ALEXANDRU GEORGE CĂTĂLIN

Steluțe pe pământ
Uniformizarea elevilor, educația centrată pe obediența, performanță ca factor extrinsec, cu
vizarea castigurilor materiale ca element primordial ca factor al desfășurării vieții, reprezinta
tehnicile tradiționale de invatamant, datate din epoca instaurării imperialismului britanic în
India. Filmul de fata ilustreaza acest tip de metoda didactica traditionala, aceasta avand încă o
pondere covârșitoare în modul în care se desfășoară clasele în sistemul primar și mediul de
invatamant.

Pentru evidentierea carențelor acestui sistem, autorii filmului îl contrasteaza cu situația unui
elev dislexic, aflat în permanentă neadaptare cu mediul școlar și chiar familial; acest lucru
pare a fi ignorat atât de cadrele didactice ale școlii la care elevul merge, cât și de familia sa,
aflată într-o stare de deconectare cu necesitățile psihoemoționale ale acestuia.

Elevul nu reușește să găsească forțele adaptative în interiorul său pentru a genera un calm și
un confort relativ în interiorul vieții personale. Când lucrurile păreau fără ieșire, un profesor
specializat în cazurile speciale ale elevilor are șansa să îl intalneasca; acesta rămâne
impresionat de talentul de pictor ale copilului, observand în același timp deficientele acestuia.
În timp, profesorul ajunge să facă lumina în viața copilului, în primul rând indrumandu-i
familia să încerce o schimbare de atitudine la adresa acestuia; apoi treptat, mutandu-l la o
școală adecvată nevoilor sale.

Un sistem educativ aproape opresiv nu poate genera studenți implicați activ, cu spirit de
inițiativa; prin urmare, sistemul este predestinat a suferi modificări pe termen lung. Pe de altă
parte, așa cum tehnologia a pus stapanire pe fiecare colț al vieții cotidiene, revolutionand
aproape sub toate aspectele, este de așteptat ca și sistemul educativ să sufere mai devreme sau
mai târziu modificări relative la contextul social și uman actual.

Filmul, de sursa optimistă, pare a sugera același lucru, elevul atingând un nivel de
recunoaștere și implicit, de realizare necunoscut până atunci de el. India este taramul
contrastelor în educație: pe deoparte, sistemul vechi, conservativ și perimat, iar pe de altă, un
curent rodnic de soluții și idei noi în domeniul educației, poate nemaiîntâlnit la ora actuala pe
glob. Filmul reprezinta o expunere pentru educația centrată pe educabil, indemnand la eforturi
în acest sens atât de către părinți, cât și de către educatori. Figură centrala a filmului,
pedagogul, simbolizeaza prin dansul lui necesitatea și vigoarea schimbării așteptate de toată
lumea.

Din moment ce autoritatile se cufunda in birocratie, cadrele didactice, surse potentiale de

schimbare, detin un drum favorabil catre schimbare in cadrul societatii noastre.