TEMA III.

Limbajul nonverbal – artă

subtilă a comunicării şi a
succesului
personal
 Obiective:
1. A defini şi a argumenta rolul limbajului nonverbal;
2. A cunoaşte şi a forma abilităţi de interpretare a
limbajului nonverbal;
3. A identifica şi a analiza diferite Ipostaze ale
comunicării nonverbale;
4. A aplica eficient limbajul nonverbal în:
conversaţii, polemică, discursuri etc.
5. A cunoaşte şi a aplica corect regulile proxemicii.
6. De a distinge limbajul vestimentar: între bunul
gust şi veleitate
 3.1. Forţa
comunicării
nonverbale
în relaţiile
umane
 3.1.1. Definirea şi rolul
limbajului nonverbal
Limbajul expresia energiei şi a informaţiei
corpului: prin ţinută, mişcări şi indici.
Sociologul şi economistul american
Thorstein Bunde Veblen:
Criteriile de cultura, subcultura, clasele
influenţă
sociale, grupurile de
asupra
formării referinţă, grupurile mici,
gesturilor: familia, înzestrarea
ereditară
 DEFINIŢIE:
 Limbajul nonverbal :

Transmiterea voluntară sau involuntară

informaţiilor, persuadarea prin intermediul
elementelor comportamentale, prezentarea
fizică a individului sau ale altor unităţi sociale
(grupuri sau unităţi umane), precum şi
percepţia şi utilizarea spaţiului şi timpului.

• FONDATORI - prima dată termenul de
„comunicare nonverbalã“:
• Limbajul nonverbal - nu foloseşte cuvinte, ci
gesturi, prin care se exprimă sentimente,
emoţii, atitudini.

• Limbajul nonverbal completează, întăreşte,

nuantează sensul mesajelor verbale şi, în
anumite situaţii, este chiar mai credibil decât
comunicarea verbală. (Jurjen Ruesch)
 • LIMBAJUL CORPORAL

- Limbajul sentimentelor noastre;

- Formează simpatii şi antipatii faţă de cei
din jur;
- Este mai eficient decât orice putem
exprima în cuvinte.
FUNCŢIILE LIMBAJULUI NONVERBAL

1.
A accentua

6. 2.
A înlocui A întãri

5. 3.
A repeta A contrazice

4.
A regla
3.2. Limbajul
corporal
 TENSIUNEA MIŞCĂRILOR
CORPULUI
• Să apreciem gradul de
tensionare a trupului său.

• Ritmul respiraţiei constituie

un prim-indiciu al gradului de
tensionare.
3.2.1.Interpretarea limbajului corpului
☻ Tipuri de mişcări ale corpului
♦ Mişcările rotungite (ample)-
expresia bucuriei;
♦ Mişcările nervoase, confuze,
abrupte - comportament
necontrolat;
♦ Mişcările îndreptate spre exterior -
voinţa persoanei de a acţiona;
♦ Mişcările îndreptate spre propriul
corp - tendinţa de apărare sau o
închidere;
♦ Mişcările ritmice, cele dobândite -
fără un anumit scop.
 Mişcările spontane
• Mişcările spontane au darul de a
elimina tensiunile din corp.
 Mişcări lente
• Mişcările lente - decurg una din alta;
dau impresia de continuitate. Cele
foarte lente - moliciune, resemnare,
temperament flegmatic.
 MIŞCĂRI BRUŞTE
• Mişcările bruşte - separate una de
alta; energie, bucurie, entuziasm sau
temperament sangvin
 MIŞCĂRI BRUŞTE de
ÎMPINGERE
Agresive, nepăsătoare.
 MIŞCĂRI PREDOMINANT DE
APĂSARE/ ACCENTUARE
Persoanele care fac cu plăcere mişcări predominant de
apăsare şi accentuare sunt robuste, tenace, rezistente.
 MIŞCĂRI PREDOMINANT DE FLUTURARE
• Persoanele care fac mişcări predominant de
fluturare, uşoare, dar bruşte, ca nişte păsări
fluturând din aripi, sunt mai curând
instabile, neliniştite, nemulţumite, nervoase.
MIŞCĂRI PREDOMINANT de PLUTIRE
• Persoanele care fac mişcări predominant de plutire sunt
visătoare, cu „capul în nori”, relaxate, rupte de realitate;
MIŞCĂRI DESCHISE
MIŞCĂRI ÎNCHISE
Persoanele care nu se exteriorizează
prin mişcări

• acumulează tensiuni;
• sunt susceptibile de reacţii;
• sunt violente în situaţii total
inadecvate.
 FAȚA
O cercetare extensivă
a expresiilor faciale:
Paul Ekman, psiholog (și colegii săi)
anii '70
UMANĂ
Fața umană – în repaus, în mişcare,
în linişte, în vorbire, în momentul
morţii, în viaţă – este o
impunătoare, complicată şi, în
acelaşi timp, confuză sursă de
informaţie.
(Paul Ekman)

Principalele expresii:
furia, dezgustul, teama,
bucuria,
tristeţea, surpriza
FAŢA OMULUI - OGLINDA
GÂNDURILOR
„Expresiile faciale
comunică informaţii,
însă nu întotdeauna sunt
intenţionate.
În timp ce oamenii fac mişcări
faciale pentru a transmite un
mesaj, expresiile faciale ale
emoţiilor sunt neintenţionate”.
(Paul Ekman)
☻ Expresii faciale

Cutele
♦ Cutele verticale - voinţă
spirituală: disperare, furie,
emoţie;
♦Cutele orizontale (atenţie sau
interes) - frică, mirare, interes;
♦ Cutele încreţite - mâhnire,
neputinţă, durere sufletească sau
fizică
 Cutele verticale de la rădăcina
nasului

Sunt cutele concentrării şi voinţei.

Ele indică încordarea atenţiei spre
exterior.
Pot sublinia agresivitatea provocată de
furie, fermitate şi concentrarea voinţei
spre rezolvarea problemelor
 Cutele mixte
ce apar la locul de intersecţie dintre
cele două orizontale şi cele verticale

Panică în gândire, dificultăţi în prelucrarea

informaţiilor.
Cute verticale şi orizontale, care se întretaie –
nesiguranţă, temere interioară, abia stăpânită.
 SPRÂNCENELE
Chinezii consideră sprâncenele drept una dintre cele cinci
trăsături vitale ale feţei.
Sprâncene dese şi bine conturate

Persoană încrezătoare în forţele proprii, care face faţă

emoţiilor şi se apropie de oameni destul de repede.
Sprâncene naturale şi deschise la
culoare

Persoană ce luptă cu încrederea în propriul eu.

 Sprâncenele subţiri

Reduc capacitatea persoanei în

cauză de a lua decizii şi pot atrage în
mod abuziv parteneri în viaţa lor.
Limbajul sprâncenelor - 40 de poziţii
diferite

♦ Ridicarea sprâncenelor -
durere, nefericire,
nenorocire;
♦ Încreţirea sprâncenelor –
antagonism;
♦ Tragerea în jos a
sprâncenelor – pericol
iminent sau imaginat,
protecţie, scârbă;
♦ Ridicarea ambelor
sprâncene – mirare,
atenţie,sarcasm;
♦ Ridicarea unei singure
sprâncene – contradicţie
internă, îndoială;
◘ Ochii - oglinda sufletului”,
„zălogul credinţei”, „craterul urii”
Ochii holbaţi - frica,
groază, curiozitate,
speranţă, dor;
Ochii larg deschişi –
bucurie, surpriză,
nevinovăţie, activitate
de creaţie a creierului;
Ochii întredeschişi –
oboseală, tensiune
nervoasă, participare
redusă, plictiseală;
◘ Ochii - oglinda sufletului”, „zălogul
credinţei”, „craterul urii”
Ochii acoperiţi - fază
intermediară între cei
întredeschişi şi cei închişi
strâns: sadism, indiscreţie,
agresivitate, şiretenie,
ameninţare, egoism,
individualism, nimicnicie;
Ochii strâns închişi - măsură de
protecţie neplăcută,
concentrare spirituală;
Închiderea unui singur ochi -
comunicare amicală,
cochetărie, înţelegere
secretă, viclenie, şiretenie,
prudenţă, îndemânare, artă,
şmecherie, obrăznicie;
Ochii - oglinda sufletului”,
„zălogul credinţei”, „craterul urii”
☻ Modul de a privi (1)
A privi la baza nasului interlocutorului – a privi
„prin persoana” respectivă – privire oficială;
Închiderea relaxată a ochilor - refuzul de a
comunica cu exteriorul, retragerea în sine,
dorinţa de a rămâne singur, ajungerea la un
acord.
• Privirea îndelungată - sentimente intime, de
supunere sau de agresiune;

• Privirea care fuge de la un ochi la celălalt -

stare de nelinişte;

• Întoarcerea privirii - supunerea şi acceptarea

dominării celuilalt;
• Privirea permanentă a interlocutortului de
discuţie – atenţie, sigiranţă;
• Fără a privi interlocutorul în ochi - relatările
 ☻ Modul de a privi (2)
• Privirea de sus în jos - statură mică,
supunere, dorinţa de agresiune;
• Privirea de jos în sus, însoţită de o
mimică ştearsă - dezinteresul sau
dispreţul;
• Privirea laterală, respectiv oblică -
servilitate, slugărnicie, linguşire;
• Privirea fixă însoţită de o mimică care
denotă o tensiune nervoasă şi
concentrare - apreciere critică,
conştiinţa propriei forţe, a puterii de
influenţă;
 PRIVIREA OPTIMĂ pentru
SUCCES

În situaţiile de afaceri se
recomandă PRIVIREA DIRECTĂ: interesul
manifestat, recunoaşterea valorii
interlocutorului;
Sugerează: o persoană cinstită, conştientă de
valoarea ei şi corectă.
 NASUL
• Lungimea nasului - zona de mijloc, egală cu aceea a
frunţii şi a treimii faciale inferioare: echilibru
interior, exprimat prin cinste, loialitate şi dragoste
pentru adevăr, ceea ce caracterizează orice om
destoinic.
• Un nas proeminent - persoană atentă la detaliile pe
care alţii nu le sesizează, sensibilă şi perfecţionistă.
• Nasul mic şi subţire - “lucrez inteligent, nu din greu”
şi sunt foarte eficiente.
› Libajul nasului

Umflarea nărilor - expresia unor

trăiri excitante, de enervare sau
furie;
Strâmbarea nasului - neplăcere,
indispoziţie, jenă, aversiune, silă,
dezgust, scârbă;
Strâmbatul nasului alternat cu o
un zâmbet - cochetărie.
› Gura

 Gura deschisă - lipsă de

pregătire pentru luarea unei
poziţii, lipsă de activitate, stare
de repaus relativ, lipsa tensiunii
nervoase.
 Gura închisă cu buzele strânse -
impresie de tensiune crescândă,
închidere totală în sine, absenţă.
(Persoane sensibile, timide,
solitare, excentrice, dârze,
încăpăţânate, prost dispuse,
care ignoră pe ceilalţi.)
 ☻ Buzele şi zâmbetul
Buzele cu colţurile lăsate - neplăcere,
tristeţe, dezamăgire, expresia unei stări
negative;
Buzele cu colţurile ridicate - „faţa
zâmbăreaţă”, plăcere, vanitate,
mulţumire, sentimentalism dulceag;
Zâmbet fabricat - complezenţa forţată.
Zâmbetul dulceag, nefiresc, exagerat -
linguşire faţă de cineva.
Zâmbetul „pe sub mustaţă” - stăpânire de
sine, reţinere, atenţie sporită, menţinerea
unui secret.
☻ Zâmbetul
 „Râsul prostesc” (o grimasă a zâmbetului) -
persoane răutăcioase, viclene,
provocatoare.
 Zâmbetul depreciativ ( formă atenuată a
rusului prostesc) - persoană ironică,
atotştiutor, se bucură de paguba sau
necazul altora.
 Zâmbetul relaxat - conţinut de dragoste, de
apreciere a partenerului.
Zâmbetul strâmb - expresia conflictului
interior, ascunde părerea adevărată despre
interlocutor în spatele unei amabilităţi
fabricate.
Zâmbetul care exprimă frica - buzele sunt
trase spre lateral, iar gura este puţin
deschisă, colţurile gurii fiind ridicate în sus
spre direcţia urechilor.
 › Râsul

 Râsul cu „a” - persoana este de acord cu

interlocutorul; tipic peroanelor care nu înşală pe
alţii.
 Râsul cu „e” - sună urât, ca un behăit: batjocură,
distanţează persoanele; intenţia: de a atrage
atenţia asupra propriei persoane (persoane
şmechere, provocatoare, răutate, dispreţ);
 Râsul cu „i” („râsul chicotit”, „în pumni”), râs fals –
(persoanele tinere) - bucuria faţă de paguba unei
persoane, dar nu este răutăcios; se bucură nu atât
de paguba pricinuită, cât de comicul situaţiei.
 Râsul cu „o” - reacţie tensionată, cu surprize, de
apărare a individului căruia i s-a întâmplat ceva
neplăcut. Poate expima supărare, protest, ură.
 Râsul cu „u” - o frică amplificată, groază.
• Modalităţi de exprimare cu ajutorul
capului (1)
• Ridicarea capului mult spre spate,
cu privirea de jos în sus - mândrie,
orgoliu, aroganţă; dorinţa de
a comunica, de a negocia.

Capul plecat, cu privirea în jos –

supunere, subordonare, lipsă de
voinţă, lipsa de speranţă, de elan, dar
şi îngândurare;

• Capul plecat cu privirea orientată

de jos în sus - nervozitate, tensiune,
agresivitate, încăpăţânare,
îndărătnicie.
CAPUL ÎMPINS în FAŢĂ
= ameninţare

CAPUL PLECAT spre

SPATE
= acord, supunere
Modalităţi de exprimare cu
ajutorul capului (2)
Înclinarea laterală a capului:
- spre dreapta - simpatie,
amabilitate;
- spre stânga - suntem critici,
analitici, sceptici, îndoială, ezitare;
Datul din cap - „da”- a saluta;
În Bulgaria, în Grecia: „da”- printr-o
legănare înceată a capului.
• Aplecarea repetată a capului într-
un mod energic - „ce interesant!”
 Capul înclinat lateral dreapta
bunavoinţă, ascultare;
Înclinarea la stânga - scepticism,
critică, îndoială.
 Înalţă capul
• Îşi descoperă gâtul, zona vulnerabila, aratand
astfel ca nu se teme, are sentimentul propriei
valori.
 MIŞCĂRI cu CAPUL
CAPUL DREPT
• CAPUL PLECAT
în JOS = = neutru
nesiguranţă
 Limbajul braţelor
şi al mâinilor
Limbajul braţelor şi al mâinilor
(1) • Mâinile în faţa corpului,
braţele îndoite - vorbitorul
aşteaptă să intervină în
discuţie, pentru a sublinia, a
afirma, a contesta ceva.
• Mâinile duse la spate –
vorbitorul aşteaptă să-i vină
rândul la cuvânt; persoana
nu se vrea să fie tulburată;
poziţia de durată – pasivitate,
reţinere, dar şi superioritate,
încredere;
• Mâinile în buzunare - senzaţia
de ameninţare,dezinteres,
indiferenţă, lipsă de
amabilitate;
 Zonele de mişcare a
mâinilor (2)
Zona inferioară, sub nivelul
şoldurilor - refuzul, mai ales
dacă palmele sunt orientate
în jos/în pumn;
Zona de mijloc, între şolduri şi
umeri – oficial, în discuţiile
profesionale.
Zona superioară, deasupra
umerilor – puterea,
dominarea, însufleţire,
entuziasm, triumf, forţă,
dorinţa de a fi observaţi de
către cei din jur.
Poziţia palmelor (3)
• Palmele orientate în sus -
semnal pozitiv: onestitatea,
susţinere, supunere;
• Palmele în jos – semnal
negativ: zgârcenia, lăcomia,
frica, dar şi voinţa de afirmare;
• Cu degetele răsfirate –
stoparea elanului vorbitorului,
calmarea;
• Ambele mâini - trăiri
interioare, îngrădiri.
Poziţia palmelor (4)
 Palmele în plan vertical - cu
degetele strânse - exactitate, cu
degetele răsfirate – explicaţie
 Ambele mâini - trăiri interioare,
îngrădiri.
• Palmele în poziţie verticală sunt
orientate spre propriul corp -
orientarea spre propria persoană.
• Palma răsucită înainte - refuzul,
renunţarea, calmarea
interlocutoruoui/ auditoriului în caz de
necesitate.
Poziţia palmelor
Poziţia combinată a mâinilor(5)
Palma dreaptă în sus şi cea stângă în jos –
afacerea are o valoarea ridicată, iar relaţia
nu prezintă importanţă;
Palma stângă în sus şi cea dreaptă în jos –
relaţia este importantă, iar afacerea este
minimalizată;
Palma stângă în poziţie verticală, iar cea
dreaptă îndreptată în sus – relaţia este
neutră, iar afacerea este apreciată pozitiv;
Palma dreaptă în poziţie verticală, iar cea
stângă orientată în sus – afacerea este
neutră, iar relaţia – pozitivă.
Poziţia combinată a
mâinilor(6)
Braţele încrucişate:
 1. închidere, de protecţie; 2.grad
de nemulţumire; 3. atitudine de
superioritate; 4. poziţie fermă; 5.
atitudine ostilă;
 La unele popoare: gest de
supunere, veneraţie;
Poziţia combinată a mâinilor(7)

• Mâna sprijinită în şold -

dominare, forţă, putere, trufie,
aroganţă;
 Mâinile şi braţele sub masă -
persoana nu este gata să facă
faţă situaţiei date (să ia parte la
discuţii, pentru că nu cunoaşte
informaţia ce trebuie adusă.)
 Mâinile şi braţele pe masă -
dorinţa de a stabili un contact.
 O mână se află sub masă şi alta
pe masă - o ezitare, un
amestec între ceea ce se
doreşte şi posibilitatea de a
realiza ceva.
Poziţia combinată a mâinilor(7
Braţul aşezat între
doi parteneri de
discuţie - barieră.
Braţul arcuit şi opus
partenerului -
dorinţa de a
comunica şi de a
stabili relaţii cu el.
Degetele
 Degetele(1)
 Degetele de la
ambele mâini
formează un acoperiş
ţuguiat - persoana se
protejează de
ceva/de cineva sau
trază mesajelor.
 Împletirea degetelor
de la mâini -
autocontact, închidere
forţată, barieră;
 Degetele arătătoare
împletite formând
foarfece - controlul
unei indicaţii
obiective.
 Degetele arătătoare
formând „un acoperiş
ascuţit” - rezistenţă,
dominare, rezistenţă,
apărare.
 Degetele (2)
Impletirea degetelor mari
– putere, urare de noroc;
activitate;
Degetele lipite, întinse
înainte, în palma
perpendiculară –
rugăminte, evlavie, dar şi
poziţie de apărare;
Degetele lipite, întinse
înainte, palmă peste
palmă,poziţie orizontală –
relaxare, atenţie;
Atingerile de mână
barbă
1. Luarea unei decizii;
2. Evaluare, decizie;
3. Păreri negative;
4. Plictiseală;
Atingerile de mâini-faţă
1. Ascultare eficientă;
apreciere
2. Nevoia de calmare;
3. Apreciere pozitivă,
însoţită de interes;
4. Stare de plictiseală;
5. Expresia tendinţei de a
ne stăpâni, dar şi
afecţiune;
 1. Mână-nas –persoana minte,
Mână- nas nu este sigură de ceea ce
spune, este surprinsă
de ceva, prinsă în flagrant;
2. Mână-ochi - semn al
cochetăriei, dar şi al
neplăcerii, vinovăţiei,
sfieilei, supărării;
3. Mâna - gât - persoana simte
o agresiune din partea
interlocutorului;
4. Mână-ureche - în discuţii
critice sau conflictuale,
persoana minte.
Mână-ureche
• Contacte cu ajutorul mâinilor care
semnalează relaţiile între persoane
A da mâna. Legătura personală
se realizează în funcţie de
intensitatea cu care se strânge
mâna.
Mâna strânsă puternic,
menţinută un timp mai
îndelungat, aşezată peste cea
a interlocutorului ori peste
umăr semnifică un semn
important de preţuire
(mănuşa);
Luarea de braţ – dorinţa de a
merge împreună, de a prelua
controlul asupra celuilalt.
Pilotarea partenerului
Bătutul pe spate - conotaţie pseudopărintească.
Pot fi atinse doar mâna, braţul, umărul sau spatele.
Pilotarea partenerului
Contacte cu ajutorul mâinilor

1. Preia conducerea;
2. Cedează
conducerea;
3. Strângerea de mână
bărbătească;
4. Strângerea de mână
brutală;
5. Strângerea de mână
elegantă;
Diferite moduri de a strange mană

1. “Peştele mort”
• Poziţia picioarelor
 Picioarele strâns lipite unul
de altul - îndărătnicie,
dorinţă de autoafirmare,
supunere, frică.
A sta cu picioarele
depărtate - persoana este
sigură de ceea ce face.
Sprijinirea de pe un picior
pe altul - vorbitor fricos şi
nesigur de sine.
Ridicarea pe vârful
degetelor de la picioare -
gest de ameninţare, de
intimidare a interlocutorului.
Ţinuta stând pe scaun (1)
Modul de a sta pe
scaun cu picioarele
încrucişate - frică,
timiditate,
neîncredere;

Trunchul drept sau

aplecat înainte -
dorinţa de activitate,
stare tensionată,
dorinţa de
agresiune,
ameninţare;
Ţinuta stând pe scaun(2)
 Picioarele întinse – persoana
se simte în siguranţă; lipsă de
educaţie, înfumurare;
 Picioarele strănse - starea
neajutorată, supusă a
persoanei.
 Picoarele îndepărtate -
indifirenţa persoanei faţă de
cei din jur, lipsa de disciplină,
chiar şi lipsa de educaţie.
 Picior peste picior . Este
important cum stau picioarele
unul peste altul şi în ce punct
se ating. Direcţia piciorului
acoperit de către celălalt
indică persoana cu care se
doreşte să se comunice.
 3.3. Ipostaze ale comunicării
nonverbale în relaţii oficiale
Mimica şi gesturile celor care
participă la discuţii şi negocieri (1)
3.3.1. Limbajul corpului în discuţii şi negocieri
Criteriile de identificare a discuţiilor şi
negocierilor
Discuţii Negocieri

Parteneri Adversari

Importanţa temei, a subiectului Scopul determină procedeele

Deschidere
Întreruperi reciproce
Ascultare activă
Susţinerea propriei păreri
Însufleţirea discuţiei
Informaţii deschise
Orientare spre relaţii
Caracter personal
Strategie şi tactică
Întreruperile sunt penalizate
Ascultare selectivă
Putere de convingere
Impunerea punctului de vedere
Confruntare
Orientare către scop
Caracter funcţional
Mimica şi gesturile celor care participă
la discuţii şi negocieri (1)
 La discuţii  La negocieri
1. Partenerii sunt 1. Partenerii se lasă
punctuali; aşteptaţi;
2. Se zâmbeşte autentic; 2. Zâmbetul este mimat;
3. Sprâncenele sunt 3. Sprâncenele - strânse
deseori ridicate; 4. Cutele frunţii - verticale;
4. Cutele frunţii sunt 5. Există puţine gesturi de
orizontale; acord;
5. Se dă des din cap; 6. Mimica este săracă;
6. Mimica este bogată; 7. Se discută sacadat,
7. Se discută ritmic, distanţat;
puternic, apropiat; 8. Se fac şi gesturi cu
8. Se fac gesturi cu pumnul;
mâinile
Mimica şi gesturile celor care participă la
discuţii şi negocieri (2)
1. Degetele sunt împreunate
2. Sublinierile se fac cu degetul
arătător curbat
3. Mişcările capului sunt de jos
în sus, capul fiind înclinat spre
dreapta
4. Se stă cu faţa spre fereastră/
spre lumină
5. Fără ochelari sau ochelari cu
lentilă clară
6. Mişcările sunt naturale
7. Partenerii de discuţie stau
unul lângă altul
8. Se permite penetrarea
zonelor
9. Partenerii de discuţie se
aşază pe locurile disponibile
10.Partenerii sunt apropiaţi chiar
şi atunci când apar păreri
diferite
1. Palmele sunt ascunse, orientate în
jos;
2. Sublinierile se fac ci degetul
arătător întins;
3. Capul se mişcă de sus în jos şi
este înclinat spre stânga
4. Se stă cu spatele spre fereastră/
lumină
5. Se poartă ochelari fumurii
6. Sunt folosite mişcări false
7. Negociatorii stau faţă în faţă
8. Zonele sunt penetrate pentru
crearea nesiguranţei
9. Partenerii de negocieri aleg cele
mai bune locuri din punct de
vedere tactic
10.Negociatorii se ridică de pe
scaune şi se mişcă nervos de
colo-colo
 3.3.2. Limbajul corpului la
discursuri oficiale (1)
1. Deplasarea la locul de ţinere a
discursului - în pas măsurat şi liniştit;
2. Oratorul se va opri lângă sau în
spatele tribunei;
3. Ţinuta braţelor:
a) braţele atârnate pe lângă corp;
b) un braţ îndoit deasupra liniei
centurii;
c) ambele braţe îndoite aduse lejer
deasupra liniei centurii şi mai spre
interior;
4. Atunci când se doreşte să se
sublinieze un enunţ - se face un
gest pentru a lămuri ceea ce
urmează;
Limbajul corpului la discursuri oficiale (2)
1. Ridicarea pumnului, întinderea dreaptă a
degetelor - nu se recomandă;
2. Se recomandă: îndoirea mâinii cu degetele
uşor depărtate;
3. Se folosesc mişcări orientate în sus, spre corp,
şi mişcări orientate în jos, în afara corpului;
4. Pentru a nu obosi, se sprijină ambele picioare
pe călcâie, la distanţa de 10-15 cm;
5. Capul se ţine drept: auditoriul trebuie să vadă
faţa şi expresivitatea ochilor;
6. În timpul pauzelor de vorbire, se foloseşte o
mimică şi o gestică adecvate scopului:
ridicarea sprâncenelor, zâmbetul, clătinarea
capului;
7. Pentru a fi convingător, se folosesc gesturi
ample; pentru modestie – gesturi mici şi lente
3.3.3. Limbajul corpului la interviuri de
angajare 1. Nu se recomandă: balansarea,
înţepenirea ca un soldat de plumb
- semne ale unei stări de
nervozitate;
2. Picioarele sunt ţinute în poziţie
dreaptă sau uşor încrucişate, cu
poziţia uşor aplecarea către
persoana care intervievează;
3. Mâinile sunt lăsate uşor pe
genunchi sau pe masă, cu
degetele puţin îndoite.
4. Un zâmbet prietenos
5. Intervievatul trebuie să plece
imediat când interviul s-a terminat;
6. Mâna este întinsă pentru rămas
bun doar dacă persoana care
intervievează face primul acest
gest.
 3.4. Proxemica în
comunicare
Proxemica - ştiinţa care se ocupă cu
modalitatea în care individul îşi
gestionează distanţa.
Obiectul de studiu:
- clasificarea relaţiilor spaţiale ca mod
de comunicare;
- analiza modului diferit de a percepe a
spaţiul în diferite culturi;
- cunoaşterea efectelor simbolice ale
organizării spaţiale şi ale distanţelor
fizice.
3.4.1. Zone interpersonale: zona intimă,
zona personală, zona socială,zona publică.
► Distanţa intimă: modul apropiat, de exemplu, cel al
luptei, în care vocea are un rol minor;
modul îndepărtat (15-40cm), al
mirosului, al prfumului şi al vocii
şoptite;
►Distanţa
personală modul apropiat (45-75 cm), al
parfumului, al vocii normale şi al
(privată): relaţiilor familiare; modul îndepărtat
(75-125 cm).

►Distanţa socială: modul apropiat (1,25 - 2,10 m):

negocieri, relaţii profesionale;
modul îndepărtat (2,10-2,60 m);

► Distanţa modul apropiat (3,60-7,50 m);

publică: modul îndepărtat (peste 7,50 m);
Distanţe zonale
Distanţa de conversaţie
Distanţe zonale interzise!
Distanţe zonale corecte
3.4.2. Plasamentul la masa negocierilor(1)

„Poziţia “competiţie”;

• Poziţia de cooperare
(plasament alături)
Plasamentul la masa
negocierilor (2)

Poziţia de comunicare
(plasament colţ)

Poziţia de independenţă
(plasament diagonală)

Combinaţie tactică
Plasament la masa negocierilor
(în trei)

„Ţine partea"
adversarului;

„Luat la mijloc“;

• Clasic
Plasamente de echipă

„Efect al capului de
masă“;
Competiţie faţă în
faţă;
Dubla competiţie la
masa
dreptunghiulară;
Plasamentul în U
Masa rotundă.
Plasamentul oaspeţilor la
masă
Plasament ierarhic
unisex ;

Plasament ierarhic
mixt:
- Centru de conversaţie
unic;
- Două centre de
conversaţie
 Semnificaţia mesei de acasă

Masa rotundă de acasă, destinată cinei

zilnice, - o familie participativă,
democratică;

 Masa dreptunghiulară, mare, înaltă -

familie conservatoare, formalistă;

Masa pătrată de acasă, cu o latură

lipită de perete,destinată meselor
sporadice „în familie“ - o familie în care
se comunică puţin. Membrii familiei
sunt veşnic ocupaţi.
3.4. Limbajul vestimentar: între
bunul gust şi veleitate
Haina îl face pe om. Oamenii goi au
influenţat puţin sau deloc societatea» (Mark
Twain)
 Rosu - om plin de sentimente;
 Roz - imi place sa iubesc, să fiu iubita şi
Culorile să am grijă de alţii;

influentează  Portocaliu - sunt organizat şi hotarat sa-

mi realizez planul;
 Galben - doresc sa discutăm;
comunicare  Verde - imi place schimbarea;
a:
 Bleu - sunt inventiv;
 Bleumarin - imi place să fiu şef şi să dau
ordine;
 Negru - ştiu foarte bine ce am de fâcut;
Nu! Da! Da! Nu!