UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Filosofia educatiei
Concepte filosofice- Filosofia educatiei ca proces si ca produs

Student:

Tomuleasa Diana-Andreea

An: 1

Specializarea: Psihopedagogie Specială

CONSTANȚA

2021
 Filosofia ca stiinta

Originea cuvântului „filozofie” este în grecescul „filozof”-iubitor de filozofie,

„filia”- Dragoste și „sophia”-înțelepciune. Așadar, filosofia are numele dat de greci și sensul
ei „Iubește înțelepciunea.” Pentru a răspunde la întrebarea ce este filosofia, trebuie să
examinăm condițiile în care a apărut în lumea greacă in care a luat nastere; filozofia apare în
contextul crizei tradițiilor și valorilor, atunci când urmăresc călătoriile și întâlnesc diferite
atitudini și norme, oameni greci au ezitat în a-și decide propria existență și comportamentul.

Filosofia este o manifestare specială a spiritului uman. Reprezinta cunoașterea

realitatii existentiale, ultima, primitiva, neconditionata, ordinea esentiala, toate cate sunt sau
cate pot fi. Este un set de afirmații coerente formulate pe categorii, eseuri și principii despre
întreaga lume. Este studiul universalității, studiul primelor principii care formează temelia
lumii. Ea reflectă experiența reală a conștiinței umane, explorând sensul acestor experiențe,
unitatea spiritului uman.

Cele mai frecvente explicatii ale termenului de „ filosofie”, inainte de a se formula

o definitie:

 „știință supremă călăuzitoare a celorlalte științe” , „știință care are în vedere adevărul”
(Aristotel),
 „sinteză generală a cunoașterii (Hegel),
 „ultimile rezultate ale științelor” (Negulescu),
 „tezaur public al erudiției” (Leibnnitz),
 „ontologie fenomenologică universală care pornește de la o hermenautică a ființării
umane” (Martin Heidegger),
 „cunoaştere armonioasă” (Will Durant),
 “este o reflecție asupra subiectelor, cunoașterea căreia este încă imposibilă”( Bertrand
Russell),
 “... știința legilor universale de dezvoltare a naturii, societății și a gândirii”( Descartes,
Hegel),
 “doctrină despre principiile generale ale ființei și cunoștințele, despre relațiile omului
cu lumea” (Dicționar enciclopedic filosofic. M., 1983, p. 726). (apud A. BEȚIVU,
 PROBLEMATICA FILOSOFIEI EDUCAȚIEI CA ŞTIINŢĂ
INTERDISCIPLINARĂ,2021,p. 148)

Definiția in conformitate cu dicționarul explicativ al limbii române:

1. Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și

reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață.

2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau
a unei științe.

3. (Rar) Atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele
vieții.

4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. ( dexonline.ro)

Conceptele semnificative ( apud Andrei Marga) au la baza mai multe moduri de a

prezenta filosofia: filosofia ca dialog,filosofia ca proces, filosofia în sens de eseu, filosofia ca
sistem de gândire şi idei, filosofia ca produs, filosofia ca analiză a limbajului, filosofia ca
reconstrucție metaforică a lumii.
 Filosofia educatiei ca proces si ca produs

In prima instanta, filosofia este compusă din răspunsuri, poziții, concluzii, rezumate finale și
planificare atentă. Privind filosofia în acest fel, deoarece filozofii dau adesea răspunsuri
diferite, chiar dacă pun aceleași întrebări, produsele sunt adesea etichetate în funcție de
tipurile de răspunsuri oferite; prin urmare, observăm idealismul și realismul în evoluția așa-
numitelor " școli filozofice” precum pragmatismul, pragmatismul, pozitivismul și
existențialismul, fiecare notiune urmareste să mențină consistența internă, dar sunt
inconsecvente între ele. A depăși planurile prevăzute, pozițiile luate, concluziile la care s-a
ajuns și a simți farmecul influenței reciproce a diverselor perspective de interpretare
înseamnă a depăși suprafața filosofiei și a înțelege profund (Călin, 2001).

Ca oricare alt proces, si filosofia își are produsele și activitățile filozofice care produc
anumite rezultate. Gândiți-vă la filozofie ca la o activitate analitică, iar produsele sunt
înțelegerea și clarificarea cuvintelor, ideilor și experiențelor, astfel încât ele nu ne vor aduce
confuzie și mister, ci ne vor oferi instrumente pentru cercetări viitoare. Ca orice altă
activitate, înțelegerea în filozofie începe cu realizarea celor mai mici diferențe posibile. În
ceea ce privește gândirea filosofică ca formă de întrebare și elaborarea unor posibile
răspunsuri, procesul gândirii filosofice este un compus al gândirii sistematice și structurate
(Călin, 2001, pp. 19-20).

Educația se referă la procesul de predare-invatare a cunostintelor. Educația poate fi definită

ca o serie de influențe sociale și culturale impuse indivizilor din mediul de acasă, biserici,
cluburi, săli de jocuri, străzi sau teatre.În același timp, reprezintă indivizi în toate mediile care
afectează individul ce trebuie educat.(Călin, 2001).

Conform spuselor lui Ioan Jinga a naturii primitive (în funcție de ereditate), educația
înseamnă influență selectivă, care vizează dezvoltarea anumitor caracteristici umane, care să
permită indivizilor să participe la eforturile colective de a satisface aceste nevoi și de a realiza
aceste idealuri ffundamentale. Argumentul larg răspândit că educația joacă un rol principal în
dezvoltarea personalității unei persoane trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o
persoană, această dezvoltare este afectată de propriile alegeri valorice. (apud M. Borozan,
Filosofia educatiei,2021)
 Filosofia educației este o materie aflată în plină desfășurare, deoarece educația are
un impact mai profund asupra condițiilor de viață ale omenirii în lumea contemporană
complexă. În studiul filosofiei, există multe puncte de vedere asupra definiției filozofiei
educatiei:

J. Dewey: „Filosofia educaţiei nu este ruda săracă a filosofiei generale, deşi adeseori este
tratată ca atare chiar de către filosofi” (Dewey, 1972);

R.S. Peters: „a fost o vreme când se considera de la sine înţeles faptul că filosofia educaţiei
consta în formulări de directive la nivel înalt care ar conduce practica educativă şi ar modela
organizarea şcolilor şi a universităţilor. Aceste aşteptări de la filosofia educaţiei mai persistă
în limbajul comun” (Călin, 2001)

Constantin Cucoș afirmă: „Filosofia educației reprezintă o disciplină integrativă,

cu caracter metateoretic, ce pune sub semnul interogației și al reflecției mai multe orizonturi
legate de educație: esența și sensul educației, fundamentele acțiunii educative, legătura dintre
educație și celelalte practici umane, finalitățile educației, valorile transmise prin practicile
paideice, valoarea cunoașterii de ordin pedagogic etc.” ( M. Borozan, Filosofia
educatiei,2021)

Procesul de filosofare a educației poate fi împărțit în patru funcții ale filozofiei: analitică,
evaluativă, speculativă și integrativa.

Functia speculativa a filozofiei educatiei se bazeaza pe analiza, evaluarea si sinteza

prealabila a elementelor existente, dar presupune si unele mijloace bazate pe aceste elemente,
sau prin recombinarea acestora cu alte elemente pentru a forma noi ipoteze si a determina alte
noi alternative. (Călin, 2001)

Funcția analitica include identificarea și verificarea ipotezelor, condițiilor,

angajamentelor și standardelor care ghidează politicile și practicile educaționale. De obicei,
această activitate include și evaluarea acestor standarde, politici și practici pentru a dezvălui
consistența și importanța lor. Se bazează pe un set de ipoteze statistice și filosofice despre
definirea și distribuția capacităților populației, în general vorbind, mai ales de un eșantion
reprezentat de clasele de elevi (Călin, 2001).
 Funcția evaluativa merge dincolo de analiză deoarece nu presupune doar
determinarea și verificarea standardelor care ghidează politicile și practicile educaționale, ci
și evaluarea și aprecierea acestor practici și politici pentru a consolida și justifica aceste
standarde. Pentru a ilustra această funcție a filozofiei educaționale, ea este privită ca o
politică educațională, cunoscută și sub denumirea de „curriculum emergent”, care este o
politică ce ghidează practicile educaționale legate de proiectarea relațiilor profesor-elev.
(Călin, 2001)
Bibliografie:

I.Albulescu, Doctrine pedagogice

A.Betivu, M. Borozan, Filosofia educatiei, 2021,Balti
A.Betivu, PROBLEMATICA FILOSOFIEI EDUCAȚIEI CA ŞTIINŢĂ
INTERDISCIPLINARĂ,2021
M.Calin,Filosofia educatiei,2001
D.Laertios, Despre vietile si doctrinele filosofilor, 1997,Iasi