Creativitatea a fost de multe ori considerată precum

o caracteristică instinctivă a unui individu;

creativitatea și inovația au fost văzute precum
munca unui talent înnăscut, nu concret, identificabil
deci nu putea fi tangibil. Este necesar sa mutăm
imaginația de la o viziune de creativitate
individuală la o viziune de creativitate și inovație
precum factori productivi strategici ce pot fi
identificați, cuantificați și ameliorați.

Creativitatea organizațională poate fi denumită

precum creația unui valoros, folositor nou produs,
idee, serviciu, procedura sau proces de către
individu care lucrează împreună într-un complex
sistem social.

A mari procesul creativ este vital pentru a ameliora

în ansamblu inovația unei antreprize și de a rămâne
competitive.

Din acest motiv, este important a se adopta abordări

care să promoveze și sa încurajeze introducerea
unora aptitudini creative printr-un management
zilnic încorporat.

Acest scop general poate fi obținut printr-o

dezvoltare de aptitudini creative intre antreprenori
și manageri pentru a ameliora noi modele de
comportament orientate spre inovație și abordări de
management. În plus, este la fel de important ca
potențialul creativ fiecăruia angajat sa fie bine folosit.
omponente și elemente Creativitatea include trei componente bazate pe

C
individuale aptitudini pertinente de domeniu, proces de creativitatepertinent și o
temă de motivare intrinsecă. Încă, un component în plus în afara individului, care
este lucrul mediului sau climatul social (M.T. Amabile, 1996). Aptitudini
pertinente de domeniu conțin cunoștința, expertiza, aptitudini tehnice, inteligenta
și talent în particularul domeniului în care individual lucrează. Procese de
creativitate- pertinente includ un stil cognitiv și caracteristice ale personalității
care conduc spre independență, asumarea riscului și focusul asupra problemelor
din noi perspective, asa cum un stil de lucru disciplinat și aptitudini pentru a genera
idei.

Tema de motivare intrinseca este entuziasmul pentru a se însărcina sau a rezolva o problemă
pentru că este interesantă, poate implica, este personal provocator și satisfăcător.

Componentul extern este lucrul mediului sau mai în general, mediul social. Acesta include toți
motivatorii extrinseci ce au fost arătați pentru a submina motivarea intrinseca, precum și un
număr de alți factori al mediului ce pot fi folosiți ca obstacole sau ca stimulant pentru motivarea
intrinseca și creativitate.

Factorii contextuali ce pot afecta motivarea pot fi, general vorbind, denumiți precum
‘’dimensiuni ale mediului de lucru ce potențial ar putea influența angajații creativității dar care
nu sunt parte din individual’’ (Shalley, Zhou si Oldham, 2004).

În timpul proiectului a fost făcută o cercetare despre factorii contextuali ce au un efect la

organizarea creativității .

Cercetarea a evidențiat că principalii factori sunt cum urmează:

- incurajare de supraveghere;

- suport de organizare;

- provocare;

- libertate;

- resurse;
- suport de lucru în grupă;

- presiune volum de muncă;

- impedimente organizaționale.

Cele mai importante elemente pentru întreprinderi în a fi creative sunt:

 libertatea de a coordona în mod autonom sarcinile atribuite;

 incurajarea spre a rezolva problemele în mod creativ;

 desemnarea unora sarcini provocatoare și proiecte importante;

 suport managerial de grupe de lucru;

 apreciere managerială la contribuirea individuală de la angajați;

 recunoașterea lucrării creative;

 prezența de suficiente resurse (fonduri, materiale, dexterități, informații și mai mult decât
toate, timp). Pentru a crea o cultura organizațională pozitiva și dinamica, întreprinzătorii și
managerii, trebuie să permită angajaților a lua mai multe inițiative și de a se însărcina cu
activități care pot mari performanța lor creative și lucru în echipa. În plus, este important ca
angajații să simtă ca aparțin organizației la care lucrează, încât aceasta face angajații a fi mai
fericiți și mai satisfăcuți în mediul lor de lucru, încât aceasta permite o performanta mai mare și
mai efectivă.