificativ în
dezvoltarea pragmatismului în filosofia educației. El a promovat ideea că educația ar
trebui să fie centrată pe elev, bazată pe experiență și orientată către soluționarea
problemelor reale. Dewey a subliniat importanța învățării prin intermediul acțiunii și a
colaborării, precum și necesitatea conectării educației cu viața reală a elevilor.
CONCEPTELE PRINCIPALE ALE FILOSOFIEI EXISTENTIALISTE ÎN AXIOLOGIA EDUCAȚIEI
În concluzie, evoluția axiologiei educației a trecut prin mai multe etape, filosofia educației
s-a schimbat și a evoluat în diferite perioade și epoci, iar orientarea pragmatică, filosofia
existentialistă și contribuțiile filosofilor precum John Dewey, Karl Jasper și Jean-Paul
Sartre au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea axiologiei educației. Aceste concepte și
idei au influențat modul în care valorile sunt înțelese, aplicate și integrate în educație,
contribuind la formarea unei perspective mai cuprinzătoare și profunde asupra rolului
valorilor în procesul educațional.
SARCINA 1(2)
EVOLUȚIA AXIOLOGIEI EDUCAȚIEI ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ:
Analizând lucrările semnificative ale lui Karl Jaspers și Jean-Paul Sartre în domeniul
filosofiei existențialiste, putem ilustra aplicarea principiilor existențialismului în
contextul educației. Întrebările fundamentale despre existență, libertate și
responsabilitate, prezentate de acești filosofi, au implicări semnificative asupra
înțelegerii individuale a valorilor și a sensului în educație. Criticile și interpretările
diferite ale perspectivelor existențialiste aduc în discuție diverse abordări și
aplicări în practica educațională contemporană, de la dezvoltarea autonomiei la
accentul pe autenticitate și responsabilitate personală.
CONTRIBUȚIILE FILOSOFILOR EDUCAȚIEI G. F. KNELLER ȘI
MORRIS VAN CLEVE: