UNIVERSITATEA CREŞTINĂ ,, DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVELUL I

REFERAT
DISCIPLINA: PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
TITLUL REFERATULUI: INSUCCESUL ŞCOLAR

Coordonator ştiinţific:
Lect.univ.dr. Daniela RADU

Cursant:
CHIŢU (STANCU) I. MILEVA - ELENA

BUCUREŞTI, 2019

1
Motto: „“Voinţa, iniţiativa, perseverenţa, răbdarea sunt
elemente care garantează succesul.”.

2
 1. INSUCCESUL SCOLAR: DEFINITII,FORME DE MANIFESTARE, CRITERII DE APRECIERE
Insuccesul şcolar reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror efecte se repercutează negativ
asupra integrării sociale, el având la bazã mai mulţi factori care au ca principale cauze: propria persoană,
părinţii şi familia, şcoala, comunitatea locală.Pentru a preveni şi înlătura eşecul şcolar se impune o colaborare
strânsă între medicul şcolar, învăţător şi familie, precum si identificarea elevilor cu nevoi speciale,
organizarea unei reţele de consiliere psihopedagogică, adaptarea metodelor şi mijloacelor utilizate la
specificul vârstei, clasei şi disciplinei, dar şi evitarea surmenajului şi supraîncărcării.
Insuccesul şcolar se defineşte prin ramânerea în urmã la învăţãtură a unor elevi, care nu
reuşesc să obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şcolare, el este consecinţa
inadaptării la mediul socio-profesional, la nivelul cerinţelor acestuia .
Insuccesul, cu forma sa gravă de eşec, înseamnă nereuşită, înfrângere sub povara propriei neputinţe
sau a greutăţilor exterioare. Insuccesul şi eşecul sunt respinse de societate, de colectivitate, de individ. Ca
reacţii faţă de insucces apar dispreţul, dezamăgirea, cumpasiunea care pe, unii îi alină, pe alţii îi umileşte.
Insuccesele şcolare includ în general urmãtoarele: numãr mare de corigenţe, numãr mare de
repetenţi, de exmatriculaţi, de abandonuri şcolare, numãr mare de elevi sancţionaţi, multe note sub 5 în
timpul anului şcolar, integrarea socio-profesionalã slabã.
Rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar se manifestă prin incapacitatea temporară de a
face faţă activitatilor şcolare, incapacitatea sau refuzul de a învăţa, de a nu avea rezultate în concordanţă cu
capacităţile. Cauzele sunt multiple. Retardul şcolar este real, elevul nu poate avea rezultatele pe care le-ar
dori sau care i se cer, sau aparent, elevul poate să înveţe, dar refuza, îi lipseşte motivaţia. Retardul este de
scurtă durată, expilcat prin dificultăţi temporare - oboseală, stare de boală, după vacanţă, evenirnente
stresante din viaţa intima sau de familie; sunt şanse mari de redresare. Retardul poate fi de lungă durată, cu
şanse reduse de redresare, cu eforturi mari din partea elevului şi a celor ce vor să-1 ajute, se apropie de o
forma a eşecului.
Insuccesul şcolar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror
efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de convieţuire cu
semenii.
Eşecul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru
identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie
la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ – informative şi formative, egalitatea
de şanse privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor
factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.
Eşecul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic
individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea
în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că
eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel
crescut de comportamente deviante şi infracţionale.
Se poate observa un deosebit interes pentru evolutia scolara a elevului atat din partea acestuia, cat mai
ales din partea parintilor, profesorilor si chiar a societatii.
Principalul motiv al acestei preocuparii il constituie faptul ca succesul sau insuccesul scolar se reflecta si
in relatiile de familie, relatiile cu grupul de prieteni, precum si in pozitia si prestigiul pe care il detine familia
respectiva in societate.Astfel insuccesul scolar determina deprecierea individului, a scolii, a familiei,devenind
o problema sociala.

3
 Succesul si insuccesul scolar trebuie privite din mai multe puncte de vedere si intr-o relatie dinamica si
complexa.
In primul rand, succesul si insuccesul scolar nu se pot judeca independent de cadrul si exigentele
mediului scolar, de traditiile culturale ale fiecarei tari, de modalitatile de depasire al unui nivel de scolaritate la
altul, de calitatea instruirii.Astfel succesul scolar consta in “obtinerea unui randament superior in activitatea
instructiv-educativa, la nivelul cerintelor invatamantului .“Spre deosebire de acesta, insuccesul scolar
reprezinta “ramanerea in urma la invatatura sau neindeplinirea cerintelor din cadrul procesului instructive-
educativ”.
In al doilea rand, reusita sau nereusita scolara trebuie puse in legatura cu normele subiective in functie
de care elevul si chiar parintii clasifica evolutia acestuia.Insa pentru ca nu se poate da o definitie clara si
precisa a notiunii de insucces scolar, aceasta trebuie relationata cu varietatea formelor de manifestare si
criteriilor de apreciere traite individual la niveluri diferite de intensitate, profunzime si persistenta.
O prima distinctie este aceea intre insuccesul scolar generalizat (dificulatati de adaptare la viata scolara
de ansamblu si neatingerea baremelor la majoritatea obiectelor de studiu) si insuccesul limitat (intampinarea
problemelor doar la unele materii).
O a doua distinctie este aceea intre escul scolar cognitiv ( nerealizarea de catre elev a obiectivelor
pedagogice alaturi de rezultate slabe la examene, corigente si repetentie)si esecul scolar necognitiv
(inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare).
Insuccesul scolar poate avea caracter episodic (anumite dificultati in rezolvarea sarcinilor de invatare) si
caracter de durata (acumularea de lacune pe perioade mari de timp).
Amploarea si persistenta pot fi surprinse in cadrul fazelor pe care le parcurge acest fenomen:
a) faza premergatoare caracterizata de aparitia primelor probleme scolare, primele goluri
in cunostinte si incetinirea ritmului in comparatie cu ceilalti elevi, acestea avand ca urmari
nemultumirea elevului, lipsa interesului si a dorintei de depasire a acestora.
b) faza de retrapaj propriu-zis in care se acumuleaza goluri mari in cunostintele elevului si
evitarea incercarii de a redresa situatia, apare aversiunea fata de invatatura si profesori, perturbarea
orelor si chiulul, notele proaste.
c) faza esecului scolar formal caracterizata de repetentie sau abandon scolar care au drept
consecinta degradarea personalitatii si neintegrarea sociala si profesionala.
Formele de insucces scolar mai pot fi clasificate si in functie de indicatorii existentei unor forme
stabilizate de esec:
 indicatorii proprii institutiei de invatamant –rezultate slabe,repetentie;
 indicatori exteriori institutiei scolare-tipul de orientare dupa terminarea scolaritatii
obligatorii,rata ridicata a sonajului in randul tinerilor,rate de analfabetism;
 indicatori referitori la efectele esecului in plan individual,rata de abandon scolar si
absenteism, trairea subiectiva a esecului.
Se observa faptul ca insuccesul scolar are implicatii in gradul de integrare socio-profesionala intrucat
invatatura trebuie sa-si dovedeasca eficienta prin construirea unor tineri competenti pe piata muncii.
2. DIMENSIUNEA SUBIECTIVA A INSUCCESULUI SCOLAR.
Succesul si inseccesul scolar au la baza o dimensiune obiectiva reprezentata de cerintele sistemului
educational si o dimensiune subiectiva,umana care este de cele mai multe ori umbrita de normele societatii.
De cele mai multe ori aprecierea pe care o acorda profesorul cunostintelor si competentelor elvului
difera foarte mult de evaluarea acestuia si respective de cea a parintilor.Ceea ce este important consta in

4
modul si nivelul de aspiratie pe care se asteapta sa-l obina un elev intr-o anumita activitate scolara. Astfel
avem de-a face cu doua situatii:prima in care elevul si/sau parintii sunt nemultumiti de notele inferioare
obtinute,in acest caz dezvoltandu-se un insucces prihologic care se masoara prin distanta dintre
rezultatele asteptate si cela obtinute sic ea de-a doua situatie in care elevul este multumit cu “succesele
sale”atunci cand promoveaza la limita.
In ambele cazuri un rol deosebit de important il are familia care determina fixarea sau reglarea nivelului
de aspiratie al elevului, precum si impactul pe care il are aprecierea profesorului asupra elevului.Insuccesul
va determina astfel o depreciere a imaginii de sine, pierderea increderii si dezvoltarea unui sentiment de
ineficienta personala.
Subaprecierea capacitatilor de a face fata cerintelor va determina o subapreciere a problemelor
intalnite, sarcinile scolare devenind foarte dificile si el va considera ca nu poseda nicio calitate, deci nu se va
mobiliza in depasirea situatiei.
De multe ori parintii fixeaza un nivel superior al aspiratiilor fara sa tina cont de ceea ce vor si pot sa faca
copii lor.Daca ei nu si-au realizat obiectivele pe parcursul vietii lor vor dori ca cel putin copii lor sa aibe un alt
viitor.Astfel ei dezvolta in elev o teama de esec care va impiedica realizarea performantelor dorite si chiar va
dezvolta vulnerabilitatea acestuia la esec.
O alta cauza a insuccesului scolar o au si sistemele de invatamant care in momentele de
promovabilitate scazuta inregistreaza o eficacitate direct proportionala. In acest caz ar trebui “adaptarea
scolii”la elev, deci ar trebui reevaluate cerintele si obiectivele sistemului.
Efectele cumulative ale esecului scolar constau in incapacitatea de integrare in grup,familie,societate
precum si in dezvoltarea unor sentimente de culpabilitate, inferioritate, excludere care pot duce la
comportamente derivate.
3. FACTORII INSUCCESULUI SCOLAR
Cercetarile in acest domeniu au desemnat trei categorii de factori a insucceselor scolare:
1)factorii care tin de dezvoltarea individului;
2)factorii care tin de scoala si de conditiile pedagogice;
3)factorii care tin de familie,de mediul socio-cultural.

3.1 Factorii individuali ai inseccesului scolar

La inceputul sec xx s-a realizat primul test de inteligenta de catre A.Binet si T.Simon cu scopul de a
identifica copii cu serioase deficiente intelectualepentru a le asigura o educatie speciala. Mai tarziu a fost
adoptat conceptual IQ care reprezinta raportul dintre varsta mentala sic ea cronologica in luni.
S-a observat ca 50% din succesul scolar este datorat inteligentei copilului,nivelul de reusita scolara fiind
corelat cu grade de inteligenta.Insa inteligenta este doar unul din factorii individuali ce determina
succesul/insuccesul elevului la invatatura.
Testele de inteligenta permit evaluarea in momentul administrarii. In ultima vreme insa s-a dezvoltat
conceptual de evaluare a potentialului de invatare pe baza metodelor formativ-dinamice prin care se
estimeaza daca elevul este capabil sa invete si cat poate, urmarindu-se viteza invatarii,capacitatile de
conservare si transfer.
Un alt program pentru depistarea functiilor cognitive deficitare este Programul de Imbunatatire
Instrumentala care se bazeaza pe :modificabilitate cognitive si invatare mediate.

5
 Modificabilitatea cognitive defineste capacitatea individului de a remodela cunostintele accumulate,iar
invatarea mediate este un proces prin care un adult competent il ajuta pe elev sa invete prin
selecterea,transformarea si sistematizarea informatiilor.
Inseccesele scolare mai au la baza si alti factori individuali cum ar fi:factori de ordin stomato-fiziologic si
factori afectiv-motivationali si de personalitate.
In primul rand anomaliile se deregrarile de dezvoltare fizica a copilului,starea de sanatate ,fragilitatile
fiziologice care se pot exprima prin tulburari senzoriale,stari nervoase, disfunctii metabolice,perturbari ale
somnului transforma evolutia scolara a copilului.Dificultatile de ordin fiziologic au o influenta directa si
indirecta asupra activitatii de invatare:directa prin cresterea gradului de oboseala, concentrare si mobilizare
scazute si indirecta prin atitudinea pe care o au parintii fata de aceste situatii.
In stransa legatura cu factorii somato-fiziologici sunt factorii energetici si mecanismele de reglare
(putere de munca, rezistenta la efort, ritmul si eficacitatea activitatii).Exista elevi care desi au o capacitate
intelectuala ridicata nu se pot mobiliza usor si repede, iar incercarea de a schimba aceste situatii pot avea
efecte negative in planul copilului.
Un alt factor decisive pentru reusita scolara il constituie motivatia.Lipsa de interes si atitudinea negative
fata de scoala declanseaza mecanisme de refuzare sau evitare a invatarii.
Evolutia elevului este determinate si de dimensiunea instabilitatii emotionale caracterizata prin
dezechilibru, discontinuitate in activitate, agitatie psihomotorie, excitabilitate accentuate, dificultati de
concentrare a atentiei.
Toti acesti factori conditioneaza intr-o masura mai mare sau mai mica evolutia scolara a elevului.
3.2. Factorii familiali ai insuccesului scolar
Teoria handicapului sociocultural sustine ca mediul defavorizat din care provine copilul nu poate asigura
o dezvoltare optima in cadrul scolii care reproduce inegalitaile sociale.
Atunci cand se studiaza impactul mediului socio-familial asupra evolutiei scolare a individului se are in
vedere:
 situatia economica;
 statutul socio-profesional si nivelul cultural;
 stilul educational familial;
 structura familiei;
 relatiile intrafamiliale;
 tipul de coeziune familiala.
Situatia economica precara a familiei afecteaza traiectoria scolara afecteaza traiectoria scolara a
elevului in mai multe feluri.In primul rand, prin faptul ca familia nu poate suporta cheltuielile de scolarizare,
copii sunt nevoiti sa renunte la scoala.
In al doilea rand, din cauza eforturilor prelungite facute pentru a-si mentine copii la scoala in unele
familii apar conflicte ce au un impact negativ asupra copiilor.
In al treilea rand, familiile cu deficiente financiare opteaza catre scoli cu o durata scurta de timp cum
sunt scolile profesionale.
Reusita la invatatura depinde si de factorii culturali, de nivelul de pregatire profesionala a parintilor, de
deosebirile in ceea ce priveste nivelul de aspiratie, dar mai ales bagajul cultural exprimat prin limbajul utilizat
si practicile culturale ale acestora.Inca de la inceput copii proveniti din familii favorizati vo beneficia de un
avantaj prin detinerea unui “bagaj cultural” apropiat de cel folosit la scoala.

6
 Atitudinile si performantele scolare sunt in stransa legatura si cu stilurile educative familiale care
desemneaza natura si caracteristicile raporturilor familiale: restrictie-toleranta, angajament-detasare,
dependenat-autonomie, respingere-acceptare.
Exisata trei stiluri educative parentale:
-stilul permisiv –nivel scazut al controlului parental si nivel scazut al sustinerii;
-stilul autoritar –nivel inalt al controlului cu o slaba sustinere din partea copilului;
-stilul “autorizat” –control sistematic alaturi de un nivel ridicat al suportului parental.
O influenta ridicata o are si climatul educativ familial, respectiv tipul de coeziune familiala.Incoerenta
atitudinii parintilor, lipsa de calm si de stabilitate familiala,precum si lipsa de afectiune intre parinti, viciile si
neintelegerile lor, certurile, actele de violenta si o slaba integrare a familiei in societate il situeaza pe copil intr-
un climat de insecuritate afectiva nefavorabile unei bune adaptari scolare.
Nu in ultimul rand trebuie analizat si tipul de familie:
-familia conjugala –doi parinti casatoriti si copii rezultati din uniunea lor;
-familia monoparentala –un parinte cu unul sau mai multi copii;
-familia reconstituita –un partener a mai fost casatorit;
-familia adoptiva –unul sau mai multi copii adoptati.
Se considera ca familia biparentala poate asigura nivelurile cele mai inalte de dezvoltare, divortul
parintilor fiind o cauza a dificultatilor scolare a le copilului care traieste sentimente de confuzie, anxietate,
frustrare, vinovatie, rusine,durere, stare de neputinta.
3.3. Factorii de ordin scolar ai insuccesului
Nivelul cheltuielilor scolare, calitatea echipamentelor, a programelor, cat si aspecte referitoare la
organizarea procesului de invatare, pregatirea psihopedagogica a profesorului, stilul educational, trasaturile
de personalitate ale profesorului, relatii professor-elev, relatia scolii cu familia au un impact puternic asupra
evolutiei scolare.
Se poate observa cu usurinta faptul ca mediul rural este mult mai dezavantajat din punct de vedere
material, al calitatii echipamentelor scolare si al dotarii cu personal didactic calificat.In unele zone rurale
exista copii care nu au vazut cum arata un calculator ceea ce are un mare impact asupra acestora atunci
cand accede pe o treapta superioara de invatamant in mediul urban, mai ales ca profesorii ignora starea
materiala a acestor elevi si a scolilor din care provin.
In functie de calitatea actiunii pedagogice si personalitatea profesorului se face distinctia intre mediul
scolar selective si cel adaptativ.In mediul selectiv, elevul trebuie sa se adapteze conditiilor oferite de scoala,
regulilor si modului de predare al profesorului indiferent de aptitudinile si capacitatile sale, iar in cel adaptativ
ia in consideratie diferentele individuale dintre elevi.
Trebuie avute in vedere si continuturile invatamantului despre care se spune ca are un caracter
supradimensionat, programele scolare fiind din ce in ce mai incarcate.Se cultiva intelectualismul,
performantele de exceptie si etilismul astfel ca nu toti elevii au egalitate de sanse.
Studiul asupra reformei curriculare in invatamantul general arata faptul ca fiecare disciplina doreste sa
ocupe locul sau in planul de invatamant si de aceea in locul unor sinteze interdisciplinare se observa o
multiplicare si ingreunare a continuturilor cu un grad ridicat de abstractizare, cu prea putine aplicatii practice si
relationare cu viata cotidiana.Numarul mare de sarcini, numarul mare de ore pe saptamana, dispunerea
defectuoasa a acestora, conditii minime de igiena intelectuala contribuie inevitabil la aparitia dificultatilor si
implicit a esecului scolar.

7
 Metodele de predare-invatare au si ele rolul lor in activitatea scolara.Rigiditatea metodelor de predare-
invatare, accentul pus pe memorare si reproducere, precum si activitatile de tip exclusiv frontal genereaza
probleme de invatare multor elevi.
Exista scoala centrata pe professor care presupune ca rolul cel mai important sa fie detinut de acesta,
elevul fiind doar un receptor pasiv al informatiilor.Exista, de asemenea, scoala centrata pe elev in care acesta
ia initiative, actioneaza pentru a descoperi, isi afirma ideile proprii, isi satisface propriile interese, curiozitati,
pasiuni.In acest caz are loc schimbarea de roluri, desi tot profesorul detine controlul.
Invatamantul nu se centreaza pe crearea situatiilor favorabile pentru fiecare elev, pentru descoperirea
intereselor, aptitudinilor si posibilitatilor de formare proprii.O buna cunoastere a elevilor poate determina o
evolutie favorabila si o buna functionare a relatiei profesor-elev.
Astfel profesorii ar trebui sa aiba cunostinte despre personalitatea elevilor sai, a mediului din care provin
sau a starilor de sanatate.De cele mai multe ori atunci cand isi caracterizeaza elevii profesorii se refera la
situatia lor scolara adica la dimensiunea obiectiva a invatamantului.
Exista si situatiile in care profesorii se lasa ghidati de anumite reprezentari pe care si le formeaza pe
parcursul orelor. Astfel cei buni sunt motivati, inteligenti, sociabili, adaptati pe cand ceilalti sunt lenesi, au
deficiente intelectuale si le lipseste motivatia.Tinand cont de aceste calificative profesorul isi desfasoara
activitatilor in acest sens,recompensandu-i pe cei buni si ignorandu-i pe cei slabi.
De asemenea, unii profesori considera ca insuccesul scolar este datorat lipsei de efort a elevului tocmai
pentru a-si mentine identitatea profesionala pozitiva.Indiferent care este vinovatul responsabilitatea este
pasata in mainile elevului.
Toate aceste date indica faptul ca profesorul ramane un factor important in determinarea rezultatelor
scolare ale elevului.Ceea ce conteaza in abordari situatiilor dificile nu consta in pregatirea de specialitate a
profesorului, ci pregatirea sa psihopedagogica acesta reusind sa rezolve problemele in cunostinta de cauza si
sa dovedeasca flexibilitate in abordarea contextelor educatioanale.
Relatiile de personalitate ale profesorului cu elevul sunt o conditie a reusitei.In practica educationala,
profesorul detine insa o relatie speciala cu cei care reusesc, pe ceilalti privindu-i intr-o lumina defavorabila de
unde vor rezulta diferentele de atitudine care se vor reflecta in planul rezultatelor scolare.El ar trebui sa se
adapteze insusirilor fiecarui elev si sa-l perceapa asa cum este.
De asemenea, modul in care profesorul realizeaza evaluarea distribuind recompensele si pedepsele
poate favoriza aparitia insucceselor scolare.Evaluarea nu trebuie sa fie o modalitate de accentuare a
autoritatii profesorului, ci o cale de a evidential capacitatile elevului, progresul acestuia si pentru a-l
determinarea sa se motiveze si mai mult.

BIBLIOGRAFIE

1.”Psihologia educatiei”- Dorina Salavastru, ed.Polirom, Iasi, 2004

2. Andrei Cosmovici (1999), Psihologie Şcolară, Ed. Polirom Iaşi 1999; Luminiţa Iacob
3. Jurcău Nicolae (2001), Psihologia Educaţiei, Ed. U.T. Pres Cluj Napoca
4. Cucoş, C., (1998), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
5. Nicola, I., Pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1992, 1994
6. Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998