CASA CORPULUI DIDACTIC SIBIU

MANAGEMENTUL COMUNICĂRII

CURSANTĂ:
SOLOMON DOINA VERONICA ANA
Profesor pentru învăţământ preşcolar
Grădiniţa cu p.p. nr. 22 Sibiu

SIBIU, 2019
 I. Formele comunicarii in clasa de elevi

In acceptiunea unor teoreticieni din domeniul educational, comunicarea reprezinta

“capacitatea individului de a prezenta propriile intentii, nevoi sau interese, precum si de a
percepe interlocutorul, in vederea initierii unui dialog in procesul de invatamant”.
Existe mai multe forme sau tipuri de comunicare in clasa de elevi, si anume: comunicare
suportiva, comunicare asertiva, comunicare verbala, comunicare nonverbala etc.
Comunicarea suportiva poate fi considerata fundamentul relatiilor interpersonale si
presupune consideratie, respect si intelegere fata de interlocutor. Un cadru didactic care isi
propune sa devina eficient in managementul clasei de elevi trebuie sa fie preocupat de
mentinerea relatiilor pozitive cu elevii. Eficienta comunicarii suportive depinde prioritar de
abilitatile cadrului didactic de a oferi elevului suport emotional in situatiile de traume, de
amenintare si de stres. De exemplu, este important ca elevul sa stie ca in situatiile de evaluare
profesorul ii intelege starea de anxietate, ca nu-i este dusman si ca il va ajuta valorifice tot ceea
ce el stie.
Comunicarea asertiva . Inca de la varstele cele mai mici, copiii pot observa daca adultii
implicati in educatia lor au incredere in capacitatea de a-si indeplini rolul de parinte, profesor,
model sau lider. In virtutea statutului de educator, elevii au anumite asteptari de la adult pe care-l
pot percepe sau nu ca o autoritate. Cele mai multe dintre problemele de management al clasei
sunt determinate de modul in care este inteleasa relatia de autoritate in campul educational (de
catre profesor sau de catre elev). Tipul de manifestare a autoritatii este legat de o competenta
extrem de importanta in managementul comunicarii si al conflictelor – asertivitatea. A comunica
asertiv inseamna a sti sa exprimi sentimentele si convingerile tale, fara a ataca si jigni pe ceilalti.
O persoana asertiva nu este agresiva, nu striga la ceilalti, nu jigneste, nu se cearta, nu incalca
regulile existente si nu rezolva conflictele si problemele prin dominare si violenta.
Comunicarea verbala este definită ca un tip de comunicare în interiorul căruia se
utilizează limbajul articulat. Comunicarea verbală, care poate fi denumită orală sau directă, prin
ea realizându-se un contact direct cu interlocutorul, în cazul dialogului, are un rol important în
viaţa contemporană. Prin comunicarea verbală se realizează următoarele activităţi : obţinerea şi
transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii convergente sau
divergente, realizarea unei unităţi de vedere care să conducă la încheierea unor acorduri,
convenţii, contracte etc.
Comunicarea nonverbala reprezinta un element in sistemul comunicarii umane si trebuie
analizata ca atare , nu independent de comunicarea verbala.

II. Barierele in comunicarea didactica

Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori care se

interpun între semnificatia intentionata si cea perceputa. Comunicarea dintre profesor si elev este
marcata de numite particularitati ale emitatorului sau ale receptorului, eficienta transmiterii
mesajelor intre cei doi actori educationali, fiind conditionata de obstacole care pot aparea in
cadrul procesului.
2
 I. Astfel barierele de comunicare pot fi legate de oricare dintre componentele
comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.

1. La nivelul emitatorului principalele bariere sunt legate de faptul ca:

• lipseste motivatia in desfasurarea activitatii didactice;
• emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic transmis;
• acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
• emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede;
• nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creează motivaţii pentru a trezi interesul
pentru comunicare;
• emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală,
nonverbală, vizuală etc.);
• comunicarea este numai unidirecţională, producând pasivitate;
• elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice;
• eficienţa comunicării este blocată si de fondul stresant creat de emiţător (plictiseală,
oboseală, nerăbdare, teama de a nu greşi în expunere etc.).

2. La nivelul receptorului identificam blocaje ca:

• elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege mesajul didactic sau acestea nu au
fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe;
• starea de oboseală a elevilor;
• lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes
a interlocutorului fata de mesajul emitatorului);
• deficit de atentie in cadrul orelor;
• lispa de motivatie in rezolvarea sarcinilor scolare.

3. La nivelul canalului:
• alegerea gresita a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte pentru
fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales – o situatie urgenta nu are
sorti sa fie îndeplinita daca este ceruta la sfâritul orelor de program sau la sfârsitul saptamânii
• lungimea excesiva a canalelor – o retea organizationala complicata duce la o
comunicare lenta.
• factorii fizici perturbatori- iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi
excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia – telefon, cafea, ceai etc;
• distanta fizica dintre actorii implicati intr-un proces instructiv- educativ.

4. La nivelul mesajului:
• supraîncărcarea (determinată de criza de timp, dar şi de dorinţa unor profesori de a nu
omite lucruri importante);

3
 • utilizarea unui limbaj încifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; – dozarea
neuniformă, în timp, a materialului de predat;
• formularea de mesaje lacunare in ceea ce priveste explicarea noilor cunostinte expuse.

II. In ceea ce priveste factorul educational, barierele care apar pot fi impartite in doua mari
categorii aflate in stransa interactiune: informationale si relationale.

1. Nivelul informational:
Informatiile nu sunt receptionate ca atare in cadrul procesului de comunicare, ci ele se
compun continuu pe parcursul desfasurarii acestui proces.

2. Nivelul relational
Barierele de comunicare la nivel relational sunt la fel de importante ca si cele de la nivel
informational, atunci cand se doreste un management eficient al clasei. Cel mai des, conflictele,
neimplicarea in sarcina, abaterea de la regului, precum si dificultatea rezolvarii acestora sunt
urmarea instalarii unor obstacole la nivelul comunicarii relationale. Criticarea frecventa a
elevului, etichetarea, moralizarea, ordinele, safturile sunt doar cateva exemple de bariere care
impiedica o comunicare deschisa si eficenta.

III. Eficiența în comunicarea didactică

Una dintre caracteristicile principale ale procesului de comunicare este eficiența coordonării ei.
Eficiența comunicării depinde de calitatea transmisiei, adică de structura logică a conținutului, claritatea,
precizia, plasticitatea exprimării, fapte care țin de presonalitatea profesorului, de relațiile profesor- elev,
de contextul psihosocial, ca și de nivelul dezvoltării psihice a receptorului, de structurile mentale și
lingvistice ale elevului, de participarea lui activă în procesul comunicării.
Preocupările privind facilitarea şi îmbunătăţirea comunicării au existat din cele mai vechi timpuri.
Deşi regulile unei comunicări eficiente par foarte simple şi la îndemâna oricui, ele fiind rodul unei
îndelungate experienţe comunicaţionale, practica relevă faptul că aplicarea lor este frecvent încălcată.
Reguli de bază privind comunicarea eficientă
Exprimate sintetic, acestea sunt :
• regula cantităţii – în ceea ce spun, cadrul didactic/ elevul trebuie să ofere informaţia
necesară, nici mai mult, nici mai puţin;
• regula calităţii – ceea ce spun vorbitorii trebuie să respecte realitatea;
• regula relaţiei – mesajul vehiculat de vorbitor trebuie adecvat scopului comunicării;
• regula semnificaţiei – informaţia transmisă trebuie să fie semnificativă pentru contextul şi
circumstanţele în care se desfăşoară comunicarea;
• regula stilului – vorbitorii trebuie să fie clari, coerenţi, comprehensivişi concişi;

4
 • regula receptivităţii – emitenţii trebuie să-şi adapteze mesajele la caracteristicile receptorilor
şi la cunoştinţele presupuse de aceştia.
Prin comunicarea didactică se realizeaza interacţiunea profesor – elev şi o serie de relaţii
care influenteaza procesul de predare : relaţii de schimb informaţional, de influenţare reciprocă, de
cooperare, simpatetice faţă de emiţătorul mesajului didactic.
Comunicarea eficientă trebuie să întrunească anumite condiţii :
a) conţinutul relevant al mesajelor, informaţie actuală, bine structurată şi organizată, selectată
potrivit particularităţilor clasei şi în timpul afectat momentelor lecţiei; argumentare logică, exemple
riguros selecţionate, limbaj corect şi riguros, nivelul de conceptualizare adecvat elevilor;
b) modul de prezentere : coerenţă logică, strategie de abordare variată, adecvată conţinutului şi
scopului, alternarea strategiilor ( inductivă, deductivă, analogică ), implicare afectivă prin exprimarea
interesului, pasiunii, convingerea copiilor de autoritatea şi competenţa învaţătorului;
c) stilul stimulator, incitant, antrenant, atrăgator al exprimării verbale, pentru a crea o ambianţă
favorabilă comunicării;
d) concordanţă între exprimarea verbalizată și limbajul trupului;
e) empatie pentru a putea imprima circulaţiei informaţionale sensul dorit;
f) tact în comunicare pentru a putea preveni distorsiunile: mod politicos de adresare, incitant,
stimulator, pentru a putea capta atenţia copiilor şi bunăvoinţa lor de a asculta şi de a participa activ la
comunicare.

Comunicarea didactică este eficientă atunci când, atât profesorul cât şi elevii respectă anumite
cerinţe:
a) ale profesorului:
- claritatea mesajelor;
- precizia acestora (evitarea formulării ambigue);
- utilizarea unui limbaj adecvat şi accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de
înţelegere, corespunzător vârstei);
- structura logică a mesajelor transmise;
- prezentarea interesantă a materiei predate;
- asigurarea unui climat adecvat comunicării.
b) ale elevilor:
- sa aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepţiona şi înţelege mesajul
profesorului);
- să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării care urmează;
- să fie motivaţi pentru a învăţa (în general şi la un anumit obiect de studiu, în
particular);
- să cunoască limbajele utilizate de profesor ( sau de calculator, în cazul instruirii
asistate de acesta).

5
 Există și câteva reguli nescrise privind eficiența comunicării foarte importante:
* Nu subestimați niciodată importanța comunicării. Abilitatea unui lider de a inspira încredere este
similară cu abilitatea de a comunica eficient. Ambele presupun acțiune din partea lui și un raspuns din
partea discipolilor. Comunicarea înseamna interacțiune pozitivă.
*Este bine să manifestăm o preocupare autentică față de persoană cu care stăm de vorbă. Cand
oamenii simt că te preocupă persoana lor, sunt dispuși să te asculte cu atenție. Capacitatea de comunicare
este rezultatul unui sentiment de afinitate față de semenii noștrii.
*Capacitatea de a ne concentra asupra interlocutorului nostru. Cei care nu sunt în stare să
comunice se concentrează numai asupra propriei persoane și a părerilor lor. Cei care au această capacitate
se concentrează asupra răspunsului persoanei cu care stau de vorbă. Cei care comunică bine înteleg și
limbajul corpului.
*Capacitatea de a comunica cu diferiți oameni. Un om care întelege arta comunicării, are
capacitatea de a-l face pe interlocutorul lui să se simtă în largul său. El poate să comunice cu toți oamenii,
indiferent de poziția socială.
*Contactul vizual pe care trebuie să-l stabilim cu interlocutorul nostru. Oamenii care sunt cinstiți
cu tine te privesc fără teamă în ochi.
* Un zambet cald. Modalitatea cea mai rapidă prin care putem stabili căi de comunicare este
zâmbetul. Un zâmbet doboară nenumărate bariere în calea comunicării, trecând dincolo de granițele
culturii, rasei, vârstei, clasei sociale etc.
În concluzie, comunicarea eficientă în cadrul conţinuturilor procesului formativ este prin
maniera şi nivelul realizării sale, o sursă de potenţare sau diminuare a conţinuturilor formale. De aceea
comunicarea eficientă are o influenţă majoră asupra reuşitei sau eşecului şcolar. Şi este considerată
premisa esenţială a eficientizării învăţamantului în vederea reuşitei şcolare.

IV. Prezentarea eficientă și ascultarea

Un bun management al comunicării în cadrul clasei de elevi implică, pe lângă depășirea
barierelor apărute în comunicarea educațională, prezentarea eficientă și ascultarea. Acesta
include captarea atenției elevilor, structurarea logică a conținuturilor cu scopul de a facilita
înțelegerea, utilizarea comunicării nonverbale pentru receptarea mai rapidă a informațiilor,
dialogul, oferirea de feedback, având ca obiectiv principal eficientizarea comunicării în mediul
școlar.
Prezentarea eficientă presupune, conform autorului Ion Ovidiu Pânișoară, aplicarea unui
model constând în desfășurarea procesului de instruire în mai multe faze. Acestea sunt
pregătirea, identificarea materialelor suport, proiectarea prezentării, prezentarea propriu-
zisă.
Comunicarea eficientă se realizează atunci când vorbitorul reușește să se facă înteles de
auditoriu. În acest sens, un rol foarte important în comunicare îl deține ascultarea.

6
 Succesul în comunicarea educațională este rezultatul competențelor de comunicare și a
abilităților manageriale ale cadrului didactic în cadrul clasei de elevi prin asigurarea emiterii și a
receptării de mesaje în condiții optime. Rolul profesorului în comunicare nu este doar cel cde
transmitere a conținuturilor, ci și acela de relaționare. Astfel, perfecționarea competențelor de
comunicare devine esențială în procesul instructiv-educativ, atât pentru profesori cât și pentru
elevi.

Bibliografie
Ion Ovidiu Pânișoară - Comunicarea eficientă, editura Polirom, Iași, 2006
Jean- Claude Abric- Psihologia comunicarii, editura Polirom, Bucuresti, 2002
Loredana Ivan,Adina Chelcea - Comunicarea nonverbala, gesturile și postura. editura
Comunicare.ro , Bucuresti, 2005