SPLANHNOLOGIA

Reprezinta capitolul anatomiei

descriptive care se ocupa cu studiul
viscerelor sau a organelor interne
Organele grupate pe functii formeaza
aparate. Desi organele care compun un
aparat au functii comune ele pot avea
structuri diferite si implicit origini
embrionare diferite.
 Se studiaza:
 Aparatul digestiv
 Aparatul respirator
 Aparatul urogenital
Aparatul digestiv

Este format din:

 Tub digestiv ( calibru neuniform)
 Glande anexe
Tubul digestiv strabate intreg corpul de la
orificiul bucal (situat la extremitatea cefalica) la
orificiul anal (situat la extremitatea caudala).
Prezenta diafragmei determina sistematizarea
tubului digestiv in portiune prediafragmatica
respectiv postdiafragmatica
 Glandele anexe sunt asociate tubului
digestiv ele putand fi extramurale
(glandele salivare, pancreasul, ficatul) sau
intramurale fiind diseminate in grosimea
peretelui tubului digestiv.
 Rolul aparatului digestiv este acela de a
prelua furajele, de a le faramita, inmuia si
dispersa in sucurile glandulare, cu ajutorul
carora se realizeaza digestia chimica a
acestora astfel ele transformandu-se in
substante absorbabile cu greutate
moleculara mica
Portiunea
prediafragmatica
 Din aceasta portiune fac parte:
- Cavitatea bucala
- Glandele salivare
- Faringele
- Esofagul
Cavitatea bucala
Sistematizare:
 Orificiul bucal
 Plafonul
 Podeaua
 Peretii laterali
 Orificiul bucofaringian
Caviatea bucala prezinta doua compartimente:
- Vestibulul cavitatii bucale
- Cavitatea bucala propriu zisa
Cele doua compartimente sunt despartite cand gura este inchisa de sirurile de dinti, ele
comunicand totusi pe la nivelul diastemei si a spatiilor retrodentare
 Cavitatea bucala este captusita de
mucoasa de culoare roz care poate fi
pigmentata. In submucoasa se gasesc
glande salivare diseminate.
 In cavitatea bucala se deschid canalele
glandelor salivare compacte situate in jurul
cavitatii bucale:
- Gl. Parotida
- Gl. submandibulara
- Gl. Sublinguala
- Gll. molare
Orificiul bucal

 Este delimitat de doua buze – superioara

si inferioara. Cele doua buze se unesc
prin doua comisuri laterale. Cand gura
este inchisa orificiul bucal are forma unei
fante dispusa orizontal
 Buzele sunt mobile la cal ( cu ajutorul lor
realizeaza prehensiunea)
 Conformatia buzelor:
- Fata externa – cutanata (de forma convexa)
- Fata interna – mucoasa labiala ( de forma concava)
- Marginea libera – linia cuto-mucoasa
Pielea de pe fata externa este fina pigmentata,
prezentatnd fire de par scurte printre care se
gasesc si fire mai lungi cu rol tactil ( mustatile).
Pielea de pe buza superioara se continua pe
varful nasului la unele specii formand un sant (
filtrul). Pielea de pe buza inferioara se continua
cu pielea din regiunea barbiei ( motul barbiei)
 Fata interna a buzelor este captusita de
mucoasa labiala care se rasfrange de pe
aceasta fata pe gatul incisivilor pentru a
forma gingiile. In submucoasa se gasec
glande labiale diseminate a caror canal
scurt se deschide in varful unor mici
tuberculi vizibili macroscopic. La trecerea
mucoasei de pe fata interna a buzelor pe
gingii se formeaza santurile gingivo-
labiale.
 Baza anatomica a buzelor este data de
muschiul orbicular. Acesta are forma
circulara fiind alcatuit din doua benzi de
fibre musculare una superioara si una
inferioara care se reunesc lateral pentru a
forma comisurile. Pielea adera la fata
externa a muschiului. Pe suprafata
muschiului se inseria o serie de muschi
pielosi ai botului care au rolul in
imprimarea mobilitatii acestora.
Plafonul cavitatii bucale

 In functie de baza anatomica cuprinde

doua portiuni:
1. Palatul dur
2. Palatul moale
Bolta palatina

 Baza anatomica: oasele

maxilar,palatin,incisiv
 Este acoperita de mucoasa groasa si
aderenta la substratul osos
 Mucoasa prezinta:
- santul palatin
- creste palatine
- papila incisiva
Bolta palatina cal

 Crestele palatine
arcuate se intind pe
toata suprafata
palatului dur.
Bolta palatina la
rumegatoare
 Crestele palatine
prezinta un aspect
zimtat si nu se intind
pe toata suprafata
palatului dur
 Sunt vizibile la niveul
mucoasei diastemei
papilele odontoide ( 8)
Bolta palatina la porc

 Crestele palatine
rectilinii se intind pe
toata suprafata
palatului dur
 Papila incisiva
evidenta este
alungita
Bolta palatina la caine

 Crestele palatine
arcuate nu se gasesc
pe toata suprafata
palatului dur
 Papila incisiva este
mamelonata
Palatul moale
 Este situat in prelungirea boltii palatine avand
ca schelet aponevroza palatina
 Are forma patrulatera prezentand patru margini
si doua fete. Are un rol esential in separarea
cailor digestiva si respiratorie in functie de
necesitati.
 Marginile laterale se ataseaza peretilor
faringelui prezentand pilierii anteriori
( plicile glosopalatine) si pilierii posteriori (plicele
faringopalatine)
 Marginea anterioara este atasata la
arcada platina prin intermediul mucoasei si
a musculaturii
 Marginea posterioara este libera
 Fata dorsala este acoperita de mucoasa
de tip respirator
 Fata ventrala este captusita e mucoasa de
tip digestiv
 Structura:
 Muschi:
- tensor al valului palatin
- ridicator al valului palatin
- faringopalatin
- palatostafilin
Podeaua cavitatii bucale

 Portiunea dura – baza anatomica este

reprezentata de corpul mandibulei
 Portiunea moale – baza anatomica
muschii milohioidieni si geniohioidieni
 La portiunea moale se ataseaza limba
 Portiunea dura este captusita de mucoasa
aderenta la substratul osos. Mucoasa se
continua pe fata ventrala a limbii unde
formeaza fraul limbii.
 In cavitatea sublinguala apicala de o parte
si de alta a planului median se gasesc
crestele carunculare si carunculii
sublinguali,
 de o parte si de alta a carunculilor
sublinguali se deschid canalele glandelor
salivare subliguale si mandibulara
Limba
 Este un organ musculo-aponevrotic
 Prezinta o baza , un corp, un varf
 baza si corpul sunt atasate la portiunea moale
a planseului si la aparatul hioidian prin
intermediul musculaturii
 In grosimea bazei limbii se gaseste prelungirea
anterioara a hioidului – entoglosul. In
prelungirea acestuia se afla un rafeu fribos
 – fraul limbii – este format de rasfrangerea
mucoasei de pe planseul cavitatii sublinguale
pe fata ventrala a limbii si prezinta diferente in
functie de specie
 Corpul limbii are forma unei prisme
triunghiulare prezentand trei fete si trei
margini - o fata dorsala si doua fete
laterale, o margine ventrala si doua
margini latero-dorsale.
 Varful este in prelungirea corpului
constituind si portiunea libera a limbii ( mobila)
 Portiunea libera prezinta doua fete –
dorsala si ventrala si varful limbii
 Limba este acoperita
de mucoasa care are
in componenta ei
papile cu rol gustativ
sau cu rol mecanic:
 Papile filiforme
 Papile foliate
 Papile fungiforme
 Papile caliciforme
 Musculatura limbii
perezinta muschi
extrinseci:
 Muschiul genioglos
 Muschiul bazioglos
 Muschiul stiloglos
 Muschiul ceratoglos
 Muschiul mic hioglos
Si muschi intrinseci
Obrajii

 Formeaza peretii laterali ai cavitatii

bucale fiind situati intre comisura buzelor
arcada molara maxilara, arcada molara
mandibulara si ramura recurbata a
mandibulei.
 Structura este reprezentata de stratul
cutanat la exterior, stratul muscular la
mijloc si mucoasa la interior ( de tip
bucal)
 Obrazul cuprinde doua regiuni:
- Regiunea bucala ( baza anatomica m. buccinator)
- Regiunea maseterina ( baza anatomica m. maseter)
La exterior cele doua regiuni sunt separate de santul
rostral al muschiului maseter.
 Pielea este acoperita cu fire de par fin si este
aderenta la muschi.
 Mucoasa trece de pe fata interna a obrajilor pe
gatul dintilor pentru a forma gingia. In drumul ei
catre dinte formeaza santurile gingivo - jugale
superior si inferior.
 In aceste santuri se gasesc crestele
bucosalivare la nivelul carora se deschid
glandele bucale superioare si inferioare.
 In santul gingivobucal superior in dreptul celui
de al III-lea molar superior se gaseste papila
parotidiana la nivelul careia se deschide canalul
glandei parotide.
Dentitia

 Dintii sunt formatiuni dure cu rol mecanic

in faramitarea bolului alimentar.
Totalitatea dintilor unui animal constituie
dentitia.
 Forma dintilor este specifica tipului de
alimentatie deosebind o dentitie a
ierbivorelor, a omnivorelor ( porc), a
carnivorelor, si una a rozatoarelor.
 Dintele este inclus in
aleveolele dentare
sapate in oasele incisiv,
maxilar si mandibula.
 Unui dinte i se
deosebesc trei portiuni:
- Coroana
- Gatul
- Radacina
 Coroana dintelui – este partea din dinte
care proiemina la suprafata fiind portiunea
vizibila in afara alveolei dentare.
 Gatul dintelui este portiunea ingustata
situata itre coroana si radacina. Este
marcat de insertia gingiei care ancoreaza
dintele la alveola dentara.
 Radacina dintelui este portiunea fixata in
alveola dentara. Dupa numarul de radacini
dintii pot fi monoradiculari sau
pluriradiculari
 Sirurile de dinti fixati in alveola dentara
formeaza arcade dentare, una superioara si alta
inferioara. Ficare sir de dinti poate prezenta cate
un spatiu lipsit de dinti numit diastema
 Coroana unui dinte are mai multe fete:
- ocluziva
- fata linguala
- fata vestibulara
- fata meziala
- fata distala
 Structura – dintii mamiferelor sunt
alcatuiti din tesuturi cu duritate mare.
 Dentina – se gaseste in toate regiunile
dintelui
 Smalt – acopera dentina la nivelul
coroanei
 Cement – acopera dentina la nivelul
coroanei
 In interiorul dintelui dentina delimiteaza o
cavitate dentara care poate fi clasificata
dupa locul unde se gaseste in:
 Cavitate radiculara ( radacina)
 Cavitate coronara ( coroana)
 Peridontiu este ligamentul alveolar format
din tesut conjunctiv care umple spatiul
dintre radacina dintelui si peretele
alveolar numit spatiu periodontal,
 Tesutul conjunctiv este fibros si lax
 Dentitia mamiferelor superioare este
heterodonta ( homodonta la vertebratele inferioara)
 Astfel deosebim:
 Incisivi
 Canini
 molari
 Dupa suprafata de tocire a molarilor se
clasifica:
 Lofodonte ( cal)
 Selenodonte ( rumegatoare)
 Bunodonte ( porc)
 Secodonta ( carnivore)
 Mamiferele au dentitie difiodonta – doua
generati de dinti ( de lapte si
permanenta)
 Procesul de crestere a dintelui se
numeste eruptie dentara
 Exista animale cu eruptie limitata si
animale cu eruptie continua
 Formula dentara este o modalitate prin
care pot fi definiti si compara dintii unei
specii.
 Pentru aceasta se folosesc litere care
corespund initialelor denumirii dintelui
( I- incisiv, C- canin, P – premolar, M- molar) si cifre care
arata numarul dintilor fie pe toata arcada
fie doar pe jumatate din arcada.
Ex: cal – I 6/6, C1/1, P 3/3, M/3/3
 Incisivii sunt clasificati dupa pozitia lor in:
 Clesti
 Mijlocasi
 Laturasi
Glandele salivare

 Glande salivare diseminate

- glande labiale
- glande bucale
- glande palatine
 Glande salivare compacte
- glanda parotida
- glanda mandibulara
- glanda sublinguala
- glandele molare
Faringele

 Faringele este cea de a doua portiune a

aparatului digestiv constiuind in acelasi
timp si o cale de trecere a aerului. Este
situat la baza craniului intre ramurile
mandibulei.
 Faringele este un organ cavitar cu peretii
musculomembranosi suspendat de
aparatul hioidian la baza craniului.
 Interiorul faringelui este impartit
incomplet de catre valul palatin si
epiglota in doua cavitati:
 Orofarigele (ventral)
 Nazofaringele (dorsal)
 Cele doua cavitati comunica prin orificiul
intrafaringian delimitat de marginea libera
a palatului moale si cutele
palatofaringiene
 Cavitata faringelui
are:
 Tavan
 Podea,
 pereti laterali
 Doua extremitati
 In faringe se deschid urmatoarele orificii:
 bucal
 2 nazofaringiene
 Esofagian
 Laringian
 2 faringotimpanice
 Structura
 Mucoasa – tip digestiv si tip respirator
 Submucoasa – glande diseminate si
limfonoduli diseminati
 Fibroasa – fascia faringobazilara
 Muschi – constrictori si dilatatori
 Muschii faringelui
- m. palatofaringian –
constrictor rostral

- m. pterigofaringian -
constrictor rostral

- m. hiofaringian -
constrictor mijlociu

- m. tirofaringian -
constrictor mijlociu

- m. cricofaringian -
constrictor aboral

- m. stilofaringian -
dilatator
Esofagul

 Organ tubular cu structura

musculomembranoasa stratificata care
face legatura intre faringe si stomac
 Prezinta trei portiuni:
- cervicala
- toracica
- abdominala
 Structura
- mucoasa – pliuri longitudinale
- submucoasa
- musculara esofagiana – m.striat si m.
neted
- adventicea – in portiunea cervicala si
fibroasa mediastinala in portiunea
toracala
Musculara

Muschii striati
 m. faringoesofagian
 m. esofagian longitudinal:
- dorsal, ventral si lateral
Muschi netezi
Aparatul digestiv
postdiafragmatic
 Stomac
 Intestin subtire
 Intestin gros
 Ficat
 Pancreas
 splina
Stomacul
 Stomacul este primul segment al tubului
digestiv postdiafragmatic, situat în continuarea
esofagului.
Stomacul se continuă cu intestinul subţire, făcând
legătura cu acesta printr-un orificiu numit pilor.
Se clasifica dupa functie:
Stomac unicompartimentat compus
Stomac multicompartimentat compus
Stomac unicompartimentat simplu
 Conformatie externa

 Doua fete, doua margini ( curburi) si doua extremitati

 Fata parietala neteda si convexa vine in raport cu
diafragma si cu ficatul
 Fata viscerala neteda si convexa vine in raport cu restul
masei intestinale
 Curbura ventrala este marea curbura orientata catre
stanga si ventral are forma convexa ea sprijinindu-se pe
colonul ascendent
 Curbura dorsala este considerata mica curbura ea fiind
reprezentata de marginea cuprinsa intre orificiul cardia si
orificiul piloric. Aceasta are o forma concava la nivelul ei
aflandu-se incizura angulara
 Extremitatea stanga a stomacului corespunde
deschiderii esofagului in stomac si este
denumita extremitatea cardiala dupa orificiul cu
acelasi nume. In aceasta portiune proiemina in
sens dorsal portiunea fundica a stomacului.
Intre esofag si portiunea fundica se afla
incizura cardiala
 Extremitatea dreapta corespunde orificiului
piloric denumita din acest motiv extremitate
pilorica ( la acest nivel stomacul sufera o
ingustare denumita antru piloric
 Mucoasa – aglandulara si glandulara
 Marginea cutata este cea care face diferentierea clara
intre cele doua tipuri de mucoasa
 Structura stomacului
 Mucoasa de tip esogagian aglandulara tapiseaza
portiunea fundica si corpul stomacului pana la
marginea cutata. In dreptul orificiului cardia formeaza o
valvula mucoasa circulara care are rolul de a impiedica
refluxul continutului alimentar in esofag
 In dreptul micii curburi mucoasa formeaza santul
stomacului sau jgheabul stomacului
 Submucoasa – contine in portiunea glandulara
glande gastrice
 Musculara – este reprezentata din trei straturi
musculare, intern - oblic, extern - longitudinal si
mijlociu – circular
 Stratul longitudinal este raspandit in special la
nivelul curburilor
 Stratul circular este raspandit pe toata lungimea
stomacului participand la formarea sfincterelor
cardia si piloric
 Stratul oblic este evident in regiunea fundica si
participa la formarea ansei cardiale ce dubleaza
sfincterul cardiei si la cutele ce delimiteaza
jgheabul stomacului
 Seroasa inveleste
stomacul la exterior
formand peritoneul
visceral si se
desprinde in dreptul
curburilor unde
formeaza micul
epiploon si marele
epiploon
 Animalele poligastrice au
stomacul format din patru
compartimente şi anume:
rumen, reţea, foios, cheag.
Rumenul este cel mai mare
compartiment cu o capacitate
de 200-300 litri. Primele trei
compartimente sunt
compartimente mecanice,
având rol de a fărâmiţa şi
amesteca materialul
alimentar, pregătindu-l pentru
digestia chimică ce are loc în
cheag
Rumenul
 Muschii pilieri-
 Pilierul caudal – 6
radacini
 Pilierul cranial – 3
radacini
 Seroasa
 Se detaseaza de pe
santurile
longitudinale
corespunzatoare si
formeaza marele
epiplon extern si
intern
Reteaua

 Este situata in
prelungirea dorsala a
sacului ruminal dorsal (
in portiunea
intratoracica) de care
este delimitat prin santul
ruminoreticular.
 La interior comunica prin
intermediul orificiului larg
ruminoreticular cu
rumenul si prin orificiul
reticoloomasic cu foiosul
 Conformatia externa
 Are forma unui sac turtit craniocaudal
prezentand:
 - fata diafragmatica
 - fata viscerala
 - marea curbura
 - mica curbura
 pe marginea dorsolaterala dreapta se deschide
orificiul cardia la limita dintre rumen si retea
 Conformatia interna
 Prezinta un aspect particular datorita
crestelor retelei acestea se intretaie intre ele
delimitand cavitati poliedrice denumite
celulele retelei asemeni fagurelui de miere
 Pe toate componentele retelei se gasesc
papile retelei care sunt cornificate
 Podeaua celulelor prezinta creste
secundare care se intretaie sub diverse
forme in “Y”in “X”, in stea sau in alte
variante
 Intre orificiul cardia si orificiul reticuloomasic
se afla santul gastric
 Acesta este situat in dreptul micii curburi
constituind prima parte a santului care se
continua si in foios si apoi si in cheag facand
astfel legatra intre orificiul cardia si orificiul
piloric.
Foiosul
 Este situat in dreapta
portiunii intratoracice
a cavitatii
abdominale
 Are o forma sferica
perzentand:
 Corp;
 Baza
 Curbura dorsala
 Fata parietala
 Fata viscerala
 Cavitatea foiosului este ocupata in cea
mai mare parte de lamele foiosului
 Lamele sunt de diverse dimensiuni,
primare secundare, tertiare, cuaternare
 Ordinea este 143424341
Cheagul

 Este situat pe partea

dreapta prezentand
doua fete doua
curburi, o portiune
fundica, un corp si o
portiune pilorica
Duodenul
Jejunul

 Reprezinta cea mai lunga portiune a

intestinului subtire
 Se afla in continuarea duodenului fiind
sustinut in cavitatea abdominala de
marele mezenter
 Limita dintre jejun si duoden este
constituita de ligamentul
duodeno-transvers
 Marele mezenter provine din peritoneul
care se detaseaza de pe plafonul cavitatii
abdominale din dreptul ultimelor vertebre
toracale si a primelor vertebre lombare.
 Portiunea din marele mezenter care
sustine jejunul formeaza mezojejunul
 Acest fald al marelui mezenter este
foarte lung din acest motiv ansele
jejunale sunt mobile
Ileonul
 Reprezinta cel mai scurt segment al intestinului subtire.
 Peretele ileonului este mai gros decat al jejunului din
acest motiv la palpare are o consistenta cauciucata (
musculatura este mai groasa)
 Este sutinut in cavitate de mezoileon ( un fald al
marelui mezenter)
 Pe marginea antimezenterica prezinta ligamentul
ileocecal care leaga ileonul de mica curbura a cecului.
 Ligamentul ileocecal reprezinta si criteriul de delimitare
a ileonului intrucat acesta are lungimea direct
proportionala cu lungimea ligamentului.
 Ileonul se deschide la nivelul cecului prin
orificiul ileal.
 Orificiul ileal este dispus pe mica curbura a
cecului
 La nivelul deschiderii in lumenul cecal ileonul
determina o proieminenta mucoasa denumita
papila ileala
 Papila ileala are in structura ei un plex venos
care in functie de starea de umplere a vaselor
cu sange determina inchiderea sau
deschiderea orificiului ileal
 In structura intestinului subtire intra si
formatiuni limfatice sub forma nodulilor
limfatici solitari si a nodulilor limfatici
agregati care prin asociere pot forma
placile limfatice
 Aceste formatiuni se afla situate in
special pe marea curbura a intestinului
Intestinul gros

 Prezinta trei segmente:

 Cecul
 Colonul ( ascendent, transvers si descendent)
 rectul
Cecul
 La cal, porc si iepure peretele cecului prezinta benzi
musculare ( tenii) care determina aspectul boselat al
suprafetei exterioare
 Cecul la cal are forma unui con prelung prezentand o
carja, un corp si un varf
 Axa longitudinala este recurbata in dreptul carjei pentru
ca in rest sa fie rectilinie
 Este situat in partea dreapta a cavitatii abdominale
venind in contact cu peretele drept al flancului prin
carja si prin o parte din corp pentru ca restul corpului si
varful sa fie situat in plan median pe fata ventrala a
abdmenului.
 Varful cecului este situat in apropierea apendicelui
xifoidian
 Cecul prezinta doua curburi: marea
curbura situata ventro-caudal si mica
curbura situata dorso-cranial
 Prezinta patru fete: dorsala,ventrala,
laterala si mediala
 Pe fiecare fata se gaseste cate o tenie
corespunzatoare care o strabate in
lungime
 Prezenta teniilor determina formarea a
patru randuri de boseluri sau haustre
 Pe mica curbura a cecului se afla orificiul
ileocecal dispus medial in centrul papilei
ileale si orificiul cecocolic dispus lateral

 Orificiul cecocolic prezinta doua cute ale

mucoasei ce formeaza valvula cecocolica

 Musculatura circulara se condenseaza la

acest nivel realizand muschiul sfincter al
cecului
 Cecul este fixat in cavitate de un fald al
seroasei care se detaseaza din mezenter
atasandu-se la cec in partea dorso-
mediala a acestuia.
 De la acest nivel faldul seros acopera si
cecul dar si colonul deosebindu-se
ligamentele cecocolice, ligamentul
ileocecal si ligamentele intercolice
Colonul

 Prezinta trei portiuni sistematizate si

denumite dupa topografia pe care o au la
om ( la caine colonul are o topografie asemanatoare):
 Colonul ascendent
 Colonul transvers
 Colonul descendent
Colonul ascendent

 La cal este alcatuit din patru anse:

I,II,III,IV
 Ocupa cea mai mare parte a cavitatii
abdominale la cal
 Ansele sunt legate intre ele doua cate
doua ( I cu IV si II cu III )prin intermediul
mezocolonului ascendent
 Ansa I se afla pe partea dreapta a cavitatii
abdominale pe planseul acesteia formand
colonul ventral drept. Are patru tenii

 Ansa II se afla pe partea stanga a planseului

cavitati abdominale formand colonul ventral
stang prezentand tot patru tenii

 Intre cele doua anse cranial se afla curbura

sternala

 Ansa a doua se continua prin intermediul

curburii pelvine cu ansa a III -a care formeaza
colonul dorsal stang fiind situata pe partea
stanga deasupra ansei II. Este legata de
aceasta prin intermediul ligamentului intercolic
 Ansa III prezinta o singura tenie din acest
motiv peretele fiind neted, neboselat

 Ansa a IV-a continua ansa a III-a dupa ce

formeaza curbura diafragmtica

 Ansa a IV-a are trei tenii si prezinta boseluri,

este situata pe partea dreapta deasupra ansei I
de care este legata prin mezoul intercolic
formand colonul dorsal drept
Colonul transvers

 Este reprezentat de portiunea de intestin

gros care traverseaza cavitatea
abdominala din partea dreapta in partea
stang si se caracterizeaza prin
ingustarea brusca a lumenului.
 Pe acest segment se insera marele
epiplon si ligamentul duodenotransvers
Colonul descendent
 Este situat in partea stanga a cavitatii
abdominale suspendat de micul mezenter
 Micul mezenter este foarte larg din acest motiv
ansele colonului sunt mobile
 Colonul descendent prezinta doua tenii: una
situata pe mica curbura mascata de insertia
micului mezenter si una pe marea curbura care
este vizibila
 Teniile fac ca suprafata colonului descendent
sa aiba aspect boselat
Rectul
 Strabate toata cavitatea pelvina fiind situat in
continuarea colonului si deschizandu-se la exterior prin
intermediul orificiului anal
 In portiunea craniala este suspendat de tavanul
cavitatii abdominale prin intermediul mezorectului
 In portiunea caudala este acoperit de tesutul conjunctiv
retroperitoneal
 Rasfrangerea peritoneului de pe rect pe organele din
cavitatea pelvina determina formarea fundului de sac
rectogenital
 De o parte si de alta a rectului se formeaza fosele
pararectale
 In loja peritoneala rectul prezinta o dilatatie ce
formeaza ampula rectala
 Musculatura la acest nivel este puternica
 O parte din fibre se detaseaza de peretele
rectal si formeaza muschiul rectococcigian
 Cuta anorectala separa portiunea ampulara de
canalul anal care constituie ultima portiune a
intestinului
 Mucoasa la acest nivel este de culoare
deschisa si prezinta multe cute longitudinale
care se angreneaza reciproc nepermitand
stagnarea materiilor fecale. Cutele se sterg in
timpul defecarii dupa care revin la normal
 Extremitatea caudala a canalului anal este
marcata de linia anocutanata la acest nivel
gasindu-se orificiul anal
 Anusul si canalul anal sunt prevazute cu fibre
musculare netede si striate care intervin in
procesul defecatiei si care formeaza muschi:
 Muschiul sfincter intern al anusului
 Muschiul retractor al clitorisului sau al penisului
 Muschiul sfincter extern al anusului
 Muschiul ridicator al anusului
Ficatul

 Este cea mai mare glanda amficrina

 Este un organ parenchimatos avand o
consistenta dura-elastica
 Este situat in partea craniala a cavitatii
abdominale in portiunea intratoracica
 Prezinta: o fata diafragmatica, o fata
viscerala, un contur
 Fata difragmatica este convexa este
orientata cranial si vine in raport cu
diafragma. Pe aceasta fata se afla santul
venei cave caudale, de e marginea
acestui acest sant se detaseaza
ligamentul coronar
 Fata viscerala este orientata caudal
venind in raport cu restul viscerelor din
cavitatea abdominala, are aspect usor
concav aceasta fata fiind escavata de
hilul hepatic si de fosa veziculei biliare
 Conturul ficatului delimiteaza patru
margini: dorsala, ventrala si margini
laterale
 Marginea dorsala prezinta santul
esofagian
 Marginea ventrala prezinta mai multe
incizuri care impart organul in lobi
 Marginile laterale sunt atasate de
peretele abdomenului prin intermediul
ligamentelor triunghiulare
 Sistematizarea lobilor hepatici se realizeaza cu
ajutorul unor linii imaginare care intersectate
formeaza litera “H”:
 Verticala stanga uneste sanatul esogagian si
incizura ligamentului rotund
 Verticala dreapta uneste locul de atasament al
venei cave caudale cu fosa veziculei biliare
 Orizontala uneste cele doua linii verticale in
dreptul hilului hepatic
 In stanga liniei verticale se afla lobul stang, in
dreapta liniei verticale se afla lobul drept iar in
mijloc si ventral fata de hilul hepatic se afla
lobul patrat.
 Dorsal fata de hilul hepatic se afla lobul caudat
care prezinta un proces papilar o zona
supraportala si un proces caudat
 La unele specii lobii stang si drept pot prezenta
incizuri suplimentare dscriindu-se lobul stang
lateral, lobul stang medial, lobul drept lateral si
lobul drept lateral
 Parenchimul hepatic este acoperit de tes.
Conjunctiv fibros care formeaza capsula
hepatica. Aceasta patrunde si ininteriorul
parenchimului participand la delimitarea
lobulilor hepatici.
 La exterior ficatul este invelit de seroasa
abdominala care se detaseaza de pe
ficat pentru a forma ligamente hepatice
 Ligamentele ataseaza
ficatul de peretii cavitatii
abdoinale si de organele
din jurul acestuia:
 Ligamentul coronar
 Ligamentul rotund
 Ligamentul falciform
 Ligamentele
triunghiulare drept si
stang
 Ligamentul
hepatogastric si
ligamentul
hepatoduodenal care
formeaza micul epiplon
 Caile biliare sunt sistematizate in cai biliare
intrahepatice si cai biliare extrahepatice.
 Canalul biliar extrahepatic este reprezentat de
canalul hepatic comun care are originea in cele
doua canale hepatice drept si stang.
 Canalul hepatic comun este sustinut de micul
epiplon in el se varsa si canalul biliar dand
nastere canalului coledoc.
 Canalul coledoc se varsa in duoden la nivelul
papilei mari a duodenului
 Vezica biliara prezinta un fund al vezicii biliare
un corp si un gat. Aceasta este situata in fosa
vezicii biliare care se afla intre lobul patrat si
lobul drept.
 Peretele vezicii este format din mucoasa
musculoasa si seroasa care inveleste vezica la
exerior numai pe fata care nu este atasata la
ficat
 Canalul cistic este canalul care permite
circulatia bilei in ambele sensuri in si dinspre
vezica biliara
Pancreasul

 Glanda amficrina secreta sucul pancreatic si

insulina si glucagon care intervin in
metabolismul glucidic
 La mamifere el are aspectul unui organ
compact atasat la duoden in lumenul caruia se
varsa sucul pancreatic.
 Suprafata pancreasului este acoperita de
capsula pancreatica care delimiteaza in
interiorul parenchimului lobuli pancreatici care
sunt vizibili macroscopic
 Pancreasul este sistematizat in:
 Corp
 Lobul stang
 Lobul drept
 Fata dorsala
 Fata ventrala
 Patru margini: craniala, caudala, dreapta si
stanga
 Sucul pancreatic este colectat de canalul
pancreatic principal si de canalul
pancreatic accesoriu
Splina

 Este atasata de stomac prin intermediul

marelui epiplon
 Este situata in partea stanga in portiunea
intratoracica a cavitatii
 Prezinta: doua fete, doua margini, o baza
si un varf
Aparatul respirator
 Caile respiratorii
 Organele esentiale ale respiratiei reprezentate
de doi plamani.
 Rolul acestuia este de a transporta aerul la
plamani unde la nivelul alveoleleor are loc
procesul de hematoza
 Caile respiratorii sunt reprezentate de: cavitati
nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii
 In procesul de respiratie intervin muschi cu rol
inspirator ( diafragma) si expirator
Alveola pulmonara
Varful nasului

 Este regiunea situata intre cele doua nari fiind

delimitata ventral de o linie ce uneste
comisurile ventrale ale narilor si dorsal de o
linie ce uneste comisurile dorsale ale narilor
 Regiunea la cal este captusita de piele fina si
mobila la limita cu buza superioara prezinta
peri tactili
 Regiunea este diferita la speciile mamiferelor
domestice
Narile

 Reprezinta orificiile prin care cavitatile nazale

comunica cu exteriorul
 Fiecare nara prezinta:
 Aripa laterala
 Aripa mediala
 Comisura dorsala
 Comisura ventrala
 Narile prezinta un schelet fibrocartilagnos sub
forma cartilajelor nazale
 Cartilajele nazale sunt denumite cartilajele
nasului extern si sunt diferite in functie de
specie
 Extremitatea rostrala a septului nazal se
prelungeste intre cele doua nari constituind
partea mobila a acestuia.
 La cal nara are forma de virgula avand codita
orientata dorsal si convexitatea lateral
 La cal aripile narilor sunt extrem de mobile
 Baza anatomica a narii la cal o formeaza
cartilajul alar, acesta are forma de virgula
prezentand dorsal o lama a cartilajului si
ventral cornul cartilajului alar
 Marginile mediale ale coarnelor alare
sunt atasate prin intermediul unei
sindesmoze la septul nazal, intregul
complex la cal fiind imobil.
 Aripa laterala in schimb este excesiv de
mobila fiind actionata de muschii canin si
ridicator nazolabial
 Diverticulul nazal este caracteristic la cal
fiind reprezentat de un sac cutanat de
forma conica avand baza in dreptul
comisurii dorsale si varful in dreptul
incizurii nazoincisive
 Fata laterala a narii false este acoperita
de membrana fibroasa a diverticulului
nazal pe care se insera muschiul lateral
al nasului care mobilizeaza aceasta
formatiune
Cavitatile nazale

 Sunt cavitati pare situate la extremitatea

rostro dorsala a masivului facial
deasupra cavitatii bucale. Acestea
comunica cu exteriorul prin nari si cu
faringele prin orficiile nazofaringiene sau
coanele
 Fiecare cavitate nazala prezinta un vestibul nazal, o
caviate nazala propriu zisa si fundul cavitatii nazale in
care se afla labirintul etmoidal
 Peretii cavitatilor nazale au structura osoasa astfel:
 Dorsal este delimitata de oasele nazale, ventral de
procesul palatin al osului maxilar si incisiv precum si de
osul incisiv, lateral de osul maxilar iar peretele median
este format de septul nazal
 Septul nazal este reprezentat in portiunea fundului
cavitatii nazale de lama perpendiculara a etmoidului iar
in retul cavitatii de cartilajul septului nazal
 La speciile cu nasul mobil cartilajul septului nazal se
prelungeste rostral cu portiunea membranoasa
 Interiorul cavitatii nazale este captusit de
mucoasa care in functie de structura si de
topografie este clasificata in mucoasa de tip
respirator si mucoasa de tip olfactiv
 Vestibulul nazal este captusit de un tegument
fin la fel ca si interiorul diverticulului nazal.
Limita dintre tegument si mucoasa o constituie
linia cutomucoasa. Pe aceasta linie in planseul
vestibulului nazal se afla orificiul conductului
lacrimonazal
 Cornetii nazali sunt reprezentati de lame
osoase rulate situate in interiorul
cavitatilor nazale. In fiecare cavitate sunt
trei corneti nazali: dorsal, mijlociu si
ventral;
 Intre cornetii nazali se delimiteaza spatii
denumite meaturi: dorsal, mijlociu,
ventral si comun.
Sinusurile paranazale
 Sunt reprezentate de cavitati sapate in unele
oase ale capului captusite de mucoasa de tip
respirator avand comunicare directa sau
indirecta cu cavitatile nazale.
 Sinusul maxilar
 Sinusul frontal
 Sinusul lacrimal
 Sinusul palatin
 Sinusul sfenoidal
Laringele

 Este situat in continuarea nazofaringelui

 Comunicarea cu faringele se face prin
orificiul faringo-laringian care proiemina
in planseul faringelui fiind circumscris de
epiglota, de cutele aritenoepiglotice si de
cartilajele aritenoide
 Scheleul laringelui este constituirt din
cartilaje: epiglota, tiroid, cricoid,
aritenoide
 Cartilajele sunt articulate intre ele si sunt
actionate de muschi extrinseci si
intrinseci
 Interiorul laringelui este sistematizat in
vestibul laringian, glota, cavitate
infraglotica
Articulatiile laringelui

 Articulatii fibroase:
- hiotiroidiana
- tirocricoidiana
- aritenotiroidiana ( ligamentele vocale)
- interaritenoidiana
- aritenoepiglotica
- hioepiglotica
- cricotraheala
 Articulatii sinoviale:
- hiotiroidiana
- tirocricoidiana
- cricoaritenoidiana
Muschii laringelui
- M. hiotiroidian
- M. hioepiglotic
- M. sternotiroidian
- M. tirocricoidian
- m. cricoaritenoidian dorsal
- M. cricoaritenoidian lateral
- M. interaritenoidian
- M. vocal
- M. ventricular
Trahea

 Are aspectul unui tub cu lumenul

permanent deschis care continua in sens
caudal laringele. Este alcatuita din mai
multe inele cartilaginoase incomplete la
mamiferele domestice articulate intre ele.
 In sens caudal trahea se continua cu
doua bronhii principale care abordeaza
cei doi plamani
Cavitatea toracica

 are ca baza anatomica cusca toracica

aceasta este delimitata de coaste, stern
si vertebrele toracale
 Cusca toracica este captusita de
formatiuni moi care completeaza peretii
acesteia: muschii intercostali, muschiul
lungul gatului, m. transvers al toracelui,
muschiul diafragm
 Peretele cavitatii toracice este captusit de
o foita fibroasa care adera la peretii
acesteia – fascia endotoracica. In dreptul
portiunii carnoase a diafragmei contine
fibre elastice.
 De la nivelul aperturii toracale craniale
fascia este in directa continuare cu lama
pretraheala a fasciei cervicale.
 O parte din fibrele fasciei endotaoracice
formeaza in planul median al cavitatii
toracale un perete fibros in care sunt
suspendate organele din cavitate si
formatiuni care traverseaza prin aceasta
( cordul, trahea, esofagul, timusul, limfocentri, aorta, venele cave,

formand – MEDIASTINUL
nervi),

Peretele mediastinal separa cele doua

jumatati ale toracelui: hemitoracele drept
si hemitoracele stang
 Fiecare hemitorace adaposteste plamanul
corespunzator care este invelit in sacul seros
pleural. Pleura prezinta o foita viscerala sau
pulmonara si o foita parietala care este
denumita in functie de peretele pe care il
captuseste ( medistinala, costala,
diafragmatica).
 Locul de continuitate dintre pleura viscerala si
cea parietala formeaza ligamnetul pulmonar
care impreuna cu bifurcatia traheala si cele
doua bronhii formeaza radicinile pulmonului
 La locurile de rasfrangere a pleurei
parietale de pe un perete pe altul al
hemitoracelui se formeaza fundurile de
sac seroase – recesuri pleurale:
 Cupola pleurei ( care adaposteste varful
plamanului)
 Recesul costodiafragmatic
 Recesul costomediastinal
 Recesul lombodiafragmatic
 Intre foitele viscerala si parietala se
formeaza o cavitate inchisa denumita
cavitate pleurala in care se gaseste lichid
pleural
 In dreptul mediastinului caudal seroasa
pleurala formeaza mezoul venei cave
caudale
 In functie de prezenta cordului
MEDIASTINUL este sistematizat in trei
portiuni:
 MEDIASTINUL PRECARDIAL- CRANIAL
 MEDIASTINUL CARDIAL - MIJLOCIU
 MEDIASTINUL POSTCARDIAL -
CAUDAL
Plamanii

 Sunt organe pereche situate de o parte si de

alta a mediastinului in sacii pleurali
 Fiecare plaman are o forma piramidala, varful
piramidei este dispus cranial si baza caudal
 Conformatia externa cuprinde o fata costala, o
fata mediastinala, o fata diafragmatica,
margine dorsala, margine ventrala( ascutita)
 Plamanii sunt impartiti in lobi. Acestia sunt
sistematizati in functie de numarul bronhiilor
lobare
 Plamanul stang prezinta: lobul cranial divizat
intr-o portiune craniala si una caudala si lobul
caudal
 Plamanul drept prezinta lobul cranial, lobul
mijlociu, lobul caudal, lobul accesoriu
 Arborele bronhic este reprezentat de
ramificatiile dicotomice ale bronhiilor
principale pana la nivelul alveolelor
pulmonare. Peretii alveolelor pulmonare
nu mai au in structura lor cartilaj ci numai
mucoasa.
 Fiecare plaman prezinta o fata costala, o
fata diafragmatica, o fata mediastinala, o
margine costovertebrala, o margine
ventrala, o extremitate craniala sau varful
plamanului si o extremitate caudala sau
baza plamanului
Aparatul urinar

 In alcatuirea aparatului urinar intra

organe specializate in functia de epurare
a organismului acestea fiind reprezentate
de: organele esentiale – rinichii – si din
caile urinare – bazinet, uretere,vezica
urinara, uretra
Rinichii

 Reprezinta organele esentiale ale

aparatului urinar ( sunt doi rinichi – drept
si stang), sunt organe parenchimatoase,
avand consistenta ferma si culoare brun
roscata avand forma caracteristica de
bob de fasole – forma reniforma –

 Rinichii sunt situati in cavitatea abdominala pe
plafonul acesteia in regiunea sublombara,
acestia la majoritatea speciilor sunt situati
asimetric de obicei rinichiul drept fiind situat
mai cranial decat rinichiul stang ( exceptie la
porc)
 In cavitate acestia sunt foarte putin mobili fiind
fixati prin intermediul vaselor de sange care
abordeaza hilul renal, a tesutului adipos care
formeaza capsula adipoasa si de peritoneul
care ii inveleste doar pe fata ventrala – din
acest motiv fiind considerate organe
retroperitoneale
 Conformatia externa: fiecare rinichi
prezinta doua fete, doua extremitati si
doua margini
 Conformatia interna: capsula renala si
parenchimul renal
 Parenchimul renal: corticala si medulara
 Corticala: prezinta la periferie zona granulata
iar catre interior zona radiata. Prelungirile
radiate ale medularei inconjurate de tesutul
corticalei formeaza portiunea convoluta a zonei
corticale
 Medulara: piramidele renale separate intre ele
prin intermediul coloanelor renale
 Piramida renala: baza piramidei, varful
piramidei - papila renala – interiorul este
strabatut de canalele papilare care se deschid
in varful papilei prin intermediuol orificiilor
papilare. Totalitatea acestor orificii formeaza
aria perforata
 Unitatea morfofunctionala a rinichiului
este nefronul
 Nefronul este format din corpuscul renal
si dintr-un tub renal care are mai multe
segmente
 Corpusculul renal este format din
glomerul renal si din capsula glomerulara
 Tubul renal este format din tubul contort
proximal, tubul drept proximal, ansa
nefronului, tubul drept distal, tubul contort
distal, tub colector drept, canalul papilar,
orificiul papilar
 Bazinetul renal: ocupa cavitatea sinusului
renal constituind primul segment al cailor
urinare
 Bazinetul in functie de tipul de rinichi
poate prezenta calice renale sau creasta
renala
 Ureterele: conduct musculomembranos
situat in continuarea bazinetului facand
legatura intre rinichi si vezica urinara
 Prezinta portiunea abdominala si
portiunea pelvina
Vezica urinara

 Organ cavitar, musculomembranos, extensibil

situat fie in cavitatea pelvina fie in cavitatea
pelvina si in cavitatea abdominala
 Este fixata in cavitatea pelvina prin intermediul
unor falduri peritoneale care formeaza 2
ligamente laterale si un ligament ventral
vezical.
 Conformatia: are o forma piriforma
prezentand fundul vezicii urinare, corpul,
gatul vezicii urinare, fata dorsala, fata
ventrala
 Structura: seroasa, musculoasa – trei
straturi ( m. detrusor), mucoasa care
contine multe fibre elastice
 Ureterele strabat plafonul vezicii urinare
strapungand seroasa si musculoasa pentru ca
intre musculoasa si mucoasa sa aiba un traiect
paralel cu acestea. Astfel se formeaza
coloanele ureterale. La capatul caudal al
coloanelor ureterale se afla orificiile ureterale
iar in continuarea acestora pliurile ureterice
care se orienteaza convergent catre creasta
uretrala
 Trigonul vezical: este delimitat de pliurile
ureterice creasta uretrala si linia
imaginara ce uneste orificiile ureterale
 Este o zona cu mucoasa neteda foarte
bine inervata (avand astfel rol senzorial
deosebit determinand aparitia actului
mictiunii in cazul in care starea de
plenitudine a vezicii excita senzorii
nervosi din aceasta zona )
Uretra

 Uretra prezinta la mascul doua portiuni,

una intrapelvina si una extrapelvina
 La femela este scurta se deschide pe
planseul vaginului prin meatul urinar
avand doar portiune intrapelvina
Aparatul genital mascul

 Este format din organe esntiale – gonade

- testicule si din cai genitale: canal
epididimar, canal deferent, uretra,-
organul copulator mascul – penisul
 rol unul de a produce spermatozoizii (
spermatogeneza) si altul de a produce
hormoni androgeni ( testosteron)
 Testiculele – sunt organe perechi care se
dezvolta in perioada embrionara pe tavanul
cavitatii abdominale si care migreaza pentru ca
la nastere sa fie situate in afara cavitatii
abdominale.
 In timpul migrarii fiecare testicul antreneaza o
serie de foite si din cavitate dar si din afara
acesteia luind astfel nastere invelitorile
testiculare care formeaza un complex denumit
pungile testiculare. Acestea sunt localizate
diferit in functie de specie fie in regiunea
inghinala, fie in regiunea subanala, fie la limita
dintre cele doua regiuni.
Structura

 Schelet conjunctiv dens ( albuginea, septele

testiculului, mediastinul testicular)
 Parenchim testicular este format din tubii
seminiferi care ocupa spatiile delimitate de
septele testiculului ( lobulii): tubii seminiferi
contorti si tubii seminiferi drepti
 Reteaua testiculara
 Canalele eferente
 Conformatia externa:
 Extremitate craniala
 Extremitate caudala
 Fata laterala
 Fata mediala
 Margine epididimara
 Margine libera
Epididimul

 Este o formatiune alungita atasata de

marginea epididimara a testiculului. Este
formata din canal epididimar cuprins intr-
un schelet conjunctiv, la exterior fiind
invelit de albuginee.
 Este atasat de testicul prin ligamnetul
propriu al testiculului
 Epididimul prezinta:
 Cap
 Corp
 Coada
Pungile testiculare
 Tunica externa: scroto-dartoica
 Tunica mijlocie: celuloasa
 Tunica interna: fibro-seroasa
 Migratia testiculara este imprimata de existenta unui
ligament director ( gubernaculul testicular) care
ataseaza extremitatea caudala a testiculului de fata
interna a pielii regionale ( scrot)
 Canalul inghinal este conductul prin care fiecare
testicul iese din cavitatea abdominala. Acesta este
situat intre doua orificii: unul intern inelul inghinal
profund si unul extern inelul inghinal superficial
Cordonul testicular

 Reprezinta mezoul seros care suspenda

in traiectul ingvinal cordonul
vasculonervos spermatic si canalul
deferent descriindu-se:
 Mezoul comun vasculodeferential
 Mezoul deferential
 Mezoul vasculonervos
Cordonul testicular
Canalul deferent

 Continua in sens proximal canalul

epididimar facand legatura intre acesta si
uretra pelvina in care se deschide
 In functie de topografie si de modalitatea
de fixare prezinta trei portiuni:
 Vaginala – sustinut de mezoul deferential
 Abdominala – sustinut de peritoneu
 Pelvina – sustinut de mezoul urogenital
 Inainte de a se deschide in uretra canalul
deferent prezinta ampula deferentiala
 Ampula deferentiala are aspect fusiform fiind
descrisa ca o glanda anexa intrucat epiteliul
secretor este cel care prolifereaza si confera
aspectul caracteristic
 Inainte de a se deschide in uretra se uneste cu
canalul glandei veziculare rezultand astfel
canalul ejaculator
Canalul deferent
Glandele anexe

 Sunt atasate uretrei pelvine in lumenul careia

isi varsa produsul de secretie reprezentat de
lichidul spermatic
 Lichidul spermatic impreuna cu spermatozoizii
continuti formeaza sperma
 Lichidul spermatic are rol nutritiv si in acelasi
timp induce motilitatea spermatozoizilor avand
Ph slab alcalin
 Glandele anexe sunt:
 Glandele veziculare
 Glanda prostata
 Glandele bulbouretrale
Glande anexe
Portiunea pelvina a uretrei
 Incepe de la nivelul gatului vezicii urinara si se
termina la nivelul arcadei ischiadice nivel la
care uretra devina
 Creasta uretrala
 Sinusurile prostatice in care se deschid canaliculele
prostatice
 Tuberculul seminal
 Orificiile canalelor ejaculatoare
 Orificiile glandelor bulbouretrale
 Structura ureterei pelvine:
 Mucoasa – contine un corion cu o structura
fibroelastica ce formeaza o retea in care se
afla un plex venos de mici dimensiuni cu
multiple anastomoze ce formeaza stratul
spongios al uretrei
 Musculoasa este de doua tipuri neteda si
striata ( muschiul uretral)
 adventicea
Penisul

 Uretra extrapelvina face parte din organul

copulator mascul – penisul
 Penisul – este un organ impar, alungit,
cilindroid, situat pe linia mediana intre
cele doua coapse unde este fixat prin
intermediul unui complex de formatiuni
 In functie de modul de contentie a lui se
deosebeste o portiune fixa si una mobila
adapostita intr-un pliu al pielii ce
formeaza preputul.
 Penisul are capacitate erectila data de
formatiunile erectile aflate in structura sa
 Descriptiv penisul prezinta:
 Radacina penisului ( radacinile corpilor
cavernosi si bulbul spongios al penisului)
 Corpul penisului ( uretra extrapelvina,
corpul spongios si corpii cavernosi)
 Glandul ( spongios)
Penisul
 Muschii penisului:
 M. bulbospongios
 M. ischiuretral
 M. ischiocavernos
 M. retractor al penisului
preputul

 Formatiune cutanata cu peretii dubli cu

aspect de teaca situat pe linia mediana
inaintea regiunii pubiene – regiunea
preputiala
 Prezinta: tegumentul extern, tegumentul
intern si orificiul preputial
 Muschii preputului
Aparatul genital femel
 Rolul este acela de a produce gametii sexuali
feminini– ovulele, de a elabora hormonii
sexuali – estrogenii si progesteronul, si de a
facilita fecundatia si dezvoltarea initiala a
produsului de conceptie
 Este alcatuit din:
 Organele esentiale: Gonadele – ovarele
 Caile genitale – oviduct, uter, vagin,vulva
 Organul copulator – vagin
 Rudiment penian - clitorisul
 Componentele aparatului genital sunt
sustinute in cavitatea pelvina de catre
ligamentul larg al uterului. Acesta este
reprezentat de un fald al seroasei
peritoneale care inglobeaza in grosimea
sa pe langa formatiunile vascular
nervoase care alimenteaza organele
genitale si fibre musculare netede
Ovarele

 Sunt organele esentiale femele, pare, situate in

cavitatea abdominala la nivelul tavanului
acesteia sau la oarecare distanta de acesta la
unele specii ( rumegatoare, scroafa)
 In cavitate sunt sustinute de un fald dublu al
ligamentului larg care formeaza bursa ovariana
 Conformatia externa:
 O forma ovoida prezentand doua fete –
mediala si laterala, doua margini –
dorsala mezoovariana si ventrala sau
libera, si doua extremitati, extremitatea
tubara – craniala si extremitatea uterina –
caudala pe aceasta se prinde ligamentul
uteroovarian sau ligamentul propriu al
ovarului
 Structura: albuginea, corticala si
medulara
Oviductul

 Conducte pare musculomembranoase

care stabilesc legatura intre ovar si
cornul uterin. Mai au si denumirea de
trompe uterine si de salpinx
 Este sustinut de catre mezosalpinx
 Conformatia externa:
 Infundibulul, ampula, istmul si portiunea
uterina
Uterul

 Organ impar format din:

 Doua coarne uterine
 Corpul uterin
 Gatul uterin
 Uterul mamiferelor domestice este
sistematizat in functie de gradul de
contopire in perioada embriofetala a
canalelor paramezonefronice:
 Uter dublu -vagin simplu – la iepuroaica
 Uter bicorn -vagin simplu – la restul
mamiferelor
 Iapa – coarnele uterine au cea mai ampla
fuziune astfel corpul uterin este lung
 Rumegatoare – au o fuziune incompleta
in zona caudala prezentand un lung sept
intrauterin corpul uterului fiind scurt
 Scroafa si carnivore la care coarnele
uterine sunt foarte lungi si corpul uterului
este foarte scurt
 Iepuroaica - uter dublu
vaginul

 Organ impar alcatuit din:

 Vaginul propriuzis si vestibulul vaginal
Vulva

 Deschiderea la exterior a cailor genitale

femele se face printr-un orificiu delimitat
de doua proieminente alungite in sens
veritical denumite buze ( labii), orificiul
este descris cu termenul de vulva. La
comisura ventrala a vulvei se afla
clitorisul – organ in structura caruia se
afla tesut erectil
Glanda mamara

 Mamelele sunt organe pereche situate in

partea ventrala acorpului avand o pozitie
bilaterala fata de axa longitudinala a corpului
 Dupa localizare se descriu: perechi de mamele
toracale ( pectorale), abdominale si inghinale
 Iapa si rumegatoarele mici au o pereche de
mamele inghinale, vaca doua perechi, scroafa
7 perechi, cateaua 5 perechi, pisica si
iepuroaica 4 perechi.
 Conformatia externa: corpul si
mamelonul
 In varful mamelonului se deschid unul
sau mai multe canale papilare: 2 la iapa,
1 la rumegatoare, 2 la scroafa, 7- 12 la
pisica, 8-14 la catea
Organele la pasari
Organele la pasari

 Aparatul digestiv

 In cursul dezvoltarii embrionare a pasarilor,la nivelul

trunchiului acestora,nu se diferentiaza o diafragma,din
aceasta cauza cavitatea generala a corpului ramane
necompartimentata inclusiv in stadiul de adult unde
ajunge sa fie cunoscuta sum denumirea de cavitate
toracoabdominala.
Ea adaposteste diferitele viscere
apartinand aparatelor
digestiv,respirator,urogenital ca si
sistemul circulator.
La pasari,ramane ca o reminiscenta
filogenetica procesul de
septare,proces preluat de la reptile.
La pasari cu toata lipsa
diafragmei,apar membrane fibroase
sub forma unor septe,care
compartimenteaza cavitatea
toracoabdominala :

-septul orizontal
Aparatul digestiv este reprezentat de tubul
digestiv. La extremitatea cefalica acest tub
incepe cu ciocul, care adaposteste o mare parte
din cavitatea bucofaringiana, la pasari
neexistand o separare transanta intre cele doua
compartimente, bucal si faringian, ca la
mamifere.
Ciocul

La extremitatea anterioara a capului

se gaseste ciocul, care are rolul in
prehensiunea hranei,t oaleta
penajului si poate fi folosit ca arma
de atac si aparare.
Ciocul este un organ dur si rigid, alcatuit dintr-o
valva superioara si una inferioara;valva
superioara depasind in dimensiuni valva
inferioara.
Cele doua valve se unesc la nivelul comisurilor
ciocului,stanga si dreapta.Valva superioara are
ca baza anatomica osul incisiv,oasele
nazale,maxilarele si oasele palatine.Valva
inferioara are ca baza anatomica doua treimi
anterioare ale mandibulei.
 Oasele care formeaza baza anatomica a
ambelor valve sunt formate dintr-un strat
cornos al epidermului gros si de
rezistent, numit ramfoteca, ce prezinta
crestere continua. La anseriforme,
intreaga ramfoteca este acoperita cu un
strat cornos mai moale, numit ceroma.
La nivelul bazei sau a mijlocului valvei
superioare se gasesc narile sub forma unor
deschideri alungite.
Marginile valvelor la pasarile granivore (pasarile
care se hranesc preponderent cu
grauntele:porumbelul si galiformele) sunt
taioase.
Cavitatea bucofaringiana

La pasari nu exista o formatiune care sa separe cavitate bucala

de cavitatea faringiana, cum este valul palatin la mamifere, cele
doua segmente ale aparatului digestiv pot fi considerate ca
formand o singura cavitate: cavitatea bucofaringiana.

Tavanul cavitatii bucofaringiene

La gaina si curcan, conturul tavanului sau a boltii palatine,

reproduce forma ciocului care este ascutit anterior.
Mucoasa este cornificata si prezinta o serie de neregularitati pe
suprata.
In jumatatea aborala a boltii palatine se gaseste
o singura deschidere ingusta si alungita, situata
in plan median, denumita coana.
Prin acest orificiu, cavitatile nazale comunica cu
caviteatea bucofaringiana.
In portiunea aborala pe marginea boltii palatine
se afla papile conice cu varful situat aboral.
La toate pasarile domestice, caudal fata de coana
si tot situat in plan medial se gaseste fanta
infundibulului,care comunica cu infundibulul
faringotimpanic,in care se deschid conductele
faringotimpanice.
 Limba

 Este prinsa in jumatatea aborala a

podelei cavitatii bucofaringiene. I se
poate deosebi un varf,un corp si o
radacina.
La gaina, limba prezinta varful ascutit si pe fata ventrala prezinta
o cuticula cornoasa.
La anseriforme, limba este mai groasa, varful este rotunjit iar
marginile sunt paralele.
La rata si gasca, pe fata dorsala a limbii spre radacina ei, se
gaseste o protuberanta linguala cu contur ovoidal
La pasari limba este rigida, datorita prezentei osului entoglos al
aparatului hioidian, care reprezinta baza anatomica a acesteia
ajungand pana la jumatatea ei rostrala.
Aboral fata de radacina limbii se poate observa
protuberanta laringiana,o proeminenta ovala.In
centrul acesteia se gaseste glota,sub forma unei
deschideri alungite.
Glandele salivare

La pasari exista numai glande salivare de tip

mucos.Glandele seroase nu s-au evidentiat.
Intreaga mucoasa bucofaringiana este prevazuta
cu glande salivare diseminate, ale caror canale
de excretie se deschid la suprafata mucoasei.
In afara glandelor salivare diseminate, exista si
glande compacte, care pot fi sistematizate in:
-glande monostomatice
-glande polistomatice
Glandele salivare compacte sunt:
-glandele maxilare
-glandele comisurii ciocului
-glandele mandibulare rostrale
-glandele mandibulare caudale
-glandele linguale
Esofagul
Acest segment al tubului digestiv are numai rol de
transport al hranei.
Esofagului I se por descrie doua portiuni:
- O portiune cervicala care parcurge toata lungimea
gatului
- O portiune toracica, situata in cavitatea trunchiului
La pasarile granivore, inainte de patrunderea esofagului
in cavitatea toracoabdominala, in dreptul claviculelor,
acesta prezinta o dilatatie sacciforma denumita gusa.
Gusa

Gusa sau ingluviul, este o dilatatie excentrica, impara, a portiunii

ventrale a peretelui esofagului, imediat inainte de intrarea
pieptului. Se gaseste la baza gatului si reprezinta un
compartiment al tubului digestiv, cu rol de depozit al hranei
ingerate, fiind caracteristica granivorelor.
La anseriforme, esofagul prezinta, de asemenea, o dilatatie insa
aceasta este o dilatatie fuziforma, situata in lungul axei portiunii
sale cervicale, in jumatatea ei caudala.
La porumbel,gaina si curcan gusa se sprijina pe clavicule in stare
de plenitudine fiind vizibila si palpabila sub piele. La porumbel
gusa prezinta un sept median incomplet, care-I imparte cavitatea
in doua diverticule Ingluviale (stang si drept) si prezinta glande
ingluviale, care secreta laptele ingluvial (sau de porumbel)
Stomacul

Stomacul este bicompartimentat, fiecare

compartiment avand o functie specifica.
Stomacul glandular

Numit si proventricul se afla in continuarea

portiunii toracice a esofagului fara a exista o
delimitare precisa intre cele doua formatiuni.
Se prezinta ca o dilatatie fusiforma a tubului
digestiv. La extremitatea sa caudala are loc o
ingustare denumita istmul stomacului prin
intermediul caruia se face legatura cu stomacul
muscular.
Stomacul muscular

Mai este numit si pipota sau ventricul. Acest compartiment al stomacului de la

pasari are forma unei lentile biconvexe, careia i se poate distinge un corp
prevazut cu doua fete si o circumferinta.
Coprul stomacului muscular este situat in partea stanga a cavitatii
toracoabdominale in jumatatea ventrala a acesteia.
Cele doua fete stanga si dreapta, sunt caracterizate prin prezenta a cate unei
aponevroze de culoare albastrui deschisa cu reflexe sidefii.
Muschii: muschiul latero-dorsal, muschiul latero-ventral, muschiul intermediar
cranial si muschiul intermediar caudal.
Seroasa peritoneala acopera partial stomacul muscular.
Intestinul

Portiunea pilorica a stomacului se continua cu

intestinul, care ca si la mamifere se imparte in
intestinul subtire si intestinul gros
Intestinul subtire

Intestinul subtire de la pasari se imparte in doua segmente:

-duodenul
-jejunoileonul

Duodenul
Se afla in continuare directa a portiunii pilorice a stomacului muscular.
La toate pasarile duodenul se caracterizeaza prin faptul ca se prezinta ca o
ansa intestinala sub forma literei “U”; acesteia I se pot descrie o portiune
ascendenta si descendenta, duodenul terminandu-se la nivelul portinunii
duodenojejunale.
Portiunile descendenta si ascendenta sunt legate intre ele prin mezoduoden,un
ligament seros, care cuprinde in grosimea sa si pancreasul.
Mezoduodenul face parte din mezenterul dorsal, mezou care suspenda intregul
intestin subtire de tavanul cavitatii toracoabdominale.
In zona terminala a portinunii ascendente converg canalele pancreatice si
biliare extrahepatice, ele deschizandu-se la nivelul papilei duodenale.
Ansele jejunoileonului sunt sustinute de mezenterul dorsal.
Ansa care se gaseste in dreptul axei arteriale se numeste ansa
axiala.
La nivelul ansei axiale se afla de regula un rudiment al sacului
vitelin din perioada embrionara, diverticulul vitelin (Meckel), care
are pe ansa respectiva o pozitie antimezenteriala.
Galiformele prezita la limita dintre jejunoileon si segmenul
urmator,rectul,o valva iliorectala.
La anseriforme, ejunoileonul este dispus sub forma de anse lungi,
rectilinii,atat paralele intre ele,cat si cu cele doua portiuni ale
duodenului.
La toate pasarile domestice intestinul subtire se termina in locul in
care cele doua cecuri se deschid in jejunoileon.Ultima parte a
acestui segment solidarizeaza cu cecurile prin intermediul
ligamentelor iliocecale.
Intestinul gros

La pasari din intestinul gros fac parte cele doua cecuri si rectul.Prezenta unui
colon nu a putut fi pusa in evidenta nici macroscopic nici histologic.

Cecurile

Sunt in numar de doua, drept si stang, flancheaza ultima portiune a

jejunoileonului la galiforme si ansa supraduodenala la anseriforme.
Fiecare cec incepe cu cate un orificiu cecal, situat la limita dintre portiunea
terminala a jejunoileonului si rect.Un cec poate fi sistematizat in : baza,corp si
gat.

Rectul

Reprezinta segmenul de legatura intre jejunoileon si cloaca.Pe toata lungimea

sa rectul este suspendat, ventral fata de sinsacru ptrintr-un mezorect
scurt,deschizandu-se in cloaca in coprodeum
Cloaca

Reprezina un organ cavitar, tricompartimentat, in

care se termina tubul digestiv, caile urinare si
cele genitale.
Interiorul ei,prezinta doua cute ale mucoasei care
impart cavitatea cloacala in trei comparctimente
inegale:
-coprodeul
-urodeul
-proctodeul
Ficatul

Se gaseste in partea ventrala a jumatatii craniale

a cavitatiii toracoabdominale.
Alcatuit din doi lobi: lobul stang si lobul drept.
fata viscerala prezinta fosa vezicii biliare.
Vezica biliara lipseste la porumbel si papagal.
Vezica biliara este piriforma la galiforme si
tubulara la anseriforme.
Pancreasul

Ocupa spatiul dintre cele doua portiuni ale

duodenului, fiind cuprins intre foitele
mezoduodenului. Culoarea pancreasului este
galbuie sau roz deschis.
Pancreasul este alcatuit din trei lobi:
-lobul dorsal
-lobul ventral
-lobul splenic
Canalele pacreatice : dorsal si ventral, iar la
porumbel si gaina mai poate exista si canal
pancreatic accesoriu.
Splina

Splina la gaina,are forma unei cirese, culoarea

brun roscata, gasindu-se intre stomacul glandular
si cel muscular. La anseriforme prezinta o fata
dorsala aplatizata si o fata ventrala convexa.
Aparatul respirator

Cuprinde caile respiratorii si organele esentiale-plamanii

Narinele
 Sunt situate pe valva superioara a ciocului si se
prezinta sub forma a doua fante alungite.
 La gaina si curcan,marginea superioara a ramei
osoase a narii este prelungita cu o formatiine denumita
operculul nazal.
Cavitatile nazale

Sunt separate intre ele prin septum nazal.

La porumbel si galiforme,septul este complet pe toata intinderea
lui, la anseriforme insa el prezinta in dreptul narilor un orificiu
redus prin care se stabileste o comunicare intre cavitatile nazale.
Cornetii nazali sunt in numar de trei in fiecare cavitate nazala:
-cornet nazal rostral
-cornet nazal mijlociu
-cornet nazal caudal

Laringele

Caudal fata de radacina limbii se gaseste protuberanta laringiana,

marcata de prezenta unei fante centrale, longitudinale care
reprezinta glota.
La gaina si rata glota se prelungeste putin caudal cu santul laringian.
Protuberanta laringiana reprezinta partea vizibil din cavitatea bucofaringiana a
laringelui.
Baza sa anatomica este alcatuita din patru piese osteocartilagionase :
-doua aritenoide
-un cricoid
-un procricoid
Comparativ cu mamiferele, la pasari lipsesc cartilajele tiroidian si epiglotic.
Aceste piese osteocartilaginoase delimiteaza o cavitate laringiana tapisata cu
mucoasa de tip respirator.Datorita prezentei unei musculaturi proprii,
componentele laringelui pot fi mobilizate executand unele miscari reduse intre
ele.
Dintre muschii laringelui doi produc modificari ale spatiului glotic:
-m.dilatator al glotei
-m.constrictor al glotei
Traheea

In continuarea caudala a laringelui se afla traheea. La pasari traheea este

alcatuita din inelele cartilaginoase complete. Portiunea cervicala a traheei este
lunga, ca si gatul la pasare. Se gaseste imediat sub pielea gatului, unde poate
fi palpata in partea ventrala si este acompaniata pe tot traiectul cervical de
esofag.
Traheea patrunde in cavitatea toracoabdominala la nivelul intrarii pieptului
trecand printre cele doua clavicule. traheea la anseriforme se osifica.
Traheea tine pana in dreptul bazei inimii, in partea dorsala a acesteia, loc in
care ea se continua cu organul fonator sau sirinxul.
Sau laringele fonator este situat la extremitatea caudala
a traheei, unde isi iau originea cele doua bronhii
principale. In acest loc,atat sirinxul cat si bronhiile
principale sunt modificate din punct de vedere structural.
Astfel sirinxului I se pot deosebi o cavitate a sirinxului si
doua portiuni ale acastuia:
- O portiune impara craniala - pesulus
-o portiune para caudala: membrana timpaniforma
externa si interna
Sunetele generate la nivelul sirinxului se datoreaza
vibratiei membranelor timpaniforme ca urmare a trecerii
aerului in timpul respiratiei.
LA ratoi,in partea stanga a sirinxului se dezvolta bulba
sirinxului, formatiune care se osifica in totalitate.
Plamanii

Cei doi plamani(stang si drept),ocupa

cavitatile pulmonare situate de o parte si
de alta a notariului, marginite dorso-
lateral de coaste si ventral de septul
orizontal.
Plamanul este aderent de peretii cavitatii pulmonare ceea ce contribuie la
pastrarea permanenta a volumului sau constant.
Spre deosebire de mamifere, plamanii la pasari sunt unitari, nefiind impartiti in
lobi. La un plaman se pot observa 3 fete si 5 margini
 Fetele:
- vertebrala
-septala
-costala
 Margini :
-costovertebrala
-costoseptala
-vertebroseptala
-craniala
-caudala
Fiecare coasta lasa o amprenata prelunga pe suprafata ei,sub forma santurilor
costale.
Sistemul bronhilor intrapulmonare

Fiecare plaman este strabatut in interior de nenumarate bronhii care sunt

sistematizate in trei categorii :
- Dorsobronhii
- Ventrobronhii
- Parabronhii

Sacii aerieni

Sunt in directa continuitate cu unele dintre bronhiile intrapulmonare si, ca si

acestea, peretii lor au o grosime redusa. In structura acestora intra epiteliul
pavimentos unistratificat, atasat unui strat fin de tesut conjunctiv.
Sacii aerieni se gasesc atat in cavitatea toracoabdominala, cat si in afara
acesteia.Cei cavitari sunt alipiti organelor interne, fiind totodata aderenti de
seroasa peritoneala care-I dubleaza la exterior. Unii saci aerieni emit diverticule
pentru pneumatizarea anumitor oase. Din punct de vedere functional, ei nu
participa la schimbul de gaze, datorita vascularizatiei reduse a peretilor lor.
Exista un numar de opt saci aerieni. Tinand seama de legaturile lor cu unele
bronhii intrapulmonare, de topografia lor, ca si de modul de ventilatie, sacii
aerieni sunt sistematizati in doua grupuri functionale: un grup cranial si un grup
caudal.
 Grupul cranial al sacilor aerieni

Din acest grup fac parte doi saci aerieni impari (cervical si clavicular), ca si o
pereche de saci aerieni toracali craniali.

 Grupul caudal al sacilor aerieni

Acest grup este reprezentat de doua perechi de saci aerieni, care ocupa cea
mai mare parte a cavitatii toracoabdominale: Sacii aerieni toracali caudali si
sacii aerieni abdominali.
Aparatul urogenital

Ca si la mamifere, organele urinare si genitale de la pasarile domestice se

caracterizeaza prin originea lor comuna, ele provenind din mezodermul
embrionar.
rinichii de la pasari nu au bazinet renal si prezinta o circulatie portrenala.De
asemenea la pasari lipseste vezica urinara si uretra. Cele doua uretere se
deschid in compartimentul mijlociu al cloacei - urodeum
Rinichii

Rinichii se gasesc situati in jumatatea caudala a cavitatii toracoabdominale

unde, la nivelul tavanului acesteia, ocupa cele doua fose renale, situate de-o
parta si de alta a coloanei vertebrale. Fosele renale sunt delimitate dorso-
medial de sinsacru si dorso-lateral de cele doua aripi ale fiecarui ilium. La toate
pasarile rinichii se afla la acelasi nivel si sunt lipsiti de capsula adipoasa
intalnita la mamifere, in schimb sunt protejati de diverticulele sacilor aerieni
abdominali.

Comformatia externa

Rinichiul este un organ alungit,de culoare bruna si cu o consistenta mai putin

ferma decat a celei de la mamifere.Fiecare rinichi este vizibil impartit in trei
diviziuni sau portiuni:
-o diviziune craniala
-o diviziune mijlocie
-o diviziune caudala
Ureterele

Urina elaborata de catre rinichi este condusa mai

departe, pana la cloaca, de catre uretere.
Acestea sunt reprezentate de catre formatiuni
tubulare pare, fiecare dintre ele, putand fi
sistematizate in doua segmente:
-o portiune renala
-o portiune pelvina
Fiecare ureter se termina la nivelul cloacei, unde
comunica cu cavitatea compartimentului urodeal
prin deschiderea cloacala a ureterului.
Organele genitale mascule

La pasari organele genitale mascule sunt mult mai simplificate si reduse din
punct de vedere numeric comparatic cu cele de la mamifere.

Testiculele

Pasarile fac parte dintre animalele enorhite, astfel ca testiculele raman atatsate
toata viata la locul lor de formare, respectiv tavanul cavitatii toracoabdominale.
Testiculele sunt situate de o parte si de alta a aortei si a venei cave caudale,
ventral fata de diviziunile craniale ale rinichilor.
Conformatia externa

Au forma ovoidala, sunt albicioase, culoarea lor putand trece si in nuante de

galbui spre brun.
La un testicul se pot deosebii:
-doua extremitati rotunjite
-doua fete
-doua margini
Testiculele sunt acoperite de o albuginee extensibila ceea ce ii confera
capacitatea de a-si modifica volumul in perioada de rut.
Epididimul - este legat de testicul prin canaliculele
zonei extratesticulare care parasesc gonada pentru a
patrunde in epididim. Este alcatuit dintr-un sistem de
canalicule incluse intr-o stroma conjunctiva care in zona
periferica este mai densa.

Canalul deferent-formatiune para, incepe de la

extremitatea caudala a epididimului, fiind o continuare
directa a canalului epidimar, strabate in pozitie
retroperitoneala si in sens caudal tavanul cavitatii
toracoabdominale,incepand din dreptul testiculelor
pentru a se termina la nivelul cloacei, in compartimentul
urodeal al acesteia.
Organul copulator

Masculii pasarilor nu prezinta organe genitale

externe. Pentru realizarea copulatiei exista o
formatiune cu proprietatile erectile numita papila
copulatoare care se integreaza in grupul
organelor genitale Se gaseste in ultimul
compartiment al cloacei (proctodeum) nefiind
vizibil la exterior. Conformatia si structura difera
in functie de specie
Organele genitale femele

Pasarile sunt animale ovipare, dezvoltarea embriofetala

are loc in interiorul oului. La pasarile domestice se
intalneste un singur organ genital femel esential, ovarul
stang si o cale unica de conducere, oviductul stang.
El se deschide in cloaca la nivelul urodeului.

Ovarul-se gaseste suspendat in cavitatea peritoneala

intestinala de mezoovar.
Conformatia

I se poate distinge o fata dorsala la care adera mezoovarul, o fata ventrala,

doua margini(mediala si laterala) si doua extremitati (craniala si caudala).

Structura

Prezinta o zona corticala si o zona medulara.

Corticala ovarului,numita si zona parenchimatoasa,este alcatuita din stroma
corticala care include foliculii ovarieni.
Foliculii ovarieni sunt alcatuiti fiecare dintr-un ovocit inconjurat de un singur
strat de celule foliculare.

Oviductul-a fost sistematizat in cinci segmente:

-infundibulul
-magnul
-istmul
-uterul
-vaginul
Seroasei ii revine rolul de fixare a oviductului in cavitatea toracoabdominala, ea
se detaseaza de pe suprafata acestui conduct in doua zone diametral opuse,
una formeaza mezooviductul dorsal si cealalta mezooviductului ventral.

Structura oului