Bariere în comunicarea didactică și

soluții de îndepărtare a acestora

Mihaela Băsu

Liceul Teoretic Vasile Alecsandri Iași, bsmihaela[at]yahoo.com

Abstract
Comunicarea didactică este un ansamblu de activităţi, o formă de relaționare între educat și
educator, în cadrul căruia comunicarea prin limbaj este doar una dintre componente, este
drept, dar cea mai importantă, prin complexitatea ei. Scopul final al acestei comunicări este
modelarea în sens pozitiv a personalităţii elevului, transformarea lui într-o persoană care a
dobândit competențe care o fac să se integreze pe piața muncii și în societate. Uneori
activitatea şcolară nu se poate desfăşura la parametrii optimi din cauza unor surse de
distorsiune, numite şi bariere sau blocaje în comunicare. Studiul de caz realizat a scos în
evidență soluții de ameliorare a barierelor de comunicare. De noi, profesorii țin metodele
prin care ne putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi pe de altă parte, îi putem ajuta să se
deschidă mai mult faţă de noi.

1. Introducere

Comunicarea didactică este un ansamblu de activităţi, o formă de relaționare între educat și

educator, în cadrul căruia comunicarea prin limbaj este doar una dintre componente. Comunicarea
are un caracter deosebit de complex prin multitudinea de factori care o infuențează, dar și prin
multitudinea de acțiuni pe care le incumbă.
Scopul final al acestei comunicări este modelarea în sens pozitiv a personalităţii elevului,
transformarea lui într-o persoană care a dobândit competențe care o fac să se integreze pe piața
muncii și în societate.
Mesajul didactic trebuie făcut în așa fel încât elevii să transforme situața de învățare în
experiență de învățare.
Comunicarea didactică presupune, aşadar, interacţiune, căci altfel avem de-a face cu
discursuri paralele. Pe lângă canalul verbal, lingvistic, se recurge și la comunicarea nonverbală și
la cea paraverbală. La fel de importantă în comunicare este și spațiul didactic în care se desfășoară
ora. Dirijată de profesor ca manager al clasei de elevi, comunicarea este instrumentată, rareori
spontană, lăsată la voia întâmplării, căci doar așa este spre beneficiul tutoror.
Comunicarea didactică se caracterizează prin următoarele trăsături:
 Este structurată pe anumite principii,
 Urmăreşte atingerea anumitor obiective educaționale;
 Elevul va căpăta abilități și competențe;
 Se foloseşte de strategii de lucru specifice,
 Se finalizează cu un anumit demers evaluativ.
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a XIV-a, 2016 261

2. Bariere în comunicarea didactică. Studiu de caz.

Uneori activitatea şcolară nu se poate desfăşura la parametrii optimi din cauza unor surse de
distorsiune, numite şi bariere sau blocaje în comunicare. Unii elevi nu manifestă interes față de
școală și astfel închid canalul de comunicație.
Cauzele pentru care elevii se implică prea puțin sau deloc în dialogul școlar sunt uneori
obiective, întemeiate, iar alteori subiective, nejustificate. Chiar și atunci când este vorba despre
cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este capabilă sa rezolve problemele.
Într-o intervenție educativă de succes, după indentificarea cauzelor se recurge la elaborarea
unor strategii acționale de contracarare a manifestărilor nefavorabile și de promovare a celor
favorabile.
În urma unui studiu de caz realizat pe un eșantion reprezentativ de un număr de 168 de
elevi, din clasele terminale ale gimnaziului și din primii doi ani de liceu, li s-a cerut să specifice
motivele personale pentru care nu participă efectiv la desfălurarea lecțiilor. După prelucrarea
răspunsurilor, au fost inventariate urmatoarele categorii de cauze:
 Natura temperamentală (în mare măsură genetică): itrovertit, nesociabil, necomunicativ,
timid, pasiv, etc.;
 Gradul de solicitare în realizarea sarcinilor școlare;
 Atractivitatea pe care o inspiră profesorul;
 Atractivitatea pe care o inspiră disciplina de învățământ;
 Capacitatea stimulativa aprofesorului;
 Capacitatea stimulativă a clasei de elevi;
 Gradul de satisfacție personală pe care îl procură interacțiunea;
 Gradul de satisfacție inter-personală pe care îl procură interacțiunea;
 Măsura în care interacțiunea poate satisface așteptările, speranțele, aspirațiile elevului;
 Climatul psiho-afectiv pe care îl degajă instituția în mod explicit și implicit.
Același studiu a relevant faptul ca profesorii recurg exclusiv la metode frontale de predare și
că ofera extrem de rare oportunități elevilor de a interacționa unii cu ceilalți. De altfel, multe dintre
cauze privesc chiar personalitatea și incapacitatea profesorilor de a provoca interacțiunile dintre
elevi. Elevii invocă - în mod deosebit- nu atât cauze de ordin logic, rațional, cât mai ales, cauze de
ordin sensibil, emoțional.
Printr-o consultare a celuilalt partener al relației- profesorul, a rezultat că, într-adevăr, ei
recurg arareori la lucrul în grup, pe echipe, argumentând că programele școlare sunt excesiv de
încărcate și nu le lasă timp pentru diversificarea metodologiei de lucru.

3. Soluții de ameliorare a barierelor de comunicarea didactică

Din punctul meu de vedere, al partenerului educațional în procesul instructiv-educativ, am

încercat să realizez și clasificare a barierelor în calea comunicării eficiente la clasă, să găsesc
soluții, căi de ameliorare a comunicării la nivelul tuturor factorilor care concură la educarea
tinerilor, care să prevină reacţiile defensive de comunicare şi să faciliteze dorinţa de a stabili relaţii
de comunicare, de exprimare şi autoexprimare.

Clasificarea surselor de distorsiune în comunicarea didactică:

A. Surse care vin din mediul ambiental,

B. Surse ce ţin de organizarea procesului instructiv-educativ,
C. Surse care țin de profesor.
D. Surse care țin de familia elevilor
262
A. Din punct de vedere al surselor care vin din mediul ambiental (factori externi)
Barieră în comunicare
Lipsa unui mobilier
ergonomic în sala de clasă
Lipsa unei săli de sport
adecvate în școală.
Școala este amplasată în
imediata apropiere a unei
străzi aglomerate
B. Din punct de vedere al surselor ce ţin de organizarea procesului instructiv-educativ
Barieră în comunicare
Profesorul nu își
adaptează nivelul vocii la
mărimea sălii de clasă
și/sau la numărul de elevi
din clasă
Profesorul radică tonul
vocii pentru a soluționa
conflictele ce apar în
timpul orei
Profesorul nu folosește
metode active în procesul
de predare - învățare.
Profesorul organizează
autocrat actul instructiv-
educativ.
C. Din punct de vedere al surselor care țin de profesor
Barieră în comunicare
Ascultarea elevului este
pasivă, fără implicare.
Mesaje negative centrate
spre elevi: ”Vorbiţi tot
timpul”; „Ai să te linişteşti
sau te dau afară și îți pun
absent!”
Universitatea din Bucureşti și Universitatea din Craiova
Consecință
Elevii sunt nevoiţi să-şi schimbe
foarte des poziţia și devin neatenți.
Dacă băncile sunt strâmte, elevii se
împing disputându-și ”teritoriul”.
Elevii din clase aud zgomotul
jocurilor sportive și nu pot fi atenți
la oră
Zgomotul întrerupe fluxul
comunicării, elevii nu aud
explicațiile profesorului și devin
agitați
Consecință
Elevii nu înțeleg ceea ce spune
profesorul sau sunt deranjați de
vocea ce pare răstită.
Elevii din clasă sunt stresați, elevii
din clasele alăturate, la fel.
Elevii devin plictisiți și indiferenți.
Elevii nu învață decât de frică și fără
plăcere, încep să urască materia
predată de profesorul autocrat.
Consecință
Elevii un mai sunt dispuși să
comunice cu profesorul și ignoră
orice mesaj vine din partea lui.
Are ca efect apariţia reacţiilor pasive
sau agresive
Soluție
Mobilier ergonomic
Izolarea fonică a sălii de sport
improvizate.
Izolarea fonică prin plantarea de
copaci în dreptul străzii, ceea ce ar
atenua zgomotul.
Soluție
Adaptarea nivelului vocii la mărimea
sălii de clasă și/sau la numărul de elevi
din clasă.
Păstrarea calmului și soluționarea
conflictelor se face prin tactici de
negociere și pedagogice.
Diversificarea surselor de informare pe
care le poate folosi elevul.
Democratizarea relației profesor-elev,
reconsiderarea rolurilor actorilor
implicați în actul educațional: elevii
sunt parteneri în educație
Soluție
Încurajarea elevului prin comunicare
nonverbală: privire, ținută corporală;
ajutarea elevului cu întrebări de
clarificare cu ar fi: „Poţi să-mi spui
mai multe despre asta?”, „Unde?”,
„Cum s-a întâmplat?”
Utilizarea de mesaje centrate pe
propria persoană: ”Nu pot să predau
lecţia dacă faceţi zgomot.” „Mă
deranjează când vă plimbaţi prin clasă
în timpul orei.”
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a XIV-a, 2016 263

Folosirea amenințărilor sau Nu numai elevul amenințat devine Catalogând elevul ca „rău” se poate
avertizărilor: ”Dacă mai stresat, ci și ceilalți elevi. întâmpla ca el să devină rău. Încurajat,
vorbeşti o dată neîntrebat, te elevul poate învăţa să-şi
ascult şi îţi dau 3!” îmbunătăţească comportamentul.
Profesorul recurge la Are ca efect apariţia reacţiilor pasive Încercarea de a rezolva problema
ordine, comenzi de genul: sau agresive şi conduce la scăderea comunicării prin impunerea unor
„Taci odată!”. stimei de sine a elevului. argumente logice, folosind formulări
de genul: ”Uite cum stau lucrurile...”
Moralizarea, predica: ”Ar ”Exprimarea unui reproş prin
trebui să ştii că nu ai voie să specificare următoarelor componente:
faci asta!” descrierea comportamentului nedorit al
Oferirea de soluţii de genul: elevului + efectul concret + emoţia pe
”Eu în locul tău m-aş apuca care o simţiţi: „Dacă mă întrerupeţi
de lucru, că altfel...” atunci când explic ceva, s-ar putea să
uit lucruri importante, voi nu veţi
Interpretarea, analiza, înţelege corect.”
diagnosticare: ”Faci asta
numai ca să atragi
atenţia!”;„Ai probleme
psihice!”
Evaluarea negativă a Elevii se simt marginalizați, ceilalți Încurajarea tuturor elevilor, mai ales a
elevilor, etichetarea copii râd de ei, îi poreclesc, ceea ce celor interiorizați.
ridiculizar, blama, acuza, de înrăutățește procesul comunicării, ba Centrarea activității de predare nu pe
a nu fi de acord cu părerile în unele cazuri îl blochează. profesor ci pe cel ce învață.
lor: ”Tu eşti întotdeauna cel
care face gălăgie”, „Eşti
prost crescut!”, ”Vă
comportaţi ca sălbaticii!”
Sub şi supra - aprecierea Acest dezacord între ”cerere” şi Evaluarea reală a posibilităților
capacităţilor reale ale ”ofertă” îl poate determina pe elev elevilor și neetichetarea acestora.
elevului. să devină tot mai pasiv şi indiferent
în timpul orelor, să acţioneze fie
prin protest, fie prin respingere a
comunicării, trecînd treptat în rîndul
elevilor rămaşi în urmă la învăţătură.
Profesorul nu folosește Elevii nu știu să lucreze în echipă Să creeze condiții la clasă astfel încât
metode moderne de predare elevii să-și poată asuma cât mai multe
învățare, de exemplu pe roluri care să le permită atât exersarea
grupe sau să implice elevii unor comportamente de tip
in proiecte. comunicativ cu valoare școlară, cât și
posibilitatea de a interacționa mai mult
între ei.
Secvențele directe să alterneze cu cele
semi-directive și cu cele nondirective.
Profesorul își va asuma treptat rolul de
animator, apoi pe cel de meditator și,
finalmente, pe cel de evaluator
264 Universitatea din Bucureşti și Universitatea din Craiova

D. Din punct de vedere a surselor care țin de familia elevilor

Barieră în comunicare Consecință Soluție

Absenţa unui regim Elevul manifestă indiferență față de Proiectele de tip ”Școala părinților”
relaţional şi stabil de viaţă orice stimul extern în afară de sunt foarte necesare în aceste cazuri.
şi activitate a copilului în calculator sau televizor. Fără sprijinul familiei efortul
familie Părinții sunt ocupați profesorilor un este finalizat cu succese
și nu mai comunică cu în procesal de comunicare și
copilul. recuparere a elevilor.

Lipsa de preocupare a Elevul nu-şi formează deprinderi de

familiei pentru cultivarea
interesului pentru activitatea
intelectuală, pentru munca
şcolară.
muncă ordonată sistematică. Apar
goluri care îl împiedică să înţeleagă
cunoştinţele ce urmează și
insuccesul şcolar, ce generează
atitudinea negativă a copilului faţă
de aceasta și lipsa comunicării.

Lipsa deprinderii de a Elevul nu știe să lucreze în echipă.

împărți sarcinile cu membrii
familiei. Satisfacerea de
către părinți a tuturor
dorinţelor, scutirea de orice
obligaţie de muncă în cadrul
familiei.
Refuză să împartă sarcinile cu alți
elevi, așteaptă ca cei din jur să îl
ajute și un știe să rezolve singur o
sarcină.

Concluzii

Efectul acţiunii educative depinde în mare măsură de calitatea agenţilor, educator şi educat,
cât şi de relaţia dintre ei.
Sursele barierelor în calea comunicării la școală ţin în mare parte de relaţia profesor-elev
(control aversiv, subiectivism în apreciere, necunoaşterea personalităţii elevului sau a mediului său
social, cultivarea la elevi a unor motivaţii negative, autoritarism, indiferenţă la succes, disciplină
asigurată numai prin interdicţii şi solicitări, tranzacţii compromiţătoare, reacţii exclusiv punitive la
eşec, încurajarea vedetismului, etc.).
În marea majoritate a cazurilor de blocaj în comunicare, soluția stă în mâinile profesorului.
Ascultarea este o verigă principală a actului de comunicare. Unele probleme pe care le are elevul
se pot rezolva la acest nivel, al ascultării, deoarece fiind ascultat, copilul are ocazia să-şi exprime
dificultatea, s-o conştientizeze mai bine, s-o analizeze şi, în felul acesta, uneori, ajunge singur la o
soluţie.
De noi, profesorii țin metodele prin care ne putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi pe
de altă parte, îi putem ajuta să se deschidă mai mult faţă de noi.
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a XIV-a, 2016 265

Bibliografie
[1]. Berea G, Băsu M., - Să stăm de vorbă fără catalog, Eitura Pim, Iași, 2008
[2]. Cerghit, I.,.- Metode de învăţământ, Polirom, Bucureşti, 2006
[3]. Neacşu, I.,- Instruire şi învăţare, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1999
[4]. Şoitu, L., Pedagogia comunicării, Institutul European, Iaşi, 2001