Capitolul I

ASPECTE MOTIVATIONALE ALE INVATARII IN SCOALA

1. Caracteristica motivatiei

Motivatia reprezinta totalitatea motivelor care dinamizeaza comportamentul uman.Un motiv este o
structura psihica, ducand la orientarea, initiereasi reglarea actiunillor in directia unui scop mai mult
sau mai putin precizat.Motivele sunt cauzele conduitei noastre, ele reflecta cauzele interne ale
comportamentului nostru.

La baza motivatiei stau cerintele vitale de care depind existenta si bunastarea organismului: hrana,
caldura, aer curat.In afara acestora apar si impulsuri, tendinte de origine psihica asa cum
sunt:curiozitatea, tedinta de a cunoaste, de a explora.Se manifesta si un impuls de ”influentare
creatoare a mediului”, acea incercare de a transforma ceea ce intalneste in jur, de a crea din nisip
sau plastilina tot felul de lucruri etc.Astfel din copilarie se vede tendinta de dominare a mediului si ea
este efectul unui surplus de energie disponibila.

2. Nivelul de aspiratie

Vorbim de aspiratie atunci cand o dorinta vizeaza un model a carui realizare constituie un progres, o
dezvoltare intr-oa numita directie.Nivelul de aspiratie se refera la”asteptarile, scopurile ori pretentiile
unei persoane, privind realizarea sa viitoare intr-o sarcina data.” (E.Hoppe)Atnegtrrea unui
asemenea scop atrage dupa sine si satisfactii. Nivelul de aspiratie este in functie de aptitudinilesi
forta de vointa a fiecaruia insa si ambianta sociala joaca un rol hotarator.Aspiratiile sunt, desigur, in
legatura si cu conditiile materiale si culturale ale familiei sau mediului in care se dezvolta copilul.

S-a demonstrat, prin diferite experimente, ca succesele obtinute duc la cresterea nivelui de aspiratie,
pe cand esecurile duc la scaderea pretentiilor.Desigur exista si exceptii, cei ambitiosi isi propun
mereu teluri dificile, pe cand cei ce se subestimeaza tind spre performante modeste.
Aspiratiile, motivatia de realizare, ambitia contribuie la sporirea eficientei muncii, a invatarii si chiar la
solutionarea unor probleme.

3. Motivatia scolara

Motivele care-l fac pe elev sa vina la scoala sa asculte de profesor pot fi impartite in doua mari
grupe:
a) Motivatia extrinseca, atunci cand elevul se incadreaza in disciplina scolara, fara a exista un
interes direct pentru ceea ce se preda ci pentru a primi direct sau indirect diverse recompense, in
special morale;
b) Motivatia intrinseca, incazul cand invatarea, dobandirea de cunostinte interseaza in od direct pe
elev.
In cadrul motivatiei extrinseci exista:
Dorinta de afiliere, cand elevul merge la scoala si invta constiincios mai ales pentru a afce placere
familiei care se intereseaza de evolutia lui la scoala si il lauda si, uneori, il recompenseaza.Se adauga
aici si dorinta de a corespunde asteptarilor invatatorului sau profesorului.
Uneori conformismul decurge si din tendintele normative, adica obisnuinta de a se supune la norme,
la obligatii.
Supunerea la obligatii poate fi insotita si de teama consecintelor neascultarii.Frica de a fi pedepsit de
profesor in diferite moduri.

1
Ambitia, dorinta de a fi printre primii, este si ea un stimulent in unele cazuri.Este de preferat a se
stimula intrecerea cu sine insusi si nu cu ceilalti, aceasta ducand de multe ori la sentimente negative
de ostilitate fata de ceilalti colegi, acestia devenind ”rivali”.
In cadrul motivatiei intrinseci gasim curiozitatea, dorinta de a afla cat mai multe. Curiozitatea are la
baza un impuls nativ si este prezenta mai ales in primii ani de scoala.Mentinerea curiozitatii depinde
in mare masura si de maiestria profesorilor.Curiozitatea imbinata cu convingeri referitoare la
valoarea culturii se permanentizeaza si aduce mari satisfactii si echilibru sufletesc.In acest cadru
motivational apare si aspiratia spre competenta, dorinta de a deveni un bun profesionist, aici
eforturile indreptandu-se spre disciplinele care au legatura cu viitoarea meserie.

4. Caracteristicile afectivitatii

Tendintele si dorintele sunt insotite in permanenta de anumite trairi pozitive sau negativepe care le
denumim stari afective. Starile afective sunt trairi ce exprima gradul de concordantasau
neconcordanta dintre un obiect sau o situatie.Cele mai complexe afecte, sentimentele si pasiunile,
sunt principalele motive ale conduitei umane.
Starile afective au o serie de carcateristici:
a) ele implica o apreciere, atitudine pozitiva sau negativa.Daca un obiect este in concordanta cu
trebuintele noastre rezulta o stare pozitiva pe care o numim placutaș daca din contra un obiect sau o
situatie e in contradictie cu ceea ce dorim, apare o impresie negativa, c aracterizata ca neplacuta.Nu
exista afecte indiferente.
b) Afectele sunt subiective, in sensul dependentei lor de trebuintele noastre actuale.Nu inseamna ca
orice starea fectiva s-ar putea schimba usor.Sentimentele sunt stari stabile, ele raman multa vreme
neschimbate.
c) O alta caracteristica este totalitatea.Afectele reprezinta un raport cu toate tendintele noastre
prezente intr-un anumit moment si nu doar cu efectul unei stimulari partiale.
d) Alta caracteristica a starilor afective este tensiunea: daca o tendinta se transforma imediat in
miscare nu mai apare un afect.
Afectivitatea are o functie extrem de importanta:ea permite o reglare prompta si eficace a
comportamentului.

5. Formele starilor afective

Starile afective pot fi impartite in doua grupe: afecte statice,care au o slaba influenta supra initoerii si
dirijarii unor actiuni si afectele dinamice, acestea constituie cele mai puternice si durabile motive ale
comportamnetului uman.
Afectele statice cuprind:
a) Agreabilul si dezagreabilul care insotesc perceptiile noastre;
b) Dispozitiile, stari destul de durabile, provocate de factori interni, organici sau de cauze
externe , sociale in urma carorasuntem ”indispusi” sau ”bine dispusi” o zi intreaga;
c) Emotiile-stari afective de scurta durata care exprima un specific ala relatiilor cu cu un obiect
ori o situatie.
Emotiile nu se reduc numai la cele patru emotii-soc ce apar in situatii neasteptate, incarcate de
tensiun- furie, frica disperare si bucurie exploziva-ci sunt nenumarate, ca si situatiile in care ne
putem afla:dezgust, rusine, nemultumire, regeretul simpatia, antipatia, speranta, mila, nehotararea,
sfidarea etc.Ele strans legate de tendintele, dorintele, ntentiile noastre.Emotiile repetate duc la
cristalizarea unor sentimente, dupa cum acestea devin o frecventa sursa de emotii.
Afectele dinamice sunt motorul principal al activitatilor noastre si sunt reprezntate de sentimentele si
pasiunile noastre.Acestea din urma diferade sentimente numai prin intensitatea lor, cafea re drept
urmare o viziune oarecum unilaterala asupra vietii.Sentimentele sunt ample structuri de de tendinte
si aspiratii, relativ stabile,care orienteaza, organizeaza si regleaza conduita.Ele sunt forte
motivationale.
Emotiile reprezinta stari strans legate de situatia traita in prezent, in timp ce sentimentele sunt
transsituationale, adica ele ne influenteaza conduita si in absenta situatiilor sau persoanelor aflate in
centrul preocuparilor.
2
 Sentimentele sunt extrem de variate si este foarte greu sa le clasificam.Totusi o impartire grosso
modo ar fi aceea intre sentimentele inferioare, care sunte legate de tendinte in relatie cu interese
personale si sentimentele superioare, care se pot imparti la randul lor in morale –dragostea de
munca, sentimentul dreptatii, patriotismul etc- estetice –trairea frumosului din natura si arta,
aspiratia creatieie artistice- si intelectuale -aspiratia de a sti cat mai multe sau/si aceea de a
solutiona probleme-
Din punct de vedere al societatii sentimentele superioare sunt cele mai importanteatat pentru
progresul material cat si pentru cel cultural, insa elesunt si un factor de echilibru sufletesc.
Capitolul II
Procese fundamentale intr-o invatare elementara

1. Atentia
Atentia consta in orientare si concentrarea activitatii psihice cgnitive asupra unui obiect sau
fenomen.Aentia selecteaza o anume portiune din campul perceptiv, intensificand impresia si
asigurandu-i si mai multa claritate.Atentia concentrata implica si rapiditataea sesizarii unui
eveniment asteptat.
Se pot descrie trei fenomene de atentie:
a) Atentia involuntara, cand orientarea se face de la sine fara un efort din partea
noastra;
b) Atentia voluntara, care presupune incordarea vointeiș
c) Atentia postvoluntara, atunci cand o activitate care a necesitat efort devine placuta si
ne atrage in mod spontan.
Fenomenul atentiei prin cateva calitati ale atentiei, care se manifesta in mod diferit de la o
persoana la alta.Printre acestea enumeram:
a) Capacitatea de concentrare , intensitatea atentiei.Se poate masura prin rezistenta la
excitanti perturbatorii, in special la zgomot.Totusi, daca o activitate este monotona
sau suntem prea obositi un zgomot slab sau o muzica discreta ne poate ajuta.
b) Stabilitatea atentiei, durata concentrarii depind de particularitatile persoanei si de
natura obiectului sau a activitatii.
c) Volumul atentiei este limitat.
d) Distributia este o proprietate mult discutata.Ea consta in capacitatea de a sesiza
simultan intelesul mai multor surse de informatii.
Din punct de vedere al organziarii si desfasurarii procesului didactic sunt importante conditiile
care favorizeaza concentrarea involuntara a atentiei.
Mai intai exista conditii externe:
a) Noutatea obiectelor, fenomenelor, situatiilor ne atrage cu usurinta atentia.
b) Intensitatea stimulilor, o lumina, un sunte puternic trezesc atentia, obiectele mari
sunt observate inaintea celor mici, culorile vii sunt seiszate mai repede decat cele
pale.
c) Miscare, schimbarea, variatia atarg cu usurinta atentia.De aceea filmul etse mai util
decat prezentarea unor planse.
Pe langa factorii externi intervin si factorii interni contribuind la suscitarea atentiei, cel mai
important fiin interesul.Ceea ce ne intereseaza, ne atrage cu usurinta atentia.Interesul este
subordonat motivatiei, trebuintelor, sentimentelor noastre.

2. Perceptia
Perceptia este cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor si in momentul cand
ele actioneaza asupra organelor senzoriale.Mai intai perceptia este constituita din numeroase
senzatii dar nu este doar suma acestor senzatii.Intervin si imagini.
Apoi in perceptie sunt implicate si o serie de atitudini.Intai intervine o atitudine motorie,
pozitia noastra, postura adoptata cand percepem ceva.Apare insa si o stare de pregatire
3
 intelectuala carea sigura o selectie in ceea ce percepem.In final intervine si atitudinea
noastra afectiva, motivatia, interesele.Atitudinea afectiva este o predispozitie de a reactiona
pozitiv sau negativ fata de o situatie, o persoana sau fata de o simpla afirmatie.Observam
cu usurinta ceea ce ne convine si remarcam cu mult mai greu ceea ce nu ne convine.

3. Memoria
Memoria este functia psihica fundamentala care face posibila fixarea, conservarea,
recunoasterea si reproducerea fenomenelor psihice.Exista o memorie imaginativa, asigurand
pastrarea si reproducerea reprezentarilor, una verbal-logica referitoare la idei, o memorie
afectiva –creand posibilitatea retrairii unor emotii- si o memorie motorie –facand posibila
formarea de priceperi si deprinderi-.
A existat tendinta de a separa memoria in doua parti:una a spiritului-conservand imaginile si
ideile- si una a creierului, o memorie a miscarilor, stand la baza formarii priceperilor si
deprinderilor.(H.Bergson) Aceasta distributie nu mai este valabila in zilele noastre, ambele
manifestari ale memoriei asculta de aceleasi legi iar in evolutia invatarii se observa aceleasi
faze.
Se numesc deprinderi acele acte invatate in care predomina reactiile relativ constante, in
raport cu conditiile constante.Sunt deprinderi:mersul, imbracatul, scrisul, calculul mintal
elemenatr –tabla inmultirii-
Priceperi sunt aceleacte invatate in acre predomina reactiile plastice, capabile de a se
adaptaprompt la conditiile variabile ale mediului: conducerea unui autovehicul, manuirea
unui strung, rezolvarea unor ecuatii de gradul doi etc.
Cunostintaetse o structura de informatii si operatii care face posibila atat orientarea in
ambianta, cat si solutionarea unor anumite probleme.Ceea ce caracterizeaa o cunostinta este
faptul de a permite actiuni, deductii numai pe plan mintal nu si in cel al actiunii practice.

Din punct de vedere al duratei memorarii exista trei forme de memorie:

a) Memoria de foarte scurta durata care persista pana la 0,25-0,50 sdintr-o secunda si
face posibila contopirea imaginilor in filmele proiectate pe ecran;
b) Memoria de scurta durataasigura pastrarea unei imagini pana la 18 secunde, in cazul
ca nu i se acorda o atentie deosebita si face posibila sesizarea unei melodii si
intelegerea unei fraze lungi, ea mai fiind denumita si ”memorie de lucru”.
c) Memoria de lunga durata ne intereseaza in mod deosebit intrucat ea poate conserva
impresiile ani de zile, intreaga viata.Ea fixeaza toto ce ni se intampla: evenimente
zilnice, ceea ce citim din carti, reviste,spectacole, emotiile traite, gandurile etc
Memoria de lunga durata poate fi divizata in doua componente : memoria episodica-
inegostreaza toate evenimentele cotidiene sau deosebite ale vietii si memoria semantica,
memoria in care sunt structurate in mod logic toate cunostintele acumulate mai mult sau mai
putin sistematic.

Conditiile care asigura o memorare facila si temeinica

In primul rand e importanta motivatia subiectului, scopul memorarii, sensul pe care il afre
invatarea pentru el.Daca un elev invata numai pentru note atunci cunostintele sale vor avea
putina trainicie.Daca un elev e preocupat de realizarea unei competente profesionale atunci cel
putin materiile care au o legatura cu aceasta se vor sedimenta temeinic.

Un alt aspect il constituie necesitatea cunoasterii efectelor, a rezulatatelor invatarii, ele fiind de
natura sa ghideze eforturile ulterioare.

4
O conditie binecunoscuta este intelegerea materialului de invatat, prelucrarea sa ratioanal,
recurgand la memoria semantica.Intelegerea presupune realizarea de legaturi cu informatiile
anterior asimilate.Memorarea logica etse superioara celei mecanice, mai inati prin usurinta
invatarii.Intelegerea influenteaza si trainicia conservarii cunostintelor: unnumar foarte mare de
cuvinte fara inteles se uita in proportie insemnata, pe candun text inteligibil se retineexact zile si
saptamani.Deci prelucrarea logica, deplina intelegere si sistematizarea unui text sunt esentiale
pentru o invatare facila si durabila.

Un alt factor favorizant al memorarii il constituie vointa, intentia de a tine minte, ceea ce implica
un efort de a retine informatiile pentru a le putea relata altora.

Un alt binecunsoscut factor al conservarii cunsotintelor il reprezinta repetarea lor.Materia se

poate repeta global-citind textul de la un capat la altul si reluandu-l de la inceput- sau se poate
repeta fragmentar –impartind materialul pe teme si reluandu-l de la inceput-.Cand e vorba de
un mare volum de informatii si greu de inteles, este recomandata o repetare mixta:o lectura
globala, urmata de invatarea pe fragmente sau teme si in final o noua parcurgere in ansamblu.
Un bn procedeu de repetare este acela de a imbina lectura cu incercari de reproducere si
aceasta chiar de la inceput.

In organizarea invatamantului trebuie sa se tina cont si de inetractounea dintre cunostinte sau

priceperi.Interactiunea poate avea consecinte pozitive si atunci vorbim despre transfer sau
efecte negative si atunci vorbim de interferenta.
Transferul are oc atunci cand unele cunostinte sau priceperi favorizeaza invatarea.
Interferenta cauzeaza inhibitie, aceasta putand fi:
a) Proactiva, cand cunsotintele sau priceperile vechi stanjenesc asimilarea altora noi.
b) Retroactiva, cand impresiile noi inhiba, ne fac sa uitam altele anterioare.
Daca materia invatata nu afost bine inteleasa, nici bine memorata, ea exercita o influenta
negativa, producand o inhibitie proactiva.Cunostintele clarificate si asimilate exercita un transfer
asupra altora similare, mai ales daca se face si o pauza destul de mare intre cele doua faze ale
studiului.
Este necesara si o atnetie sporita in privinta intocmirii orarelor.Pentru a evita interferenta se
recomanda asigurarea unei variatii in succesiunea disciplinelor.
In concluzie modul optim de organizare a invatarii uni text amplu si dificil se recomanda a fi
acesta:
 Prima etapa-familiarizarea cu textul, implicand o lectura rapida a intregului
material, pentru orientare;
 A doua etapa-aprofundarea ideilor: se fragmenteaza textul in teme principale si se
urmareste deplina intelegere si sistematizare a temelor luate pe rand.Lectura unui
capitol sau articol este insotita de intocmirea unei fise.
 A treia faza-reluarea fiecarui fragment in vederea unei memorari analitice, cand
memoram ce nu am retinut si revedem fisele.
 Penultima etapa este aceea in care urmarim o fixare in ansamblu, cand
recapitularea intregului material este insotita de intocmirea uno scheme,
sintetizand esenta fiecarei lectii.
 In ajun de examen se impune recapitularea acestor scheme, ceea ce ne ajuta sa
putem aborda subiecte de sinteza, presupunand cunostinte din diferite lectii.
Reusita pregatirii unui examen depinde in mod esential de gradul de de intelegere, de
aprofundare a ideilor, ceea ce implica existenta unor priceperi, capacitati de analiza critica,
comentariu mintal si sinteza.

5
 Capitolul III
Esecul la invatatura si prevenirea lui

1. Notiunea de ”esec scolar”

Esecul scolar cronicizat este periculos deoarece determina efecte negative atat in plan psihologic –
alterarea imaginii de sine a elevului, care-si va pierde increderea in propriile posibilitatisi va ajunge sa
dezvolte o teama de esec si in plan social-cat si in plan social pentru ca un esec scolar pemanentizat
induce o marginalizare a elevului in cauza-o limitarea a dreptului elevului la o calificare profesionala
autentica -.
Dintre indicatorii care sunt utilizati pentru aprecierea unei situatii de esec scolar ,
mentionamabandonarea precoce a scolii, ”decalaj” intre potentialul personal si rezultate, parasirea scolii
fara o calificare, incapacitatea de a atinge obiectivele pedagocice, esecul la examenele finale,
inadapatarea scolara.
Astfel exista doua tipuri de esec scolar:
a) Esec scolar de tip cognitiv, care se refera la nerealizarea de catre elevii in cauza a obiectivelor
pedagogice.Acest tip de esec atesta niveluri reduse de competenta la elevii respectivi,
atragand astfel rezultate slabe la examene si concursuri scolare, respectiv corigente,
repetentie etc. Aceste niveluri scazute de competenta se explica fie prin intarzieri in
dezvoltarea intelectuala, fie printr-o serie de neajunsuri in plan motivational, volitional si
operational, de genul:
 Nivel scazut de aspiratii si de expectante in raport cu activiatea scolara si cu prpriul
eu;
 Reduse disponibilitati voluntare (de vointa) necesare formularii obiectivelor de
invatare si depasirii obstacolelor care apar in mod inerent pe parcursul activiatii de
invatare;
 Absenta unor deprinderi de munca sistematica si a obisnuintei elevului de a-si
autoevalua rezultatele scolaredin perspectiva unor criterii obiective;
 Insuficienta la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gandirii de tipul incompententa de
limbaj; incapacitatea de a relationa informatiile; absenta unui mod dialecticde gandire
care sa alterneze judecatile pro si contra; slaba capacitatea de concretizare a unui
fenomen sau principiu invatat la ore.
b) Un esec scolar de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elvului la exigentele ambiantei
scolare, mai precis, inadapatarea la rigorile vietii de elev.Elevul dezadaptata recurge la
abandonul scolar, la parasirea precoce a scolii, in favoarea unui mediu mai putin coercitiv, de
regula cel al strazii sau al grupurilor de tineri necontrolati.Cauzele acestei dezadapatari
scolare constau fie in probleme individuale de natura afectiva, fie in determinari psiho-
nervoase de natura congenitala.
In evaluarea corecta a esecului scolar trebuie sa luam in considerare persistenta si amploarea cu care el
se manifesta.El poate avea un caracter episodic, limitat la circumstantele unei situatii conflictuale sau
tensionale care l-au generat, sau poate lua aspectul un fenomende durata atunci cand el are la baza un
handicap senzorial sau intelectual, mai mult sau mai putin sever sau atunci cand situatiile psiho-
traumatizante care l-au generat persista.

2. Cauze ale esecului scolar

Esecul scolar este rezultatul unor conditionari multiple, unele tin de elev, altele vizeaza scoala, familia
sau factori generali de ambianta scolara.
Dintre cauzele care tin de elev, cele mai des investigate sunt cele referitoare la rolul pe care-l pot avea
unele boli organice, unele deficiente fizice sau senzoriale si unii factori psihologici individuali, de origine
endogena sau exogena.
a) Referitor la determinarile anatomo-fiziologice trebuie sa aratam ca unele malformatii
corporale sau deficiente senzoriale sunt susceptibile de a da nastereunor complexe de
inferioritatesau inhibitii accentuate, cu efecte de diminuare a energiei psiho-nervoase si a
potentialului intelectual.Profesorii trebuie sa tina cont de aceasta caracteristica psiho-

6
 somatica a existentei umane care poate cauza celui in cauza neliniste si preocupare cu privire
la viitorul sanatatii sale.
b) Dintre factorii psihologici individuali de origineendogena vom mentiona doar trei si
anume:deficienta mentala, autismul infantil si hiperexcitabilitatea.
Deficienta mentala indica o scadere de un anumit grad a functiilor cognitive, fapt care duce la o
reducere semnificativa a competentei sociale a celui in cauza.Activitatea intelectuala generala se
masoara printr-un coeficient de inteligenta (Q.I.) stabilit prin evaluarea rezultatelor obtinute in urma
aplicarii unuia sau mai multor teste de inteligenta standardizate, administrate individual.
Exista, in pricipal patru grade de retardare mentala:
I) Retardare mentala usoara, caracterizata printr-un Q.I. cuprins intre50-55 si 70 si
reprezinta cel mai larg segment al retardarii mentale 85%, ei intra in ceea ce se
denumeste ”categoria educabililor”, pot atinge nivelul educational specific clasei a VI-a,
dobandesc deprinderi sociale si profesionale adecvate intretinerii proprii, au nevie de
consiliere si asitenta, cu un suport social corespunzator pot fi integrate in familii sau pot
trai in spatii amenajate, independente, supravegheate.
II) Retardare mentala moderata, corepunde uni Q.I. cuprins intre 40-45- si 50-55 si este
reprezentata de 10% din intreaga populatie cu retard mental, ei nu depasesc nivelul celui
de al II-lea an scolar, pot presta munci necalificate in ateliere speciale, se adapteaza bine
la viata comunitara , de regula in unitati supravegheate.
III) Retardare mentala severa, corespund unui Q.I. cuprins intre 20-25 si 35-40 si reprezinta
3-45 din populatia cu retard mental, pot invata sa vorbeasca si sunt in stare sa
achizitioneze abilitati elementare de auto-ingrijire, pot indeplini sarcini simple, sub
supraveghere in institutii specializate, mare amjoritate dintre ei necesita ingrijre continua
si supraveghere specializata.
IV) Retardare mentala profunda corespunde unui Q.I. sub 25-30 si desemneaza 1-2% din
populatia cu retard mental.Posibiliatile psihologice sunt foarte limitatesingurelel acte
posibile sunt: mersul, mastcatia si unele gesturi simple.Marea majoritate a persoane cu
retard mental profund si sever sufera de o afectiune neurologica, printre cauze putem
aminti: accidente perinatale, enecefalite ale nou-nascutului.
Autismul infantil reprezinta o trasaturra psiho-afectiva particulara, caracterizata prin profunda
interiorizarea ideilor si sentmentelor proprii si el este un factor important al nereusitei sau al dezadaptarii
scolare.In autismul infantil, care debuteaza la 2-3 ani, copilul refuza contactul cu lumea si situatiile
externe, refugiindu-se in lumea sa launtrica in care isis satisface dorintele in plan imaginar, prin
fantasme care, in cazuri extreme culmineaza cu realizarea unui delir halucinatoriu.Aceasta indepartare
de realitate si refugierea in sine a copilului autist fac imposibila realizarea unui demers educativ coerent
si de durata, specific mediilor scolare normale, astfel ca in absenta achizitiilor intelectuale sistematice,
acest copil degnereaza spre o situatie deficitara grava si ireversibila-dementa infantila-.
Hiperexcitabilitatea-sau irascibilitatea-sta la baza criteriilor impulsive si a reactiilor de abnadon de tot
felul, inclusiv a celui scolar.Este intalnita, in special, la persoanele hiperemotive, care prezinta tendinta
de a reactiona intens si dispoportionat, sub raport emotiv la evenimentele curente.Orice schimbare este
puternic resimtitade individul hiperemotiv: chiar si o contradictie minora poate provoca reactii
emotionale puternice.
Excitabilitatea emotionala crescuta ii face pe elevii in cauza irascibili, sa acorde situatiilor sau
evenimentelor scolare valente afective exagerate, aflandu-se astfel in situatii de suspiciune sau de
conflict deschis cu profesorii si colegii.
c) In ceea ce priveste rolul unor factori psihologici individuali de origine exogena,
indeterminarea esecului scolar, trebuie sa aratam ca elevul este supus uneori unor stari
depresive sau de soc care il vor dezorgania si inhiba sub raport intelectual si volitional.Aceste
stari apar sub influenta unor stari de conflict sau frustrari severe in care este plasat elevul.Un
sdentiment de frustrare, daca persista, se poate transforma foarte usor intr-un factor stresant
sau poate deveni sursa de conflict cu cei din jurEducatia nu trebuie sa suprime frustrarea,
deoarece dezvolta rezistenta psihica, initiativa si combativitatea in lupta cu factorii generatori
de conflict si nemultumire, dar este necesar ca in aceste situatii de frustrare, care sunt
folosite in scop educativ sa fie doate corespunzator si sa nu se depaseasca limitele de
rezistenta ale psihicului copilului.
7
2.Dintre factorii scolari amintim doar cativa:
 Rigiditatea ritmurilor de invatare care presupune invatarea in acelasi ritm pentru toti elevi
fara a se tine cont si de cei care au ritmuri mai lente de a invata;
 Diferentele semnificative existe intre profesori si chiar scoli in ccea ce priveste natura si
nivelul exigentelor cognitive manifestate fata de elevi;
 Abordarile educative de tip exclusiv frontal, carea corda prioritate clasei sau obiectivelor
generale ale predarii dar nu si particlaritatilor psihologice ale elevilor;
 Marimea clasi de elevi: numarul mare de elevi dintr-o clasa face dificila obtinerea
coparticiparii elevilor la procesul predarii;
 Eterogenitatea clasei: scolarizarea obligatorie a copiilor de aceeasi varsta, facuta din
ratiuni politice, pentru a da o sansa tuturor copiilor, da nastere la clase eterogene, in care
elevii cu aptitudini si ritmuri superioare se simt franati in dezvolatarea lor;
 Stilurile didactice deficitare: suprasolicitarea intelectuala si nervoasa a elevilor prin exces
de sarcini didactice folosirea exclusiva la clasa a exercitiilor si procedeelor aplicative, in
detrimentul activitatiilor de predare propiu-zisa a notiunilor, principiilor etc
 Deficiente privind resursele generale si managementul general al invatamantului: lipsa
laboratoarelor de stiinte, calitatea precara a echipamentelor, scolare si aprogramelor de
invatamant, organizare si functionarea deficitara a zilei de scoala, a saptamanii de lucru,
a semestrelor, a vacantelor scolare; climatul tensionat din scoala etc
3.O importanta foarte mare in esecul ii revine si familiei. Unele familii ofera un mediu cultural favorabil
dezvoltarii copilului, in timp ce altele prezinta o situatie precara sub raport material, cultural si al
atnosferei de ansamblu.Copiiiapartinand unor medii dezavantajate sunt educati intr-o cultura diferita de
cultura dominanta, oferita de scoala, in familie ei achizitionand valori, atitudii, stiluri de munca diferite de
cele care conduc la succesul scolar.Stare materiala buna a familiei este, de asemenea, un alt factor
important al reusitei scolare, disponibilitatile financiare putand sustine scolarizarea si crearea conditiilor
necesare de lunga durata.
4.Factorii generali de ambianta scolara atrag atentia aspra rolului contextului social in acre se face
educatia, respectiv asupra valorii si importantei pe care statul si diferite alte institutii o acorda
invatamantului in ceea ce priveste integrarea, succesul profesional si social al elevilor.

3. Posibilitati de prevenire a esecului scolar

Dintre masurile de prevenire a esecului scolar mentionam:
 Spporirea rolului invatamantului prescolar
 Stabilirea unor relatii stranse de parteneriat scoal-familie, deoarece pentru multi elevi
factorii esecului scolar se situeaza in familie si nu in cadrul contextului scolar.Este necesar
ca parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa
se preocupe de formarea profesionala a copiilor, de perspectivele sociale.
 Sprijinirea scolii cae trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare unui
invatamanat de calitate: dotarea cu laboratoare si echipamente moderne, cadre didiactice
calificate si motivate in activitatea lor, programe scolare de caliate revazute periodic etc
 Profesorul reprezinta piesa de baza, astfel el trebuie sa dispuna nu numaide o buna
pregatire de specialitate cat si de o competenta psiho-pedagogica in a stabili factorii si
metodele cele mai adecvate de redresare a dezadapatarii sau a esecului unui elev;
 Proiectarea unor actiuni de orientare scolar-profesionala adecavate, acre sa se desfasoare
oe tot parcursul scolarizarii, dar mai ales la sfarsit de cicluri si la trecerea in viata activa.
Activitatea de inlaturarea a esecului scolar este mai dificila decat cea de prevenire presupunand in
principal, elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in situatie de
esec scolar.
O mare parte dintre elevii cu insucces scolar au ajuns in aceasta postura din cauza suprasolicitarii
nervoase, acesta fiind unfenomen periculos, deoarece genereaza, mai devreme sau mai traziu, stari
subiective penibile, specifice oboselii cronice.Elevul in cauza trebuie ajutat sa isis organzieze cat ma bine
timpul zilnic de lucru, acordand atentie ritmurilor individuale de munca intelectuala si necesitatii de a
altera activitati abstracte cu cele recreative.

8
 CHESTIONAR

1. Ce te motiveaza sa inveti ?

2. Esti multumit de modul de predare al profesorilor de la ore ? Argumenteaza!

3. Ce crezi ca ar ai trebuisa faca profesorul ca ora sa fie mai atractiva si procesul

invatarii mai usor ?

4. In momentul in care iti pregatesti acasa temele pentru scoala ce trucuri folosesti
pentru a invata ?

5. Ce profesor de la scoala te atrage prin modul de predare ? De ce ? Argumenteaza!

6. Cand iti pregatesti temele pentru scoala ?

a) Imediat ce vin de la scoala/liceu
b) In prima parte a zilei-pt cei ce invata dupa-amiaza-
c) Inainte de a pleca la scoala cu putin timp-pt cei ce invata dupa-amiaza-
d) Seara tarziu-pt cei ce invata dimineata-

9
Bibliografie:

Psihologie scolara de Andrei Cosmovici si Luminita Iacob, Editura Polirom, 19

10
11