Universitatea de Medicină și Farmacie “VICTOR BABEŞ” TIMIŞOARA

DEPARTMENT I-ANATOMIE și EMBRIOLOGIE

AN II SEM. I

S L Dr. Med. FAUR ALEXANDRA

 Regiunea orală include
(intern) cavitatea orală,
dinții, gingia, limba
palatul, amigdalele
palatine. La nivelulcavității
orale bolul alimentar este
pregătit pentru deglutiție
și digestie, digestie care
se realizează la nivelul
stomacului și al
intestinului subțire. În
cavitatea orală alimentele
sunt fragmentate (cu
ajutorul mușchilor
masticației) iar saliva prin
proprietățile sale
umidifică, formează bolul
alimentar și digeră chimic
amidonul (cu ajutorul
amilazei salivare).
Deglutiția începe în
cavitatea orală ca act
voluntar când bolul
alimentar este direcționat
către faringe ca act
involuntar.(1)
Cavitatea orală –aspect intern
Are 2 părți-vestibulul oral și cavitatea
orală proprie. La nivelul cavității orale
alimentele și lichidele sunt testate
gustativ și începe masticația și
manipularea cu ajutorul limbii a bolului
alimentar.

Vestibulul oral este descris drept un

spațiu îngust/o despicătură aflată între
dinți și gingie și respectiv buze și
obraji.

Vestibulul comunică cu exteriorul

prin fisura/deschizătura orală.
Mărimea acesteia este controlată de
mușchii periorali: orbicularis oris
(sfincter), bucinatorul, rizorius și
mușchii depresor și levator (labii
superioris și anguli oris-mușchi
dilatatori) .(1)
Gingie-epiteliu keratinizat
Vestibul-epiteliu nekeratinizat
 Cavitate orală proprie este spațiul dintre arcadele dentare
(superioară și inferioară) –care o și mărginesc lateral și
anterior. Peretele superior este reprezentat de palat. Posterior-
orofaringele. Cînd este închisă cavitatea orală este ocupată de
limbă. (1)
 Buzele (B) =plici musculo-fibroase care
înconjoară cavitate oralăși sunt acoperite de
epiteliu de grosime variabilă
 Conținut-orbicularis oris, mușchii labiali superiori
și inferiori,vase și nervi.
 B-au două versante, cel anterior este acoperit de
piele iar cel interior de mucoasă. Versantul
anterior prezintă vermilionul/zona tranzițională=o
zonă de culoare variabilă (nuanțe de roz până la
brun) care este dermarcată de pielea adjacentă
prin marginea vermiloinului, iar pe buza
superioară prezintă o zonă elevată=tuberculul
buzei superioare.
 Funcții- în aport alimentar, ingestie de lichide,
direcționează bolul alimentar de la nivelul
vestibulului ora, în limbaj și contribuie la mișcările
antrenate în sărut. (1)
 Zona tranzitională-considerată de cei mai mulți
buză/vermilionul (V) -are nuanță care variază de la brun la
roșu, culoare datorată faptului că în această arie tegumetul
este subțire și bogat vascularizat; V. se continuă în
cavitatea orală cu membrana mucoasă (mucoasa labială).
Această membrană acoperă partea vestibulară a buzelor. (1)
Frenul labial-este o prelungire liberă a membranei
mucoase medial și se extinde de la partea
vestibulară a gingiei la mucoasa buzei (superioare
și inferioare). Frenul labial al buzei superioare are
dimensiune mai mare decât al celei inferioare.
Uneori, lateral, în regiunea vestibulară premolară
poate apărea un fren lingual adițional de
dimensiuni reduse. (1)
 Arterele labiale (AL)
superioare și inferioare
reprezintă ramuri ale arterelor
faciale. AL se anastomozează
la nivelul și formează un inel
arterial. Pulsațiile acestor
artere se pot palpa prin
presarea ”ciupirea” celor două
buze superioară și inferioară.
 Buza superioară primește
suport arterial din arterele
facială și infraorbitală
 Buza inferioară este
vascularizată de ramurile
labiale inferioare ale arterei
facială și mentală. (1)
 Inervațiabuzei superioare-ramurile labiale
superioare ale nervilor infraorbitali (din CN
V2), iar cea inferioară de ramurile labiale
inferioare ale nervilor mentali (din CN V3).
(1)
 Limfa din buza superioară și părțile laterale
ale acesteia se drenează în limfonodulii
submandibulari, iar cea din buza inferioară
în limfonodulii submentali. (1)
 Obrajii (L. buccae)constituie regiunea bucală și reprezintă pereții mobili ai
cavității orale.
 Limite
• anterior-regiunea orală și mentală
• superior-regiunea zigomatică
• posterior –regiunea parotidiană
• inferior-marginea inferioară a mandibulei.

Proeminența obrazului=aria elevată aflată la intersecția regiunii bucale cu cea

zigomatică, de aceea osul zigomatic și arcada zigomatică sunt cunoscute drept
”oasele obrazului”. Unii autori consideră regiunea zigomatică și cea parotidiană
componente ale obrazului. (1)
-Ms. obrazului-ms.
Bucinatori
-regiunea obrazului conține
glande bucale (mucinoase,
rol în vorbire, masticație).
Suprajacent de ms
bucinator
-arii adipoase ”bule
grăsoase”-proeminente la
copii.
–vascularizație-ramuri din
a. maxilară
Inervație-filete nervoase din
nv mandibular. (1)
=țesut conjunctiv (fibros) acoperit de mucoasă.
-gingia proprie -atasată de procesele alveolare ale mandibulei și
maxilarului respectiv de regiunea colului (gâtul) dintelui. Aria de gingie
proprie adiacentă limbii- gingie linguală (superioară și inferioară), cea
adjacentă buzelor și obrajilor este gingia labială mandibulară și
maxilară sau gingie bucală. Este de culoare rozalie, este fermă la
palpare și acoperită de epiteliu keratinizat
-mucoasa alveolară ”gingia neaderentă” este lucioasă, roșietică și
acoperită de epiteliu nekeratinizat. (1)
 Funcțiile principale ale dinților:
• De perforare și tăiere
• De reducere în dimensiune a materialului alimentar ingerat și de
a îl amesteca cu saliva în timpul masticației.
• de susținere-își menținearea poziției în alveolele dentare prin
mecanisme proprii care contribuie la dezvoltarea țesutului cu rol
de susțiere
• participă la articularea cuvintelor.

Sunt de 2 tipuri -deciduali sau primari –permanenți

/secundari, au caracteristici morfologice care ii definesc
și sunt numerotați în funcție de proximitatea și raportul cu
linia mediană –incisivi laterali și mediali, primul molar
este anterior celui de-al 2-lea etc. (1)
Ectomezenchimul prezent în regiunea cap
și gât care induce formarea multor
țesuturi conjunctive ale feței, inclusiv
structuri dentare provin din crestele
neurale
-în saptămâna a 6-a-ectodermul cavității
orale reprezentat prin 2/3 straturi de
celule epiteliale formează lamina
dentară
-lamina dentară proliferează în continuare
în regiunile care corespund poziției celor
20 de dinți primari formând muguri
rotund/ovalari sau germeni dentari
care se invaginează în mezenchim

Lamina dentară a maxilarului și mandibulei da naștere la 52 de muguri dentari-

20 pentru dentiția primară (prezenți din săptămânile 6-8 in utero) și 32 pentru
cea definitivă-care se dezvoltă ulterior (vasile)
 -nu toți se dezvoltă în același timp- cei din
regiunea anterioară a mandibulei apar primii
permanenți se dezvoltă posterior de cei
 -molarii
deciduali, mugurele primului molar
permanent apare încă din luna a 4-a iar
mugurele celui de-al 2-lea la vârsta de 4 ani
(2)
Molarii permanenți-nu au
predecesori
-molarii superiori se dezvoltă
în tuberozitățile osului
maxilar-au suprafața
ocluzală ușor distală
Dinții deciduali- Dinti permnenți-
-incisivi (centrali și -incisivi (central și lateral)
laterali)
-canini
-Canini
-Premolari (I și II)
-Molari (I și II)
-molari (I, II, III)
Dintele-3 porțiuni: coroană, col/gât și rădăcină
-coroana-patrea care proemină din gingie
-rădăcina este fixată în alveola dentară prin parodonțiu (țesutul adiacent dintelui)
-numărul rădăcinilor poate fi variabil
-Coroana este constituită din dentină și acoperită de smalț, iar rădăcina este
acoperită de cement
Partea internă a dintelui =pulpă. Pulpa este constituită din țesut conjunctiv,
terminații nervoase și vase de sânge, iar vasele și nervii patrund la nivelul
camerei pulpare prin orificiul apical/foramen apical.
Stadii de dezvoltare
-placodă
-mugure
-capișon
-clopot
 Carcteristici macroscopice
 -incisivii-margini tăioase
 caninii-formă conică,
 premolarii-2 cuspe
 molarii-3/mai multe cuspe.
Coroana Prezintă:
 o suprafață vestibulară
(labială/bucală) orientată către
exterior, suprafața linguală este
orientată către interior, o suprafață
mezială –anterior, către planul median
 Distală-către dinții posteriori și
ocluzală-suprafața de contact cu
dintele suprajacent. .
 (1).
 Alveolele dentare se găsesc în procesele alveolare ale
osul maxilar și mandibular și reprezintă zonele
scheletului cu cele mai multe modificări în timpul vieții
umane . Sunt separate între ele de septele
interradiculare.

 Osul alveolelor prezintă o regiune corticală care îl

separă de țesuturile adjacente printr-o cantitate variabilă
de os trabecular. La incisiv peretele cortical este mai
subțire în regiunea corespunzătoare suprafeței labiale
pe când la molari cel corespunzător celei linguale, de
aceea în extracțiile dentare ale incisivilor suprafața
labială este mai frecvent afectată iar în cazul molarilor
cea linguală. (1).
 Rădăcinile dentare sunt fixate în alveolă printr-o articulație fibroasă sindesmoza
dento-alveolară sau gomfoza.

 Parodonțiul este constituit din fibre de colagen care se extind de la cementul radicular
până la periostul alveolar. Este o zonă în care se găsesc receptori tactili și de
presiune , capilare limfatice și structuri vasculare dispuse în mănunchiuri vasculare
glomeruloide care acționează ca un înveliș de protecție hidraulică pentru distriburea
presiunii în timpul masticației. (1).
 Vascularizația dintelui-arterele alveolare superioară
și inferioară (ramuri din a maxilară). Venele –aceeași
denumireși distribuție ca arterele. Vasele limfatice –
drenează în limfonodulii submandibulari. (1).
INERVAȚIA-nervii alveolari superiori (din ramura CN V2) și
inferiori (din ramura V3) formează plexuri dentare care inevează
teritoriile corespunzătoare dințior maxilari și mandibulari. (1).
Keratochist odontogen-pacient în
vârstă de 10 ani
Hipodonția

Dinți supranumerari
Macrodonția
Geminația=cand un germene dentar nu se divide în 2-dintele
prezintă o singură rădăcină, cameră pulpară comună și o coroană
bifurcată (aspecte de falsă macrodonție) Fuziune- uniunea a 2
germeni dentari adjacenți, cu 2 cavități pulpare și unirea pulpei, a
smalțului și a dentinei
Amelogenesis imperfecta

Amelogenesis imperfecta-
ameloblaștii nu se diferențiaza
corespunzător; dentinogenesis
imperfecta-dentina deficitară-
odontoblastele nu se
diferențiază corespunzător
 Palatul formează peretele superior al
cavității orale și peretele inferior al
cavităților nazale. Palatul separă
cavitatea orală de cavitățile nazale și
nazofaringe (partea din faringe aflată
superior de de palatul moale).
 Suprafața superioară (nazală) a
palatului este acoperită cu epiteliu
respirator iar cea inferioară de
mucoasă orală în care se găsesc
numeroase structuri glandulare. Palatul
prezintă două regiuni anatomice:
anterior-palatul tare iar posterior palatul
moale. (1)
 este o boltă concavă care mărginește un spațiu ocupat în cea mai mare
parte a timpului (în perioadele de repaus ocal/alimentar) de limbă. 2/3
anterioare ale palatului sunt reprezentate de porțiunea de schelet osos
constituită din procesul palatin al osului maxilar și de lamele orizontale ale
oaselor palatine. Fosa incisivilor/foseta incisiva=o depresiune în regiunea
medială a palatului aflată posterior de incisivii centrali la nivelul căreia se
deschid canalele incisivilor. Prin aceste canale trec nervii nazopalatini în
fosa incisivilor. (1).
 Medial de cel de-al 3-lea molar- deschizătura (foramenul) palatin
(ă) mare care traversează marginea laterală a palatului osos.
Pachetul vasculonervos mare palatin strabate șanțul palatin mare
care se deschide în acest foramen, pachet care are după aceea un
traiect anterior. Foramenul palatin mic se află posterior de foramenul
patin mare și transmite prin șantul palatin mic pachetul
vasculonervos mic palatin către țesuturile moi adjacente. (1).
 Reprezintă treimea posterioară mobilă a palatului atașată de marginea posterioară a
palatului dur, nu are schelet osos dar este mai îngroșat anterior fiind constituit aici nu
doar din țesuturi moi ci și din porțiunea aponevrotică palatină care îl și atașează de
altfel de palatul dur. Aponevroza palatină este mai îngroșată anterior și subțire
posterior unde se amestecă de altfel cu fibre musculare. Posteroinferior palatul moale
prezintă o porțiune liberă/proces conic=uvula.
 În timpul deglutiției palatul este în prima fază tensionat ca să permită limbii să
împingă posterior bolul alimentar, iar apoi în cea de-a doua fază a deglutiției palatul
moale este ridicat superior și posterior și presat pe peretele faringelui pentru a
preveni ca alimentele să ajungă în cavitatea nazală. (1).
 Lateral, palatul moale se continuă cu peretele faringelui și este atașat de
limbă și respectiv faringe prin niște arii circulare aflate de o parte și de alta a
uvulei.
 Uvula se continuă de o parte și de alta cu cîte o arie circulară=arcul
palatoglos, iar posterior de acesta se află arcul palatofaringian.
 La nivelul epiteliului care acoperă palatul moale, peretele posterior al
orofaringelui și epiglota sunt localizați și câțiva muguri gustativi.
 Peretele posterior al cavității orale este reprezentat de aria de comunicare cu
orofaringele și anume istmul orofaringian a cărui porțiune anterioară este
mărginită lateral de arcurile/arcadele palatoglose, superior de palatul moale,
și inferior de limbă. (1).
 istmul orofaringian =spațiul îngust care stabilește legătura
dintre cavitata orală proprie și orofaringe.
 Anterior-arcul/arcadele palatoglose
 Posterior-arcul/arcadele palatofaringiene;
 de o parte și de alta a orofaringelui se găsesc amigdalele –
localizate în sinusurile/fosetele amigdaliene mărginite de arcul
palatoglos și palatofaringian și respectiv de limbă.(1).
Mușchii palatului moale :
-tensor veli palatini/tensor
al vălului palatin
-levator veli
palatini/ridicător al vălului
palatin
-palatoglossus/palatoglos

-palatopharyngeus/palatofaringian !!! APONEVROZA

-musculus uvulae/mușchiul uvulei

 REPREZENTATĂ DE : arterele palatine mari (ramuri din palatina
descendentă) cu un traiect anteromedian și prin foramenul palatin mare.
 Artera palatină mică (ramuri mici ale palatinei descendente) care trece prin
foramenul palatin mic și se anastomozează cu artera palatină ascendentă
(ramură a arterei faciale).(1).
 Venele palatului sunt tributare ale plexului venos
pterigoid.
 Inervația senzitivă a palatului provine din ganglionul pterigopalatin și sunt ramuri nervoase din
nv maxiar (CV V2)
 Nervul palatin mare- inervează gingia, mucoasa de acoperire și structurile glandulare ale
palatului dur.
 Nervul nazopalatin-mucoasa de acoperire aflată în partea anterioară a palatului dur.
 Nv. palatin mic –palatul moale
 Nervii palatini acopaniazaă arterele și venele și se deschid la nivelul palatului prin foramina
palatină mare și mică.
 Cu excepția ms tensor al vălului palatin care este inervat de ramură din CN 3 inervația ms
palatini provine din plexul nervos faringian.(moore).
 Glandele Salivare
 Cele trei perechi de glande (gl) salivare majore sunt reprezentate de gl.
parotide, sublinguale și submandibulare.
 Fluidul secretat de glandele salivare majore și minore-saliva este
incolor inodor și insipid și are următoarele funcții:

-Umidifiere a mucoasei
-lubrifiere a bolului alimentar
-Începe digestia -prin funcția salivei de
descompunere a amidonului
-Antibacteriană-previne formarea
cariilor dentare
-funcție gustativă
.(1).
Glandele salivare minore-la nivel
palat, buze, obraji, amigdale și limbă.

Gl parotide-sunt încapsulate și

localizate lateral și posterior de
mandibulă, suprajacent ms maseteri.
Saliva drenează anterior printr-un
singur duct care se deschide în
regiunea adjacentă celui de-al 2-lea
molar (maxilar), pe mucoasa obrajilor
aflată în partea opusă acestui molar.
 Este conținută în teaca parotidei-o capsulă fermă care provine din fascia
cervicală profundă
 Are formă neregulată fiind într-un fel modelată de evoluția morfologică a
meatului acustic extern marginea mandibulei și procesul mastoidian.
 Țesutul adipos aflat în interstițiul parenchimului glandular îi conferă
glandei flexibilitate și adaptabilitate la mișcările mandibulei. Apexul gl
parotide este posterior unghiului mandibulei iar baza sa este delimitată de
de arcada zigomatică. (1)
 Ductul parotidian (Stensen) are un traiect anterior, orizontal care pornește de
la marginea anterioară a glandei, iar la nivelul marginii anterioare a mușchiului
maseter se orientează medial, strabate mușchiul bucinator și intra în cavitatea
orală printr-un mic orificiu aflat în regiunea opusă celei corespunzătoare osului
maxilar aflată la nivelul celui de-al 2-lea molar. În parenchimul parotidei se
regăsesc următoarele structuri: plexul nervos al gl parotide =constituit din fibre
nervoase ale nervului facial și vase-vena retromandibulară și artera carotidă
externă. La nivelul tecii parotidei și intraparenchimatos-limfonodulii
parotidieni.(1)
 Deși plexul parotidei este
constiuit din ramuri ale nv facial,
acest nerv nu inervează
parotida.

 Nervul auriculotemporal-ramură
a CN V 3 și nervul auricular
mare (ramură a plexului cervical
din nv spinali C2 și C3 ,
inervează teaca parotidei și
pielea suprajacentă.(1)
 Din Componenta parasimpatică a nv.glosofaringian (CN
IX) se desprind fibre nervoase presinaptice secretorii
care ajung la ggl. Otic, iar fibrele postsinaptice sunt
conduse de la gangilon către glanda parotidă de nv
auriculotemporal. Stimularea fibrelor parasimpatice are
ca efect salivația. Fibrele simpatice derivate din
ganglionii cervicali prin plexul nervos carotidian extern
aflat la nivelul arterei carotide externe poate avea ca
efect reducerea ratei de formare a salivei prin activitatea
lor vasomotorie. Fibrele senzitive ajung în parotidă prin
nv auricular mare și auriculotemporal. (1)
Parotidectomie-trebuie pastrat
facialul
-se însoțeste de un deficit estetic –
parotida are o contribuție
semnificativă în definiorea
conturului feței
 Înafecțiuni parotidiene senzația dureroasă
iradiază la nivelul auriculei, a regiunii
temporale, a meatului acustic extern sau în
ATM întrucât inervația senzitivă a glandei
și a tecii/capsulei sale este condusă prin
nv auriculotemporal și nv auricular
mare, nervi care asigură inervația
senzitivă și a pielii auriculei, respectiv a
celei aflate suprajacent de fosa
temporală.(1)
=colecție purulentă (inclusiv în igienă dentară precară) care ajunge la
parenchim prin ductul parotidian. DD între un abces de origine dentară
sau o parotidită de cauză infecțioasă. (1)
 Sialografie-procese obstructive (tumori, calculi)
 LOCALIZATĂ-în lungul corpului mandibulei și în relație cu mușchiul
milohioid. Ductul gl. submandibulare are aproximativ 5 cm lungime,
are ca punct de emergență aria glandulară care se află între ms
milohioid și hioglos. Ductul se deschide prin mai multe orificii în
papila sublinguală lîngă baza frenului limbii (1).
 Orificiile
ductelor submandibulare se pot
examina ușor, iar saliva secretată prin ele
este uneori secretată vizibil (”stropită”) în
timpul căscatului. (1)
 Vascularizație(V) arterială-arterele submentale.
 V. Venoasă-venele acompaniază arterele.
 V limfatică-drenează în ln cervicali profunzi, în special în cei jugulo-omohioidieni.
Inervație-fibre secretomotorii
parasimpatice presinaptice sunt conduse
de la nervul facial la cel lingual prin nv
corda timpani și fac sinapsă cu neuronii
postsinaptici în ggl submandibular. Fibrele
postsinaptice împreună cu fibre simpatice
vasoconstrictive postsinaptice din ggl
cervical superior acompaniază arterele
către parenchimul gl submandibulare.(1)
 Cele mai mici și mai profunde din grupul glandelor
salivare majore, localizate în peretele inferior al cavității
orale între mandibulă și ms genioglos. Glandele
sublinguale se unesc anterior și formează o zonă
glandulară în formă de U în jurul frenului lingual. Ductele
acestor glande sunt numeroase și se deschid în peretele
inferior al cavității orale de-a lungul plicilor mucoase
sublinguale.
 Vascularizația-gl sublinguale-prin arterele sublinguale și
submentale (ramuri ale a. linguale și facială). Nv acestei
glande acompaniază nv gl submandibulare. Fibrele
parasimpatice secretomotorii presinaptice conduse prin
nv facial, corda timpani și nv linguali fac sinapsă în ggl
submandibular. (1)
 For quick absorption of a drug, for instance, when nitroglycerin is used as a
vasodilator in persons with angina pectoris; the pill or spray is put under the
tongue where it dissolves and enters the deep lingual veins in <1 min. (1)

Certain drugs, which are

lipid soluble can diffuse
through
the thin mucous membrane
lining the sublingual region
of
oral cavity and can be
quickly absorbed into the
circulation.
A leading example is
nitroglycerin (Sorbitrate), a
vasodilator used in cases of
angina pectoris. The drug
(tablet) is placed under the
tongue, where in less than
1 minute, it dissolves and
passes through the thin oral
mucosa into the lingual
veins. (3)
 Daca frenul lingual se extinde preamult anterior
incomodează sau chiar restricționează mișcările limbii
(”limbă legată”) și implicit afectează emisia sunetelor . Se
corectează chirurgical prin frenectomie. .
 Gl submandibulară-sialografie pentru un proces obstructiv
(calcul, tumoră)
 În intervențiile asupra gl submandibulare trebuie evitata lezarea
ramurii mandibulare marginale a nv facial dar si a nv lingual.. (1)
=organ muscular mobil, aflat în
cavitatea orală atașat de
peretele inferior al acesteia
care prin partea sa
posterioră participă la
formarea peretelui anterior al
orofaringelui. În esență este
un mușchi scheletal acoperit
de mucoasă.
Masa musculară prezintă
median un sept fibros
separând limba în 2 jumătăți
Limba este separată de dinți
prin șanțul alveololingual
(care în porțiunea sa
posterioară este ocupat de
arcul palatoglos). (3)
Functiile limbii
1. Gustativă
2. În articularea cuvintelor (vorbire)
3. Implicată în masticație
4.Implicată în degluțiție

Forma
-conică-elongată posteroanterior și
aplatizată dorsoventral

Morfologie externă:

1. radăcina/baza limbii
2. vârf
3. corp(3)
 RĂDĂCINA-atasată de mandibulă și osul
hioid prin o serie de mușchi-fiind astfel
protejată de a nu fi înghițită la deglutiție.
 Vasele și nervii limbii ajung la nivelul acesteia
prin regiunea corespunzătoare
bazei/rădăcinii.
 Vârful limbii-porțiunea liberă aflată în contact
cu dinții incisivi (centrali) de la capătul
anterior al limbii
 Corpul limbii=masa limbii dintre rădăcină și
vârf-are o suprafață dorsală și una ventrală și
2 margini laterale (dreaptă și stângă).
. (3)
Suprafața dorsală
-convexă
-divizată în 2 părți printr-un șanț transversal (sulcus terminalis)
1. 2/3 anterioară/partea orală
2. treimea posterioară/partea faringiană.(3)
 Apexul șanțului transversal/al sulcus terminalis este
marcat printr-o mică zonă depresionară/ foramen
obstruat –foramen caecum, zonă ce indică originea
diverticului tiroidian median (ductul tireoglos) în viața
embrionară.
Partea orală este diferită ca aspecte morfologice de cea
faringiană
 Partea orală-trăsături:1. reces median-reprezentând
originea bilaterală a limbii, 2. numeroase papile
 Partea faringiană-trăsături: 1. țesut limfoid cu foliculi
limfoizi care alcătuiesc amigdala linguală, 2. glande sero-
mucinoase.
Săgeată-Mugure gustativ
Săgeți-Muguri gustativi
 În partea orală-șanț median
superficial, iar mucoasa de
acoperire-roz, umedă și
neregulată/catifelată (datorită
papilelor gustative)..(3)
 Partea faringiană are dispoziție posterioară și formează baza limbii
 Baza limbii constituie peretele anterior al orofaringelui si poate fi
examinată prin presarea limbii cu o spatulă și cu ajutorul unei oglinzi.
Membrana mucoasă care acoperă partea faringiană nu are papile
gustative dar are aspect neregulat datorită foliculilor limfoizi care în
acestă regiune alcătuiesc amigdala linguală. (3)
Mucoasa de la nivelul părții faringiene se continuă cu cea care acoperă amigdalele
și faringele. Posterior are o zonă care se reflectă /pliază pe epiglotă formând plica
glosoepiglotică mediană iar lateral se reflectă pe faringe și formează plicile
glosoepiglotice laterale. Spațiul aflat de o parte și de alta a plicii glosoepiglotice
mediane se numește valeculă epiglotică.(3)
 SUPRAFAȚA INFERIOARĂ (VENTRALĂ A LIMBII)

-este aria localizată doar în cavitatea bucală, iar mucoasa

de acoperire este netedă, lucioasă, roșietică și se
reflectă pe peretele inferior al cavității orale.
Trăsături
1. Frenul lingual (Frenulum linguae)=plică a mucoasei
care atașează limba de peretele peretele inferior al
cavității orale.
2. Venele linguale profunde-vizibile laacest nivel prin
transparența mucoasei de o parte si de alta a frenului
(arterele și nervii sunt localizați medial de vene și nu sunt
vizibili).

3. Plica fimbriata-ciucuri ai
mucoasei de pe această
suprafață-laterali de vena
linguală și cu traiect anterior
și medial către vârful limbii.
 Carcinoame linguale
 MUȘCHII LIMBII
 SUNT INTRINSECI ȘI EXTRINSECI
 Ms. Intrinseci-proprii ai limbii și care nu se atașează înafara ei, pe când cei
extrinseci au origine în structuri adjacente și se inseră în limbă. Mușchii intrinseci
schimba doar forma limbii pe când cei extrinseci au rol în mișcările de protuzie,
retracție, mișcările bilaterale dar și asopra formei acesteia. Limba este divizată în 2
părți simetrice de un sept median fibros care separă mușchii în 2 părți.(3)
 Fiecare jumătate de limbă prezintă 4 mușchi
intrinseci respectiv 4 extrinseci:
 Intrinseci
1. Longitudinal Superior
2. Longitudinal Inferior
3. Transvers.
4. Vertical.
 Extrinseci
1. Genioglos (Genioglossus).
2. Hioglos (Hyoglossus).
3. Stiloglos (Styloglossus).
4. Palatoglos (Palatoglossus).

MS. Extrinseci-rol: atașează limba de mandibulă (genioglossus), de osul hioid

(hyoglossus), procesul stiloidian (styloglossus) și de palat (palatoglossus). (3)
Paris St. Germain's Hour
 Mușchii intrinseci-sunt aranjati în 3 direcții
longitudinal, orizontal și vertical-aspect necesar
pentru a putea modifica forma limbii (aplatizată,
subțiată, îngustă etc). Cei care ocupă partea
superioară a limbii sunt atașați de mucoasă de
stratul fibros submucos al acesteia și de septul
median fibros. (VS)
 Vascularizație arterială:
-Ramuri din artera linguală: arterele linguale profunde
asigură aportul vascular în partea anterioară a limbii
iar arterele dorsale linguale partea posterioară
-ramura amigdaliană din a facială.
-artera faringiană ascendentă. ()3

Arterele linguale profunde

se anastomozează cu cele
similare din partea opusă la
nivelul vârfului limbii-este
singura anastomoză
semnificativă din regiunea
mediană a limbii.(3)
Drenaj venos:
1. Vena linguală profundă-venă principală a limbii
vizibilă pe suprafața inferioară a acesteia în
planul median.

2. Venele comitante (Venae comitantes) care
acompaniază a. linguală și se unesc cu venele
linguale dorsale.
3. Venele comitante (Venae comitantes) care
însoțesc nv hipoglos și care contribuie la
formarea venei linguale care drenează sângele
venos apoi fie în vena facială comună fie în
vena jugulară internă. (3)
 Drenaj limfatic-limfatice grupate astfel:
1. Vase apicale-drenează vârful și suprafața inferiară a limbii în ln submentali sau uneori chiar în cei
jugulo-omohioidieni.
2.Vase marginale-marginile a 2/3 anterioare a limbii-ln submandibulari și apoi în ln cervicali
profunzi
3. Vase centrale-drenează porțiunea centrală a 2/3 anterioare a limbii în ln cervicali profunzi.
4. Vase bazale-drenează rădăcina limbii și 1/3 posteriară a ei bilateral în ln cervicali profunzi (grup
superior-inclusin jugulo-digastric). (3)
 Inervație:

 Motorie-toți ms limbii-nv
hipoglos;
• !!excepție-ms palatoglos care
este inervat de rădăcina
cranială a nv accesor prin
plexul faringian

 Senzitiv-2/3 anterioare a limbii:

nv lingual (sensibilitate
generală) și nv. corda timpani-
ramura din facial (senzații
gustative specifice).
 Treimea posterioară-nv
glosofaringian (senzații
gustative specifice dar și
generale) și în regiunea cea
mai posterioară/baza limbii nv
laringeu intern-ramură
superioară laringiană din nv
vag. (senzații gustative
specifice).(3)
 Bibliografie: Nota-textele si imaginile de mai sus sunt prezentate doar in scop
educational și demonstrativ, materialul scris aparține autorilor mentionati la
bibliografie iar imaginile sunt obtinute utilizând motorul de căutare Googe cu
ajutorul cuvintelor cheie.
Dr. Faur Alexandra
1.Moore K.L. Clinically Orientes Anatomy. Seved Ed. Lippincott Williams &
Wilkins. 2014
2.Nacci A.Ten cate`s Oral Histology. Development, Structure and Function.
Development of the tooth and its supporting tissues, 8 th Ed., 2012, Mosby
3. Singh V. Textbook of Anatomy. Head, Neck and Brain-second edition, 2014

Informații- se mai pot obține din

-Bolintineanu S., Vaida M., Șișu AM., Pop E., Petrescu C., Matu C., Samfirescu E., Roșu L., Pusztai
A., Stoican L., Băcean A., Anatomia Capului și Gâtului, Editura Eurostampa, 2016. Jones R.
Leonardo da Vinci: anatomist.Br.J Gen Pract.2012, 62 (599):319
-Saladin K. Human Anatomy. The McGraw-Hill Companies.2004
-Prundeanu H, Motoc A, Prundeanu C, Grigoriță L, Băcean O, Moise M. Anatomy Tests for Medical
Students.Art Press, 2014
-Bolintineanu S., Vaida M., Șargan I., Păduraru D., Anatomie Topografică Vol. II, Editura
Eurostampa, 2008.
www.bartleby.com/sv/pr060700.html -pentru Gray anatomy
https://anatomiaartistica.files.wordpress.com/.../color-atlas-of-anatomy-a-photog-study-o. -cuvinte
cheie pe google color anatomy atlas