SUBIECTE PENTRU EXAMENUL DE NEUROANATOMIE ANUL II

Sub 1 - Structura corpului neuronal

Corpul neuronal prezinta: Nucleu, Citoplasma, Membrana neuronala
NUCLEUL
-sferic
-nucleoplasma formata din granulatii fine de ADN, are aspect omogen si de obicei un nucleol, format din ARN
si invelis de ADN
-membrana nucleara=structura bilaminara prevazuta cu pori
CITOPLASMA – pericarion –
-este formata din citosol si citoschelet
-citosolul contine organite celulare comune si specifice
Organitele celulare comune:
- complex Golgi
- mitocondriile (raspandite in tot corpul celular precum si in dendrite si axoni)
- lizozomii (sferici, delimitati de o membrana lipoproteica bogata in enzime hidrolitice)
- centrozomul (1-2 granulatii fine inconjurate de o masa de citoplasma clara).
Organitele specifice
1. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) – sunt mase de RE asociat cu ribozomi. Lipsesc in axon.
2. Incluziunile citoplasmatice: lipofuscina, neuromelanina, complexe care contin metale.
Citoscheletul este format din neurotubuli si neurofilamente.
MEMBRANA NEURONALA
-limiteaza la periferie citoplasma corpului celular si a prelungirilor sale
-este alcatuita dintr un dublu strat de molecule fosfolipidice pe a carui suprafete ext si int sunt dispuse molecule
proteice. Acestea constituie componenta hidrofila, la nivelul careia se gasesc canalele prin care trec individual si
selectiv: Na, K, Ca, Cl.

Sub 2 - Prelungirile neuronului

1. Dendritele
- sunt prelungiri scurte ale corpului celular
- au rol in receptia si generarea impulsului nervos pe care il transmit corpului neuronal
- citoplasma dendritelor reprezinta o prelungire a celei din corpul celular, contine microtubuli, neurofilamente
iar in citosol contin mitocondrii, ribozomi, corpusculi Nissl si REN
2. Axonul
-este prelungire unica a neuronului
-lipsita de corpusculii Nissl, se detaseaza de corpul celular prin conul axonal
-este cea mai lunga prelungire neuronala
-axonul se termina printr-o arborizatie numita telaxon a carei ramificatii distale dilatate se termina prin butonii
terminali
-este limitat la periferie de axolema
-axoplasma nu contine corpusculi Nissl si ribozomi liberi
-in axon, conducerea impulsurilor este celulifuga: de la corpul celular la arbortizatia terminala.

Sub 3 - Clasificarea neuronilor

A. In functie de marimea corpului celular si lungimea axonului, neuronii se clasifica in:
- neuroni Golgi de tip I – corp celular mare si axon lung care conecteaza regiuni ale nevraxului cu receptorii si
efectorii
- neuroni Golgi tip II cu corp celular de dimensiuni mici si axonii scurti adesea inhibitori
- un grup special de neuroni Golgi II celulele amacrine, fara axon, in care conducerea impulsului poate fi
bidirectionala de-a lungul dendritelor
B. Dupa forma corpului celular, neuronii pot fi: stelati, piramidali, fuziformi, sferici.
C. In functie de numarul si modul de desprindere a prelungirilor:
- unipolari care au numai o prelungire -axonul-, dendritele fiind reprezentate de o serie de spini pe suprafata
corpului celular
- pseudounipolari cu o prelungire unica ce se divide in T, bratul periferic fiind dendrita iar cel central axonul
- bipolari, cu cate o prelungire la fiecare din cei 2 poli
- multipolari cu un singur axon si mai multe dendrite
D. Din punct de vedere functional, pot fi:
- receptori care transmit aferent (centripet) impulsul nervos preluat de terminatiile nervoase
- motori care transmit eferent (centrifug) impulsul nervos, catre organele efectoare
- interneuronii interpusi intre primele 2 categorii
E. Dupa capacitatea de a genera si influenta transmiterea impulsului nervos, pot fi:
- excitatori cu efect facilitant
- inhibitori cu efect moderator
F. In functie de mediatorul chimic pot fi:
- adrenergici (adrenalina)
- colinergici (acetilcolina)
- GABA-ergici (GABA), etc.
Actiunea facilitanta sau inhibitorie se datoreaza mediatorilor chimici, astfel neuronii GABA-ergici sunt
inhibitori iar cei colinergici sunt facilitanti.

Sub 4 - Fibrele nervoase

-sunt reprezentate de una din prelungirile neuronale inconjurata de nevroglia specifica, centrala sau periferica
Din punct de vedere topografic, fibrele nervoase pot fi clasificate in:
A. FIBRELE NERVOASE CENTRALE:
a) fibre mielinizate: sunt reprezentate de axonii tracturilor de substanta alba
b) fibrele nemielinizate sunt reprezentate de segmente axonale scurte care formeaza impreuna cu glia centrala
neuropilul
B. FIBRELE NERVOASE PERIFERICE:
- sunt inconjurate de tesut conjuctiv dispus sub forma a 3 teci, care de la interior spre exterior sunt: endonerv,
perinerv si epinerv
a) fibrele nervoase mielinizate:
- formeaza nervi somatici si componenta preganglionara a eferentei vegetative
1. teaca de mielina: inconjoara axolema, este intrerupta la intervale regulate de noduri Ranvier
Segmentul dintre 2 noduri Ranvier se numeste internod si corespunde unei singura celule Schwann
2. teaca Schwann este formata din celule gliale mielinosecretoare care realizeaza un invelis discontinuu pentru
fibrele mielinizate
- celula Schwann matura acopera complet teaca de mielina, are rol metabolic si trofic pentru axon, rol in
regenerarea si remielinizarea axonilor
3. teaca endoneurala: prezenta la periferia tecii Schwann, este o membrana bazala continua, neintrerupta la
nivelul nodurilor Ranvier care prezinta o structura bilaminara fomata din fibre de reticulina
b) fibrele nervoase nemielinizate:
- sunt reprezentate de axonii neuronilor vegetativi postganglionari si dendritele axoniforme ale caror terminatii
libere receptioneaza durerea somatica sau viscerala
In functie de diametrul fibrei si viteza de conducere a impulsului nervos (Gaser si Erlanger):
-grupul A: alfa, beta si gamma; contine fibre somatice aferente si eferente mielinizate
-grupul B: fibre eferente preganglionare vegetative putin mielinizate
-grupul C fibre nemielinizate

Sub 5 - Celulele gliale

-sunt de peste 10 ori mai numeroase ca neuronii, reprezentand aproximativ jumatate din volumul total al
creierului si MS
-reprezinta componenta non-neuronala a sistemului nervos central si periferic, nu genereaza si nu conduc
impulsul nervos si nu formeaza sinapse
-dupa localizare se clasifica in nevroglii centrale si periferice
NEVROGLIA CENTRALA situata in creier si MS. Cuprinde:
a) macroglia, in alcatuirea careia intra : astroglia, oligodendroglia, celulele ependimale si celulele
epiteliale coroidiene.
b) microglia care deriva in totalitate din ectoderm.
a) MACROGLIA
ASTROGLIA
- astrocitele, de forma stelata, sunt cele mai mari si mai numeroase celule gliale, se impart in: *protoplasmatice,
fibroase si de tip intermediar
In citoplasma astrocitelor sunt prezenti gliozomi=aglomerari mitocondriale (semn al activitatii metabolice
intense).
Functii: controleaza concentratia ionilor de K din mediul extracelular, stocheaza glicogenul pentru nevoile
energetice neuronale, protejeaza in jurul leziunilor neuronale fagocitand resturile celulare, inlocuind cantitativ
tesutul nervos, proces numit glioza.
OLIGODENDROGLIA
- este formata din celule gliale mici, cu putine prelungiri
-se descriu 3 tipuri: satelite perineuronale, interfasciculare, perivasculare
NEVROGLIA EPENDIMALA (ependimul)
-reprezinta epiteliul simplu cubic sau cilindric ce captuseste sistemul ventricular al creierului si canalul
ependimar al MS. S-au descris 3 tipuri:
a) ependimocitele, fomeaza marea majoritate a celulelor ependimale
b) tanicite, exclusiv in planseul ventriculului III
c) celule epiteliale coroidiene, participa la formarea plexurilor coroide care secreta LCR
b) MICROGLIA
- reprezinta aproximativ 5-10% din celulele gliale
- formata din celule cu potential fagocitar dar inactive. Ele devin active si distincte morfologic in zonele lezate
ale SNC cand prolifereaza rapid si migreaza spre locul leziunii, dobandind functie fagocitara.
NEVROGLIA PERIFERICA
-reprezentata de celula Schwann si celulele capsulare
-celulele capsulare satelite perineuronale din ganglionii nervosi formeaza o capsula in jurul neuronilor realizand
bariera hematoneuronala

Sub 6 - Sinapse neuroneuronale

In functie de componentele neuronilor care participa la realizarea sinapselor, acestea se clasifica in:
axodendritice, axosomatice, axoaxonice
La nivelul fiecareia din aceste sinapse membrana neuronala poate prezenta aspecte morfologice
particulare. Corpul celular sau dendritele pot prezenta spini sinaptici.
Unii axoni pot realiza sinapse tranzitorii"en passant" in care componenta presinaptica nu este butonul
teminal ci o zona extragliala a axolemei conectata cu o dendrita sau cu un efector vegetativ.
In sinapsa la distanta teaca gliala sfarseste la o oarecare distanta de elementele sinaptice si favorizeaza
comunicarea fantei sinaptice cu lichidul extracelular. Consecinta functionala a acestei dispozitii este efectul
paracrin exercitat pe neuronul postsinaptic sau autocrin exercitat pe acelasi neuron.
Glomerulul sinaptic este situat in neuropil si este alcatuit din mai multi butoni terminali care fac sinapsa
cu mai multe dendrite. Astfel pot coexista sinapse excitatorii, inhibitorii si reciproce, invelite intr-o teaca gliala
unica.
Dpdv al caracterelor electromicroscopice exista 2 tipuri de sinapse: de tip Gray I-de tip excitator si de tip Gray
II -de tip inhibitor.
Sub 7 - Sinapse neuroefectoare
-se realizeaza intre butonii terminali si:
a) fibrele musculare striate
-sinapsele neuromusculare striate: sunt sinapse incapsulate realizeaza intre ramificatia terminala a unui neuron
alfa motor si fibra musculara scheletica (placa motorie); inainte de a aborda fibra musculara, axonul isi pierde
teaca de mielina si ramane numai cu teaca Schwann
- mediatorul chimic: acetilcolina
b) fibrele miocardice - jonctiunile neuromiocardice: sunt sinapse vegetative neuro-efectoare
c) fibre musculare netede
- sinapsele neuromusc netede: se realizeaza intre axonii neuronilor vegetativi postganglionari si fibrele
musculare netede din peretii viscerelor, arterelor, din iris si de la nivelul firului de par; mediatorul chimic al
sinapselor neuroefectoare simpatice este noradrenalina iar cel al sinapselor parasimpatice este acetilcolina
d) celule secretorii
-sinapsele neuroglandulare: sunt bine reprezentate la glandele exocrine, mai greu de evidentiat la cele endocrine
iar MSR primeste doar fibre simpatice preganglionare

Sub 8 - Circuite neuronale

- neuronii uniti intre ei prin diferite tipuri de sinapse, se organizeaza in SNC sub forma de circuite neuronale
A. Circuite convergente
-un nr variabil de neuroni presinaptici fac sinapsa cu neuronul postsinaptic prin terminatiile lor sau ramificatiile
colaterale ale axonilor. Sinapsele realizate pot fi facilitante sau inhibitorii.
B. Circuite divergente
-axonul neuronului presinaptic realizeaza prin ramificatiile sale colaterale si terminale sinapse de
acelasi tip, inhibitorii sau excitatorii, in functie de mediatorul chimic, cu un nr variabil de neuroni postsinaptici.
-cel mai adesea cele 2 tipuri de circuite, convergent si divergent, se combina: de exemplu, calea optica.
C. Circuite oscilante
-presupun existenta unei colaterale recurente a axonului care realizeaza pe corpul neuronal o sinapsa facilitanta.
Aceasta mentine o depolarizare prelungita a neuronului dupa incetarea stimularii initiale.
-odata initiat, descarca continuu pana cand sinapsele “obosesc” sau pana cand sufera actiunea unui trust
neuronal inhibitor. Exemple: ciclul veghe somn, alternanta inspir expir.
Un model inchis, circular de circuit neuronal este reprezentat de circuitele de tip feed back sau feed forward.

Sub 9 - Configuratia exterioara si raporturile maduvei spinarii

CONFIGURAȚIE EXTERIOARĂ
FAŢA VENTRALĂ
- cuprinsă între şanţurile ventrolaterale de-a lungul cărora ies rădăcinile ventrale, motorii, ale nervilor spinali.
- prezintă fisura mediană ventrală, care separă cele două cordoane medulare ventrale.
FATA DORSALĂ
- cuprinsă între şanţurile dorsolaterale de-a lungul cărora pătrund în măduvă rădăcinile dorsale, senzitive ale
nervilor spinali.
- prezintă fisura mediană dorsala care separă cele două cordoane medulare dorsale.
- Fisura mediană dorsală se întinde pe toată lungimea măduvei, este superficială, evazată, şi din profunzimea ei
se desprinde septul median dorsal, formaţiune glială care separă cele două fascicule gracilis.
- In regiunea cervicală cordonul dorsal medular prezintă şanţul paramedian (intermediar) care delimitează
fasciculul gracilis (Goll), situat medial de fasciculul cuneatus (Burdach), situat lateral.
FEŢELE LATERALE
- cuprinse între şanţurile ventrolateral şi dorsolateral şi corespund suprafețelor exterioare ale cordoanelor
laterale.
RAPORTURILE MĂDUVEI SPINĂRII
Măduva spinării are raporturi cu pereţii canalului rahidian prin intermediul meningelor spinale şi spaţiului
peridural.
ANTERIOR, corpurile şi discurile i.v., acoperite de ligamentul vertebral comun posterior.
LATERAL pediculii vertebrali şi găurile i.v., prin care nervii spinali părăsesc canalul rahidian.
POSTERIOR, baza apofizelor spinoase şi lamele vertebrale, unite prin ligamentele galbene. Acest complex
reprezintă peretele chirurgical al canalului rahidian.

Sub 10 - Structura interna a maduvei spinarii

Pe secțiune transversală, măduva spinării apare formată din substanţă cenuşie dispusă central sub forma
literei H şi substanță albă dispusă la periferie.
SUBSTANȚA CENUŞIE
- dispusă sub forma a 2 braţe orientate anteroposterior, unite prin comisura cenuşie, care prezintă în centrul său
canalul ependimar care conţine LCR
- Canalul ependimar se întinde pe toată lungimea măduvei spinării şi se termină la nivelul conului medular
printr-o porţiune dilatată (ventriculul al V-lea). Superior se deschide la nivelul unghiului inferior al ventriculului
al IV-lea cerebral.
CORNUL DORSAL (senzitiv)
-formeaza de-a lungul maduvei coloana posterioara
- mai subțire, mai lung, mai ascutit şi ajunge în apropierea periferiei măduvei, de care rămâne separat printr-o
bandă îngustă de substanţă albă, numită zona marginală Lissauer
- i se descriu un segment anterior, baza, ataşat comisurii cenuşii, o îngustare numită gât şi un segment posterior,
capul, care proemină în zona marginală prin apex.
- Aspectul cornului dorsal este neomogen, dinspre apex spre bază, descriindu-se succesiv:
• stratul zonal Waldeyer,
• substanţa gelatinoasă Rolando,
• nucleul capului
• nucleul dorsal al bazei (Clarke).
CORNUL VENTRAL (motor)
- mai voluminos, rotund cu contur festonat şi distanţat datorita fibrelor radacinii anterioara a nervului spinal ce
pornesc de la acest nivel.
- fomeaza coloana anterioara
- prezinta cap si baza
CORNUL LATERAL (vegetativ)
- între segmentele medulare C8-L2, pe faţa laterală a comisurii cenuşii
- formeaza coloana laterala
- prezent doar in regiunile cervicala inferioara si toracica
Neuronii substanţei cenuşii se organizează în coloane nucleare longitudinale. Pe secţiune transversală,
ele îmbracă aspect laminar, mai ales la nivelul cornului dorsal.
În 1952 Rexed a descris 10 lamine. Începând de la periferia cornului dorsal acestea sunt:
• laminele I-V care aparţin cornului dorsal,
• lamina VI care corespunde bazei cornului dorsal şi lipseşte în segmentele D4-L2;
• lamina VII care corespunde comisurii cenuşii şi cornului lateral;
• lamina VIII plasată în general în baza cornului ventral;
• lamina IX corespunde capului cornului anterior, fiind întreruptă de laminele VII şi VIII;
• lamina X care ocupă comisura cenuşie din jurul canalului ependimar.

Sub 11 - Laminele cornului dorsal

LAMINA I
- corespunde apexului cornului dorsal
- conţine neuroni fuziformi paraleli cu suprafaţa acestuia, care primesc stimulii nocivi şi termici prin fibrele C şi
Aσ ale rădăcinilor dorsale ale nervilor spinali
LAMINA II (substanta gelatinoasă Rolando)
- are functie de "ecluză de control" (sistemul analgezic medular).
Neuronii săi constituie un "sistem închis", axonii nu intră în alcătuirea tracturilor ascendente. Ei sunt
interneuroni şi se clasifică în:
• neuroni limitrofi. Ei sunt neuroni facilitanti.
• neuronii centrali, sunt inhibitori pe neuronii limitrofi sau pe glomerulul laminei II.
LAMINA III - formată din interneuroni, majoritatea de tip inhibitor care, prin prelungirile lor, asociază
laminele I-IV.
LAMINA IV (echivalentă cu nucleul capului cornului dorsal)
- este alcătuită din neuroni ale căror dendrite se ramifică "în candelabru" la nivelul laminei II
- axonii lor intră în structura tracturilor spinotalamice
LAMINA V
- corespunde gatului cornului posterior
- primeste aferente extero- si proprioceptive prin tracturile spinotalamice.
LAMINA VI
- corespunde bazei cornului posterior
- exista numai la nivelul umflăturilor brahială şi lombară
- rol în procesarea sensibilităţii proprioceptive inconştiente

Sub 12 – Laminele cornului ventral

LAMINA IX
- corespunde capului conului anterior
- conţine două tipuri de neuroni motori:
• α, de talie mare,
inerveaza fibrele musculare extrafusale
asigura contractia, tonusul, reflectivitatea si troficitatea fb musculare pe care le inerveaza
afectarea acestuia duce la paralizie flasca, hipotonie, areflexie si atrofia musculara.
Leziunile incipiente det impulsuri spontane care produc constractii ale fb musc izolate numite fasciculatii
• γ, mai mici, intercalaţi printre cei α, cu care se află în raport de 1/3.
Inerveaza fb musculara fusala, capetele contractile ale fusurilor neuromusculare

Sub 13 – Laminele zonei fundamentale

LAMINA VII
- corespunde substantei cenusii din jurul canalului ependimar
LAMINA VIII
- plasata in general la baza cornului ventral
LAMINA X
- corespunde substantei cenusii intermediare si centrale
Zona fundamentala este formata din:
a) nuclei de origine ai tracturilor sensibilitatii proprioceptive inconstiente
In partea dorsomediala a bazei cornului dorsal, intre segemtele C8-L2 se gaseste nucleul toracic Clarke ce
contine deutoneuronul tractului spinocerebelos dorsal (direct, Flechsig) si primeste sensibilitatea proprioceptiva
de la nivelul membrelor inferioare si trunchiului.
b) nuclei vegetativi
Reprezentati de 2 coloane simpatice, situate in laminele VII si VIII, intre segmentele C8-L2 si una
parasimpatica situate intre segmentele S2-S4.
Coloanele nucleare simpatice sunt intermediomediala si intermediolaterala
Coloana intermedio-mediala asigura inervatia musculaturii netede si a glandelor din teritoriul somatic.
Coloana intermedio-laterala contine neuronul preganglionar al eferentei simpatice, destinata teritoriilor
viscerale. De-a lungul ei se individualizeaza urmatorii centrii:
C8-T2- ciliospinal
T1-T5 - cardioacceleratori
T2-T6 – bronhopulmonari
T3-T4- mediastinali posteriori
T6-L2 - viscerelor abdominale
L2-L4 - anospinali de contentie
L2-L4 - vezicospinali de contentie
L1-L3 – genitali (ejaculare)
C8-L2- vasomotori, sudorali, piloerectori
Coloana parasimpatica se gaseste intre segmentele S2-S4. Aici vom avea centrii reflexi pt mictiune, erectie si
defecatie.
c) interneuroni
- neuroni de talie mica, raspanditi reticulari in laminele VII, VIII si X
- primesc colaterale ale sensibilitatii viscerale si proprioceptive inconstiente

Sub 14 – Substanta alba a maduvei spinarii

- constituita din fibre in majoritate mielinizate, celule gliale si vase de sange.
- apare sub forma unor coloane longitudinale numite cordoane medulare: ventral, lateral si dorsal
In fiecare cordon se gasesc fibre scurte (de asociatie) si fibre lungi grupate in tracturi care se impart in:
1. TRACTURILE ASCENDENTE (aferente, senzitive)
- transporta spre centrii superiori informatiile preluate de la receptorii periferici, care sunt constientizate sub
forma de senzatii
2. TRACTURILE DESCENDENTE (eferente, motorii)
- conduc impulsurile motorii initiate in centrii supramedulari si au ca tinta finala neuronii
motori ai cornului ventral, direct sau prin intermediul interneuronilor substantei fundamentale.
3. TRACTURILE DE ASOCIATIE (intersegmentare)
- conecteaza segmente medulare si conduc impulsul nervos ascendent sau descendent.
- ele isi au originea fie in interneuroni, fie sunt fibre ale radacinilor dorsale ale nervilor spinali.
- se organizeaza sub forma a 3 funicule sau cordoane
- fiecare funicul este format din fascicule ascendente la periferie, descendente sit intermediar si de asociatie
situate in apropierea substantei cenusii.
A. FUNICULUL ANTERIOR
a) alcătuit predominant din fascicule descendente:
• Fasc piramidal direct Türk (corticospinal ant)
• Fasciculul tectospinal medial
• Fasciculul reticulospinal medial
• Fasciculul vestibulospinal medial
• Fasciculul longitudinal medial
b) fascicule ascendente
• Fasciculul spinotalamic anterior
• Fasciculul spinoreticular anterior
• Fasciculul spinovestibular anterior
• Fasciculul spinoolivar
c) fascicule de asociație: Fasciculele proprii
B. FUNICULUL LATERAL
a) alcătuit preponderent din fascicule ascendente, majoritatea încrucişate:
• Fasciculul spinocerebelos dorsal
• Fasciculul spinocerebelos ventral
• Fasciculul spinotalamic lateral
• Fasciculul spinoreticular lateral
• Fasciculul spinovestibular lateral
• Fasciculul spinotectal
b) fascicule descendente:
• Fasciculul piramidal încrucişat (corticospinal lateral)
• Fasciculul rubrospinal
• Fasciculul tectospinal lateral
• Fasciculul reticulospinal lateral
• Fasciculul olivospinal
• Fasciculul vestibulospinal lateral
c) fascicule de asociație: Fasciculele proprii
C. FUNICULUL POSTERIOR
a) căi ascendente:
• Fasciculele gracil (Goll) şi cuneat (Burdach)
b) căile de asociație sunt grupate pe regiuni topografice:
• zona comu-comisurala Pierre-Marie-Westphall
• faciculul semilunar (interfascicular) Schultz
• bandeleta periferica Hoche
• fascicului septomarginal Flechsig
• fasciculul triunghiular Gombault-Philipe

Sub 15 - Sistemul cordonului posterior

- format din fibrele ascendente lungi ale mănunchiului medial al rădăcinii dorsale a nv spinal.
- ele rămân homolateral şi se organizeaza somatotopic:
• fibrele sacrate, lombare şi toracale inferioare formeaza tractul gracilis (Goll)
• fibrele toracale superioare şi cervicale formeaza tractul cuneatus (Burdach).
- aceste fibre sunt axoni ai protoneuronilor din ganglionul spinal (fibre primare)
- transportă sensibilitatea epicritică (tactilă fină şi proprioceptivă conştientă).
- fibrele primare fac sinapsă în bulb cu deutoneuronii situaţi în nucleii gracilis şi cuneatus; axonii lor formează
lemniscusul medial, cu destinaţie talamocorticală.
- Leziunile cordonului dorsal diminuă sau abolesc sensibilitatea epicritică, în special la extremităţile membrelor

Sub 16- Sistemul cordonului lateral

a) Tractul spinocerebelos dorsal (direct, Flechsig)
- transportă sensibilitatea proprioceptivă de la nivelul memb inf şi jumătatea inf a trunchiului.
- aceste informaţii pătrund în măduvă pe calea fibrelor ascendente ale mănunchiului medial al rădăcinii dorsale
a nervului rahidian şi fac sinapsă în nucleul toracic (dorsalis, Clarke).
- impulsurile provin în special de la fusurile neuromusculare şi corpusculii tendinoşi Golgi
- tractul spinocerebelos dorsal (direct) ia calea PCI şi se termină pe scoarta paleocerebelului homolateral, în
ariile corespunzătoare membrului inferior şi jumătăţii inferioare a trunchiului.
- Fibrele care transportă sensibilitatea proprioceptivă de la nivelul membrelor superioare şi jumătăţii superioare
a trunchiului se alătură cordonului dorsal şi ajung în bulb, unde fac sinapsă cu deutoneuronii din nucleul cuneat
accesor (von Monakow)
b) Tractul spinocerebelos ventral (încrucişat, Gowers)
- transportă stimuli proveniţi de la toti proprioceptorii memb inf şi jumătăţii inf a trunchiului
- pătrund în lamina VII, unde fac sinapsă cu interneuronii de la acest nivel.
- urcă prin măduvă, bulb şi punte şi, la marginea superioară a acesteia, se îndreaptă spre cerebel de-a lungul
feţei dorsale a PCS. Majoritatea fibrelor sale încrucişează din nou linia mediană şi se termină pe cortexul
vermian paleocerebelos.
- informaţiile culese de la propriceptorii şi unii receptori tegumentari ai membrelor superioare şi jumătăţii
superioare a trunchiului, ajung în interneuronii laminei VII din segmentele cervicotoracale, încrucişează linia
mediană şi formează tractul spinocerebelos rostral. Fibrele acestuia iau calea ambilor pedunculi cerebeloşi şi se
proiectează în aceeaşi zonă a cortexului cerebelului.

Sub 17 – Sistemul cordonului antero-lateral

- este format din mai multe tracturi ale căror deutoneuroni se găsesc în cornul dorsal.
a) Tractul spinotalamic lateral (neospinotalamic)
- are deutoneuronul localizat în laminele I, IV şi V
- axonii acestor neuroni încrucişează linia mediană la nivelul comisurii albe anterioare, ajung în cordonul lateral
de partea opusă, unde devin ascendenţi, şi formează tractul spinotalamic lateral.
- transportă predominant sensibilitatea protopatică, termică, dureroasă şi parţial cea tactilă
- După ce străbate trunchiul cerebral, se termină în nucleul ventral posterolateral (VPL), unde se găseşte al
treilea neuron.
b) Tractul spinotalamic ventral (paleospinotalamic)
- are deutoneuronii în laminele IV, V şi probabil, VI şi VII.
- axonii încrucişează linia mediană, ajung în cordonul ventrolateral de partea opusă şi se plasează ventral de
tractul precedent.
- conduce sensibilitatea protopatică tactilă
c) Tractul spinoreticular
- are neuronii de origine în laminele cornului dorsal şi fibrele sale, predominant homolaterale, iau calea tractului
spinotalamic ventral şi se termină în formatia reticulata bulbara si pontomezencefalica.
d) Tractul spinotectal
- are neuronii de origine diseminaţi în laminele cornului dorsal.
- axonii încrucişează linia mediană, se alătură sistemului ventrolateral şi urcă până în mezencefal, unde se
termină în coliculii cvadrigemeni superiori şi substanţa cenuşie periapeductală.
e) Tractul spino-olivar
- are neuronii de origine în zona fundamentală a substanţei cenuşii.
- fibrele sale se alătură sistemului ventrolateral şi conduc unele impulsuri proprioceptive şi exteroceptive spre
cerebel, cu releu în oliva bulbară.
f) Tractul spinovestibular
- are neuronii de origine în zona fundamentală a substanţei cenuşii
- se alătură sistemului ventrolateral şi, după sinapsă în nucleii vestibulari, ajunge la cerebel.

Sub 18 - Caile medulare descendente cu origine corticala

- aparţin sistemului corticospinal
- alcătuite din totalitatea axonilor neuronilor corticali care, în traseul lor spre măduvă, trec prin piramidele
bulbare.
- ele constituie căile piramidale.
- Neuronii de origine ai acestor fibre se găsesc în profunzimea laminei corticale V din aria motorie precentrală
4, aria motorie 6 şi ariile 3a, 3b şi 1 ale girusului postcentral.
- La joncţiunea bulbospinală, fiecare cale piramidală se separă în trei tracturi:
• tractul corticospinal lateral, care cuprinde aproximativ 85% din fibrele căii piramidale. La limita inferioară a
bulbului, acestea se un încrucişează realizând decusatia piramidală, după care se plasează în partea posterioară a
cordonului lateral, de partea opusă (tractul piramidal încrucişat)
• tractul corticospinal ventral este alcătuit din fibre care nu se încrucişează la nivel bulbar şi pătrund în cordonul
ventral medular homolateral (fasciculul piramidal direct).
• tractul corticospinal ventrolateral este alcătuit din fibrele homolaterale ale căii piramidale, situate în majoritate
în cordonul lateral de aceeaşi parte.
Axonii căii piramidale se termină în substanţa cenuşie a măduvei spinării astfel:
• fibrele cu origine în cortexul precentral şi premotor fac sinapsă cu interneuronii din lamina VII
• unele fibre cu origine parietală fac sinapsă cu neuronii laminelor cornului dorsal medular
Lezarea neuronului motor central sau a axonului său pe tot parcursul căii piramidale se traduce clinic
prin sindromul de neuron motor central caracterizat prin:
• pareză sau paralizie,
• pierderea iniţială a tonusului muscular, urmată de hipertonie, în special pe muşchii antigravi
taționali,
• exagerarea reflexelor osteotendinoase,
• abolirea reflexelor cutanat abdominal și cremasterian,
• reflex plantar anormal, constând în apariţia semnului Babinski (dorsiflexia balucelui la excitarea marginii
laterale a plantei).
Sub 19 - Caile medulare descendente cu originea in TC
1. TRACTUL TECTOSPINAL
- reprezentat de axonii neuronilor din straturile profunde ale coliculului superior
- sub apeductul mezencefalic, acestia incrucişează formând decusaţia Meynert, după care străbat trunchiul
cerebral şi se plasează ventromedial în cordonul ventral al măduvei.
- se termină în laminele VI, VII şi VIII ale primelor patru segmente cervicale
2. TRACTUL RUBROSPINAL
- reprezentat de axonii neuronilor din nucleul roşu.
- in porţiunea ventrală a tegmentului mezencefalic, se încrucişează formând decusația Forel.
3. TRACTUL INTERSTIȚIOSPINAL
- alcătuit din unii axoni ai neuronilor din nucleul interstiţial Cajal şi Edinger-Westphal.
- se termină în laminele medulare VII şi VIII ale segmentelor cervicale superioare
4. TRACTUL VESTIBULOSPINAL
- alcătuit predominant din axonii neuronilor din nucleul vestibular lateral, dar şi din cel medial. Fibrele sale
intră în alcătuirea fasciculului longitudinal median şi se situează în porţiunea laterală a cordonului ventral
5. TRACTURILE RETICULOSPINALE
- Îşi au originea în formația reticulată bulbopontină.
• Tractul reticulospinal pontin
- alcătuit din fibre homolaterale cu originea în nucleii reticulaţi pontini caudal şi oral.
- se termină pe neuronii lamelor VII şi VIII.
• Tractul reticulospinal bulbar
- alcătuit din axoni ai neuronilor situaţi în porţiunea mediană a formaţiei reticulate bulbare, în special în nucleul
gigantocelular care rămân de aceeaşi parte sau se încrucişează la nivel bulbar.
- unele din fibrele sale se termină pe interneuronii lamelor VII şi VIII
6. TRACTUL FASTIGIOSPINAL
- reprezintă singura legătură directă dintre cerebel şi măduva spinării
- alcătuit din axoni ai neuronilor situaţi în nucleul fastigial care, după ce se încrucişează la nivelul cerebelului,
se plasează în cordonul lateral printre fibrele tractului vestibulospinal.
- fibrele fastigiospinale se termină în laminele VII şi VIII ale măduvei cervicale.
7. TRACTUL OLIVOSPINAL
- alcătuit din axoni ai neuronilor din nucleul olivar inferior
- plasat superficial în partea anterioară a cordonului lateral şi are pe secţiune formă triunghiulară.

Sub 20 –Activitatea reflexa a maduvei spinarii – reflexe mono si polisinaptice

- Reflexul reprezintă răspunsul motor simplu, relativ stereotip la un stimul motor.
- Suportul său anatomic este reprezentat de arcul reflex. Acesta este format din:
• receptor, care transformă stimulul în potenţial de acţiune;
• braţul aferent, care are pe traiectul său neuronul primar senzitiv şi conduce centripet potenţialul
• centrul reflex, reprezentat de neuronul motor periferic sau neuronul vegetativ preganglionar
• braţul eferent, reprezentat de axonii acestor neuroni care conduc centrifug răspunsul motor sau
secretor;
• efectorul, reprezentat de muşchiul striat, muşchiul neted visceral, muşchiul cardiac şi glande.
REFLEXELE SPINALE
- Sunt relativ independente de etajele supramedulare.
- in cazul secţiunii măduvei spinării, ele se păstrează, exagerate
- pot fi:
Reflexele monosinaptice
- bineuronale, cu un neuron situat în ganglionul spinal, iar celălalt reprezentat de neuronul motor din cornul
anterior medular.
- reprezentate de reflexul miotatic ("de întindere").
- funcțional, ele pot fi fazice şi tonice
- mecanismul acestor reflexe constă în stimularea fibrelor intrafusale prin alungire pasivă sau prin percuţia
tendonului muşchiului. Aceasta generează un potential de actiune proportional cu intensitatea stimulării, care se
transmite de-a lungul braţului aferent al arcului reflex neuronului α medular şi determină scurtarea muşchiului -
bucla alfa.
Reflexele polisinaptice
REFLEXELE POLISINAPTICE SOMATICE
- implică un arc reflex multisinaptic la care participă mai mulţi interneuroni dispuşi între neuronul senzitiv şi cel
motor, între neuronii motori agonişti şi antagonişti
- reprezentat de reflexul de flexie (de apărare) si constă în obţinerea unui răspuns motor în muşchii flexori şi are
drept scop îndepărtarea membrului respectiv de sursa stimulului care poate deveni nociv (legile lui Pflüger).
- din categoria reflexelor polisinaptice mai fac parte reflexul cremasterian şi reflexele cutanate abdominale.
REFLEXELE POLISINAPTICE VEGETATIVE
- receptorii viscerali sunt reprezentaţi în cea mai mare parte de terminaţii nervoase libere
- unii sunt stimulaţi de distensia peretilor organelor cavitare şi reactionează la întinderea fiziologică prin
declanşarea contracţiilor de golire sau miscare a continutului (mecanoreceptori).
- Braţul aferent al reflexelor vegetative medulare este comun cu cel al reflexelor somatice.
- Centrul reflex este reprezentat de neuronul preganglionar simpatic (C8 – L2) sau parasimpatic (S2- S4) situat
în zona fundamentală a măduvei spinării.
- Braţul eferent are pe traseul său neuronul postganglionar, situat în ganglionii laterovertebrali şi previscerali
pentru simpatic şi în ganglionii intramurali pentru parasimpatic.
Sub 21 – Fata ventrala a trunchiului cerebral
Fata ventrală a bulbului
- formă trapezoidală cu baza mică reprezentată de joncţiunea bulbo-medulară.
- baza mare se continuă cu puntea la nivelul şanţului bulbo-pontin.
- prezintă un segment inferior, situat în foramen magnum împreună cu arterele vertebrale şi rădăcinile medulare
ale nervilor accesori şi un segment superior, în raport cu apofiza bazilară a occipitalului
- pe linia mediană se găseşte şanţul median ventral al bulbului, întrerupt in partea inferioară de încrucişarea
fibrelor cortico-spinale laterale care formează decusaţia piramidală.
- superior, la nivelul joncţiunii bulbo-pontine, şanţul se evazează şi delimitează foramen caecum
- sanţurile colaterale ventrale limitează fata ventrală a bulbului şi prezintă originea aparentă, radiculară a
nervului hipoglos, situată pe aceeaşi linie cu rădăcinile ventrale ale primilor nervi cervicali.
- intre şanţul median ventral şi cele laterale se delimitează piramidele bulbare ventrale numite astfel deoarece
conţin tracturile piramidale. Ele prezintă o extremitate superioară mai voluminoasă deasupra căreia, în şanţul
bulbo-pontin, se găseşte originea aparentă a nervului abducens.
- extremitatea inferioară, mai îngustă, se continuă cu cordonul medular ventral.
Fata ventrală a puntii
- limitată inferior, de şanţul bulbo-pontin, superior, de şanţul pontopeduncular, iar lateral, de două planuri
convenţionale duse prin originile aparente ale nervilor trigemeni.
- pe linia mediană se află şanţul bazilar în care este situată artera bazilară.
- lateral, se găsesc piramidele pontine care conțin în profunzime tracturile cortico-spinale şi nucleii pontini. Ele
sunt limitate lateral de originea aparentă a nervului trigemen
Fata ventrală a mezencefalului
- se identifică cu fetele ventrale şi mediale ale pedunculilor cerebrali
- fetele ventrale ale pedunculilor cerebrali sunt încrucişate caudocranial de: arterele cerebeloase superioare,
arterele cerebrale posterioare şi tracturile optice.
- fețele mediale ale pedunculilor cerebrali prezintă câte un şanţ la nivelul căruia îşi are originea aparentă nervul
oculomotor. Ele delimitează împreună cu tracturile şi chiasma optică fosa interpedunculară (spațiul
optopeduncular). La partea inferioară a acesteia se găseşte substanţa perforată posterioară, la nivelul căreia
pătrund ramurile centrale ale arterei cerebrale posterioare.
Sub 22 – Fata laterala a trunchiului cerebral
Este vizibilă numai în segmentele bulbar şi mezencefalic
Fata laterală a bulbului
- limitată anterior de şanţul colateral ventral şi posterior, de şanţul colateral dorsal, în care se află originile
aparente, radiculare ale nervilor glosofaringian, vag şi accesor bulbar, situate pe aceeaşi linie cu rădăcinile
dorsale ale primilor nervi cervicali.
- posterior faţă de şanţul colateral ventral, se găseşte oliva bulbară, conţine în profunzimea ei complexul nuclear
olivar inferior.
- dorsal olivei, între aceasta şi şanţul colateral dorsal, se găseşte tuberculul cenuşiu
- inferior, această față se continuă cu cordonul lateral medular.
- superior şi dorsal olivei, se găsesc foseta supraolivară (originea aparentă ale nervului facial) şi foseta retro-
olivară - (originea aparentă ale nervului vestibulocohlear).
Fata laterală a puntii
- se continuă fără limită de demarcaţie cu pedunculul cerebelos mijlociu. Limita convenţională dintre acesta şi
fata laterală a punţii este dată de un plan parasagital lateral faţă de originea aparentă a nervului trigemen.
Fata laterală a mezencefalului
- prezintă anterior şanţul lateral al istmului care marchează pe suprafata pedunculului cerebral limita între crus
cerebri şi tegmentum, iar posterior, şantul interpedunculopeduncular care separă peduculul cerebral de
pedunculul cerebelos superior.
- Fata laterală a pedunculului cerebral este încrucişată de sus în jos de tractul optic, nervul trohlear şi artera
cerebrală posterioară. Este separată de girusul parahipocampic, cu care delimitează fisura cerebrală laterală
(porţiunea laterală a fantei Bichat).

Sub 23 – Fata dorsala a trunchiului cerebral

Fata dorsală a bulbului
- formata dintr-o parte inferioară, extraventriculară, şi o parte superioară, ventriculară care, împreună cu fața
dorsală a punţii, formează fosa romboidă ce reprezintă planşeul V4.
- segmentul extraventricular este cuprins intre şanţurile colaterale dorsale bulbare. Intre acestea şi şanțul median
dorsal bulbar se afla, de fiecare parte, continuarea tracturilor gracilis şi cuneatus.
- Tractul gracilis se termină în clava care conține nucleul gracilis.
- Tractul cuneatus se termină în nucleul cuneat. Deasupra acestora, tracturile se continuă cu corpul
juxtarestiform şi restiform, care alcătuiesc PCI si formează laturile inferolaterale ale fosei romboide.
- Între fasciculul cuneatus şi rădăcinile bulbare ale nervului accesor se găseşte tuberculum cinereum,
extremitatea cranială a nucleului spinal al trigemenului.
Fata dorsală a puntii
- cuprinsă între pedunculii cerebeloşi superiori şi formează segmentul superior al fosei romboide.
FOSA ROMBOIDĀ
- formată din două triunghiuri, unul inferior situat pe faţa dorsală a bulbului, şi unul superior corespunzător fetei
dorsale a punții.
- Un şant median vertical împarte fosa romboidă în două jumătăți simetrice.
- la nivelul triunghiului bulbar al fosei romboide, de o parte şi de alta a şanţului median (tija calamusului), se
află câte o proeminenţă, triunghiul hipoglosului. În profunzimea sa se găseşte polul superior al nucleului
nervului hipoglos şi nucleul intercalatus.
- Sulcus limitans, situat lateral, se lărgeşte şi formează fovea inferior. Superior şi lateral faţă de aceasta, la limita
cu fata dorsală a punţii, planşeul fosei romboide este reprezentat de aria vestibulară, la nivelul căreia proemină
tuberculul auditiv care corespunde nucleului cohlear dorsal.
- Caudal fată de fovea inferior, între triunghiul hipoglosului şi aria vestibulară, se găseşte triunghiul vagal,
corespunzător nucleului dorsal al vagului subiacent care este străbătut de un fascicul de substanță albă,
funiculus separans, între acesta şi tuberculum gracilis delimitandu-se area postrema.
- La nivelul unghiului inferior al fosei romboide, dorsal faţă de orificiul canalului ependimar, se găseşte o lamă
de substanţă cenuşie, obex
- La baza triunghiului superior, pontin, de o parte şi de alta a şanţului median, se află câte o proeminenţă
rotunjită, eminentia teres, în profunzimea căreia se găseşte nucleul nervului abducens. Cranial se continuă cu
funiculus teres, mărginit lateral de sulcus limitans, care se evazează la acest nivel şi formează fovea superior. O
mică proeminenţă pe planşeul acesteia corespunde nucleului masticator principal.
- De o parte şi de alta a unghiului superior al fosei romboide, se găseşte locus coeruleus, zonă cu pigment
albastru-gri, în profunzimea căreia se afla nucleul coeruleus.
- Zona mijlocie a fosei romboide este străbătută transversal de striile medulare. Ele reprezintă fibre
cohleoreticulate cu originea în nucleul cohlear dorsal.
Fata dorsală a mezencefalului
- reprezentată de coliculii cvadrigemeni, două perechi de proeminete rotunjite, separate printr-un şant cruciform.
- Bratul vertical al santului se evazează superior într-o depresiune care adăposteşte glanda epifiză. Caudal, el se
continuă cu frâul vălului medular superior. Lateral de acesta, se află originea aparentă a nervului trohlear.
- Coliculii cvadrigemeni superiori şi inferiori sunt conectaţi prin brațele conjunctivale, respectiv cu corpii
geniculaţi lateral şi medial.

Sub 24 – Structura interna a trunchiului cerebral

La nivelul trunchiului cerebral, substanţa cenuşie este organizată sub formă de nuclei diseminaţi în substanţa
albă.
Topografic,sist ventricular si un plan tangent la fata post a cailor piramidale impart trunchiul in
tectum,tegmentum si basis
TECTUM se găseşte dorsal faţă de sistemul ventricular şi este reprezentat de:
• vălul medular inferior la nivelul bulbului,
• vălul medular superior la nivelul punţii,
• lama cvadrigeminală la nivelul mezencefalului.
El nu conţine nuclei ai nervilor cranieni şi ai formaţiei reticulate şi nici căi lungi senzitive sau motorii.
TEGMENTUM (calota) are cea mai complexă structură şi conţine:
• nucleii nervilor cranieni şi nuclei proprii trunchiului cerebral, cu excepţia nucleilor pontini
• întreaga formaţie reticulată,
• tracturile de substanţă albă, cu excepţia celor piramidale şi corticopontine.
BASIS conţine pe toată lungimea sa fibrele căilor piramidale şi, în mezencefal şi punte, cele corticopontine.

Sub 25 – Coloana motorie somatica

NUCLEUL NERVULUI HIPOGLOS
- situat sub triunghiul hipoglosului al fosei romboide
- inervează muşchii hioglos şi stiloglos, respectiv genioglos şi geniohioidian.
- primeşte aferente corticale direct, prin tractul corticonuclear și indirect, prin formația reticulată.
In jurul nucleului nervului hipoglos se găsesc nucleii perihipoglosiali:
• nucleul intercalat
• nucleul prepositus
• nucleul Roller
NUCLEUL NERVULUI ABDUCENS
- situat înaintea coliculului facialului
- inerveaza muschiul drept lateral al globului ocular
- primeşte aferente de la nucleii vestibulari, nucleul pontin paramedian al formatici reticulate şi de la scoarta
cerebrală prin fasciculul corticobulbar.
Lezarea nucleului nervului abducens determină paralizia muşchiului drept lateral de aceeaşi parte, a
dreptului medial de partea opusa si incoordonarea mişcărilor în plan orizontal prin imposibilitatea dirijarii
ambilor globi oculari de partea leziunii (paralizia privirii laterale).
NUCLEUL NERVULUI TROHLEAR
- situat pe fata anterioara a substanţei cenuşii periapeductale, corespunzător marginii rostrale a coliculului
inferior.
- eferentele merg pe calea nv IV si inerveaza oblicul superior al globului ocular
NUCLEUL NERVULUI OCULOMOTOR
- situat înaintea apeductului mezencefalic, rostral nucleului nervului trohlear, corespunzător coliculului superior
şi alcătuit din următorii nuclei somatici:
• nucleul dorsal, care inervează muşchiul drept inferior de aceeaşi parte;
• nucleul intermediar, care inervează muşchiul oblic inferior homolateral;
• nucleul medial, inervează muşchiul drept superior de partea opusă;
• nucleul ventral, care inervează muschiul drept intern de aceeaşi parte;
• nucleul centrocaudal, inervează muşchịul ridicător al pleoapei superioare
Complexul nuclear oculomotor primeşte aferente indirecte prin intermediul formației reticulate de la
scoarta cerebrală (fasciculul corticonuclear) şi coliculii superiori, şi directe de la:
• nucleii vestibulari superior şi medial
• nucleul nervului abducens controlateral
• nucleul interstitial Cajal, aria pretectală, nucleul interstitial rostral şi nucleul prepositus hipoglossi.

Sub 26 – Coloana motorie brahiometrica (visceromotorie speciala)

NUCLEUL AMBIGUU
- se afla in bulb intre complexul olivar situat anteromedial si nc tractului spinal al nv V
- prezintă trei segmente:
• cranial, inervează muşchiul stilofaringian
• mijlociu, inervează restul muschilor faringelui, muşchiul cricotiroidian şi musculatura striată a esofagului
• inferior, laringian, care inervează muşchii laringelui şi ai vălului palatin
- primeşte aferente:
• corticale, prin fasciculul corticonuclear, asigurând controlul voluntar al de glutiţiei şi fonaţiei
• bulbare, de la complexul nuclear solitar şi de la nucleul parabranhial medial, participând la realizarea unor
reflexe respiratorii
• periferice de la receptorii din mucoasele faringelui, laringelui şi traheei pe calea nervilor V, IX şi X închizând
arcurile reflexelor de tuse şi vomă.
- Eferenţele pleaca pe calea nervilor IX, X şi XI
NUCLEUL MOTOR AL NERVULUI FACIAL
- este alcătuit din patru grupe nucleare:
• dorsomedial, care inervează muşchii auriculari şi occipital
• ventromedial, care inervează muşchii platysma şi stapedius
• intermediar, care inervează muşchii: orbicular al pleoapelor, frontal, corrugator supercilii şi zigomatic
• lateral, care inervează muşchiul buccinator şi muşchii orolabiali.
- primeşte aferente de la:
• nucleul senzitiv al trigemenului realizand reflexele trigeminofaciale, corneean si de suctiune
• scoarţa cerebrală
• nucleii intermediari ai căii acustice
• talamus şi globus palidus
• coliculii superiori
NUCLEUL MOTOR AL NERVULUI TRIGEMEN
- situat in tegmentumul pontin, medial față de nucleul senzitiv principal
- inervează muşchii masticatori
Aferenţele nucleului motor al trigemenului provin de la:
• nucleul mezencefalic al trigemenului și închid reflexul miotatic trigeminal,
• nucleii principal şi spinal ai trigemenului,
• complexul olivar superior, realizând acomodarea auditivă,
• scoarta cerebrală, direct - prin intermediul fasciculului corticonuclear şi indirect - prin intermediul formatiei
reticulate, realizând controlul voluntar al masticatiei.
Sub 27 – Coloana senzitiva somatica (somatoaferenta speciala)
NUCLEII COHLEARI
- Conţin deutoneuronul căii acustice şi sunt ventral şi dorsal
- Nucleul cohlear ventral este alcătuit dintr-o portiune anterioară şi una posterioară
- Nucleul cohlear dorsal proemină în partea cea mai laterală a planşeului ventriculului IV (tuberculul acustic)
- primesc aferente de la protoneuronul situat in ganglionul Scarpa din urechea interna care sunt reprezentate de
fibrele nervilor cohleari
- Eferentele nucleilor cohleari reprezintă fibre secundare, care se grupează în trei striuri acustice:
• ventrală, cu originea în nucleul cohlear ventral
• intermediară, care provine din portiunea dorsală a nucleului cohlear ventral
• dorsală, cu originea în nucleul cohlear dorsal
- trimit eferentele prin fibre lemniscale si de releu care ajung in coliculii cvadrigemeni inferiori
- fibrele de releu fac sinapsa in complexul olivar superior care este alcătuit din:
• nucleul olivar principal
• nucleul periolivar
• nucleii corpului trapezoid
NUCLEII VESTIBULARI
- situati la joncţiunea bulbopontină, sub planşeul ventriculului al IV-lea.
Nucleii sunt dispuşi în două coloane longitudinale:
• laterală, care cuprinde nucleii superior, lateral şi inferior,
• medială, cu un singur nucleu, medial, voluminos.
Aferențele nucleilor vestibulari sunt reprezentate de:
• fibrele nervului vestibular (fibre vestibulare primare)
• fibrele cerebelovestibulare
• fibre comisurale
Eferenţele nucleilor vestibulari constituie fibrele vestibulare secundare.
- trimit eferente catre cerebel, nucleii oculomotori, IV, VI, accesor III, talamus, maduva spinarii si laminele 7, 8,
9.

Sub 28 – Coloana aferenta somatica generala (senzitiva branhiala)

Este reprezentată de nucleul nervului trigemen, se întinde pe toată lungimea trunchiului cerebral şi poate fi
împărţită în trei grupe nucleare:
NUCLEUL SPINAL (BULBAR)
- situat pe partea medială a tractului spinal al trigemenului, care este alcătuit din fibrele descendente ale
rădăcinii senzitive a nervului trigemen.
- nucleul spinal este împărţit în trei subgrupe nucleare:
• pars oralis
• pars interpolaris
• pars caudalis
- primeste fibre ale sensibilitatii tactile protopatice, termice si dureroase de la nivelul capului si fetei.
NUCLEUL PRINCIPAL (PONTIN)
- situat in partea posterolaterala a puntii
- primeşte fibrele sensibilităţii epicritice de la nivelul capului şi feței.
NUCLEUL MEZENCEFALIC
- situat lateral de substanta cenusie periapeductala si contine neuroni senzitivi primari
- aici ajung fibre ce conduc sensibilitatea proprioceptiva constienta
- axonii neuronilor din coloana trigeminala formeaza tractul trigeminotalamic ventral si dorsal si realizeaza
arcuri reflexe trigeminale
Sub 29 – Coloana senzitivitatii generale viscerale
- reprezentată de nucleul solitar, situat sub planşeul ventriculului IV, la nivelul foveei inferior
NUCLEUL SOLITAR
Este alcătuit din 10 - 11 subgrupe nucleare, dintre care mai importante sunt:
• nucleul medial
• nucleii dorsomedial, dorsolateral, ventrolateral
• nucleul parvocelular
• nucleul comisural
- primeste aferente viscerosenzitive prin nervii IX, X si gustative prin nervii VII, IX, X.
- trimite eferente catre nucleul ventral posterolateral, talamus
In 1/3 mijlocie şi caudală a nucleului ajung fibre ale sensibilitătii viscerale generale pe calea nervilor
glosofaringian si vag, care se termina astfel:
• aferentele cardiovasculare - în nulcleii medial şi dorsomedial;
• aferenţele pulmonare - in nucleul ventrolateral;
• aferentele gastrointestinale - în nucleul parvocelular şi comisural.

Sub 30 – Coloana motorie viscerala

- alcătuită din nuclei aparținând parasimpaticului cranian
NUCLEII BULBARI
Nucleul dorsal al vagului
- situat sub planşeul ventriculului IV
- conţine neuroni preganglionari parasimpatici ai căror axoni intrå in structura nervului vag şi fac sinapsă cu
neuronii postganglionari ai plexurilor previscerale şi intramurale din torace şi abdomen.
Nucleul dorsal al vagului primeşte aferente de la:
• nucleul solitar,
• nucleul hipotalamic paraventricular
• sistemul limbic
• nucleii laterali ai formaţiei reticulate
Nucleul salivator inferior
- se găseşte lângă extremitatea rostrală a nucleului ambiguu
- conţine neuroni preganglionari, ai căror axoni fac sinapsă în ganglionul otic cu neuronii postganglionari.
Axonii acestora ajung la glanda parotidă, având efect secretomotor şi vasodilatator.
NUCLEI PONTINI
Nucleul salivator superior
- situat in punte, lateral de nucleul motor al nervului VII
- conține neuroni preganglionari ai căror axoni fac sinapsă cu neuronii postganglionari situaţi în ganglionul
submandibular. Axonii acestora se distribuie glandelor submaxilare si sublinguale.
Nucleul lacrimal
- conţine neuroni preganglionari ai căror axoni fac sinapsa cu neuronii postganglionari din ganglionul
pterigopalatin
- Axonii acestora se distribuie glandei lacrimale şi glandelor mucoasei nazale
NUCLEII MEZENCEFALICI
Nucleul accesor al nervului oculomotor (Edinger-Westphal)
- situat in mezencefal, posterior nucleului nervului III
- conţine neuroni preganglionari ai căror axoni fac sinapsă în ganglionul ciliar. Axonii neuronilor
posganglionari formează nervii ciliari scurti, care inervează musculatura circulară a irisului şi muşchiul ciliar.

Sub 31 – Nucleii intersegmentari bulbari

NUCLEUL GRACILIS (GOLL)
- se găseşte la extremitatea rostrală a fasciculului gracilis
- proemină la nivelul tuberculului gracilis (clava).
- aferente: de la ganglionul spinal, fasciculul spinobulbar Goll
- transporta sensibilitatea tactila epicritica de la nivelul membrului inferior si sensibilitatea proprioceptiva
constienta din ½ inferioara a trunchiului, iar de aici pleaca fibre care se incruciseaza in bulb la nivelul decusatiei
sensitive si apoi vor forma lemniscul medial.
NUCLEUL CUNEAT (BURDACH)
- proemina pe fata posterioara a bulbului, lateral de nucleul gracilis
- aferente de la ganglionul spinal
- transporta sensibilitatea tactila epicritica si proprioceptiva constienta din jumatatea superioara a trunchiului si
membrelor superioare
- eferentele se incruciseaza in bulb la nivelul decusatiei sensitive formand lemniscul medial si vor face sinapsa
cu al treilea neuron in talamus.
- lemniscurile mediale drept si stang vor forma lemniscul median
NUCLEUL CUNEAT ACCESOR (VON ΜΟΝΑKOW)
- situat lateral de nucleul cuneat
- La nivelul său fac sinapsă fibrele sensibilităţii proprioceptive din membrele superioare şi jumătatea superioară
a trunchiului.
- eferentele formeaza fibrele arciforme externe care ajung la cortexul cerebelos de acceasi parte formeaza
fasciculul cuneocerebelos
COMPLEXUL OLIVAR INFERIOR
- Este alcatuit din:
• nucleul olivar inferior principal situat lateral de piramidale bulbare
• nucleul olivar accesor medial, situat între lemniscusul medial si nucleul principal
• nucleul olivar accesor dorsal, situat dorsal fată de nucleul principal
Aferenţele complexului olivar inferior:
• fibre cortico-olivare, homo- si heterolaterale, cu originea în cortexul senzitivomotor
• fibre rubro-olivare, care se termină pe lama dorsală a nucleului principal
• fibre provenite de la substanţa cenuşie periapeductală
• fibrele spino-olivare reprezintă cele mai importante aferente ale complexului olivar inferior.
• fibre de la nuclei cerebelosi
Eferentele complexului olivar inferior: olivospinale, olivocerebeloase, acestea alcatuiesc fibrele arcuate interne
care se incruciseaza pe linia mediana si ajung in cerebel unde se termina ca fibre agatatoare sau muschioase.
NUCLEI ARCUAŢI
- reprezentaţi de grupe neuronale situate pe suprafata piramidelor bulbare
- primesc aferente corticale, fibre corticobulbare care intra in constitutia piramidelor bulbare
- trimit eferente catre cerebel prin fibre arcuate externe la neocerebel si fibre arcuate interne la arhicerebel
ARIA POSTREMA
- localizata in podeaua ventriculului IV
- primeste aferente de la fibrele viscerosenzitive medulare si de la nivelul tractului solitar
- trimite eferente catre nucleul tractului solitary

Sub 32 – Nucleii intersegmentari pontini

NUCLEII PONTINI
- primesc aferenţe de la scoarta lobilor frontal, parietal, temporal şi occipital. Axonii neuronilor se proiectează
pe scoarta pontocerebelului.
- eferentele: fibrele pontocerebeloase care formeaza 3 fascicule superior, inferior si profund care se proiecteaza
ca fibre muschioase si agatatoare pe scoarta neocerebelului
COMPLEXUL OLIVAR SUPERIOR
- apartine sistemului cohlear
- reprezentat de olivele pontine, nucleii corpului trapezoid şi nucleii lemniscusului lateral
Sub 33 – Nucleii intersegmentari mezencefalici: nucleul rosu si substanta neagra
SUBSTANTA NEAGRA
- cel mai voluminos nucleu mezencefalic
- prezintă două porţiuni distincte morfologic şi funcţional:
• pars compacta (partea posterioara) Reprezintă portiunea preponderent eferentă a substanţei negre;
• pars reticulata (partea anterioara) reprezintă porțiunea predominant aferentă a substantei negre.
Aferentele substantei negre:
• fibrele neostrionigrice
• fibrele palidonigrice
• fibrele subtalamonigrice
• fibrele tegmentonigrice
Eferentele substantei negre
Cel mai important cotingent de fibre eferente, nigrostriate are originea in pars compacta, restul in pars
reticulata:
• fibre nigrobulbare
• fibre nigrospinale
• fibre nigrostriate
• fibre nigrotalamice
• fibre nigrocorticale
• fibre catre nucleul Cajal
• fibre nigrorubrice
• fibre nigrotegmentale
- substanta neagra intervine in coordonarea miscarilor asociate: balansul membrelor superioare in timpul
mersului
NUCLEUL ROŞU
- unul dintre cei mai importanti nuclei ai tegmentumului mezencefalic
- se întinde de la marginea caudală a coliculului superior până în regiunea subtalamică
- culoarea roşie se datorează vascularizaţiei mai abundente
- are 2 portiuni:
a) inferioara, magnocelulara de unde pleaca fibre ale tractului rubrospinal
b) superioara, parvocelulara ce primeste aferente de la nucleul dintat al cerebelului.
Aferențele nucleului roşu provin de la scoarţa cerebrală şi nucleii cerebeloşi:
• fibrele corticorubrice
• fibre cerebelorubrice
• fibre striorubrice
• fibre tectorubrice
• fibre vestibulorubrice
Eferențele nucleului roşu sunt incrucişate şi directe.
Fibrele incrucisate formează decusatia tegmentală ventrală Forel si se indreaptă spre:
• măduva spinării
• nucleii cerebeloşi emboliform și globos
• nucleul motor al nervului facial
• nucleii spinal și principal ainervului trigemen
• nucleii gracilis, cuneat si cuneat accesor
• nucleul vestibular inferior
Fibrele directe se indreaptă spre complexul olivar inferior
- nucleul rosu este releu al impulsurilor dinspre scoarta cerebrala spre cerebel si maduva spinarii avand rol in
mentinerea tonusului muscular intervenind si in coordonarea miscarilor automate si semiautomate ale corpului
Sub 34 – Nucleii intersegmentari mezencefalici. Nucleii oculomotori accesori, Aria
pretectala, Nucleul interpenduncular, Aria tegmentala ventrala
ARIA TEGMENTALĂ VENTRALĂ
- situată între substanta neagra şi nucleul roşu şi contine neuroni dopaminergici
- Axonii se termină în hipotalamus, tuberculul olfactiv, aria septală alcătuind proiectiile mezolimbice
NUCLEII OCULOMOTORI ACCESORI
Nucleul interstiţial Cajal
- situat lateral de deschiderea apeductului cerebral in ventriculul III
- aferentele provin de la:
• globus pallidus
• coliculul superior
• nuclei vestibulari
• substanta neagra
• cerebel prin colaterale ale fb directe ascendente din PCI
- eferente:
• fibre directe pentru nucleul vestibular medial
• fibre bilaterale pentru nucleul nervului IV
• fibre pentru centrul iridodilatator din maduva
• fibre decusate care se termina in nucleul oculomotor contralateral
- este implicat în mişcările conjugate ale globilor oculari în sens vertical
Nucleul interstitial rostral
- situat rostral fata de complexul oculomotor
- primeşte aferente de la nucleul pontin paramedian al formatiei reticulate şi de la nucleii vestibulari
- eferentele se îndreaptă spre nucleul oculomotor
- este implicat in coordonarea mişcărilor verticale ale globilor ocular
Nucleii comisurii posterioare
- conectaţi cu aria pretectală și cu nucleii posteriori ai talamusului
- este asociat mucleului interstitial Cajal in realizarea mişcărilor verticale conjugate ale globilor oculari.
Nucleul Darkschewitsch
- situat ventrolateral substanţei cenuşii periapeductale
- fibrele sale intra in alcătuirea comisurii posterioare
- aferente:
• de la corpul striat (globus pallidus)
• de la cerebel
- eferente: pe calea comisurii posterioare
ARIA PRETECTALA
- situată la nivelul comisurii posterioare
- cinci grupe nucleare:
• nucleul tractului optic
• nucleul sublentiform,
• nucleul olivar pretectal,
• nucleul ariei pretectale,
• nucleul pretectal principal.
- aferenţele acestor nuclei provin de la:
• retina, prin fibre de se termina în nucleii olivar pretectal şi sublentiform;
• tractul optic, corpul geniculat lateral şi cortexul vizual;
• formaţia reticulată pontină.
- eferentele se indreapta spre coliculii superiori, corpul geniculat lateral, pulvinar si nuclei accesori oculomotori.
- implicata functional in realizarea reflexelor fotomotorii, in special prin nucleu olivar pretectal.
NUCLEUL INTERPEDUNCULAR
- proemină in fosa interpedunculară
- aferenţele provin din nucleul habenular prin fasciculul retroreflex şi de la hipotalamus.
- eferenţele sale iau calea fasciculului longitudinal dorsal (Schutz)
- releu intre sistemul imbic, hipotalamus şi nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral.
Sub 35 – Nucleii suprasegmentari
COLICULUL INFERIOR
Este alcatuit din trei nuclei:
• nucleul central
• nucleul pericentral
• nucleul lateral traversat de fibrele aferente si eferente ale coliculului inferior
- releu pe calea auditivă, care receptionează impulsuri venite pe calea lemniscusului lateral şi le transmite
corpului geniculat medial care, la rândul său, le proiectează în scoarta auditivă.
- aferentele:
• nc central primeste fb auditive secundare si comisurale
• nc pericentral primeste aferente bilaterale de la cortexul auditiv
• nc lateral nu primeste aferente lemniscale, fiind implicat in reflexele audiomotorii
- eferenţele iau calea brațului conjunctival inferior şi sunt destinate corpului geniculat medial.
COLICULUL SUPERIOR
- aferenţele provin de la retină, cortexul cerebral, coliculul inferior şi nucleii auditivi de releu şi măduva
spinării:
• fibrele retinotectale
• fibrele corticotectale
• fibrele de la coliculii inferiori şi nucleii auditivi de releu se termină în straturile profunde ale colicului
superior.
• fibrele spinotectale
- nu are conexiuni directe cu nucleii nervilor III, IV si VI
- trimite eferente prin bratele conjunctivale superioare corpilor geniculati laterali avand rol in miscarile
conjugate ale globilor ocular in plan orizontal

Sub 36 – Substanta alba a trunchiului cerebral: fibrele ascendente

1. FIBRELE LEMNISCULUI MEDIAL
- reprezintă continuarea fibrelor sistemului cordonului dorsal medular, care fac sinapsă în nucleii gracilis şi
cuneat
- se încrucişează in 1/3 mijlocie a bulbului (decusatia senzitivă) formand lemniscusul medial
- la nivelul bulbului si puntii cele două tracturi sunt alăturate pe linia mediană formând lemniscusul median
2. FIBRELE SPINOCERERELOASE
- tractul spinocerebelos dorsal (direct), format din axonii neuronilor din nucleul dorsal Clarke, pe calea
pedunculului cerebelos inferior, ajunge in cortexul cerebelos vermian şi paravermian.
- tractul spinocerebelos ventral (incrucişat), cu originea în segmentele lombosacrate, intra in alcătuirea
fasciculului heterogen şi, pe calea PCS, ajunge in cortexul cerebelos vermian şi paravermian.
3. FIBRELE SPINOTALAMICE
- reprezentate de fibrele sistemului anterolateral medular
- la nivelul tegmentumului bulbopontin, tractul spinotalamic ventral se alătură feței dorsale a lemniscusului
median
- tractul spinotalamic lateral intra in alcătuirea fasciculului heterogen
- la nivelul tegmentumului mezencefalic, cele două tracturi se unesc, formeaza lemniscul spinal care se termina
in talamus.
Sub 37 - Substanta alba a trunchiului cerebral: fibrele descendente
Au originea în scoarta cerebrală şi în nucleii trunchiului cerebral.
FIBRELE CORTICALE
- reprezentate de axoni ai neuronilor situaţi în scoarta celor patru lobi cerebrali
- intră în alcătuirea sistemului eferent si se indreaptă spre neuronii medulari, nucleii motori ai nervilor cranieni
şi nucleii pontini
1. FIBRELE CORTICOSPINALE
- cele mai groase sunt reprezentate de axonii neuronilor piramidali Betz din aria motorie primară. - la joncţiunea
bulbopontină, 85% din aceste fibre încrucişează linia mediană formând decusaţia piramidală și se situează în
cordonul medular lateral (fasciculul corticospinal lateral)
- restul fibrelor intră în cordonul medular ventral homolateral (fasciculul corticospinal anterior) sau cordonul
medular lateral (fasciculul corticospinal homolateral).
- se termină pe neuronii motori şi interneuronii din laminele IV-IX ale substanţei cenuşii, fiind implicate în
conducerea motilităţii voluntare
2. FIBRELE CORTICONUCLEARE
- unele se distribuie nucleilor nervilor oculomotori, trohlear şi abducens (fascicolul oculocefalogir)
- altele se distribuie etajat celorlalţi nuclei motori ai nervilor cranieni (V, VII, XII şi nucleul ambiguu)
- toate aceste fibre sunt încrucișate
3. FIBRELE CORTICOPONTINE
- au originea în scoarța lobilor frontal şi parietal (frontoparietopontine) si in scoarta lobilor temporal şi occipital
(temporopontine)
- la nivelul punții, toate aceste fibre fac sinapsă cu nucleii pontini
- fibrele pontocerebeloase încrucişează linia mediană disociaza fibrele tractului corticospinal şi intră în
alcătuirea pedunculului cerebelos mijlociu.
FIBRELE CU ORIGINEA ÎN NUCLEII TRUNCHIULUI CEREBRAL
Sunt situate în tegmentumul trunchiului cerebral şi au destinatie medulară:
• tractul tectospinal,
• tractul rubrospinal,
• tractul vestibulospinal,
• tracturile reticulospinale, bulbar şi pontin

Sub 38 – Substanta alba a trunchiului cerebral: fibrele de asociatie si fibrele cerebeloase

 FIBRELE DE ASOCIATIE
FASCICULUL TEGMENTAL CENTRAL
- alcătuit din fibre descendente cu originea în nucleul rosu si substanţa cenuşie periapeductala, care se termină
în complexul olivar inferior
- conţine şi fb asc, care conectează formatia reticulată a TC cu subtalamusul şi nc intralaminari ai talamusului.
FASCICULUL LONGITUDINAL MEDIAL
- se termină în segmentele cervicale ale măduvei spinării
- fibrele ascendente provin din nucleii vestibulari
- fibrele descendente sunt reprezentate de tracturile tectospinal, interstitiospinal, pontoreticulospinal si
vestibulospinal. Ele se termină in laminele VII şi VIII ale segmentelor cervicale ale maduvei spinării.
FASCICULULUL LONGITUDINAL DORSAL SCHUTZ
- format din fibre descendente care conecteaza nucleii hipotalamici mediali cu substanta cenuşie periapeductală
- in alcătuirea fasciculului intră fibre directe hipotalamospinale si fibre asc, serotoninergice
reticulohipotalamice.
 FIBRELE CEREBELOASE
- conectează trunchiul cerebral cu cerebelul şi intră în alcătuirea pedunculilor cerebelosi.
- bulbul rahidian este conectat cu cerebelul prin PCI, care conține fibre aferente şi eferente
- Fibrele aferente sunt reprezentate de:
• tractul spinocerebelos dorsal
• tractul cuneocerebelos (fibre arcuate externe posterioare)
• tractul olivocerebelos
• tractul paraolivocerebelos
• tractul trigeminocerebelos
• tractul vestibulocerebelos
• tractul reticulocerebelos
• tractul arcuatocerebelos (fibre arcuate externe anterioare)
- Fibrele eferente sunt:
• cerebelovestibulare
• cerebeloreticulare
• cerebelo-olivare
- puntea este conectată cu cerebelul prin PCM, care conține fibrele pontocerebeloase.
- mezencefalul este conectat cu cerebelul prin PCS, care contine fibre eferente incrucişate in decusaţia
tegmentală ventrala Wernekink şi fibre aferente.
Fibrele eferente provin din nuclei cerebeloşi şi se îndreaptă spre nucleul roşu şi spre nucleii talamici ventral
anterior şi ventral lateral.
Fibrele aferente sunt reprezentate de tractul spinocerebelos ventral, tectocerebelos, coeruleocerebelos,
rubrocerebelos.

Sub 39 – Formatia reticulata – nucleii rafeului si nucleii paramediani

NUCLEII RAFEULUI
- reprezinta structura serotoninergica principala a formatiei reticulate.
In bulb se gasesc:
• nucleus raphes obscurus
• nucleus raphes pallidus
- Neuronii nucleilor raphes obscurus si raphes pallidus isi trimit axonii in cordonul ventral al maduvei spinarii.
Acestia se termina pe neuronii preganglionari simpatici ai laminei VII
• nucleus raphes magnus, care patrunde si in tegmentumul pontin.
- Axonii neuronilor nucleului raphes magnus iau calea cordoanelor dorsolaterale ale maduvei spinarii, fac
sinapsa in laminele I si II si activeaza sistemul analgezic medular.
In punte se gasesc:
• nucleus raphes pontisse continua rostral cu nucleul centralis superior si se prelungeste in mezencefal
• nucleii raphes centralis superior si inferior.
- Nucleul centralis inferior reprezinta extremitatea rostrala a nucleului raphes magnus.
- Fibrele ascendente ale acestor nuclei se indreapta spre nucleul interpeduncular si corpii mamilari
- Fibrele descendente se indreapta spre cerebel prin PCM.
In mezencefal se gasesc:
• nucleus raphes dorsalis (rostralis)
• nucleii tegmentali ventral si dorsal
• nucleus linearis
Acestor nuclei li se adauga substanta cenusie periapeductala.
- Nucleul raphes dorsalis este situat in partea ventrala a substantei cenusii periapeductale. Fibrele ascendente se
indreapta spre hipotalamus, aria septala.
Alte fibre se termina in substanta neagra, nucleul amigdalian si corpul geniculat lateral
Fibrele descendente se termina in locus coeruleus.
- Nucleii tegmentali ventral si dorsal se gasesc in interiorul substantei cenusii periapeductale
Eferentele, predominant ascendente, se indreapta spre hipotalamusul lateralsi aria septala.
- Nucleul linearis reprezinta extremitatea rostrala a nucleilor rafeului.
NUCLEII PARAMEDIANI
Sunt reprezentati de:
a) NUCLEUL RETICULAT BULBAR PARAMEDIAN
- Este conectat printr-un circuit de tip feedback cu vermisul cerebelos.
b) NUCLEUL RETICULOTEGMENTAL PONTIN
- situat dorsal lemniscusului median
- reprezinta un nucleu pontin cu conexiuni cerebeloase.
c) NUCLEUL RETICULAT LATERAL
- Primeste aferente de la maduva spinarii si scoarta cerebrala.
- Eferentele sale ajung pe cortexul cerebelos

Sub 40 – Formatia reticulata – nucleii centrali si nucleii laterali

NUCLEII CENTRALI
In bulb: NUCLEUL GIGANTOCELULAR
- situat dorsomedial complexului olivar inferior.
- Aferentele nucleului provin de la maduva spinarii (fascicululspinoreticular), de la nucleii senzitivi ai nervilor
cranieni (nucleul spinal al trigemenului, nucleul solitar, nucleii cohleari), cerebel, cortexul cerebral homo si
heterolateral.
- Eferentele ascendente sunt directesi se termina pe neuronii intralaminari ai talamusului.
- Eferentele descendente sunt homo si heterolaterale si se termina pe neuronii motori medulari.
- Segmentul rostral al nucleului gigantocelular are actiune facilitantanta asupra neuronilor motori medulari ai
muschilor extensori ai cefei si trunchiului.
- Segmentul caudal are actiune inhibitorie asupra tuturor neuronilor motori medulari.
In punte:
NUCLEUL PONTIN CAUDAL
- reprezinta prelungirea pontina a nucleului gigantocelular
- ajunge pana sub nucleul motor al nervului trigemen.
NUCLEUL PONTIN ORAL
- se prelungeste in mezencefal
- Ambii nuclei contin neuroni serotoninergici.
- Nucleul pontin oral contine si neuroni colinergici.
- Eferentele ascendente se impart intr-un cotingent dorsal si unul ventral:
Cel dorsal se termina in talamus.
Cotingentul ventral ajunge in hipotalamus mediali
NUCLEII LATERALI
- ocupa partea laterala a tegmentumului trunchiului cerebral.
In bulb: NUCLEUL PARVOCELULAR
- Aferentele sunt reprezentate de fibre cu originea in lama tectala.
- Eferentele se indreapta spre nucleii centrali.
In punte se gasesc: LOCUS COERULEUS
- situat sub planseul ventriculului al IV-lea
- alcatuit din neuroni de talie mijlocie cu pigment melanic si neuroni de talie mica.
LOCUS SUBCOERULEUS
- localizat ventrolateral fata de locus coeruleus
- Neuronii acestor nuclei sunt noradrenergici si axonii lor se indreapta spre regiunile nevraxului
- Eferentele se indreapta spre hipotalamus, corpii geniculati si scoarta cerebrala.
- sunt implicati in declansarea somnului paradoxal
NUCLEUL PARABRACHIAL
- format din subnucleii lateral si medial
- se gaseste la jonctiunea pontomezencefalica
- Aferentele provin atat de la partea gustativa, cat si de la partea cardiorespiratorie a nucleului solitar.
In mezencefal se gasesc:
NUCLEUL PEDUNCULOPONTIN
- situat ventralde coliculul inferior
- Aferentele provin de la scoarta cerebrala, pallidus si pars reticulata a substantei negre.
- Eferentele, predominant ascendente, se indreapta spre substanta neagra si pallidus.
NUCLEII CUNEIFORM SI SUBCUNEIFORM
- Sunt situati dorsal fata de nucleul pedunculopontin si ventral coliculului inferior
- contin neuroni P-ergici.
Sub 41 – Centrii respiratori ai formatiei reticulate
A. Grupele neuronale inspiratorii bulbare
a) Grupul dorsal
- corespunde subgrupului ventrolateral al nucleului solitar.
- Axonii neuronilor se indreapta spre lamina IX a maduvei cervicale si toracele, stabilind sinapsecu
motoneuronii nervului frenic si ai muschilor intercostali externi.
b) Grupul ventrolateral - cuprinde portiunea rostrala a nucleilor ambiguu si retroambigual.
B. Grupele neuronale expiratorii bulbare
a) Grupul caudal
- este reprezentat de segmentul distal al nucleului retroambigual, ai carui axoni se indreapta controlateral spre
motoneuronii laminei IX, pentru muschilor expiratori.
b) Complexul Botzinger
- situat la jonctiunea bulbopontina
- Axonii neuronilor se indreapta spre interneuronii laminei IX, care exercita o actiune inhibitorie asupra
neuronilor muschilor inspiratori.
Prin aceste conexiuni, grupele bulbare reprezinta segmentul efector al centrilor respiratori ai formatei
reticulate.
CENTRII RESPIRATORI PONTINI:
- Neuronii respiratori pontini se gasesc sub pedunculul cerebelos superior si sunt organizati intr-un grup
inspirator si doua grupe expiratorii.
A. Grupul neuronal inspirator pontin
- este situat la nivelul nucleului parabranhial lateral.
- exercita o actiune tonica pe grupele neuronale inspiratorii bulbare.
B. Grupele neuronale expiratorii pontine
- sunt situate in nucleii parabrachial medial si Kolliker- Fuse
- reprezinta substratul anatomic al centrului pneumotaxic.
Grupele pontine reprezinta segmentul aferent al centrilor respiratori ai formatiei reticulate.

Sub 42 – Centrii cardiovasculari ai formatiei reticulate

- se plaseaza intre zonele vegetative medulare si hipotalamus, sistemul limbic si cortexul cerebral
- apar ca populatii neuronale diseminate sub forma unor arii presoare si depresoare.
- ariile au o componenta aferenta comuna, reprezentata de nucleul solitar
- Unele eferente se indreapta spre nucleul dorsal al vagului si complexului retro-ambigual, care contin neuronii
preganglionari ai reflexelor depresoare.
- Altele ajung in neuronii ariilor presoare. Axoni acestora sunt conectati cu lamina VII a maduvei spinarii
toracale unde se gasesc neuronii preganglionari simpatici ai reflexelor presoare.
- Nucleul solitar reprezinta astfel elementul integrator al tuturor aferentelor provenite de la baro si
chemoreceptorii aparatului cardiovascular.

Sub 43 – Configuratia exterioara a cerebelului

- forma ovalara
- alcatuit dintr-o proeminenta mediana alungita anteroposterior, numita vermis, si doua emisfere cerebeloase
situate lateral
- prezinta doua fete, superioara si inferioara, despartite de o circumferinta pe care se afla fisura orizontala.
FATA SUPERIOARA
- prez pe linia mediana vermisul superior, iar lateral, de o parte si de alta, emisferele cerebeloase.
- vine in raport cu fata inferioara a lobilor occipitali ai emisferelor cerebrale
FATA INFERIOARA
- prezinta pe linia mediana un sant adanc si larg, vallecula, in profunzimea caruia se gaseste vermisul inferior.
- Lateral, emisferele cerebeloase vin in raport cu fosele cerebeloase ale occipitalului.
CIRCUMFERINTA CEREBELULUI
Prezinta doua incizuri: anterioara si posterioara.
• Incizura anterioara
- orientata spre ventriculul IV
- poate fi considerata fata anterioara a cerebelului si are doua etaje:

Etajul inferior
- prezinta pe linia mediana extremitatea anterioara a vermisului care prezinta:
• lueta (uvula)
• valul medular posterior, care uneste uvula cu lobulul floculus si se continua inferior cu membrana tectoria.
Etajul superior
- prezinta pe linia mediana fastigium, infundibulul ventriculului IV, iar lateral, extremitatile cerebeloase, unite,
ale pedunculilor cerebelosi.
• Incizura posterioara
- prezinta extremitatea posterioara a vermisului si in ea patrunde coasa cerebelului.
Pe suprafata cebelului se gasesc santuri mai adanci, fisuri care impart cerebelul in lobi, si altele mai
superficiale care impart in lobuli si folii.
Pe fata superioara, fisura primara separa lobul anterior de cel posterior.
Pe fata inferioara, fisura postnodulara separa lobul posterior de lobul floculonodular. Lobul posterior
prezinta:
- fisura posterosuperioara pe fata superioara,
- fisura orizontala (santul circumferential)
- fisura prepiramidala, pe fata inferioara

Sub 44 – Lobulatia cerebelului

- Suprafata cerebelului este impartit in lobuli de o serie de santuri care se continua de pe vermis pe emisfere.
- cerebelul este alcatuit din arhicerebel, paleocerebel si neocerebel
LOBUL FLOCULONODULAR
- este in filogeneza primul care se dezvolta.
- constituie arhicerebelul
- in corelatie cu sistemul vestibular (vestibulocerebel), are rol in monitorizarea echilibrului.
LOBUL ANTERIOR
- impreuna cu piramida si uvula formeaza paleocerebelul.
- conectat cu proprioceptorii prin caile spinocerebeloase (spinocerebel)
- rol in coordonarea tonusului muscular.
LOBUL POSTERIOR
- cel mai voluminos si cel mai nou filogenetic, constituie neocerebelul
- conectat cu neocortexul (cerebrocerebel) prin sistemul cortico-ponto-cerebelos (pontocerebel), avand rol in
coordonarea actului motor voluntar.
Lingula cu fraul lingulei
Lobul central cu aripa lobului central
Culmen cu patrulaterul anterior
Declive cu patrulaterul posterior
Folium cu semilunarul superior
Tuber cu semilunarul inferior
Piramida cu gracilis si digastric
Uvula cu tonsila
Nodulus cu floculus
Sub 45 – Scoarta cerebelului
De la suprafata spre profunzime, scoarta cerebeloasa este alcatuita din 3 straturi:
Stratul ganglionar (stratul neuronilor Purkinje)
- format dintr-un strat unicelular de neuroni Purkinje mari, piriformi
- axonii neuronilor Purkinje traverseaza stratul granular si se termina in nucleii cerebelosi, reprezentand unica
eferenta a scoartei cerebeloase
- Neuronii Purkinje sunt neuroni inhibitori, GABA-ergici
Stratul molecular
- alcatuit din neuroni stelati si neuroni cu axonul “in cosulet”
- Neuronii stelati fac sinapse cu fibrele paralele. Axonii lor, scurti, nemielinizati, fac sinapse cu dendritele
neuronilor Purkinje
- Neuronii cu axonul “in cosulet” sunt situati la limita cu stratul ganglionar. Dendritele fac sinapsa cu fibrele
paralele, iar axonii, nemielinizati, se ramifica pe corpul neuronilor Purkinje
- Neuronii stratului molecular sunt, de asemenea, GABA-ergici
Stratul granular
Este format din:
• Neuronii granulari
- sunt mici si foarte numerosi fac sinapsa cu fibrele musciforme si cu neuronii Golgi
- sunt excitatori, glutamatergici
• Neuronii Golgi
- se gasesc predominant in partea superficiala a stratului granular
- Dendritele fac sinapsa cu fibrele paralele sau intra in alcatuirea glomerulului cerebelos
- Axonii fac sinapsa cu corpurile neuronilor granulari, realizand o bucla de feedback negativ
- sunt inhibitori, GABA-ergici
1. FIBRELE SCOARTEI CEREBELOASE
- Provin din tracturile care ajung la cerebel pe calea celor trei perechi de pedunculi cerebelosi
A. FIBRELE MUSCIFORME
- Patrund in stratul granular, unde se termina prin ramificatii fine si abundente
- La extremitatea libera fiecare ramificatie prezinta o dilatatie lobulata, rozeta cerebeloasa
- Fiecare rozeta reprezinta centrul unui glomerul cerebelos
- Glomerulul cerebelos reprezinta o structura polisinaptica formata din rozeta fibrei musciforme, dendritele mai
multor neuroni granulari, ramificatiile axonice si partea proximala a dendritelor neuronilor Golgi
Functional, glomerulul cerebelos prezinta elemente presinaptice (fibra musciforma si terminatiile axonice ale
neuronilor Golgi) si elemente postsinaptice (dendritele neuronilor granulari si cele ale neuronilor Golgi).
B. FIBRELE AGATATOARE
- Patrund in stratul molecular si se ramifica
- realizeaza sinapse excitatorii cu un singur neuron Purkinje.
- reprezentate exclusiv de fibrele olivocerebeloase cu originea in oliva bulbara
2. CELULELE GLIALE
A. Astrocitele se prezinta sub trei varietati:
a) astrocite epiteliale
- reprezentate de celulele Bergmann si celulele Fananas.
- Celulele Bergmann au aspect de candelabru si trimit prelungiri spre suprafata scoartei cerebeloase
- Celulele Fananas nu parasesc stratul ganglionar
b) astrocite lamelare - se gasesc in stratul granular
c) astrocitele netede - mai frecvente in straturile molecular si granular
B. Oligodendrocitele mai numeroase in stratul granular, dincolo de care incepe mielinizarea.
3. DINAMICA CORTEXULUI CEREBELOS
- Inputul cerebelos este reprezentat de fibrele agatatoare si musciforme.
- Fiecare fibra agatatoare stabileste sinapse excitatorii cu un singur neuron Purkinje
- Primul nivel de dispersie este reprezentat de glomerulul cerebelos al stratului granular
- Al doilea nivel de dispersie se realizeaza in stratul molecular
- inputul cerebelos reprezentat de fibrele agatatoare sau musciforme glutamatergice, este excitator si are drept
tinta neuronul Purkinje.
- Outputul scoartei cerebeloase se realizeaza prin intermediul axonilor neuronilor Purkinje

Sub 46 – Nucleii cerebelului

In profunzimea substantei albe a cerebelului, de o parte si de alta a liniei mediane, se gasesc din exterior spre
interior urmatorii nuclei:
a) NUCLEUL FASTIGIAL - se gaseste in profunzimea vermisului, deasupra plafonului V4
b) NUCLEUL GLOBOS, situat lateral, este format din doua-trei mase celulare mici.
c) NUCLEUL EMBOLIFORM este plasat in hilul nucleului dintat si impreuna cu nucleul globos formeaza
nucleul interpositus.
d) NUCLEUL DINTAT (oliva cerebeloasa), cel mai voluminos, este plasat in profunzimea emisferelor si are
forma unei pungi plisate asemanatoare, in sectiune transversala, olivei bulbare.
AFERENTELE NUCLEILOR CEREBELOSI
- Principala aferenta este reprezentata de axonii neuronilor Purkinje
- axonii din scoarta vermisului se proiecteaza in nucleii fastigiali, cei ai paravermisului in nucleii interpositus,
iar cei ai zonelor laterale, in nucleii dintati.
- Toate aferentele corticale sunt GABA-ergice, inhibitorii.
EFERENTELE NUCLEILOR CEREBELOSI
- reprezentate de fibre de proiectie care prin intermediul pedunculilor cerebelosi, ii conecteaza cu celelalte
segmente ale nevraxului.
- Alte fibre de proiectie, cu originea in scoarta arhicerebelului, sunt destinate nucleilor vestibulari si reprezinta
singurele eferente ale cerebelului care nu au originea in nucleii centrali.

Sub 47 – Aferentele cerebelului

FIBRELE VESTIBULOCEREBELOASE
Se clasifica in primare si secundare, in functie de originea lor.
- Fibrele vestibulocerebeloase primare sunt reprezentate de axonii neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa,
patrund in bulb si formeaza fasciculul vestibulocerebelos direct, care se proiecteaza ipsilateral in nodulus, uvula
si floculus.
- Fibrele vestibulocerebeloase secundare sunt reprezentate de axoni ai neuronilor din nucleii vestibulari caudali
si mediali. Ele se termina bilateral in nodulus si uvula.
Toate fibrele vestibulocerebeloase ajung la cerebel prin corpul juxtarestiform.
FIBRELE SPINOCEREBELOASE
- Intra in alcatuirea tracturilor spinocerebelos dorsal, spinocerebelosventral, cuneocerebelos si spinocerebelos
rostral.
- conduc sensibilitatea proprioceptiva inconstienta
- Cele patru tracturi se termina in jumatatea ipsilaterala a cerebelului proiectandu-se somatotopic pe vermisul si
paravermisul lobului anterior, pe piramida, uvula si segmentul paravermian al lobulului gracilis.
FIBRELE TRIGEMINOCEREBELOASE
- Sunt reprezentate de axoni ai neuronilor din complexul nuclear trigeminal.
- Ele pot fi:
• primare, cu originea in nucleul mezencefalic. Ajung la cerebel pe calea PCS
• secundare, care provin din ceilalti nuclei trigeminali si iau calea PCI
- Fibrele trigeminocerebeloase se termina in culmen, folium si declive, lasand colaterale in nucleii emboliform
si dintat.
- conduc sensibilitatea proprioceptiva inconstienta
FIBRELE OLIVOCEREBELOASE
- reprezentate de axonii neuronilor din complexul olivar inferior.
- Dupa ce se incruciseaza in bulb, se termina sub forma fibrelor agatatoare pe segmentele initiale, netede, ale
dendritelor neuronilor Purkinje.
FIBRELE RETICULOCEREBELOASE
- reprezentate de axoni ai neuronilor formatiei reticulate bulbare
- se angajeaza prin pedunculul cerebelos inferior si se proiecteaza ipsilateral pe scoarta vermisului lobului
anterior, piramidei si uvulei si pe cea lobulului paramedian (digastric)
- unele se termina in stratul granular ca fibre musciforme, iar altele ajung in stratul molecular, unde se bifurca in
"T".
FIBRELE COERULEOCEREBELOASE
- Sunt noradrenergice, au efect excitator si fac sinapsa cu corpul neuronilor Purkinje existenti numai in scoarta
vermisului si lobulului floculus.
FIBRELE TECTOCEREBELOASE
- originea in coliculii cvadrigemeni, in special in cei superiori.
- ele ajung la cerebel prin PCS si se proiecteaza pe scoarta vermisului si paravermisului lobului anterior, declive
si lobulul simplex (patrulater posterior), folium, tuber si piramida
- reprezinta calea directa de proiectie cerebeloasa a stimulilor vizuali si auditivi.
FIBRELE CORTICOPONTOCEREBELOASE
- originea in scoarta celor patru lobi ai emisferului cerebral si se termina in nucleii pontini homolaterali
- Axonii neuronilor din nucleii pontini incruciseaza linia mediana si, prin pedunculii cerebelosi mijlocii, se
proiecteaza pe scoarta cerebeloasa cu exceptia lobului floculonodular si lingulei.

Sub 48 – Eferentele cerebelului

Sunt reprezentate de:
A. AXONII NEURONILOR PURKINJE
- provin din lobul floculonodular, zona adiacenta a uvulei si lingula
- formeaza tractul cerebelovestibular, ia calea PCI si se termina in nucleii vestibulari homolaterali.
B. AXONII NEURONILOR DIN NUCLEII CEREBELOSI
NUCLEII FASTIGIALI
- Axonii neuronilor cu originea in segmentul rostral al nucleului formeaza fasciculul fastigiobulbar direct, care
patrunde in bulb prin corpul juxtarestiform homolateral si fac sinapsa in nucleul vestibular superior, in partea
dorsala a celui lateral si in formatia reticulata.
- Axonii neuronilor cu originea in segmentul caudal incruciseaza linia mediana in cerebel, formeaza fasciculul
uncinat Russell.
In traiectul lor, acesti axoni dau colaterale pentru coliculii cvadrigemeni superiori, nucleul comisurii albe
posterioare si nucleii ventral lateral si posterolateral ai talamusului.
NUCLEII DINTAT SI INTERPOSITUS
- Axonii neuronilor din acesti nuclei intra in structura pedunculilor cerebelosi superiori, se incruciseaza in
tegmentumul mezencefalic formand decusatia Wernekink si se indreapta spre nucleul rosu (fibre
cerebelorubrice) si spre talamus (fibrele cerebelotalamice)
- Fibrele cerebelorubrice sunt reprezentate de axonii neuronilor din nucleul interpositus
- Fibrele cerebelotalamice sunt reprezentate de axoni ai neuronilor din nucleul dintat
- Un numar redus de fibre ascendente se termina in substanta cenusie periapeductala, nucleii nervilor
oculomotor si abducens, nucleii ventral anterior al talamusului

Sub 49 – Ventriculul IV cerebral

-este cuprins intre fata posterioara a bulbului si puntii care ii formeaza planseul, si cerebel impreuna cu cele
doua valuri medulare care ii formeaza plafonul
-are forma rombica
-prezinta doi pereti, patru margini si patru unghiuri
PERETELE ANTERIOR (planseul)
- este reprezentat de fosa romboida
-este format din doua triunghiuri suprapuse baza in baza
- triunghiul superior pontin este orientat cu varful in sus, iar cel inferior bulbar cu varful in jos, varful fiind
acoperit de o lama nervoasa transversala numita obex
-axul lung al fosei romboide este strabatut de sulcus medialis care o imparte in doua jumatati simetrice dreapta
si stanga
-la randul ei fiecare jumatate este impartita de un sant limitant intr-o arie laterala si o arie mediala
-aria laterala se numeste arie vestibulara deoarece in profunzimea ei se gasesc nuclei vestibulari si la partea ei
laterala prezinta tuberculul acustic care corespunde nucleilor cohleari
-aria mediala ia aspectul unui mic triunghi numit trigonul hipoglosului deoarece in profunzimea sa se gaseste
extremitatea rostrala a nucleului acestui nerv
-lateral trigonului hipoglosului, intre acesta si aria vestibulara se gaseste trigonul nervului vag, in profunzimea
caruia se gasesc: extremitatea rostrala a nucleului dorsal al vagului, nucleul salivar inferior si nucleul solitar
-trigonul vagal prezinta la portiunea caudala aria postrema
-la extremitatea rostrala a sulcusului limitans se gaseste locus ceruleus
PERETELE POSTERIOR (plafonul)
- este format din doua versante inclinate care se unesc pe fata anterioara a cerebelului si formeaza un unghi
numit fastigium
- prez 3 portiuni: una inf-infracerebeloasa, una mij-cerebeloasa si una sup-supracerebeloasa
a) Portiunea infracerebeloasa este subtire, formata din ependimul ventricular dublat pe fata sa posterioara de
panza coroidiana inferioara
- ependimul acopera triunghiul bulbar al fosei romboide
- panza coroidiana inferioara este o prelungire a piei mater care se invagineaza intre ependimul ventricular si
fata inferioara a cerebelului
- panza coroidiana este alc din doua foite intre care se gaseste LCR si plexurile coroide ale V4
b) Portiunea cerebeloasa corespunde fetei anterioare a cerebelului unde trimite un fund de sac cu varful spre
cerebel numit fastigium
c) Portiunea supracerebeloasa este formata de cei doi pedunculi cerebelosi superiori uniti intre ei prin valul
medular superior
MARGINILE ventriculului IV sunt in numar de 4:
- doua supero-externe date de liniile de unire a pedunculilor cerebelosi superiori si marginea fetei dorsale a
puntii
- doua infero-externe date de pedunculii cerebelosi inf, la locul de unire cu membrana ependimara.
UNGHIURILE ventriculului IV:
- unghiul superior corespunde orificiului de deschidere a apeductului mezencefalic
- unghiul inferior in care se deschide canalul ependimar
- unghiurile laterale care sunt limitate anterior de fata posterioara a pedunculilor cerebelosi inferiori, posterior
de lingula si de floculusul cerebelos.

Sub 50 – Configuratia exterioara a talamusului

- structură diencefalică simetrică, voluminoasă, ovoidală
- i se descriu 4 feţe şi doi poli.
FATA DORSALĂ
- limitată medial de stria medularis (habena) şi lateral de nucleul caudat
- acoperită de o lamă fină de substanţă albă, stratum zonale, şi este străbătută oblic de şanţul coroidian, care
începe deasupra orificiului Monro şi se termină în partea laterală a pulvinarului.
- sanţul coroidian împarte faţa dorsală a talamusului într-o zonă laterală, ventriculară şi o zonă medială în raport
cu elementele plafonului ventriculului al III-lea, diencefalic.
FAŢA VENTRALĂ
- corespunde rostrocaudal zonelor de tranziţie spre hipotalamus, subtalamus şi tegmentumul mezencefalic
FAŢA LATERALĂ
- acoperită de un strat subţire de substanță albă, lama medulară externă. Între aceasta şi capsula internă se
găseşte nucleul reticulat lateral al talamusului
FATA MEDIALĂ
- cuprinsă între stria medulară şi şanţul hipotalamic
- formează segmentul superior al peretelui lateral al ventriculului III
- feţele mediale sunt unite prin adhesio interthalamica
EXTERMITATEA ROSTRALĂ (polul anterior)
- delimitează împreună cu coloana anterioară a fornixului orificiul Monro, prin care trec plexurile coroide şi
prin care ventriculii laterali comunică cu ventriculul III
EXTERMITATEA CAUDALĂ (polul posterior)
- mai voluminoasă şi se numeşte pulvinar. Lateral şi ventral față de acesta, se găsesc corpii geniculaţi medial şi
lateral ai metatalamusului.

Sub 51 – Structura talamusului – nucleii talamusului

STRUCTURA TALAMUSULUI
- lama medulară internă la extremitatea anterioară delimiteaza nucleii anteriori.
- lama medulară internă se bifurcă limitând nucleii intralaminari, şi se termină pe fata medială, lasând lateral şi
dorsal nucleii posteriori.
- in lungul feţei mediale, sub ependimul ventricular, se găsesc nucleii liniei mediane. Pe fata laterală, în afara
lamei medulare externe, se găsec nucleii reticulaţi.
Nucleii talamusului
1. NUCLEII LATERALI
- cel mai voluminos grup nuclear şi se organizează în două subgrupe:
• Subgrupul ventral
- ocupă partea ventrală a talamusului lateral
- alcătuit din nucleii ventral anterior, ventral lateral şi ventral posterior
- nucleul ventral posterior este constituit din patru subnuclei: posteromedial, posterolateral, posterosuperior,
postero-inferior.
• Subgrupul lateral
- situat dorsal fată de cel ventral
- conține nucleul lateral dorsal, în pozitie rostrală în raport cu nucleii anteriori, și nucleul lateral posterior
2. NUCLEII MEDIALI
- ocupă spaţiul dintre lama medulară internă şi faţa ventriculară a talamusului
- semnificație majoră la om are nucleul mediodorsal
3. NUCLEII ANTERIORI
- situaţi în bifurcarea anterioară a lamei medulare interne
- aceştia sunt: anterior ventral, anterior medial şi anterior dorsal
4. NUCLEII POSTERIORI
- reprezentaţi de pulvinar cu subgrupele oral, medial, lateral şi inferior şi nucleus posterior thalami (complexul
posterior, zona posterioară).
5. NUCLEII LINIEI MEDIANE
- situaţi pe fata medială a talamusului, sub ependimul ventriculului al III-lea
- reprezentaţi de nucleii paraventricular, reuniens, paratenial şi romboidal.
6. NUCLEII INTRALAMINARI
- situaţi între fibrele lamei medulare interne
- reprezentaţi de nucleii: centromedian, parafascicular, central medial, central lateral şi paracentral.
7. NUCLEII RETICULAȚI
- insule celulare situate între lama medulară externă şi capsula internă, alcătuind împreună nucleul reticulat al
talamusului.
- Acest complex nuclear nu are legături anatomice sau funcţionale cu formaţia reticulată a trunchiului cerebral.
Conexiunile functionale ale nucleilor talamusului
- nucleii talamici sunt interconectaţi cu scoarţa cerebrală prin proiecțiile talamocorticale
- ei reprezintă relee prin care informaţiile senzitivo-senzoriale ajung pe scoarță, cu excepţia căii olfactive şi a
sistemelor corticale modulatorii extratalamice.
Sub 52 – Nucleii talamici cu functii motorii si nucleii de releu ai cailor senzitivosenzoriale
NUCLEI CU FUNCȚII MOTORII
NUCLEUL VENTRAL ANTERIOR (VA)
- este format din două porțiuni:
• parvocelulară, aferentă
• magnocelulară, cu rol eferent.
NUCLEUL VENTRAL LATERAL (VL)
- alcătuit din trei subgrupe nucleare:
• pars oralis (VLo)
• pars caudalis (VLc)
• pars medialis (VLm).
NUCLEUL CENTROMEDIAN (CM)
NUCLEI DE RELEU AI CĂILOR SENZITIVO-SENZORIALE
NUCLEUL VENTRAL POSTEROLATERAL
- alcătuit din:
• pars oralis (VPLo), care aparţine "ariei x"
• pars caudalis (VPLc), care primeşte aferente de la lemniscusul medial, tracturile spinotalamice
şi cervicotalamic.
NUCLEUL VENTRAL POSTEROMEDIAL (VPM)
- situat între nucleul VPL şi CM
- el este alcătuit din:
• o parte principală, care ocupă cea mai mare parte a sa,
• o parte parvocelulară, situată la nivelul cornului medial.
NUCLEUL VENTRAL POSTEROINFERIOR (VPI)
- situat între nucleii VPL şi VPM, ventral fată de aceştia.
COMPLEXUL NUCLEAR TALAMIC POSTERIOR (PO)
- alcătuit din patru grupe nucleare:
• suprageniculat
• limitans
• posterior
• ventrocaudal parvocelular Hessler.

Sub 53 – Nucleii talamici cu conexiuni limbice si nucleii de asociatie

NUCLEII CU CONEXIUNI LIMBICE
NUCLEII ANTERIORI
- situaţi în bifurcarea anterioară a lamei medulare interne, mai aproape de fata dorsală a talamusului, aceştia
sunt:
• anterior ventral,
• anterior medial
• anterior dorsal.
NUCLEUL MEDIODORSAL (MD)
- ocupa partea mediala a talamusului, intre lama medulara interna si ependimul peretelui lateral al ventriculului
III
- are 3 subgrupe nucleare:
• magnocelular (MDmc), situat rostral
• parvocelular (MDpc), situat caudal
• paralaminar (MDpl)
NUCLEUL LATERAL DORSAL (LD)
NUCLEII DE ASOCIAȚIE
PULVINARUL
- este alcătuit din patru subgrupe nucleare:
• pars oralis, localizată între nucleii VPL şi CM
• pars inferior, situată ventral între corpii geniculaţi medial şi lateral
• pars medialis, care ocupă jumătatea medială a pulvinarului
• pars lateralis, care se extinde de-a lungul lamei medulare externe.
NUCLEUL LATERAL POSTERIOR

Sub 54 – Nucleii talamici conectati cu formatia reticulata a trunchiului cerebral

NUCLEII LINIEI MEDIANE
NUCLEII INTRALAMINARI ROSTRALI
- reprezentati de:
• nucleul paracentral (PC)
• central lateral (CL)
• central medial (CM).
NUCLEUL RETICULAT LATERAL

Sub 55 – Metatalamusul
- reprezentat de corpii geniculaţi medial şi lateral, situați la extremitatea caudală a talamusului
- uniţi cu coliculii cvadrigemeni inferior şi superior, respectiv prin braţele conjunctivale (brachium) inferior şi
superior.
CORPUL GENICULAT MEDIAL (CGM)
- releul talamic al căii auditive
- alcătuit din trei nuclei:
a) Nucleul ventral
- se întinde pe toată lungimea CGM
- eferențele formează radiaţiile acustice (fibrele geniculotemporale), care se termină în aria auditivă primară 41
b) Nucleul dorsal
- cel mai important este nucleul suprageniculat.
- aferenţele provin din aria tegmentală laterală
c) Nucleul medial
- structură magnocelulară
- primeşte aferente de la coliculul inferior, tegmentumul lateral şi măduva spinării.
Eferențele nucleilor dorsal şi medial se proiectează în cortexul auditiv secundar, ariile 42 şi 22.
CORPUL GENICULAT LATERAL (CGL)
- releul talamic al căii vizuale
- alcătuit din doi nuclei:
a) Nucleul dorsal
- are structura laminara si este format din şase straturi neuronale (laminele 1-6
- Aferențele nucleului dorsal sunt reprezentate de tractul optic.
- CGL primeşte imaginile din hemicâmpul vizual opus.
- Eferențele nucleului dorsal sunt reprezentate de tractul geniculocalcarin, care se termină pe cortexul striat în
aria 17.
b) Nucleul ventral (pregeniculat)
- primeşte aferente din tractul optic, coliculul superior şi pretectum.
- eferenţele spre nucleii subcorticali şi este implicat în integrarea vizuomotorie.

Sub 56 – Configuratia exterioara a hipotalamusului

- componenta diencefalului implicată în activitatea viscerală, endocrină, în homeostazie şi, în corelaţie cu
sistemul limbic, în comportamentul afectiv şi emoţional.
- formează planşeul V3, întinzându-se transversal între cele două şanţuri hipotalamice.
- În sens anteroposterior, i se descriu trei zone:
• periventriculară
• medială
• laterală
- prezintă o față ventrală extraventriculară şi o față dorsală, ventriculară
- lateral este limitat de linia convenţională care uneşte marginea laterală a tractului optic cu marginea
inferomedială a talamusului
FAŢA VENTRALĂ
- încadrată în rombul optopeduncular, limitat anterolateral de chiasma şi tracturile optice şi posterolateral de
fetele interne ale pedunculilor cerebrali
- i se descriu:
• o zonă anterioară, supra-optică
• pars chiasmatica, situată deasupra chiasmei optice
• tuber cinereum, (pars tuberalis), de pe care se desprinde tija hipofizară
• o zonă posterioară, reprezentată de corpii mamilari, pars mammillaris.
FAŢA DORSALĂ
- prezintă doi versanţi uniți ventral pe linia mediană, la nivelul infundibulului
- limite:
•rostral de lamina terminalis şi comisura albă anterioară
•dorsal de şanţul hipotalamic, care îl separă de talamus
•caudal, de linia convenţională care uneşte comisura albă posterioară cu marginea posterioară a corpilor
mamilari.
- lateral, hipotalamusul se continuă cu structurile învecinate fără o demarcație precisă.
- Substanţa nenumită, nucleii şi bandeleta diagonală a spatiului perforat anterior, marginea medială a capsulei
interne, pallidusul şi ansa lenticulară corespund hipotalamusului anterior, iar capsula internă şi subtalamusul
corespund hipotalamusului posterior.

Sub 57 – Nucleii hipotalamusului

NUCLEII ANTERIORI - situaţi antero-superior chiasmei optice şi se împart în două subgrupe.
a) NUCLEII REGIUNII PREOPTICE- situaţi subependimar, în partea rostrală a V3:
• nucleul periventricular
• nucleul medial
• nucleul lateral
b) NUCLEII REGIUNII SUPRA-OPTICE - situați sup chiasmei optice şi sunt reprezentaţi de:
• nucleul supra-optic
• nucleul paraventricular
• nucleul hipotalamic anterior,
• nucleul suprachiasmatic
NUCLEII MIJLOCII- corespund regiunii tuberale şi sunt reprezentaţi de:
• nucleul ventromedial
• nucleul dorsomedial
• nucleul arcuat
• nucleul hipotalamic posterior
NUCLEII POSTERIORI - corespund regiunii mamilare. Fiecare corp mamilar prezintă trei nuclei:
• mamilar lateral
• mamilar intercalat
• mamilar medial
NUCLEII LATERALI
- ocupă zona laterală a hipotalamusului şi se extind între nucleul preoptic lateral şi formaţia reticulată a
mezencefalului.
Sub 58- Conexiunile hipotalamusului cu hipofiza si retina
CONEXIUNILE CU HIPOFIZA
- se realizează prin tracturile supraopticohipofizar, tubero-infundibular şi sistemul venos port
hipotalamohipofizar.
- Tractul supra-opticohipofizar este reprezentat de axonii neuronilor din nucleii supraoptic și paraventricular
care intră în alcătuirea tijei hipofizare şi ajung în hipofiza posterioară.
- nucleul supra-optic secretă vasopresina (ADH), iar nucleul paraventricular oxitocina.
- Tractul tuberohipofizar este reprezentat de axonii nucleului arcuate care transportă factorii de eliberare
(facilitanți sau inhibitori) ai hormonilor tropi hipofizari sub forma granulelor de neurosecreţie.
- Sistemul venos port hipotalamohipofizar. Hipofiza este vascularizată de arterele hipofizare care aparţin
sistemului carotidian.
CONEXIUNILE CU RETINA
- reprezentate de fibrele retinohipotalamice, care iau calea nervului optic şi, la nivelul chiasmei, pătrund în
hipotalamusul anterior, proiectându-se bilateral în nucleii suprachiasmatici
- Alte fibre traversează aria preoptică şi fac sinapsă în nucleii paraventriculari
- Pe aceste căi nucleul suprachiasmatic primeşte stimulii luminoşi de la retină şi are rol de pacemaker în
stabilirea ritmurilor circadiene.

Sub 59- Conexiunile hipotalamusului cu sistemul limbic, talamusul, trunchiul cerebral si maduva spinarii
si conexiuni interhipotalamice
CONEXIUNILE CU SISTEMUL LIMBIC
- se realizeaza intre hipotalamus si nucleul amigdalian, fibre ce intra in structura fornixului care este principala
cale prin care impulsurile olfactive ajung la hipotalamus
CONEXIUNILE CU TALAMUSUL
- Hipotalamusul anterior primeşte aferente de la nucleii liniei mediane şi intralaminari.
- Prin intermediul fasciculului mamilotalamic, nucleii corpului mamilar sunt conectați în dublu sens cu nucleii
anteriori ai talamusului
CONEXIUNILE CU TRUNCHIUL CEREBRAL ŞI MĂDUVA SPINĂRII
- Majoritatea acestor conexiuni se realizează în dublu sens şi iau calea unor fascicule comune:
•Fasciculul median al telencefalului
•Fasciculul mamilotegmental
•Fasciculul longitudinal dorsal (Schütz)
•Fasciculul hipotalamospinal
CONEXIUNILE INTERHIPOTALAMICE
- reprezentate de un cotingent redus de fibre proprii cu valoare comisurală (Ganser), care unesc nucleii
hipotalamici simetrici
- restul fibrelor comisurale trec doar prin hipotalamus şi unesc nucleii lenticulari (comisura Meynert) sau nucleii
subtalamici şi zona incerta (comisura lui Forel).

Sub 60 – Functiile hipotalamusului: controlul functiilor vegetative, termoreglarii, reglarii

metabolismului hidric si ingestiei de alimente
- hipotalamusul anterior are în special funcţii parasimpatice, în timp ce hipotalamusul posterior reglează
funcţiile simpatice
CONTROLUL FUNCȚIILOR VEGETATIVE
- stimularea hipotalamusului anterior determină bradicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, bradipnee,
miozis, intensificarea motilității parietale gastrointestinale şi vezicale.
- stimularea regiunilor posterioară si laterală ale hipotalamusului determină midriază, piloerecţie, tahicardie,
vasoconstricţie, hipertensiune arterială, tahipnee, inhibiţia motilităţii parietale gastrointestinale şi vezicale,
creşterea concentrației adrenalinei în sânge
CONTROLUL TERMOREGLĂRII
- zona posterolaterală a hipotalamusului conţine centri termogenezei, care intră în acţiune atunci când
temperatura organismului tinde să scadă. Răspunsul termogenetic se manifestă prin vasoconstrictie periferică,
tahicardie, cresterea activităţii somatomotorii, până la declanşarea frisonului termic.
- zona anterioră a hipotalamusului contine centrii termolizei, care sunt sensibili la creşterea temperaturii
mediului intern. Răspunsurile termolitice se manifestă prin vasodilataţie periferică, transpirație profuză,
tahipnee şi scăderea activităţii somatomotorii.
- Distrugerea hipotalamusului sau a acestei zone conduce, între altele, şi la imposibilitatea menţinerii constante
a temperaturii corpului.
CONTROLUL REGLĂRII METABOLISMULUI HIDRIC
- Centrul reglării hipotalamice este reprezentat de nucleii supraoptic şi paraventricular ce recepționează
modificările volumului şi concentraţiei sanguine astfel hipovolemia şi hemoconcentraţia determină creşterea
secreţiei de ADH, în timp ce hemodiluţia şi hipervolemia au efect invers.
- Hiposecreţia de ADH determină diabetul insipid, caracterizat prin ingestia unor mari cantităţi de apă şi
eliminarea unor cantităţi echivalente de urină hipotonă.
- Hipersecreţia de ADH apare în urma pierderilor masive de lichide şi se manifestă prin oligurie şi creşterea
concentraţiei urinare.
-Stimularea nucleului supraoptic produce "sete" excesivă.
CONTROLUL REGLĂRII INGESTIEI DE ALIMENTE
- Nucleul ventromedial este considerat "centrul saţietății" şi distrugerea sa produce hiperfagie, întreţinuta de
lipsa senzaţiei de saţietate şi obezitate consecutivă.
- Aria laterală a hipotalamusului conţine "centrul alimentației". Distrugerea sa determină afagia, însoţită
frecvent şi de adipsie.

Sub 61 – Functiile hipotalamusului: controlul reglarii activitatii endocrine, controlul

activitatilor sexuale, starilor emotionale, rolul hipotalamusului in memorie si in mentinerea
ritmului circadian
CONTROLUL ACTIVITĂŢII ENDOCRINE
- Prin conexiunile nervoase şi vasculare, hipotalamusul realizează cu hipofiza o unitate funcţională care îşi
exercită controlul asupra întregului sistem endocrin.
CONTROLUL ACTIVITĂŢII SEXUALE
- Hipotalamusul conţine centri care îşi exercită acţiunea prin intermediul axului hipotalamo-hipofizo-gonadal.
- nucleul arcuat şi aria preoptică, ai căror neuroni au organizare "feminină" secretă ciclic factorii eliberatori ai
hormonilor gonadotropi care, la un organism genetic feminin, determină eliberarea ciclică a FSH şi LH din
adenohipofiza, reglează ciclul menstrual, secreţia de estrogeni şi progesteron şi ovulaţia.
- aria preoptică a hipotalamusului se organizează după "modelul masculin", caracterizat printr-o secreţie
continuă şi constantă a factorilor de eliberare a hormonilor gonadotropi.
-leziunile mixte hipotalamo-hipofizare pot fi asociate cu excesul de prolactină (amenoree-galactoree), STH
(acromegalie), ACTH (sindrom Cushing).
- Dopamina inhibă secreţia de prolactină pe calea sistemului port hipotalamobipofizar.
CONTROLUL STĂRILOR EMOȚIONALE
- datorita conexiunilor cu sistemul limbic stimularea ariei laterale a hipotalamusului determina manifestari de
tipul lupta-fuga
- stimularea nucleului ventromedial produce accentuarea comportamentului agresiv ("falsă furie"), care dispare
la încetarea stimulării.
ROLUL HIPOTALAMUSULUI ÎN MEMORIE
- prin conexiunile sale cu talamusul, sistemul limbic şi lobul prefrontal, hipotalamusul este implicat în
mecanismele memoriei
- la pacienţii cu sindrom Korsakoff, care prezintă şi leziuni ale corpilor mamilari, apar halucinații vizuale,
dezorientare temporospațială şi pierderea memoriei
ROLUL HIPOTALAMUSULUI ÎN MENȚINEREA RITMULUI CIRCADIAN
- nucleul suprachiasmatic, pacemakerul ritmului circadian, daca este lezat se produc perturbari ale ritmului
somn-veghe.
- Narcolepsia este caracterizată prin accese de somn profund izolate sau asociate cu cataplexia
- Hipersomnia, somn profund de durată variabilă, poate fi paroxistică în accese sau de lungă durată (zile,
săptămâni) întreruptă de perioade de veghe scurte, în care bolnavul este agitat, incoerent şi se alimentează
excesiv (sindrom Kleine-Levin).
- Tulburările ritmului circadian se pot manifesta şi prin insomnie, inversarea ritmului somnveghe sau stări
letargice.
Sub 62 – Subtalamusul
- situat ventral faţă de talamus, medial faţă de capsula internă, lateral şi caudal faţă de hipotalamus.
- Se mai numeşte şi talamus ventral, iar în structura sa intră nuclei şi substanţă albă.
NUCLEII SUBTALAMUSULUI
• Nucleul subtalamic (Luys)
- localizat pe faţa internă a porţiunii pedunculare a capsulei interne
- Aferențele provin de la cortexul motor, premotor şi prefrontal, talamus
- Eferențele se îndreaptă spre ambele segmente ale pallidusului şi spre substanța neagră.
•Zona incerta
- bandă îngustă de substanţă cenuşie situată sub fața ventrală a talamusului, între fasciculele talamic (câmpul H1
Forel) şi lenticular (câmpul H2 Forel)
- primeşte fibre de la cortexul prefrontal
- conectată cu organul subfornical şi hipotalamusul anterior, fiind implicată în reglarea ingestiei de lichide.
• Nucleii câmpului lui Forel (nucleul reticular subtalamic)
- reprezentaţi de insule neuronale situate în aria prerubrică, diseminate printre fibrele fasciculelor talamic şi
lenticular.
SUBSTANȚA ALBĂ A REGIUNII SUBTALAMICE
- reprezentată de eferențele nucleilor bazali, fibre cerebelotalamice, nigrotalamice, strionigrice şi nigrostriate. În
drumul lor spre talamus iau calea următoarelor fascicule:
• ansa lenticulară
• fasciculul lenticular (câmpul H2 Forel)
• fasciculul talamic (câmpul H1 Forel)
• fasciculul subtalamic
• fibrele comisurale

Sub 63 – Epitalamusul
Este format din:
• glanda epifiză,
• trigonul habenular,
• stria medullaris,
• comisura albă posterioară.
GLANDA EPIFIZĂ (GLANDA PINEALĂ)
Configurație exterioară
- glandă endocrină ataşată segmentului posterior al plafonului ventriculului al III-lea.
- forma unui con de pin turtit cu baza anterior, spre cavitatea ventriculară
- împartita într-o lamă inferioară, în care se găseşte comisura albă posterioară, şi una superioară care conţine
comisura interhabenulară.
FAŢA DORSALĂ participă la delimitarea porţiunii mediane a fantei cerebrale Bichat
FAŢA VENTRALĂ între cei doi coliculi superiori (patul epifizei).
CIRCUMFERINŢA si VÂRFUL vin în raport cu marginea anterioară a cortului cerebelului
- glanda este acoperită pe întreaga suprafaţă de pia mater.
- Epifiza este ataşată de structurile diencefalice prin trei perechi de pedunculi.
Pedunculul anterior (stria medullaris) urmează marginea medială a talamusului şi se termină în aria septală.
Pedunculul mijlociu se îndreaptă lateral spre pulvinar.
Peduncul inferior, mai subtire, trece înaintea comisurii albe posterioare şi se termină în talamus.
Structura epifizei
- la periferie glanda este acoperită de o capsulă de origine pială
- parenchimul glandei este reprezentat de pinealocite şi celule gliale.
• Pinealocitele reprezintă elementul secretor, propriu al parenchimului.
• Celulele gliale, reprezentate în special de astrocyte care reprezinta elementul celular predominant al
pedunculilor epifizari.
VASCULARIZAŢIA epifizei este asigurată de 1-2 artere epifizare, provenite din arterele ciliare posterioare.
Venele epifizare se varsă in vena cerebri magna.
INERVAȚIA este asigurată de fibre postganglionare noradrenergice
FUNCTIILE EPIFIZEI
- reglarea activitatii hipofizei, pancresului endocrine, paratiroidelor, suprarenalei si gonadelor.
- Activitatea sa secretorie este determinată de stimulii luminoşi receptionaţi la nivelul retinei.
- Principalul hormon al glandei este melatonina care este secretată în sânge şi în LCR, ajungând astfel la
celulele ţintă. Ea scade secreţia hormonilor gonadotropi hipofizari
- Glanda pineală este cel mai activă în întuneric
TRIGONUL HABENULAR
- zona delimitată inferior de coliculul superior şi pedunculul mijlociu al epifizei, lateral de pulvinar şi medial de
pedunculul anterior al epifizei (stria medullaris). În aria sa proemină nucleul habenular (habenula)
- alcătuit din 2 nuclei, medial şi lateral care primesc aferente prin stria medullaris.
- Eferenţele formează fasciculul retroreflex Meynert, ce se termină în nucleul interpeduncular
STRIA MEDULLARIS
- bandă de substanță albă care urmează marginea internă a talamusului până la nivelul ariei septale
- conţine fibre care provin de la nucleii ariei septale şi nucleii anteriori ai talamusului
COMISURA ALBĂ POSTERIOARĂ
- situată în lama inferioară a glandei epifize
- proemină în cavitatea ventriculului al III-lea
Nucleii comisurii posterioare aparţin grupului oculomotor accesor şi sunt:
• nucleul interstitial
• nucleii comisurii posterioare
• unii nuclei pretectali
• nucleii extremităţii craniale ai substanței cenuşii periapeductale.

Sub 64 – Ventriculul III cerebral (diencefalic)

- reprezinta lumenul diencefalului
- este situat intre cei 2 nuclei talamici, deasupra hipotalamusului si inferior fornixului si valului
coroidian superior
- comunica cu ventriculii laterali prin orificiile interventriculare si cu V4 prin apeductul mezencefalic
- forma de palnie, turtita transversal, cu baza in sus, peretii laterali fiind foarte apropiati
- prezinta 2 pereti laterali, 2 margini, baza si varf.
1. PERETII LATERALI
- santul hipotalamic (sulcus limitans al lui Monroe) il imparte in 2 etaje:
a) superior talamic, corespunzator celor 2/3 anterioare ale fetei mediale a talamusului ce prezinta inconstant
comisura intertalamica (adesio intertalamica) in centru
b) inferior hipotalamic, corespunzator regiunii infundibulo-tuberiene a hipotalamusului.
- forma triunghiulara cu varful in jos numit infundibulum
- in profunzime, strabatut de columna anterioara a fornixului care se indreapta spre corpul mamilar
2. MARGINEA ANTERIORA de sus in jos prezinta:
- columnele anterioare ale fornixului
- comisura alba anterioara, trece transversal inaintea columnelor fornixului delimitand cu acestea un diverticul
al ventriculului III
- lama terminala, subtire de substanta alba care reprezinta crestetul telencefalului
Uneste rostrumul corpului calos de chiasma optica, impreuna cu care delimiteaza un alt fund de sac al
ventricului III, numit recesul supraoptic
- chiasma optica si substanta cenusie a versantului anterior al tuberului
3. MARGINEA POSTERIOARA prezinta de sus in jos:
- baza glandei epifize, la care ventriculul III trimite un fund de sac numit recesul epifizar
- comisura alba posterioara
- orificiul superior al ductului mezencefalic
- substanta alba a pedunculilor cerebrali
- substanta cenusie a spatiului perforat posterior
- corpul mamilar si versantul posterior al tuberului
4.VARFUL
- se afla la unirea celor 2 margini si patrunde in tulpina hipofizara formand un diverticul al ventriculului III
numit infundibulum.
5. BAZA (plafonul)
- formata din membrana ependimara diencefalica deasupra careia se aseaza o panza coroidiana superioara si
corpul fornixului
Membrana ependimara reprezinta peretele dorsal al diencefalului, redus la stadiul de ependim.
Panza coroidiana superioara este o prelungire a piei mater, invaginata la nivelul fisurii cerebrale transverse si
asezata deasupra membranei ependimare.
Deasupra panzei coroidiene superioare se gaseste corpul fornixului si apoi corpul calos.

Sub 65 – Fata laterala a emisferului cerebral

-priveste spre calota craniana si la niv ei se gasesc 3 fisuri sau scizuri
A. FISURA LATERALA SAU SCIZURA LUI SYLVIUS
- este prima care apare pe creierul embrionului si este cea mai lunga si mai profunda fisura a emisferului
-incepe pe fata inferioara a acestuia in unghiul extern al spatiului perforat anterior
-prez doua portiuni:
*o port pe fata inferioara a emisferului numita valecula care separa lobul orbitar de cel
temporo-occipital
*o port pe fata laterala numita fosa sylviana care separa lobul temporal de lobul frontal si cel parietal
-pe marginea superioara a scizurii se gaseste un opercul frontal si unul parietal. La nivelul lor sunt proiectate
aria motorie si senzitiva a capului
-pe marginea inferioara se gaseste operculul temporal
-acesti operculi mascheaza insula (sau lobul insulei) care este situata in fundul fosei sylviene, ce are forma
triunghiulara cu varful indreptat in jos si inainte si este inconjurata periferic de sulcus circularis insulae care o
separa de girusurile profunde
- in fisura laterala se gaseste artera cerebrala laterala (mijlocie) numita si artera sylviana
B. FISURA CENTRALA (scizura lui Rolando)
- incepe din dreptul operculului frontal si se termina pe lobul paracentral de pe fata
mediala
- descrie 3 curburi successive: inferioara, mijlocie si superioara
- portiunea emisferului situata inaintea acestei fisuri are functii motorii si asociative (lobul frontal) iar portiunea
situata posterior are functii receptoare si asociative (lobul parietal si occipital)
C. FISURA PARIETO-OCCIPITALA LATERALA
- se desprinde de la polul occipital, de pe marginea superioara a emisferului
- este o extensie a fisurii parieto-occipitale interne pe fata laterala a emisferului cerebral
Aceste 3 fisuri delimiteaza 4 lobi: frontal, temporal, parietal si occipital
LOBUL FRONTAL
- este cel mai voluminos
- se intinde pe toate cele 3 fete ale emisferului
- limitat:
*inferior de fisura laterala care il desparte de lobul temporal
*posterior de fisura centrala care il separa de lobul parietal
- inaintea santului central si paralel cu acesta se afla santul precentral care impreuna cu santul paracentral
limiteaza anterior, pe fata mediala lobulul paracentral
- santul precentral impreuna cu fisura centrala delimiteaza girusul precentral
- pe fata laterala se gasesc doua santuri orizontale care delimiteaza trei girusuri frontale:
*superior
*mijlociu
*inferior este impartit de prelungirile anterioara si posterioara ale fisurii laterale in 3 segmente antero-posterior:
pars orbitalis, pars triangularis si pars opercularis
LOBUL TEMPORAL
- este plasat inferior fisurii laterale si se extinde si pe fata inferioara a emisferului
- doua santuri orizontale il impart in 3 girusuri temporale:
*superior
*mijlociu
*inferior care se extinde pe fata inferioara sub numele de girus temporo-occipital lateral
- lobul temporal prezinta si o fata superioara reprez de planseul fisurii laterale pe care se gasesc cele doua
girusuri temporale transverse, numite si pliurile lui Heschl
LOBUL PARIETAL
- se extinde si pe fata mediala a emisferului
- este limitat ant de fisura centrala iar inferior de cea laterala
- posterior se continua cu lobul occipital si este separat de acesta printr-o linie conventionala care uneste fisura
parieto-occipitala laterala de ancosa occipitala de pe marginea inferioara a emisferului
- pe fata sa laterala se gasesc santul postcentral si santul intraparietal
- santul postcentral, paralel cu fisura centrala cu care delimiteaza girusul postcentral
LOBUL OCCIPITAL
- se extinde pe toate cele 3 fete ale emisferului cerebral
- prez 2 santuri superficiale care despart 2-3 circumvolutii occipitale laterale

Sub 66 – Fata mediala a emisferului cerebral

- principala structura de pe aceasta fata este corpul calos, lama groasa de substanta alba
- corpul calos prezinta rostrumul, genunchiul, corpul si spleniumul
CORPUL CALOS
- este separat de girusul cingular prin santul corpului calos
- santul inconjoara spleniumul corpului calos si se continua cu santul hypocampic
- pe fata mediala se mai gasesc 3 santuri: cingular, parieto-occipital medial si fisura calcarina
a) SANTUL CINGULAR
- porneste de sub genunchiul corpului calos si se termina pe marginea sup a emisferului; ultimul segment al sau
se numeste sulcus marginal
- din el se desprind doua prelungiri: una ascendenta numita santul paracentral si una
descendenta numita santul subparietal
- intre santul cingular si cel al corpului calos se delimiteaza girusul cingular
Anterior, acest girus inconjoara genunchiul corpului calos si se continua cu girusul subcalos, iar posterior
inconjoara spleniumul si prin intermediul unui pliu numit istm cingular se continua cu girusul parahypocampic
de pe fata inferioara a lobului temporal. Toate aceste girusuri: subcalos, cingular si parahypocampic au fost
denumite de Broca marea circumvolutie limbica.
- intre santul cingular si marginea sup a emisf cerebral se gaseste girusul frontal medial. La partea posterioara a
acestuia se identifica lobul paracentral
b) SANTUL PARIETO-OCCIPITAL MEDIAL
- porneste de pe marginea sup a emisferului si se termina la nivelul fisurii calcarine cu care se uneste
c) FISURA CALCARINA
- porneste de pe polul occipital al emisf, se uneste cu santul parieto-occip intern si ajung la spleniumul corpului
calos
- inaintea santului parieto-occipital se afla lobul precuneus
- intre fisura calcarina si santul parieto-oocipital medial se gaseste lobul cuneus.

Sub 67 – Fata inferioara a emisferului cerebral

- se afla portiunea initiala a fisurii laterale care imparte fata inferioara in lob orbitar si lob temporo-occipital
LOBUL ORBITAR
- reprezinta fata inferioara a lobului frontal, se sprijina pe plafonul orbitei
- prezinta santul orbitar intern (olfactiv) care contine bulbul si tractul olfactiv
- intern acestui sant se afla girusul rectus (orbitar intern)
- la extremitatea sa posterioara, tractul olfactiv se bifurca in 2 striuri olfactive. Acestea impreuna cu tractul optic
si cu girusul parahypocampic delimiteaza spatiul perforat anterior.
LOBUL TEMPORO-OCCIPITAL
- reprez fata inferioara a lobilor temporal si occipital
- posterior vine in raport cu cortul cerebelului
- anterior vine in raport cu planseul fosei cerebrale mijlocii
- fata inferioara este strabatuta de un sant temporo-occipital lateral si unul medial
- cel lateral separa doua girusuri temporo-occipitale: medial si lateral
- cel medial, spre portiunea sa anterioara se numeste sant colateral si impreuna cu santul hipocampic
delimiteaza girusul parahipocampic; spre portiunea occipitala acesta se continua cu girusul lingual
- extremitatea anterioara a girusului parahipocampic se mai numeste lob piriform
- fisura cerebrala transversa (fanta cerebrala a lui Bichat) este un sant larg delimitat sup de spleniumul corpului
calos si inferior de epifiza si coliculii superiori. Pe aici patrunde spre plafonul ventriculului III acea prelungire a
piei mater care formeaza panza coroida superioara.

Sub 68 – Structura scoartei cerebrale: celulele si straturile

- scoarta cerebrala este alcatuita din doua teritorii inegale ca intindere si diferite morfo-functional: alocortexul si
izocortexul
1. Alocortexul:
- reprezinta cea mai veche portiune a scoartei si are o structura redusa la trei straturi neuronale
- de la suprafata spre profunzime: strat molecular, strat granular (receptor), strat piramidal (efector)
2. Izocortexul:
- acopera majoritatea suprafetei emisferice
- reprez portiunea cea mai noua: se mai numeste neocortex
- poate fi divizat in mezocortex si ectocortex
a) Mezocortexul:
- este stratificat pe sase straturi ca si ectocortexul cu deosebirea ca:
*in structura sa predomina nr neuronilor piramidali
*densitatea straturilor granulare este mai mica
*fibrele intracorticale radiare sunt mai putine
*aferentele talamice ajung in straturile corticale superfiale I si II
- mezocortexul este intalnit pe girusurile cingular, parahipocampic si cel al lobului piriform.
b) Ectocortexul (izocortexul propriu-zis):
- ocupa restul scoartei cerebrale
- izocortexul propriu zis este format din neuroni si fibre nervoase amielinice
NEURONII sunt de 5 tipuri:
1. Cel orizontale ale lui Cajal:
- neuroni de talie mica, dispusi orizontal
-se gasesc in stratul cel mai superf al scoartei, stratul I sau molecular
2. Cel granulare (stelate):
-sunt neuroni poligonali
-se gasesc in toate straturile scoartei dar mai ales in straturile granulare II si IV
3. Cel piramidale
-se gasesc in straturile III si V ale cortexului cerebral
-in stratul V se gasesc doua tipuri de neuroni piramidali specializati: neuronii lui Betz si neuronii lui Meynert
4. Cel fuziforme mai frecvente in stratul VI
5. Cel lui Martinotti se gasesc in fiecare din celelalte straturi ale scoartei
Neuronii descrisi se dispun in sase straturi neuronale, de la suprafata spre profunzime acestea sunt:
1. Stratul molecular
-contine celulele orizontale ale lui Cajal, neuroni de tip Golgi II si dendritele apicale ale neuronilor din straturile
subiacente
2. Stratul granular extern: format din neuroni granulari, printre care se gasesc neuroni piramidali mici
3. Stratul piramidal extern este format din doua substraturi de neuroni piramidali de dif forme
4. Stratul granular intern
-are cea mai densa populatie neuronala
-portiunea sa superficiala constituie stratul IVa alcatuit din neuroni piramidali de marime mijlocie
-portiunea sa profunda, stratul IVb contine neuroni stelati a caror prelungiri coboara la neuronii straturilor V si
VI
-este principalul receptor al scoartei cerebrale si isi proiecteaza impulsurile la straturile profunde V si VI
5. Stratul piramidal intern
-contine neuroni piramidali mari
-in cortexul motor intalnim neuronii Betz iar in cortexul vizual neuronii Meynert
-in stratul piramidal intern se mai gasesc neuroni piramidali mici si mijlocii si un nr mic de neuroni granulari
-este principalul efector al cortexului cerebral
6. Stratul fuziform: contine neuroni fuziformi si numerosi neuroni Martinotti

Sub 69 – Structura scoartei cerebrale: fibrele scoartei cerebrale

Fibrele scoarței cerebrale: mieloarhitectonia
Ariile scoarței sunt interconectate prin numeroase fibre cu: structurile subcorticale, cu arii de pe același emisfer
și cu ariile corticale de pe emisferul opus.
Conexiunile subcorticale pot fi aferente și eferente în raport cu cortexul cerebral
Fibrele aferente sunt reprezentate de:
1. Fibrele talamo-corticale
2. Fibrele pe care cortexul le primește de la creierul bazal anterior
3. Fibre noradrenergice cu originea în locus ceruleus.
4. De la aria tegmentală ventrală mezencefalică pornesc fibre dopaminergice
5. Fibre serotoninergice, cu originea în rafeul mezencefalic și fibre histaminergice cu originea în hypotalamusul
posterior
Fibrele eferente sunt:
1. Fibrele cortico-talamice
2. Fibrele cortico-striate
3. Cele mai multe arii corticale trimit proiecții spre tectumul mezencefalic.
4. Din porțiunea intermediară a stratului V cortical se desprind fibrele cortico-reticulate, cortico-rubrice și
cortico-pontine.
5. Din porțiunea profundă a stratului V nasc fibrele căii piramidale, cortico-spinale și cortico-nucleare.
6. Nucleul claustrum este conectat prin polul anterior de lobul frontal, iar prin cel posterior de cortexul occipital.
Conexiuni cortico—corticale ipsilaterale (sau de asociație)
- Își au originea cu precădere în straturile corticale III și II și se termină în arii corticale ipsilaterale în straturile
III și IV.
- Deși numărul acestor fibre este imens, orientarea lor denotă o anumită organizare, cu consecințe funcționale
fundamentale. Astfel:
1. Ariile corticale senzoriale primare: senzitivo-somatică, vizuală și auditivă sunt conectate „in trepte” cu ariile
asociative de pe lobii parietal, occipital și temporal, iar prin intermediul ultimului, cu sistemul limbic.
2. Fiecare treaptă este conectată și cu arii ale lobului frontal. Astfel aria somestezică I este legată de aria motorie
4. Aria 5 este conectată de aria frontală premotorie 6 iar aria 7 de ariile prefrontale 9 și 46, după cum ariile
corticale primare auditivă și vizuală dispun de fibre de asociație care prin intermediul cortexului asociativ
temporal le conectează de ariile prefrontale și orbito-frontale.
3. Conexiuni similare "în cascadă” există și între ariile prefrontale și cortexul premotor (aria 6), motor (aria 4) și
ale tuturor cu aria motorie suplimentară.
Conexiuni cortico-corticale controlaterale (sau comisurale)
- Își au originea în straturile corticale III, V și VI și se angajează în comisurile cerebrale. Marea lor majoritate
intră în structura corpului calos.
- Unele fibre, numite homotopice, leagă arii simetrice de pe cele două emisfere cerebrale(fibrele comisurale)
- Alte fibre comisurale, heterotopice, unesc între ele arii emisferice asimetrice. Așa sunt fibrele care unesc arii
corticale amplasate anatomic pe regiuni diferite ale celor două emisfere, dar care funcțional se completează în
desăvârșirea unei acțiuni.
Fibre corticale transversale
- reprezintă doar segmente ale fibrelor descrise anterior
- Ele se concentrează la nivelul fiecăruia din cele 6 straturi neuronale corticale formând striuri, lamine sau
plexuri dispuse paralel cu suprafața scoarței. Astfel:
1. În stratul molecular întâlnim plexul tangențial al lui Exner
2. În stratul granular extern întâlnim o lamă orizontală numită lamina disfibroza.
3. În stratul piramidal extern se află stria lui Kaes-Bechterew
4. În stratul granular intern se găsește stria lui Baillarger externă
5. În stratul piramidal intern se află stria lui Baillarger internă
6. În stratul fuziform (sau multiform) există o strie necaracteristică: este lamina infrastriată

Sub 70 - Organizarea functionala a cortexului cerebral – orizontala si columnara

Organizarea functionala orizontala
- straturile I, II şi III receptionează şi emit stimuli intracorticali şi primesc fibre comisurale cu originea în
emisferul controlateral.
- straturile I şi II controlează tonusul cortical.
- stratul IV este principalul strat receptor al stimulilor specifici.
- straturile V şi VI sunt efectoare.
Organizarea funcțională verticală, columnară
- coloanele verticale reprezinta unitățile funcționale ale scoarței.
- Neuronii dintr-o coloană răspund toți la același stimul, declanșat de stimularea unui receptor periferic: cutanat,
auditiv, retinian etc.
- coloanele corticale caracterizează în special cortexul hipergranular (senzorial)
- Fiecare coloană conține neuroni receptori și interneuroni activați de o singură aferență talamică
- Un impuls aferent talamic poate fi proiectat pe neuronul eferent E prin mai multe lanțuri sinaptice din structura
unei coloane (cilindru) corticale
- prin aceste lanțuri unul și același impuls adus de o aferență talamică activează toată coloana corticală.

Sub 71 – Ariile corticale senzoriale si receptoare

ARIILE RECEPTOARE SENZITIVO-SENZORIALE
A. Ariile sensibilitatii somestezice
• Aria somestezică I
- este așezată pe lobul parietal în girusul postcentral
- corespunde ariilor 3, 1 și 2 ale lui Brodmann
- aria 3 se sub împarte în aria 3a situată în fundul șantului central și 3b de pe versantul anterior al girusului
postcentral.
- aria 3 primește fibre ale sensibilității cutanate și puține fibre alesensibilității proprioceptive
- aria 1 primește fibre ale sensibilității tactile, dar mai multe fibre proprioceptive decât aria 3.
- aria 2 primește în special fibre ale sensibilității proprioceptive conștiente.
• Aria somestezică II
- se găsește pe versantul superior al scizurii laterale
- de la suprafață spre profunzimea scizurii laterale se proiectează succesiv: capul, membrul superior, trunchiul și
membrul inferior.
Ariile sensibilitatii vizuale
• Aria vizuală primară
- localizată pe marginile scizurii calcarine
- corespunde ariei 17 a lui Brodmann.
• Ariile vizuale secundare
- sunt ariile 18 (parastriata) și 19 (prestriata), așezate anterolateral ariei 17.
Ariile sensibilității auditive
• Aria auditivă primară
- se extinde inegal pe ambele girusuri transversale ale lui Heschl. Ea cuprinde astfel porțiunea mijlocie a
girusului transvers anterior și o porțiune din girusul transvers posterior. Împreună constituie aria auditivă
primară sau aria 41 a lui Brodmann.
• Aria auditivă secundară
- cuprinde restul girusului transvers posterior (aria 42) și porțiunea adiacenta girusului temporal superior (aria
22)
- aria auditivă secundară cuprinde toată centura corticală care înconjură aria auditivă primară.
Ariile vestibulare
- s-au propus ca posibile arii corticale vestibulare girusul temporal superior sau chiar aria 2 de pe girusul
postcentral.
Ariile sensibilitatii gustative
- corespund ariei 43 de pe operculul parietal, precum și cortexului parainsular adiacent.
Ariile sensibilitatii olfactive
Cuprind arii ale alocortexului, precum și arii de pe neocortexul orbito-frontal.

Sub 72 – Ariile corticale motorii sau efectoare

ARIILE CORTICALE MOTORII sunt:
Aria motorie primara (aria 4)
- corespunde girusului precentral și versantului anterior al scizurii centrale.
- Pe cortexul ariei 4 există o somatotopie precisă. De jos în sus se află zonele care comandă laringele, faringele,
limba, mușchii feței, ai membrului superior, ai trunchiului și ai membrului inferior. Centrii corticali ai piciorului
se află pe fața medială a emisferului cerebral.
Aria motorie suplimentara
- se extinde pe fața medială a lobului frontal
- pe această arie sunt proiectate fața, membrul superior, trunchiul și membrul inferior.
- este conectată de ariile parietale 3, 1, 2, 5 și 7, de aria premotorie, de aria motorie 4 și de cortexul prefrontal.
- Pentru controlul mișcărilor executate de mușchii proximali ai membrelor, aria motorie suplimentară dispune
de conexiuni directe cu trunchiul cerebral sau măduva spinării. Pentru programarea mușchilor distali, activitatea
ariei motorii suplimentare este mediată numai prin intermediul ariei motorii primare
Aria premotorie (aria 6)
- pe fața laterală a emisferului, se află înaintea ariei 4. Superior ea trece pe fața medială unde se suprapune ariei
motorii suplimentare.
- Pe baza unor criterii structurale, aria 6 a fost împărțită în subariile 6a și 6b și fiecare dintre ele în subariile alfa
și beta.
- acționează pe motoneuronii care controlează mușchii axiali și mușchii proximali ai membrelor. – are funcția
de a pregăti adecvat reacția motorie la stimuli tactili sau la alți stimuli periferici
Câmpul frontal al mișcărilor voluntare ale ochilor
- se gaseste la partea inferioară a ariei 8, pe fața laterală a lobului frontal
- controlează mișcările conjugate voluntare ale ochilor
- ariile 44 și 45 de pe girusul frontal inferior al emisferului stâng corespund centrului motor al limbajului.

Sub 73 – Ariile corticale de asociatie a lobului prefrontal, ale cortexului medio-orbito-frontal si ale
lobului temporal
Ariile de asociație ale lobului prefrontal
- corespund ariilor 9-12 ale lui Brodmann
- se află pe fața laterală a lobului frontal și se prelungesc și pe fața orbitară a acestuia.
- ariile prefrontale primesc aferențe transcorticale sau subcorticale de la toate ariile senzitivo-senzoriale
- informațiile primite vor fi transmise ariilor premotorie și motorie suplimentară, iar de aici spre aria de execuție
motorie, aria 4.
- ariile prefrontale sunt implicate în planificarea mișcărilor voluntare
Ariile de asociatie ale cortexului medio-orbito-frontal
a. Stimularea electrică a cortexului medio-orbito-frontal produce reacții vegetative caracteristice stării de veghe:
creșterea tensiunii arteriale, inhibiția peristaltismului intestinal, midriază, desincronizarea EEG și creșterea
cortizolului plasmatic. Toate aceste manifestări sunt înglobate în reacția de trezire.
b. Lezarea cortexului orbito-frontal este urmată de depresia reactivității emoționale și a agresivității. Totodată
scade și reactivitatea la durere, în special a componentei sale psiho-afective.
- roluri ale cortexului prefrontal și ale celui medio-orbito-frontal: in comportament, memorizare, discriminări
tematice și în formarea personalității.
Ariile de asociatie ale lobului temporal
Sunt implicate în:
l. funcția de memorizare;
2. comportamentul afectiv-emoțional.
Funcția de memorizare
- ablația cortexului temporal inferior duce la o scădere a capacității de învățare a informațiilor primite pe cale
vizuală.
- ablația cortexului temporal superior este urmată de deficiențe asemănătoare pentru informațiile acustice;
- lobectomiile temporale bilaterale sunt urmate de o marcată și definitivă pierdere a capacitătii de memorare
- lobectomia temporală stângă este urmată de un deficit de memorie ce se referă la reținerea de cuvinte sau
denumiri
- după lobectomia temporală dreaptă cuvintele sunt reținute, iar deficiențele se referă la informațiile senzorio-
vizuale.
Comportamentul afectiv emoțional
Rolul lobului temporal în comportamentul afectiv-emoțional a fost studiat de D. Bear (1979) în urma
observațiilor efectuate pe bolnavii diagnosticați cu epilepsie temporală. El semnalează o serie de manifestări pe
care le integrează într-un tablou al ”personalității de tip temporal”. În cadrul său se remarcă pe prim plan
dezinteresul frecvent pentru viața sexuală, adeseori asociindu-i-se și o creștere a agresivității. Se notează de
asemenea o hiperemotivitate, în special în epilepsia temporală dreaptă.
În epilepsia temporală stângă se întâlnește frecvent o supraevaluare ideatică care se manifestă variat sub
formă de: rigoare morală extremă, fervoare religioasă, exagerarea simțului autocritic, înclinații spre explicații
speculative filozofice etc.
O altă caracteristică a "personalității de tip temporal” este așa numitul atac de panică. El constă în crize
spontane, scurte, repetate, în cursul cărora bolnavul trăiește senzația unei inevitabile catastrofe, fără a se putea
identifica vreun motiv justificativ.
Sub 74 – Ariile asociative parieto-temporo-occipitale. Clasificarea afaziilor. Alexia. Dislexia
Ariile asociative parieto-temporo-occipitale
- plasate în zona de răspântie dintre lobii parietal, temporal și occipital
- scoarța lobului parietal posterior este implicată în procesul de atenție la stimulii vizuali
- ariile parieto-temporale stângi sunt fundamental legate de limbaj
- în piciorul girusului frontal inferior corespunzător ariilor corticale 44 și 45 se află centrul motor al vorbirii care
comandă planul mușchilor lingo-laringo-faringieni.
- extremitatea posterioară a girusului temporal superior și partea adiacentă a lobului parietal (ariile
supramarginală și angulară, respectiv ariile 40 și 39) reprezintă așa numita arie senzorială a limbajului a lui
Wernicke. La acest nivel are loc înțelegerea mesajului rostit sau citit.
Tulburările de limbaj survenite în urma afectării structurilor arătate se numesc afazii. Ele sunt
necoordonări motorii în articularea cuvintelor sau respectiv în vocaliza sunetelor, dar înțelegerea și redarea
elementelor limbajului sunt neafectate.
Clasificarea afaziilor
• Afazia receptorie (sau senzorială de tip Wernicke)
- leziunea afectează aria receptorie Wernicke
- vorbirea bolnavului este fluentă dar utilizează cuvintele incorect sau în combinații neașteptate (parafazie).
• Afazia motorie de tip Broca (sau afazia expresivă)
- leziunea este frontală, interesând aria lui Broca. Bolnavul înțelege cuvintele auzite sau citite dar vorbirea sa
este ezitantă și distorsionată.
• Afazia de conducere
- leziunea interesează fascicolul arcuat ca urmare a afectării girusului supramarginal
- bolnavul înțelege ce aude și ce citește, aria receptoare Wernicke nefiind afectată
- cititul devine imposibil cu voce tare și, deși bolnavul înțelege ce i se cere, el nu poate reproduce verbal
comanda.
• Afazia globală
- leziunea este extinsă larg pe ambele părți ale fisurii sylviene. Bolnavul prezintă practic o incapacitate totală de
comunicare: o proastă înțelegere a limbajului citit sau vorbit, vorbirea este nefluentă, scrisul extrem de alterat.
• Afazia anomica (sau sindromul de izolare)
- interesează porțiunea postero-inferioară a lobului temporal, izolându-l de cortexul din jur
- vorbirea este fluentă dar bolnavul nu-și poate aminti numele obiectelor decât cu greutate, de aceea el se
exprimă în perifrazări
- memoria recentă este de asemeni alterată
• Afaziile transcorticale
- leziunea este exterioara centrilor perisylvieni ai limbajului.
- În forma motorie, leziunea este plasată în lobul frontal, înaintea ariei lui Broca. Bolnavul aude și citește, poate
repeta cuvinte și fraze cerute, dar în încercarea de a conversa nu poate pronunța decât silabe.
- În forma senzorială, leziunea interesează zona parieto-temporo-occipitală. Bolnavul poate repeta o frază dar
spontan nu găsește cuvintele potrivite, nu înțelege ce citește și scrie cugreutate.
Afaziile survin cel mai frecvent în urma hemoragiilor cerebrale (40%) dar pot fi și consecința
traumatismelor, tumorilor sau a bolilor degenerative cerebrale.
Alexia
- incapacitatea bolnavului de a înțelege ceea ce citește
- poate aparea în cadrul unui sindrom afazic sau poate fi de sine stătătoare
• alexia pură - se întâlnește în leziunile distructive ale substanței albe a lobului occipital stâng asociate cu
lezarea spleniumului corpului calos. Leziunea occipitală stângă are drept consecință pierderea imaginilor din
câmpul vizual drept. Cele din câmpul vizual stâng sunt recepționate de emisferul drept dar, datorită lezării
spleniumului corpului calos, nu pot fi transmise ariei senzoriale a limbajului de pe emisferul stâng;
• alexia cu agrafie — se întâlnește în leziunile din girusurile supramarginal și angular. Aceste zone integrează
mesajele somestezice, vizuale și auditive pe care le transferă spre ariile senzoriale și motorii ale limbajului.
Dislexia
- incapacitatea de a înțelege mai mult de câteva rânduri dintr-un text citit
- se observă la unii copii care învață să citească și care prezintă și alte deficiențe la citit
- mult mai frecvent întâlnită la stângaci, iar alții o atribuie unei insuficiente dezvoltări a emisferului dominant.

Sub 75 - Ariile corticale vegetative

ARIILE CORTICALE VEGETATIVE
Observații clinice și experimentale au permis identificarea unor arii corticale vegetative care controlează
funcții viscerale. Aceste arii se găsesc pe toate fețele emisferelor cerebrale.
• Pe fața laterală a lobului frontal
- la nivelul ariei 6 s-au descris centrii sudorali, piloerectori, vasomotori, lacrimali, salivari și ai motilității
pupilare. Penfield (1950) n-a putut confirma la om decât centrii gastro-intestinali.
• Pe fața bazală a lobului frontal
- În aria 13 a cortexului orbitar s-au identificat centrii care influențează mișcările respiratorii, precum și zone
carestimulate produc creșterea presiunii arteriale.
 • Pe fața medială a lobului frontal
- Stimularea ariilor 23 și 24 situate pe girusul cingular produce vasodilatație, midriază, piloerecție, modificări
cardiovasculare și respiratorii
- Tot pe fața medială a emisferului s-au descris centrii vezicali: unul în dreptul lobului frontal, al retenției și
altul pe lobulul paracentral, al golirii vezicale.
• Pe lobul temporal
- Stimularea ariei 38 din vârful lobului temporal determină creșterea tensiunii arteriale.
- prin excitarea cortexului insular produce o creștere a peristaltismului intestinal, garguimente și dureri
abdominale.

Sub 76 – Nucleul caudat

- formă de virgulă cu extremitatea voluminoasă îndreptată antero-inferior
- descrie o curbură cu concavitatea înjos și inainte, in care este cuprins nucleul talamic.
- Brațul superior al nucleului caudatprezintă capul și corpul nucleului.
- Brațulinferior, efilat, îi formează coada.
CAPUL
- reprezintă porțiunea cea maivoluminoasă a nucleului și se află în lobulfrontal
CORPUL
- continuă nemijlocit capul
- se află în profunzimea lobului parietal și înconjură polul posterior al talamusului.
COADA-efilată, pătrunde în lobul temporal până în imediata vecinătate a nucleului amigdalian.
Toată fața convexă a nucleului este ventriculară, privind spre ventriculul lateral
Toată fața concavă a nucleului caudat este capsulară fiind în raport succesiv, dinspre cap spre coadă, cu brațul
anterior, genunchiul, brațul posterior, segmentul retrolenticular și segmentul sublenticular ale capsulei interne.
Marginea internă:
- la nivelul capului nucleului caudat vine în raport cu septum pelucidum
Marginea externă:
- la nivelul capului și corpului vine în raport cu marginea laterală a corpului calos
- la nivelul cozii este în raport cu substanța albă a lobului temporal.

Sub 77 – Nucleul lenticular si nucleul claustrum

NUCLEUL LENTICULAR
- formă de piramidă triunghiulară cu baza îndreptată lateral
- prezinta:
• o față externă sau baza nucleului, privind spre fundul fisurii laterale de care este separată prin capsula externă,
claustrum și capsula extremă;
• o față antero-superioară: separată de capul nucleului caudat prin brațul anterior al capsulei interne;
• o față postero-superioară: despărțită de talamus prin brațul posterior al capsulei interne;
• o față inferioară: corespunde regiunii sublenticulare și cozii nucleului caudat.
Regiunea sublenticulară este așezată antero-lateral celei subtalamice și este traversată de comisura albă
anterioară care o împarte în două segmente:
- o regiune sublenticulară anterioară în care, în sens cranio-caudal, se așează:
1. comisura lui Meynert;
2. substanța nenumită și
3. pedunculul infero-intern al talamusului.
- o regiune sublenticulară posterioară prin care trec fascicolul temporo-talamic, fascicolul temporopontin și
porțiunea finală a căii acustice.
• Vârful nucleului lenticular: corespunde genunchiului capsulei interne;
• extremitatea rostrală a nucleului ajunge până în spațiul perforat anterior unde înglobează așa-zisul tubercul
olfactiv;
• extremitatea caudală corespunde segmentului retrolenticular al capsulei interne.
 Nucleul lenticular este subdivizat de o lamă de substanță albă, numită lama medulară externă, în două
parti:
- una externă, corespunzătoare bazei, mai închisă la culoare, numită putamen.
- o porțiune internă, mai palidă, numită palidus, care și ea este subîmpărțită de o lamă medulară internă în pars
medialis și pars lateralis.
Nucleul caudat si putamenul formeaza striatum dorsalis. Nucleul accumbens, anexat capului nucleului
caudat si tuberculul olfactiv alcatuiesc striatum ventralis (numit si striatul limbic)
Si palidusul are o componenta dorsala si alta ventrala.
NUCLEUL CLAUSTRUM
- Se prezintă ca o bandă îngustă de substanță cenușie ce se interpune între putamen și cortexul insular
- separat de cortexul insular prin capsula extremă, iar de putamen prin capsula externă.
- nucleu de releu, iar segmentele sale au componente de ordin vizual și somatosenzitiv

Sub 78 – Structura si conexiunile corpului striat

STRUCTURA CORPULUI STRIAT
- Striatul dorsal, ca si cel ventral, este alcatuit din neuroni mici si neuroni mari
Neuronii mici
• Cei care prezinta spini (numiti si neuroni S) sunt cei mai numerosi neuroni ai striatului si sunt de 3 tipuri in
functie de mediatia lor chimica:
- S1: avand mediatorul reprezentat de GABA
- S2: contin enkefaline si
- S3: fiind SP-ergici.
•Neuronii mici de tip S primesc majoritatea principalelor aferente ale striatului, iar axonii lor constituie practic
totalitatea eferențelor striatale.
Neuronii mari
•Cei care au dendrite cu spini conțin AchE și CAT. În majoritatea lor sunt neuroni intrinseci.
STRUCTURA PALIDUSULUI
- numărul neuronilor reprezinta 1/5 din cel al neuronilor striatali. Neuronii din palidus sunt mari, multipolari,
fusiformi sau triunghiulari și mai denși în palidus lateralis.
- În palidusul dorsal neuronii sunt gabaergici. Lor li se alătură neuroni SP-ergici în palidus medialis și neuroni
enkefalinergici în palidus lateralis.
- În palidusul ventral neuronii sunt gaba- si cholinergici.
CONEXIUNILE STRIATULUI DORSAL
Fibrele aferente striatului dorsal
- Provin de la cortexul cerebral, nucleii talamici intralaminari, pars compacta a substanței negre, nucleul
retrorubric, nucleii dorsali ai rafeului substanței reticulare și locus ceruleus.
Fibre eferente ale striatului dorsal
- fiecare parte a striatului proiectează pe zone circumscrise ale palidusului și ale substanței negre reticulate.
 Fibrele strio-palidale
- se termina in palidusul lateral si medial
- axonii neuronilor din porțiunea medială a palidusului dorsal se grupează în două fascicole: ansa lenticulară și
fascicolul lenticular. În porțiunea lor finală ele se alătură și împreună formează fascicolul talamic ce sfârșește în
talamus.
 Eferențele striatului dorsal spre pars reticulata a substanței negre
Parcurg o cale directă și una indirectă.
1. Calea directa: reprezentată de fascicolul pectineat strio-nigric. Acesta își are originea în putamen și se termină
in pars reticulata a substanței negre
2. Calea indirectă: fibrele acestei căi își au originea în palidus, cele cu originea in palidusul lateral se îndreaptă
spre nucleul subtalamic si cele cu originea in cel medial sfârșesc în nucleul pedunculo-pontin al formației
reticulate.
STRIATUL VENTRAL SI CONEXIUNILE SALE
- alcătuit din nucleul accumbens și tuberculul olfactiv din spațiul perforat anterior.
 Nucleul accumbens seprezintă sub forma unei mici expansiunide pe marginea medială a capului
nucleului caudat.
Tuberculul olfactiv la om este reprezentat de substanța cenușie a spațiului perforat anterior situată
înaintea bandeletei diagonale. Si această structură, considerată a fi un cortex olfactiv primar, este în realitate o
expansiune a striatului ventral.
Aferentele striatului ventral
 Aferente corticale
- provin din ariile limbice ale cortexului cerebral. Astfel:
- spre intregul striat ventral sosesc fibre cu originea in cortexul olfactiv, entorial, cingular anterior si temporal
- spre nucleul accumbens se indreapta fibre cu originea in hypocamp si care se angajeaza in structura fornixului,
precum si fibre cu originea in cortexul orbito-frontal si care strabat capsula interna.
 Aferente amigdaliene: Din nucleul bazal al amigdalei pornesc fibre care ajung la tuberculul olfactiv.
 Aferente aminergice Provin de la:
- aria tegmentala ventrala a lui Tsai
- grupele serotoninergice
- locus ceruleus
Eferentele striatului ventral
• De la palidusul ventral eferentele ajung la:
- nucleul dorso-median al talamusului
- nucleii liniei mediene
- nucleii habenulari
• Eferențele striatului ventral spre pars reticulata a substanței negre urmează aceleași căi, directă și indirectă,
descrise la striatul dorsal.

Sub 79 – Capsula interna

- formă de unghi diedru cu deschiderea laterală în care pătrunde nucleul lenticular.
- prezinta mai multe segmente:
•un braț anteriortraversat de punți de substanță cenușie și fibre care leagă nucleii caudat si lenticular.
• un genunchi, aflat la joncțiunea bratului anterior cu cel posterior.
• un braț posterior cuprins între nucleul lenticular și talamus
• un segment retrolenticular
• un segment sublenticular
STRUCTURA CAPSULEI INTERNE
Fibrele capsulei interne se angajează, cel puțin pe un segment al lor, într-unul din brațele capsulei.
Astfel:
a) În brațul anterior se găsesc:
• fibre fronto-pontine
• pedunculul anterior al talamusului ale cărui fibre leagă, bidirecțional, cortexul frontal cu nucleii dorso-median
și anterior ai talamusului;
• fibre ale sistemului limbic și ale hypotalamusului anterior
• fibre transversale care unesc nucleul caudat de cel lenticular.
b) În genunchi
- fibrele cortico-nucleare ale căii piramidale, de aici și numele de fascicol geniculat atribuit acestor fibre.
c) Prin brațul posterior trec:
• fibrele căilor piramidale
• fibrele cortico-rubrice
• fibrele parieto-pontine
• pendunculul superior al talamusului reprezintă etapa finală a căilor sensibilității somestezice;
• fibre care unesc palidusul de nucleul subtalamic.
d) Segmentul retrolenticular cuprinde:
• radiațiile optice sau fascicolul geniculo-calcarin, etapă finală a căii vizuale;
• fibre ale pedunculului posterior al talamusului,
• fibre occipito-tectale și occipitocoliculare
• fibre occipito-pontine.
e) În segmentul sublenticular trec:
• radiațiile acustice, etapă finală a căii acustice. Ele au originea în corpul geniculat medial și se îndreaptă spre
ariile corticale 41, 42 ale lobului temporal;
• fibrele temporo-pontine, masiv contingent ce sfârșește în nucleii pontici;
• fibre care unesc cortexul insular și temporal de nucleul talamic.
- Bratul posterior este segmentul de trecere a căilor piramidale și a celor somestezice
- segmental retrolenticular cuprinde etapa finală a căii vizuale

Sub 80 – Centrul medular

Fibrele care intră în structura centrului medular se pot clasifica în:
Fibrele de proiecție
- unesc scoarța cerebrală cu celelalte etaje ale nevraxului
- aparțin căilor senzitivo-senzoriale sau celor motorii:
• fibrele senzitivo-senzoriale sunt axoni ai neuronilor talamici de releu și reprezintă etapele finale ale căilor
somestezice, vizuală, auditivă și gustativă
• fibrele căilor motorii aparțin sistemului piramidal. Ele converg spre genunchiul și brațul posterior al capsulei
interne. Lor li se alătură fibrele cortico-pontine, cortico-striate și fibrele care constituie tracturile cortico-
reticulare, corticorubrice și cortico-olivare.
Fibrele comisurale
- unesc între ele puncte simetrice (fibre homeotope) sau asimetrice (fibre heterotope) de pe scoarța celor două
emisfere cerebrale. Ele intră în structura comisurilor emisferice.
Fibrele de asociație
- unesc puncte de pe scoarța aceluiași emisfer
- pot fi scurte, unind circumvoluții vecine, sau lungi. Acestea sunt mai profunde și trec de la un lob emisferic la
altul formând 5 fascicole mai importante. Dintre acestea trei sunt situate înafara nucleilor centrali, unul este
intern față de aceștia și altul inferior lor.
Fascicole plasate înafara nucleilor centrali:
- Fascicolul longitudinal superior (sau arcuat)
- Fascicolul fronto-occipital (sau subcalos)
- Fascicolul unciform

Sub 81 – Comisurile interemisferice mici: transdiencefalice

- unele se dispun la nivelul planșeului V3: sunt comisurile planului inferior.
- altele sunt plasate mai aproape de plafonul aceluiași ventricul: sunt comisurile planului superior.
A. COMISURILE PLANULUI INFERIOR
Comisura lui Guden (sau intergeniculată)
- dublează marginea posterioară a tracturilor și a chiasmei optice, traversând hypotalamusul.
- discutabilă la om, fiind semnalată de Guden pe creierul rozătoarelor
- a fost descrisă la creierul uman sub numele de comisură suprachiasmatică și se consideră a fi formată din fibre
retiniene ce se desprind din căile vizuale spre a se distribui nucleului suprachiasmatic al hypotalamusului
Comisura lui Meynert (sau supraoptică dorsală)
- este formată din fibre comisurale ce trec prin hypotalamus și unesc nucleii lenticulari
Comisura lui Forel (comisura subtalamică)
- formată din fibre ce unesc nucleii subtalamici și zona incerta.
B. COMISURILE PLANULUI SUPERIOR
Comisura albă posterioară
- așezata pe marginea posterioară a V3, între epifiză și deschiderea apeductului mezencefalic
- prezinta fibre care sunt implicate în reflexe vizuale cum sunt:
•fibre intercoliculare superioare;
•fibre care unesc aria pretectală cu nucleul ciliar al nervului oculomotor;
•fibre cu origine în nucleul comisurii posterioare, nucleul interstițial
Comisura habenulară
- formată din fibre transversale care reunesc între ei cei doi nuclei habenulari simetrici.
Comisura intertatamică (adaesio intertalamica sau massa intermedia)
- inconstantă și reprezintă la om, când există, relieful nucleului comisural al nucleilor liniei mediene ai
talamusului, în jurul căruia se dispun celule gliale
Comisura albă anterioară (comisura rostralis)
- cea mai veche comisură interemisferică din punct de vedere filogenetic
- Se prezintă ca un cordon alb, de grosimea nervului optic
Prezinta:
- un segment median, plasat la marginea anterioară a V3, între ciocul corpului calos și lamela terminală
- două segmente laterale, oblice îndărăt și înafară. Ele trec succesiv deasupra spațiului perforat anterior și a
nucleului amigdalian, intră în regiunea sublenticulară și se disociază în evantai spre girusurile lobilor temporal,
insula, spre hypocamp și chiar spre lobul occipital.
Fibrele comisurii albe anterioare se împart în două mănunchiuri:
- unul anterior, ale cărui fibre sfârșesc în bulbul olfactiv, tuberculul olfactiv, spațiul perforat anterior, dar și în
nucleii accumbens, al patului striei terminale, precum și în cortexul frontal
- altul posterior, ale cărui fibre se îndreaptă spre cortexul insular, temporal, parahypocampic, precum și spre
hypocamp și nucleul amigdalian.
Sub 82 – Comisurile interemisferice mari: fornixului
Este o formațiune alcătuită din două coloane de substanță albă care:
- în segmentul lor mijlociu se alătură una de alta formând corpul fornixului;
- înaintea și îndărătul corpului, coloanele rămân distanțate între ele formând așa numiții pilieri ai fornixului, doi
anteriori și doi posteriori.
Corpul fonixului
- formă de triunghi (de aici și numele de trigon) cu vârful îndreptat anterior, căruia îi deosebim:
•o față superioară, aderentă la partea ei posterioară de corpul calos. Pe linia mediană a acestei fețe se inseră
septul pelucidum
•o față inferioară, în raport cu vălul choroidian superior și membrana tectoria a ventriculului III.
•două margini laterale, flancate de plexurile choroide laterale;
•o bază, îndreptată posterior și aderentă de fața inferioară a corpului calos. Din unghiurile ei se desprind pilierii
posteriori ai fornixului
- un vârf, care corespunde locului de divergența a pilierilor anteriori
Pilierii anteriori
- înconjură pe dinainte polul anterior al talamusului cu care delimitează orificiul interventricular al lui Monro și
apoi trec la marginea anterioară a ventriculului III
- se așează posterior comisurii albe anterioare și traversează hypotalamusul, sfârșind în corpii mamilari.
Pilierii posteriori
- pătrund în cornul temporal al ventriculului lateral respectiv unde se continuă cu fimbria și hypocampul.
Fornixul este format din fibre longitudinale și transversale.
Fibrele longitudinale sunt cele mai numeroase, circa 2 milioane. Ele pornesc din hypocamp și pe ruta: fimbria-
pilier posterior-corpul fornixului-pilier anterior ajung în corpii mamilari ai hypotalamusului.
Fibrele transversale sunt mai puțin numeroase și singurele care dau fornixului abilitarea de comisură
interemisferică. Aceste fibre pornesc din hypocamp, trec în pilierul posterior și apoi traversează linia mediană
și, urmărind pilierul posterior opus, ajung la hypocampul controlateral.
IMPORTANȚA FUNCTIONALA A FORNIXULUI
- Fornixul face parte din fascicolele de asociație ale sistemului limbic și prin urmare joacă un rol important în
comportamentul instinctiv-emoțional și în viața afectivă
- rolul său principal este în procesul de memorizare
Sub 83 – Comisurile interemisferice mari: corpul calos
- principala comisură interemisferică și totodată cea mai nouă filogenetic
Corpul calos prezintă două componente:
- una vizibilă după depărtarea celor două emisfere cerebrale;
- alta, cuprinzând extremitățile sale laterale care pătrund în substanța albă a fiecărui emisfer, nu poate fi
observată decât pe secțiuni frontale la nivelul emisferelor cerebrale.
Porțiunea vizibilă prezintă trei segmente: genunchiul, corpul și spleniumul corpului calos.
*GENUNCHIUL
- reprezintă extremitatea anterioară, convexă, a corpului calos
- așezat la circa 3 cm îndărătul polului frontal
- se termină inferior printr-o porțiune efilată numită rostrumul corpului calos (ciocul). Acesta aderă de comisura
albă anterioară și lama terminală
*CORPUL (TRUNCHIUL) CORPULUI CALOS prezintă:
- O față superioarăcare se află în fundul fisurii interemisferice. Printr-un șanț numit sinusul corpului calos este
despărțită de girusul cingular supraiacent.
Pe fața superioară a corpului calos se află o lamă de substanță cenușie numită indusium griseum, în care
sunt cuprinse două fascicole mediale numite strii mediale sau nervii lui Lancisi.
Pe linia mediana, fata superioara a corpului calos vine în raport și cu marginea inferioară a coasei
creierului în care se găsește sinusul venos longitudinal inferior.
Fața inferioară, puțin înaintea spleniumului, dă inserție corpului fornixului, În rest:
- pe linia mediană se prinde marginea superioară a septului pelucid;
- lateral ei, formează plafonul prelungirilor frontale și a corpului ventriculului lateral.
*SPLENIUMUL
- așezat deasupra epifizei și a coliculilor quadrigemeni cu care delimitează fisura transversă a creierului (fanta
cerebrală mediană a lui Bichat).
STRUCTURA CORPULUI CALOS
- format din câteva milioane de fibre care leagă între ele puncte simetrice sau nesimetrice de pe scoarța celor
două emisfere cerebrale
- fibrele au originea în straturile profunde ale cortexului și pe parcursul lor spre emisferul opus nu dau
colaterale.
• Cele care trec prin genunchi unesc între ei lobii frontali
• Fibrele care trec prin trunchiul corpului calos unesc cele două emisfere între ele, cu excepția porțiunilor de lob
temporal de sub girusul temporal 2
• Fibrele care trec prin splenium unesc lobii occipitali.
FUNCȚIILE CORPULUI CALOS
Fiecare emisfer primește inputul informațional din jumătatea opusă a corpului și comandă motilitatea
acesteia. Prin comisurile ce le unesc, își pot transfera informațiile si acest transfer este indispensabil integrării
armonioase în mediul înconjurător.
Unind cele două emisfere, corpul calos joacă un rol important în funcțiile gnozice, praxice și psihice și, în
ultimă instanță, ale perfecțiunii și armoniei gândirii.
Sub 84 – Ventriculul lateral
- Sunt cavități pereche și simetrice, care reprezintă lumenul primitiv al veziculelor telencefalice.
- Toată cavitatea ventriculară este căptușită de ependim.
- silueta ventriculară are formă de potcoavă care cuprinde în concavitatea sa curbura nucleului caudat și polul
posterior al talamusului.
Descriem ventriculului lateral:
- un corn frontal;
- un corn temporal;
- un corn occipital și
- răspântia ventriculară, corespunde acelui segment în care toate coarnele se deschid împreună.
Cornul frontal
- reprezintă brațul superior al potcoavei ventriculare
- i se descriu două porțiuni:
- un segment anterior, aflat în interiorul lobului frontal: este capul cornului frontal sau cornul frontal propriu-
zis;
- un segment posterior, care se găsește în lobul parietal; acest segment se mai numește și corpul ventriculului
lateral.
Cornul occipital
Prezintă:
- un perete supero-extern, format din fascicole de substanță albă: forcepsul mare al corpului calos, tapetum,
fascicolul superior al radiațiilor optice și fascicolul longitudinal inferior;
- un perete infero-intern, care prezintă două proeminențe separate de un șanț:
 supero-internă, numită bulb al conului posterior
 infero-externă, numită calcar avis (pintenele lui Morand)
- două margini, supero-internă și infero-externă, date de reunirea pereților;
- o extremitate posterioară, acoperită de fibrele forcepsului posterior
Cornul temporal (sau sfenoidal)
- plasat în lobul temporal
Prezinta:
•un perete supero-extern, constituit de: tapetum, coada nucleului caudat și stria terminalis.
•un perete infero-intern, pe care găsim trei reliefuri: eminența colaterală a lui Meckel (inconstantã), hypocampul
si fimbria.
Eminenta colaterala a lui Meckel este localizata pe marginea externa a girusului parahypocampic
Hypocampul (sau cornul lui Ammon) este o proeminentã voluminoasã, semilunarã ce corespunde fundului
fisurii hypocampice.
Fimbria (sau corpul bordant) este o bandã ingustã de substanta albã care se aflã in concavitatea
hypocampului.
• o margine externă, dublată de fascicolul longitudinal inferior;
• o margine internă, care privește spre fanta cerebrală transversă, pe care se află șanțul choroidian
• extremitatea anterioară a cornului temporal se află la 15-20 mm de polul temporal al emisferului cerebral.
RĂSPÂNTIA VENTRICULARĂ
- cea mai dilatată porțiune a ventriculului lateral și la nivelul său se întâlnesc cele trei coarne ale acestuia.
- plexurile choroide ale ventriculului lateral se prezintă ca niște proeminențe viloase, roșietice, Ele se întâlnesc
la nivelul răspântiei unde formează o îngroșare numită glomus.
- plexurile choroide din cornul frontal, care la nivelul orificiului interventricular continuă plexurile choroide ale
ventriculului III

Sub 85 – Sistemul olfactiv

LOBUL OLFACTIV. SISTEMUL OLFACTIV
- receptorii olfactivi se găsesc în grosimea mucoasei cavităților nazale, în aria numita pată galbenă olfactivă. În
grosimea ei se găsesc trei tipuri de celule: celule receptoare, de susținere și celule bazale.
1. Celulele receptoare
- sunt neuroni bipolari și reprezintă protoneuronul căii olfactive
- axonii nemielinizați, converg spre lama ciuruită a etmoidului, formând nervul olfactiv. Fibrele acestui nerv
străbat lama ciuruită, intră în craniu și fac sinapsă în bulbul olfactiv.
2. Celulele de susținere (sau secretorii)
Sunt celule secretoare de mucus, care flanchează celulele receptoare.
3. Celulele bazale
În evoluția lor spre forma finală de celule receptoare, apar în diverse faze de dezvoltare.
BULBUL OLFACTIV
- mică formațiune ovalară care se continuă posterior cu tractul olfactiv
- așezat în șanțul orbitar intern al feței orbitare a lobului frontal, iar inferior se sprijină pe lama ciuruită a
etmoidului.
- are o structură laminată, fiind format din 6 straturi de neuroni și fibre nervoase
- neuronii sunt de 4 tipuri: neuroni mitrali, neuroni 'în pămătuf', neuroni periglomerulari și neuroni granulari.
- Neuronii mitrali Axonii neuronilor mitrali părăsesc bulbul olfactiv pentru a pătrunde în structura tractului
olfactiv.
- Neuronii “in pămătuf” (tufted cells) Axonii se alătură tractului olfactiv, putând fi urmăriți până la cortexul
olfactiv.
- Neuronii periglomerurali Axonul neuronului periglomerular rămâne extraglomerular și face sinapsă cu
dendrita principală a unui neuron mitral din alt glomerul.
- Neuronii granulari sunt neuroni amacrini, lipsiți de axon.
Neuronii mitrali și cei în pămătuf reprezintă al doilea neuron al căii olfactive. Axonii lor părăsesc bulbul și
intră în structura tractului olfactiv ca fibre olfactive secundare.
La extremitatea posterioară a bulbului olfactiv, chiar la joncțiunea sa cu tractul olfactiv, se găsesc neuroni
dispersați care formează nucleul olfactiv anterior.
TRACTUL OLFACTIV
- continuă posterior bulbul olfactiv
- În structura sa se găsesc fibre olfactive secundare, axoni ai neuronilor mitrali și în pămătuf.
-Spre extremitatea sa posterioară, tractul olfactiv se împarte în 3 brațe numite strii olfactive:
•stria olfactivă laterală
•stria olfactivă medială
•stria olfactivă intermediară,
- Prin divergența lor, striile olfactive medială și laterală delimitează laturile anterioare ale spațiului perforat
anterior.
Stria olfactivă laterală și centrii corticali olfactivi
- stria olfactivă laterală, la locul de divergență de cea medială, prezintă un mic relief numit trigon olfactiv. Apoi
se îndreaptă lateral până la limen insulae si sfârșește în girusul semilunar.
- stria olfactivă laterală împreună cu girusul ambiens, formează cortexul prepiriform
- cortexul prepiriforrn, cel periamigdalian și extremitatea anterioară a ariei entorinale reprezintă centrii corticali
ai mirosului, stria olfactivă laterală conținând practic totalitatea fibrelor olfactive secundare cu originea în
bulbul olfactiv.
- Cortexul prepiriform primește majoritatea fibrelor olfactive și trebuie considerat ca reprezentând cortexul
olfactiv primar.
- Aria entorinală este considerată ca un cortex olfactiv secundar, cu atât mai mult cu cât primește aferențe de la
cortexul prepiriform.
- cortexul prepiriform, nucleii pericortico-amigdalieni și aria entorinală aparțin sistemului limbic. Dar, procesele
olfactive nu implica numai structurile limbice.

Sub 86 - Lobul limbic:girusul pericalos,formatia hipocampica,girusul dintat.

LOBUL LIMBIC
- reprezintă porțiunea nonolfactivă a sistemului limbic
- este format din cele două inele corticale de pe fața medială și superioară a emisferului cerebral.
• Inelul alocortical, format din girusul pericalos și formația hypocampică. El este în întregime ascuns în fundul
fisurii hypocampice.
• Inelul mezocortical, concentric precedentului, care alcătuiește marea circumvoluție limbică a lui Broca.
Girusul pericalos
- Începe de sub genunchiul corpului calos, de la nivelul girusului paraterminal
- este format din indusium griseum și cele două striuri medulare, medială și laterală.
Formația hypocampică
- reprezentată de hypocamp și girusul dințat
- se găsește pe planșeul cornului temporal al ventriculului lateral
Hipocampul
- formă de virgulă cu extremitatea voluminoasă orientată anterior
- marginea internă a hypocampului este concavă și în concavitatea ei se afla girusul dințat acoperit de fimbrie
Structura hypocampului
- la nivelul cortexului invaginat al hypocampului s-au identificat 4 câmpuri care au fost denumite câmpurile
CA1, CA2, CA3 și CA4, inițiale care prescurtează numele de corn al lui Ammon
- ele încep deasupra fisurii hypocampice
- toate câmpurile sunt formate din trei straturi neuronale: stratul oriens, stratul piramidal și stratul molecular
- mai multe lame secundare, formate din gruparea prelungirilor neuronale din straturile principale, permit
identificarea a 6 straturi: stratul oriens, stratul piramidal, stratul lucid, stratul radiat, stratul lacunar, stratul
molecular
Girusul dințat
- cortexul acestuia se dispune în formă de U cu deschiderea spre fimbria. Este format din trei straturi neuronale:
1. stratul molecular
2. stratul granular
3. stratul polimorf
- girusul dințat reprezintă principala poartă prin care impulsurile neocorticale, traversând aria entorinală, ajung
la cortexul hypocampic

Sub 87 – Conexiunile hipocampului

Conexiunile formatiei hypocampice
• Aferentele hypocampului
- Aferentele corticale
l. De la aria entorinală
2. Alte fibre provin de la girusul cingular in lungul fascicolului cingulum
3. de la cortexul insular
4. S-au evidențiat și legături directe ale cortexului frontal, parietal și temporal cu hypocampul.
- Aferentele subcorticale
1. De la aria septală.
2. De la corpii mamilari ai hypotalamusului.
3. De la nucleii limbici ai talamusului.
4. De la nucleul amigdalian.
5. De la nucleii creierului bazal anterior
6. De la nucleul claustrum
7.De la nucleii din tegmentumul trunchiului cerebral
• Eferentele hypocampului
- Unele se indreapta spre cortexul cerebral. Ele se desprind din subiculum si din aria entorinala.
- Majoritatea eferențelor hypocampice au destinație subcorticală:
• cele mai numeroase iau naștere din aria entorinală, presubiculum și subiculum.
• unele fibre eferente au valoare comisurală. Ele leagă hypocampul dintr-o parte cu cel simetric, formând
comisura hypotalamică între picioarele fornixului.

Sub 88 – Marea circumvolutie limbica

- În raport cu corpul calos, prezintă mai multe porțiuni:
1. o porțiune precomisurală, situată înaintea și dedesubtul genunchiului corpului calos;
2. o porțiune supracomisurală, reprezentată de girusul cingular;
3. o porțiune retrocomisurală, îndărătul spleniumului care este cortexul retrosplenial,
4. o porțiune subcomisurală, reprezentată de girusul parahypocampic.
Porțiunea precomisurală
Cuprinde două zone deosebite structural și funcțional:
- una se află sub genunchiul corpului calos, corespunde ariei 25 a lui Brodmann și este girusul subcalos. Ea face
parte din girusul cingular anterior
- a doua este reprezentată de așa zisul girus paraterminal care este format din grupe nucleare ce apartin ariei
septale.
Aria septala (septum verum)
- separata de septum pellucidum prin rostrumul corpului calos.
- s-au descris 4 grupe nucleare: dorsal, lateral, medial si caudal
- nucleul caudal este subdivizat in alti doi nuclei: triunghiular al septului si fimbrial
- cei mai importanti sunt nucleii septal medial si septal lateral.
A. Nucleul septal medial
- Aferente de la formatia reticulata si corpii mamilari prin fascicolul median al telencefalului.
- Principalul contingent de fibre eferente ale nucleului se angajează prin fornix spre hypocamp
B. Nucleul septal lateral
Fibrele aferente provin de la:
l. Formația hypocampică, prin intermediul fornixului.
2. Un masiv grup de fibre îi provine de la nucleii hypotalamici preoptic, ventro-median și paraventricular.
3. Numeroase aferențe își au originea in trunchiul cerebral, provenind de la: nucleii rafeului mezencefalic, locus
ceruleus
Fibrele eferente:
1. Un numar limitat de fibre se indreapta spre nucleul septal medial
2. Fibre de retroreactie sfarsesc in nucleii trunchiului cerebral amintiti.
3 Prin intermediul striei talami ajung la nucleii limbici ai talamusului si la habenula
Porțiunea supracomisurală: girusul cingular
Acestui girus i se pot deosebi două segmente:
- girusul cingular anterior, corespunzător ariilor 24 și 33 și
- girusul cingular posterior, cu ariile 23 și 31.
a. girusul cingular anterior (ariile 24 și 33)
b. girusul cingular posterior (ariile 23 si 31)
Porțiunea retrocomisurală (sau cortexul retrosplenial)
- corespunde ariilor corticale 26, 29 și 30
Porțiunea subcomisurală (sau cortexul parahypocampic)
Poate fi subdivizată în două porțiuni distincte:
- o porțiune anterioară, care cuprinde cortexul peririnal și
- o porțiune posterioară, reprezentată de girusul parahypocampic propriu-zis.

Sub 89 - Organizarea morfo-functionala a sistemului motor: date generale, nivele ierarhice, functii
motorii
A. DATE GENERALE
- manifestările cele mai evidente ale activității sistemului nervos central sunt mișcările. Organele lor efectorii,
mușchii striați, sunt sub controlul nemijlocit al motoneuronilor alfa și gama.
- Motoneuronii alfa inervează fibrele musculare extrafusale, contractile. Acestea sunt de două tipuri:
1. fibrele de tip I, se contractă lent și sunt rezistente la oboseală. Ele se găsesc în structura mușchilor posturali
și se numesc fibre musculare tonice
2. fibrele de tip II, se contractă rapid dar sunt vulnerabile la oboseală. Ele predomină în structura mușchilor
membrelor și se numesc fibre musculare fazice
- Motoneuronii gama controlează porțiunile contractile ale fusului neuromuscular și prin urmare și tensiunea
porțiunii sale receptoare. Intretin tonusul muscular și declanșează activitatea informațională proprioceptivă care
stă la baza percepției pozitiei corpului și a segmentelor sale.
B. NIVELELE IERARHICE ALE FUNCȚIEI MOTORII
- Se deosebesc patru nivele cerebrale care sunt implicate direct în activitatea motorie.
I. Nivelul ariilor motorie suplimentară și premotorie ale cortexului cerebral se află pe cea mai înaltă
treaptă a ierarhiei. El este cel care identifică obiectivul mișcării, ii stabilește planul de desfășurare și o
programează.
II. Nivelul ariei motorii primare (aria 4 Brodmann)de aici pornesc comenzile spre motoneuronii din
trunchiul cerebral și măduvă si se transmit prin intermediul căilor piramidale.
III. Nivelul trunchiului cerebral cuprinde numeroși nuclei care trimit tracturi descendente spre neuronii
motori periferici, modelându-le activitatea. Așa sunt: coliculii quadrigemeni, nucleul interstițial, nucleul roșu,
nucleii vestibulari și unii nuclei ai formației reticulate.
IV. Nivelul medular cuprinde motoneuronii cornului anterior. Cu toate că ei reprezintă ținta finală comună a
tuturor tracturilor descendente, numai puține fibre ale acestora fac sinapsă directă cu motoneuronii medulari.
Cele mai multe influențează motoneuronii prin intermediul interneuronilor din zona fundamentală medulară.
Sub 90. Organizarea morfo-functionala a sistemului motor: cai descendente cu origine corticala
CĂI DESCENDENTE CU ORIGINE CORTICALĂ
- reprezentate de fascicolele cortico-spinale și cortico-nucleare care, împreună, constituie calea piramidală.
Tracturile cortico-spinale
• Își au originea în cortexul cerebral motor și premotor, precum și din prima arie senzitivo-senzorială și
reprezintă axonii neuronilor din straturile corticale profunde..
• Toate pătrund în centrul medular, dirijându-se spre capsula internă..
• Ies din capsula internăși pătrund în porțiunea bazală a pedunculului cerebral
• Se angajează apoi în bazisul pontin si ajunse la nivelul bulbului fibrele se regrupează într-un tract masiv care
proemină pe suprafața anterioară a bulbului sub numele de piramidă bulbară, de unde și numele de cale
piramidală. În dreptul joncțiunii bulbo-spinale se separă în trei fascicole:
1. cele mai multe fibre (85%) formează fascicolul cortico-spinal lateral care se încrucișează cu simetricul
realizând decusatio piramidae și coboară apoi în cordonul lateral opus al măduvei
2. foarte puține fibre (2%) nu se încrucișează și trec în porțiunea anterioară a cordonului lateral ipsilateral al
măduvei. Este fascicolul cortico-spinal antero-lateral sau fascicolul lui Barne;
3. alte fibre (8-13%) nu se încrucișează și coboară în cordonul anterior al măduvei. Este fascicolul cortico-spinal
anterior.
Tractul cortico-nuclear (sau cortico-bulbar sau geniculat)
- este tractul prin intermediul căruia nucleii motori ai nervilor cranieni (neuronul periferic) primesc comenzi de
la cortexul cerebral motor (neuronul central).
- Nucleii nervilor oculomotori III, IV și VI primesc conexiuni de la ariile corticale frontale și occipitale.
- Ceilalți nuclei motori, ai nervilor VII, V, XII și nucleul ambiguu, primesc comenzile prin intermediul tractului
cortico-nuclear.
Sub 91. Organizarea morfo-functionala a sistemului motor: cai descendente cu origine in trunchiul
cerebral
CĂI DESCENDENTE CU ORIGINEA ÎN TRUNCHIUL CEREBRAL
- in trunchiul cerebral se găsesc structuri a căror neuroni își proiectează axonii sub formă de tracturi
descendente pe motoneuronii medulari. Așa sunt coliculii quadrigemeni, nucleul interstițial, nucleul roșu,
nucleii vestibulari, locus ceruleus, nucleul rapheus magnus și unii nuclei ai formației reticulate.
- tracturile acestor structuri se impart in două grupe, A și B
În grupa A:
- intră toate tracturile din cordonul antero-lateral, cu excepția tractului rubrospinal. În traiectul lor supramedular
ele lasă colaterale nucleilor nervilor cranieni III, IV, VI, IX și X
- funcția acestor tracturi este de a controla postura și centurile membrelor.
- tractul cortico-spinal care le este funcțional asociat este tractul cortico-spinal anterior.
Grupa B
- conține doar tractul rubro-spinal, care pătrunde în cordonul latero-dorsal al măduvei. În trunchiul cerebral lasă
colaterale nucleilor motori ai nervilor cranieni VI și XII.
- funcția acestui tract este aceea de a modula activitatea mușchilor distali ai membrelor și cu precădere a
flexorilor.
- funcțional, îi poate fi asociat tractul cortico-spinal lateral.
Sub 92. Caile de conducere ale sensibilitatii cutanate de la nivelul trunchiului si membrelor. Sistemul
columnar dorsal
- la nivelul măduvei este reprezentat de cordonul posterior. Acesta cuprinde în proporție de 85% fibre nervoase
primare cu originea în ganglionii spinali ai rădăcinilor posterioare ale nervilor spinali. Dar, în structura sa, 15%
din fibre își au originea în neuronii din cornul posterior al măduvei, deci sunt fibre secundare.
- fibrele primare formează mănunchiul medial al rădăcinilor posterioare ale nervilor spinali și pătrund în
măduvă angajându-se direct în cordonul posterior. Aici se împart în:
•ramuri descendente
•ramuri recurente
• ramuri ascendente: scurte, intersegmentare, iar altele lungi, care urcă până în bulb unde fac sinapsă cu
deutoneuronul căii.
- fibrele ascendente lungi ale nervilor spinali sacrați, lombari și ale ultimilor 6 nervi toracali formează fascicolul
gracilis (sau al lui Goll)
- ramurile ascendente lungi ale primilor 6 nervi toracali și ale celor opt nervi spinali cervicali formeaza
fascicolul cuneat (sau al lui Burdach)
- la nivelul bulbului fibrele celor două fascicole fac sinapsa in nucleul gracilis și nucleul cuneat, acești nuclei
fiind considerați în mod curent drept al doilea neuron pe traiectul căii.
- Nucleii gracilis și cuneat sunt formați din două tipuri de neuroni:
•unii sunt neuronii de releu sau de proiecție, întrucât axonii lor se în dreaptă spre talamus;
•alții sunt interneuroni de tip inhibitor.
- axonii neuronilor de releu reprezintă fibrele secundare ale căii, care în treimea medie a bulbului se
încrucișează cu simetricii realizând încrucișarea lemniscusului medial, apoi își continuă drumul spre talamus
sub forma unui fascicol ascendent, compact, numit lemniscus medial.
- la nivelul joncțiunii mezo-diencefalice, lemniscusului medial i se alătură și tracturile spino-talamice. Împreună
pătrund în talamus.
- la nivelul nucleului talamic fibrele lemniscusului medial fac sinapsă în nucleul ventral postero-lateral (al
treilea neuron).
- axonii neuronilor talamici se angajează prin brațul posterior al capsulei interne, apoi prin substanța albă a
emisferului și sfârșesc pe cortexul cerebral.
Sub 93. Caile de conducere ale sensibilitatii cutanate de la nivelul trunchiului si membrelorSistemul
columnar antero-lateral
- în lungul acestui sistem sunt conduse informațiile dureroase, termice și într-o oarecare măsură și cele tactile
protopatice.
- receptorii pentru durere sunt reprezentați exclusiv de terminațiile nervoase libere. Ei sunt sensibili la orice
stimuli care produc distrucții celulare: mecanici (traumatisme), termici sau chimici. Astfel, într-o primă fază are
loc activarea primară a receptorului.
- toate terminațiile nervoase libere conectate la sistemul cordonului antero-lateral reprezintă ramificațiile
terminale ale fibrelor nervoase de tipul A-delta și C.
- fibrele nervoase periferice de tipul A-delta și C își au originea în ganglionii spinali. Axonii neuronilor din
acești ganglioni intră în structura mănunchiului lateral al rădăcinilor posterioare ale nervilor spinali și pătrund în
măduvă, ca fibre primare. Aici se bifurcă în ramuri descendente intersegmentare și ramuri ascendente.
Fibrele ascendente se comportă deosebit:
- unele fac sinapsă cu neuronii din lamina I. Axonii acestora vor forma tractul neospinotalamic sau spino-
talamic lateral;
- altele în cornul posterior până în laminele IV și V. Axonii neuronilor din aceste lamine vor forma tractul
paleo-spinotalamic sau spino-reticulo-talamic sau spino-talamic anterior;
- alte fibre fac sinapsă cu neuronii din laminele IV și V. Axoni acestor neuroni formează tractul spino-tectal
care va urca spre coliculii quadrigemeni.
Neuronii de releu din laminele cornului posterior reprezintă deutoneuronul căilor din cordonul antero-
lateral.
1. Tractul spino-talamic lateral (neo-spino-talamic)
- originea în neuronii laminei I și este format în special din fibre de tipul A-delta..
 La nivelul trunchiului cerebral:
- în tegmentumul mezencefalic, împreună cu tractul spino-reticulo-talamic formează lemniscusul spinal.
Împreună cu lemniscusul medial ajung la talamus. De aici, axonii grupelor nucleare talamice străbat brațul
posterior al capsulei interne, centrul medular și sfârșesc în ariile corticale somestezice SI și SII.
2. Tractul spino-reticulo-talamic (sau paleo-spino-talamic)
- format din axonii neuronilor din laminele IV și V ale cornului posterior.
- fibrele din structura tractului sunt de tip A-beta, A-delta și C,
- majoritatea axonilor neuronilor de origine încrucișează linia mediană și trec în cordonul antero-lateral opus,
urca prin trunchiul cerebral, majoritatea fibrelor sale sfârșesc în nucleii vegetativi ai formației reticulate și în
substanța periapeductală.
În concluzie, căile centrale ale durerii sunt organizate în două subsisteme:
• unul al tractului spino-talamic lateral, abilitat să identifice localizarea sursei dureroase și să mijlocească o
analiză discriminativă a durerii;
• un altul, al tractului spino-reticulotalamic, răspunzător de comportamentul motivațional, răsunetul emoțional
și reac țiile vegetative care însoțesc durerea.
3. Tractul spino-tectal
- originea în laminele IV și V, fiind o dedublare a tractului spino-reticulo-talamic cu care urcă până în
mezencefal. Aici fibrele sale sfarșesc în straturile profunde ale coliculilor superiori, substanța periapeductală și
în nucleii formației reticulate.
Sub 94. Caile de conducere ale sensibilitatii tactile, termice si dureroase ale capului
- aproape toată sensibilitatea capului este vehiculată spre nevrax prin ramurile nervului trigemen.
A. Fibrele senzitive trigeminaleprimare
- își au neuronii de origine în ganglionul trigeminal Gasser.
- dendritele acestor neuroni formează ramurile senzitive ale celor trei ramificații trigeminale: nervul oftalmic,
nervul maxilar și nervul mandibular. Subramificațiile acestora ajung în contact cu receptorii din teritoriul
trigeminal. Acesta cuprinde:
•toată pielea feței
•dura mater din lojele anterioară și mijlocie ale cutiei craniene;
•globul ocular, mucoasa nazală și a cavității bucale, precum și cea din 2/3 anterioare ale limbii; pulpa dentară,
gingiile și periodonțiul dinților.
B. Neuronii de origine ai fibrelor senzitive primare ale nervilor VII, IX și X
- se găsesc în ganglionii cranieni ai nervi lor respectivi: ganglionul geniculat al facialului, ganglionul
intracranian al glosofaringianului și ganglionul superior al nervului vag.
- ramificațiile senzitive ale facialului și ale vagului contribuie împreună la inervația concăi urechii și a
conductului auditiv extern (zona lui Ramsay Hunt).
- cele ale glosofaringianului se distribuie urechii medii, tubei faringiene și împreună cu cele ale vagului
inervează 1/3 posterioară a limbii și mucoasa faringiană.
- ramificațiile somestezice vagale se distribuie mucoasei laringiene și esofagiene.
- axonii neuronilor gasserieni formează rădăcina senzitivă a trigemenului care pătrunde în nevrax la nivelul feței
ventro-laterale a punții.
-fibrele acestei radacini, la intrarea în tegmentumul pontin, toate fibrele se împart în ramuri descendente și
ascendente:
• cele descendente formează tractul trigeminal spinal (sau rădăcina descendentă a trigemenului). El cuprinde
totalitatea fibrelor trigeminale care transportă durerea și temperatura
Tractul trigeminal spinal se îndreaptă descendent spre nucleul spinal al trigemenului plasat în porțiunea latero-
dorsală a tegmentumului bulbar.
• Fibrele ascendente fac sinapsă în nucleul principal al trigemenului plasat în tegmentumul pontin. Ele aduc
sensibilitatea tactilă cutanată a feței, a unei părți din mucoasa bucală și sensibilitatea tactilă a dinților.Nucleii
trigeminal spinal și trigeminal principal reprezintă al doilea neuron al căii sensibilității exteroceptive a feței.
Axonii neuronilor din acești nuclei constituie fibrele trigeminale secundare, care în lungul trunchiului cerebral
vor forma două fascicole ascendente cu destinație talamică. Acestea sunt fascicolul trigeminal ventral și
fascicolul trigeminal dorsal.
C. Proiecția corticalăare loc în zonele repartizate feței din ariile somestezice SI și SII.

Sub 95. Sensibilitatea somestezica proprioceptiva

- Este forma de sensibilitate prin care se dobândesc informații asupra poziției precise a segmentelor corpului, a
direcțieiși amplitudinii mișcării și a gradului de contracție musculară. Împreună cu tactul, contribuie la
aprecierea mărimii, formei și greutății obiectului ținut în mână.
- Proprioceptorii sau receptorii kinestezici sunt reprezentați de fusurile neuro-musculare, corpusculii tendinoși
Golgi, corpusculii lui Paccini, ai lui RuffIni și terminațiile nervoase libere.
- sensibilitatea proprioceptivă inconștientă este transportată numai la cerebel și în acest fel nu intră în câmpul
conștienței
- cele două tracturi spinocerebeloase nu reprezintă căi nervoase senzoriale, sunt doar căi care se încadrează în
funcțiile cerebelului de a alinia tonusul muscular la necesitățile posturii și mișcării.
Căile sensibilității proprioceptive conștiente a trunchiului și membrelor
- protoneuronul acestor căi se găsește în ganglionii rădăcinilor posterioare ale nervilor spinali.
- axonii lor (fibrele primare) intră în mănunchiul medial al acestor rădăcini și apoi pătrund în cordonul posterior
al măduvei. De aici drumul pentru sensibilitatea proprioceptivă a jumătății inferioare a corpului va fi diferit de
cel pentru jumătatea sa superioară.
A. Sensibilitatea proprioceptivădin jumătatea inferioară a corpului
- adusă la măduvă de nervii spinali sacrați, lombari și ultimii 6 nervi toracali
- fibrele intra în cordonul posterior, apoi pătrund în substanța cenușie a măduvei, în lamina VII, unde fac
sinapsă în nucleul toracic al lui Clarke (al doilea neuron).
- Axonii acestuia ajung în bulb, apoi se angajeaza prin PCI și fac sinapsă în nucleul Z al lui Brodal-Pompeiano
care reprezintă al treilea neuron.
- Axonii neuronilor din nucleul Z participă la încrucișarea piniformă și se alătură lemniscusului median, făcând
sinapsă în nucleul ventral postero-lateral al talamusului (al 4-1ea neuron)
- Prin fibre talamo-corticale informația proprioceptivă este proiectată pe ariile somestezice I și II ale cortexului
B. Sensibilitatea proprioceptivă constienta a membrului superior și a jumătății superioare a trunchiului
- adusă la măduvă de fibrele nervilor spinali cervicali și primii 6 toracali
- fibrele pătrund în cordonul posterior al măduvei și intră în constituția tractului cuneat
- ajunse în bulb fac sinapsă în nucleul cuneat (al doilea neuron). Axonii acestuia iau parte la încrucișarea
piniformă și apoi la formarea lemniscusului median, întâlnind al treilea neuron în nucleul ventral postero-lateral
al talamusului. Proiecțiile acestuia se termină în zonele corespunzătoare ale ariilor somestczice I și II.
Căile sensibilității proprioceptive conștiente a capului
- Sensibilitatea proprioceptivă a capului este condusă spre nevrax în special de ramurile trigeminale. Originea
acestor fibre prezintă anumite particularități. Astfel:
• cele care asigură inervația proprioceptivă a mușchilor extrinseci ai ochilor își au protoneuronul în ganglionul
trigeminal al lui Gasser, iar axonii neuronilor gasserieni întâlnesc deutoneuronul în pars oralis a nucleului
trigeminal spinal;
• aferențele proprioceptive ale articulației temporo-mandibulare intră în structura nervului auriculo-temporal și
își au protoneuronul de asemenea în ganglionul trigeminal. Axonii corespunzători ai ganglionului sfârșesc în
pars oralis a nucleului spinal al trigemenului;
• restul aferentelor proprioceptive trigeminale își au protoneuronul în nucleul mezencefalic al trigemenului.
Axonii neuronilor din nucleul mezencefalic se dirijează diferit:
• unii sfârșesc în nucleul motor al trigemenului. Se închid astfel arcuri reflexe miotatice care întrețin tonusul
mușchilor masticatori și poziția adecvată a mandibulei;
• alții se alătură tracturilor trigeminale, în special celui dorsal și după releul talamic impulsurile proprioceptive
ajung în prima arie somestezică. Se pot astfel conștientiza forța și eficiența mușcăturii;
• în sfarșit, alți axoni se îndreaptă spre cerebel prin PCS, lăsând colaterale formației reticulate a trunchiului
cerebral.
Sub 96. Organizarea sistemului vestibular
RECEPTORII VESTIBULARI sunt:
A. Maculele otolitice din utriculă și saculă, care detectează poziția capului în raport cu foița gravitațională. Ele
sunt receptorii echilibrului static.
B. Crestele ampulare din ampulele celor trei canale semicirculare membranoase, care recepționează mișcările
capului și au un rol important în coordonarea mișcărilor globilor oculari în raport cu cele ale capului. Ele sunt
receptorii echilibrului dinamic.
A. Maculele otolitice
- aceste formațiuni șe găsesc pe suprafața interioară a utriculei și saculei
Macula utriculară se află pe planșeul utriculei
Macula saculară este plasată pe peretele medial al saculei
Structura maculelor din ambele vezicule este identică. Ele sunt formate din: celule de susținere, celule
senzoriale și membrana otolitică.
a. Celulele de susținere se intercalează între celulele senzoriale.
b. Celulele senzoriale (receptorii) sunt de două tipuri: de tip 1, în formă de flacon și de tip 2, de formă
cilindrică. La polul lor apical fiecare dintre ele conține 40-70 stereocili și un kinocil mai lung. Ei provoacă
depolarizarea și apariția descărcărilor de mare frecvență în nervii vestibulari.
La baza celulelor senzoriale se găsesc terminațiile nervoase aferente și eferente:
• terminațiile aferente reprezintă dendritele neuronilor din ganglionul vestibular al lui Scarpa.
• terminațiile eferente provin din nucleii vestibulari medial și lateral.
c. Membrana otolitică
- este formată dintr-o substanță gelatinoasă în care sunt inclavate cristale de carbonat de calciu numite otoliți.
- în această membrană pătrund cilii celulelor senzoriale asupra cărora, chiar în lipsa mișcării capului, otoliții
exercită o presiune permanentă.
B. Structura crestelor ampulare
- reprezintă structurile receptoare din ampulele canalelor semicirculare membranoase
- răspund numai la mișcare iar răspunsul este maximal atunci când mișcarea este efectuată în planul de orientare
al canalului semicircular corespunzător.
- sunt formate din:
a. celule de susținere;
b. celule receptoare (senzoriale)
c. cupula.
- receptorii din creste reacționează numai la mișcările într-o anumită direcție, fiind mai puțin evoluați în raport
cu cei din macule.
- cupula gelatinoasă se prezintă ca un diafragm care, cu o margine groasă se prinde de creasta ampulară iar cu
cealaltă margine subțire aderă de cupola ampulei.
- rotirea capului la stânga produce, ca efect al inerției, mișcarea endolimfei în sens invers. Această mișcare în
canalul semicircular stâng se face spre ampulă. Ca urmare, celulele receptoare ale crestei ampulare stângi se
depolarizează și în nervul vestibular stâng apare un impuls excitator.
- în canalul semicircular drept endolimfa se mișcă spre corpul canalului, în direcție opusă kinocililor. Receptorii
crestei ampulare drepte se hiperpolarizează și în nervul vestibular drept apare un impuls inhibitor. Prin urmare,
rotația în planul de orientare a unei perechi de canale produce o excitație în creasta ampulară a unuia și o
inhibiție în cea a canalului pereche. Se obține o indicație bilaterală asupra mișcării capului.

Sub 97. Calea vestibulara

1. Protoneuronul
- se găsește în ganglionul vestibular al lui Scarpa plasat în fundul meatului auditiv intern
- dendritele (mielinizate) acestor neuroni constituie aferențele celulelor receptoare spre care se îndreaptă. Ele
pornesc din porțiuni diferite ale ganglionului spre cele două tipuri de receptori vestibulari, statici și dinamici.
- axonii neuronilor ganglionari formează ramura vestibulară a nervului vestibulo-cohlear. Acesta părăsește
stânca temporalului prin meatul auditiv intern și pătruns în craniu se așează în unghiul ponto-cerebelos. Ajuns
pe partea laterală a trunchiului, se angajează în interiorul acestuia, la nivelul șanțului bulbo-pontin, pentru a
întâlni deutoneuronul.
2. Deutoneuronul
- reprezentat de cei 4 nuclei vestibulari: lateral, medial, superior și inferior. Acești nuclei sunt așezați sub
planșeul ventriculului IV, la joncțiunea bulbo-pontină
- Fibrele primare ale nervului vestibular ajunse la nivelul nucleilor vestibulari se comportă deosebit:
•Fibrele care aduc impulsurile de la crestele ampulare fac sinapsă în nucleul vestibular superior și în porțiunea
rostrală a celui medial.
•Fibrele care aduc informații de la macula utriculară se termină în nucleul vestibular medial și în porțiunea
adiacentă a celui inferior.
•Fibrele ce transportă impulsurile de la macula saculară fac sinapsă în porțiunea dorso-laterală a nucleului
vestibular inferior și în nucleul interstițial
•Un număr redus de fibre ale nervului vestibular se îndreaptă spre cerebel prin pedunculul cerebelos inferior și
sfârșesc ipsilateral în cortexul floconodular și al uvulei, Aceste fibre alcătuiesc fascicolul cerebelos direct al lui
Edinger.
- eferențele celor 4 nuclei vestibulari reprezintă fibrele vestibulare secundare. Ele diverg spre structuri nervoase
diferite care au rol în controlul sau execuția mișcărilor necesare menținerii echilibrului.
• Conexiunile nucleilor vestibulari cu cerebelul
Fibrele eferente — pot fi primare sau secundare:
1. cele primare, cu origine în ganglionul lui Scarpa, alcătuiesc fascicolul cerebelos direct al lui Edinger,
2. cele secundare se desprind din nucleii vestibulari medial și inferior și prin PCI ajung la cortexul cerebelos al
uvulei și al lobului floconodular.
Fibrele aferente
l.Unele pornescdin cortexul vermian anterior, al uvulei și al lobului floconodular. Ele formează fascicolul
cerebelovestibular și prin PCI ajung la nucleul vestibular lateral asupra căruia exercită un puternic efect
inhibitor.
2. Altele pornesc din nucleii fastigiali și se angajează:
- fie prin PCI, sfârșind în nucleii vestibulari superior, lateral, precum și în cel medial;
- fie prin PCS, formând fascicolul uncinat al lui Russel care ajunge la nivelul nucleilor vestibulari opuși, lateral
și inferior.
În asociere cu cerebelul, nucleii vestibulari prelucrează informația labirintică pentru ca în final să
influențeze aparatul motor răspunzător de menținerea echilibrului static și dinamic. Acest deziderat se realizează
prin interrnediul conexiunilor pe care nucleii vestibulari le întretin cu motoneuronii medulari și cu nucleii
motori ai mușchilor globilor oculari.
• Conexiunile nucleilor vestibulari cu măduva spinării
Două fascicole importante pornesc spre măduvă:
1. Fascicolul vestibulo-spinal lateral
- originea în nucleul vestibular lateral și coboară în cordonul anterior ipsilateral din tot lungul măduvei.
- creste tonusul și reflectivitatea mușchilor extensori, principalii mușchi antigravitaționali răspunzători de
menținerea posturii statice și dinamice.
2. Fascicolul vestibulo-spinal medial
- originea din nucleul vestibular medial, intră în structura fascicolului longitudinal median și coboară în
cordonul anterior al măduvei
- este implicat în conjugarea mișcărilor capului cu cele ale ochilor, ca răspuns la stimulii vestibulari.
• Conexiunile nucleilor vestibulari cu nucleii oculomotori
- de la nucleii vestibulari medial și superior se desprind spre nucleii oculomotori ai nervilor III, IV și VI
majoritatea eferențelor vestibulare. De maximă importanță sunt acele fibre care constituie suportul reflexelor
vestibulo-oculare. Grație acestor reflexe, atunci când capul este rotit într-o direcție, globii oculari se mișcă în
direcție opusă.
Ca urmare, prin fibrele nervului vestibular stâng vor fi activați numai neuronii nucleilor medial si
superior stangi. Axonii lor ajung la nucleul reticulat pontin paramedian drept al formației reticulate.
 Nucleul reticulat pontin paramedian (NRPP) este considerat ca un veritabil "centru al privirii laterale". El
trimite fibre spre:
• nucleul nervului abducens drept și
• subnucleul care comandă mușchiul drept medial stâng.
• Conexiunile nucleilor vestibulari cu formația reticulata
- Grupul eferentelor cu originea în nucleii vestibulari lateral, medial și superior se îndreaptă spre acei nuclei ai
formației reticulate care au conexiuni cu cerebelul, cum sunt nucleul reticulat lateral și nucleul reticulat al
tegmentumului pontin.
• Conexiunile intervestibulare (comisurile vestibulare)
-Se desprind din nucleii vestibulari superior și inferior, încrucișează linia mediană și sfârșesc în nucleii
simetrici, dând colaterale și celorlalți nuclei vestibulari.
• Conexiunile nucleilor vestibulari cu talamusul și scoarța cerebrală
- fibrele cu originea în nucleii vestibulari sfârșesc în nucleii ventral lateral, ventral postero-lateral și ventral
postero-inferior ai talamusului.
• Conexiunile nucleilor vestibulari cu labirintul
- de la nucleii vestibulari medial și lateral, dar și din formația reticulată din imediata vecinătate a nucleului
nervului abducens, se desprind axoni care formează fascicolul vestibular eferent. Acesta părăsește nevraxul și în
lungul nervului vestibular ajunge la nivelul labirintului vestibular. Aici, fibrele sale se termină parțial pe
celulele senzoriale, parțial pe dendritele neuronilor din ganglionul vestibular al lui Scarpa.

Sub 98. Organizarea sistemului auditiv

RECEPTORII ACUSTICI
- se găsesc în organul lui Corti de pe membrana bazilară a ductului cohlear din urechea internă.
DUCTUL COHLEAR (melcul membranos)
- este un canal care începe printr-un fund de sac în vestibulul osos
- împreună cu lama osoasă spirală, ductul împarte lumenul canalului cohlear osos în trei spații numite scale (sau
rampe).
Dinspre cupolă spre baza cohleei deosebim:
- scala vestibulară, care comunică cu vestibulul;
- scala media, care reprezintă lumenul ductului cohlear și
- scala timpanică, care la baza cohleei este despărțită de urechea medie prin membrana ferestrei rotunde.
- scala media este plină cu endolimfă. Scala vestibulară și cea timpanică conțin perilimfă și comunică între ele
numai la nivelul cupolei cohleei printr-un orificiu îngust numit helicotremă.
- prezinta 3 pereti:
• Peretele anterior
- reprezentat de o membrană subțire, membrana lui Reissner, care separă ductul cohlear de scala vestibulară, de
aceea se numește și membrana vestibulară.
• Peretele lateral
- prezintă stria vasculară ce constituie un exemplu unic de epiteliu vascularizat
• Peretele posterior
- separă scala media de scala timpanică și este reprezentat de membrana bazilară.
- membrana bazilară este formată din fibre de keratină
- în dreptul tunelului lui Corti, membrana bazilară conține în structura ei vasul spiral, care irigă organul spiral al
lui Corti.
Organul lui Corti (organul spiral)
- așezat pe membrana bazilară, privind spre lumenul ductului cohlear (scala media). În alcătuirea lui deosebim:
1. celule piliere (pilierii), care delimitează în organul lui Corti un tunel, tunelul lui Corti;
2. celule receptoare (senzoriale), numite și celule auditive;
3. celule de susținere, care se întrepătrund cu cele receptoare;
4. două membrane care acoperă complexul structural și care sunt membrana reticulară și membrana tectoria.
Sub 99. Calea auditiva
- Protoneuronul căii acustice se află în ganglionul spiral al lui Corti. Neuronii din acest ganglion sunt neuroni
bipolari.
- axonii neuronilor ganglionari străbat modiolul (cohleea) și se alătură formând ramura acustică a nervului VIII.
Acesta părăsește stanca prin polul auditiv și se îndreaptă spre partea laterală a sanțului bulbo-pontin prin care
pătrunde în nevrax pentru a întâlni deutoneuronul.
- Deutoneuronul este reprezentat de cei doi nuclei cohleari, ventral și dorsal, din dreptul joncțiunii
bulbopontine. Fibrele nervului acustic (sau fibre auditive primare) fac sinapsă în ambii nuclei cohleari, ventral
și dorsal.
- axonii neuronilor din nucleii cohleari formează fibrele acustice secundare și în drumul lor spre neuronul
diencefalic (corpul geniculat medial) întâlnesc nuclei de releu în care fac parțial sinapsă. Astfel, de la nivelul
nucleilor cohleari pornesc fibre care se grupează în trei fascicole:
a. stria acustică dorsală a lui Monakow, intră în structura lemniscusului lateral;
b. stria acustică intermediară (a lui Held)
c. corpul trapezoid, care reprezintă fascicolul cel mai important. Originea acestui fascicol se află în subgrupul
anterior al nucleului cohlear ventral. Apoi traversează tegmentumul pontin, încrucișând linia mediană și ajunge
la complexul nuclear olivar superior opus
Complexul nuclear olivar superior (oliva pontină) se poate împărți în subgrupele nucleare lateral, median și
ventral preolivar
- nucleii complexului olivar primesc fibre acustice secundare de la ambele cohlei și sunt implicați în analiza
binaurală a sunetelor.
- toate fibrele cu originea în nucleii cohleari, după ce au încrucișat linia mediană a tegmentumului pontin și au
făcut sau nu sinapsă în olivele pontine, formează un fascicol compact de fibre numit lemniscus lateral. În
structura lui intră:
- axoni ai neuronilor din nucleii cohleari controlaterali;
- axoni ai nucleilor din complexul olivar superior homolateral;
- unii autori admit că în structura lemniscusului lateral intră și axoni ai nucleilor cohleari homolaterali.
Coliculul inferior — este format din 3 grupe nucleare: nucleul central, nucleul pericentral și nucleul lateral.
- Coliculii inferiori sunt parte integrantă pe traseul căilor acustice.
- de la nucleii coliculului inferior, axonii se angajează prin brațul conjunctival inferior și ajung la corpul
geniculat medial.
Neuronul diencefalic este reprezentat de nucleii din corpul geniculat medial. Aceștia sunt nucleul ventral,
nucleul dorsal și nucleul medial. Cel mai important este nucleul ventral, la care vin cele mai multe fibre pornite
din coliculul inferior, la partea sa medială fiind proiectate frecvențele înalte, iar la partea laterală frecvențele
joase. Eferențele nucleului ventral formează fascicolul geniculo-temporal sau ''radiațiile acustice". Ele trec prin
segmentul sublenticular al capsulei interne și se proiectează pe cortexul cerebral în aria auditivă primară (aria
41).
- nucleii dorsal și medial primesc mai puține fibre ale sensibilității auditive iar eferențele lor se proiectează pe
cortexul auditiv secundar, în ariile 42 și 22.
ARIILE DE PROIECȚIE CORTICALĂ A SENSIBILITĂȚII ACUSTICE
- Aria primară corespunde ariei 41 a lui Brodmann. Această arie se întinde pe girusul transvers anterior și pe
porțiunea adiacentă a girusului transvers posterior. Ambele girusuri (girusurile lui Heschl) se găsesc în fundul
fisurii laterale a lui Sylvius. Aria primară primește fascicolul geniculo-temporal.
- Aria auditivă secundară se prezintă ca o centură corticală care înconjură aria primară. La formarea ei
participă girusul transvers posterior în cea mai mare parte a sa (aria 42) și fața superioară a girusului temporal
superior (aria 22). Ea primește fibrele de la nucleii dorsal și medial ai corpului geniculat medial.
Fibrele descendente ale căilor auditive
• Fibre cortico-geniculateiau naștere din cortexul auditiv dar și din ariile adiacente acestuia și se termină în
toate grupele nucleare ale corpului geniculat medial.
• Fibre cortico-coliculare, cu aceeași origine, dar care se termină bilateral, în ambii coliculi inferiori.
• Fibre coliculo-olivare și coliculo-cohleare, care unesc coliculii inferiori cu oliva pontină și respectiv cu
nucleii cohleari homolaterali
• Fascicolul olivo-cohlear (al lui Rasmussen) își are originea în oliva pontin si părăsind trunchiul cerebral se
alătura inițial nervului vestibular. În conductul auditiv intern trece în structura nervului acustic; apoi fibrele
acestuia se temină pe celulele auditive (ciliate) externe și pe dendritele neuronilor din ganglionul spiral

Sub 100 – Urechea externa

- alcătuită din pavilionul urechii și meatul acustic extern
- servește pentru captarea și dirijarea undelor sonore spre urechea mijlocie
Pavilionul urechii
- o expansiune lameloasă pereche, cu suprafața neregulata.
- așezată pe partea laterală a capuluiinaintea procesului mastoidian, inapoia articulației temporomandibulare și a
regiunii maseterine, dedesubtul regiuni temporale și deasupra regiunii parotidiene
- prezinta două fețe:
•Fața laterală, concavă, este caracterizata prin câteva proeminențe și șanțuri situate în jurul unei depresiuni
centrale numita concă din care pornește meatul acustic extern. Conca este delimitată anterior de un tubercul
numit tragus.
Partea inferioară a pavilionului este moale și formeaza lobulul urechii.
•Fața medială, convexă, invers conformată decât precedenta
- Pavilionul este acoperit de tegument fin, aderent de cartilajul subiacent. Tegumentul este prevăzut cu peri
rudimentari, glande sebacee și sudoripare foarte rare. Pielea se continuă cu cea a regiunilor învecinate.
- Componenta structurală principală este reprezentată de cartilajul pavilionului. Acesta lipsește la nivelul
lobulului urechii, unde este înlocuit cu un pachet adipos conținut într-o cută a pielii. Cartilajul este fixat de
oasele învecinate prin trei ligamente auriculare și prin mușchii extrinseci ai pavilionului
Meatul sau conductul acustic extern
- canal întins de la concă până la membrana timpanică.
- Peretele anterior al meatului vine în raport cu articulația temporomandibulară; cel posterior cu mastoida; cel
inferior cu glanda parotidă, iar cel superior cu etajul mijlociu al bazei craniului.
Structural, meatul are:
• o componentă osoasă -cea medială -reprezentată de porțiunile timpanică și solzoasă ale temporalului;
•o porțiune laterală fibro-cartilaginoasă alcătuită din meatul cartilaginos, care constituie pereții anterior și
inferior ai conductului
- Meatul este căptușit de piele, prevăzută în porțiunea cartilaginoasă cu peri fini, glande sebacee și glande
sudoripare modificate, numite glande ceruminoase.
Irigația arterială a urechii externe este realizată de sistemul carotidei externe:
prin ramurile auriculare anterioare, din temporala superficială, prin artera auriculară profundă, ramură a
maxilarei și prin artera auriculară posterioară, ramură directă din carotidă.
Venele sunt tributare jugularei externe și plexului pterigoidian.
Limfaticele se îndreaptă către nodurile mastoidiene, parotidiene și cervicale laterale profunde.
Inervația senzitivă este asigurată de ramuri auriculare din: auriculo-temporal, plexul cervical, facial și vag.

Sub 101 – Urechea medie

- reprezentată de o cavitate principală -cavitatea timpanică (casa timpanului) -cu conținutul ei; apoi, de tuba
auditivă și cavitățile mastoidiene
- servește pentru transmiterea mecanică a undelor sonore la urechea internă și la adaptarea reflexă a receptorilor
acustici la intensitatea sunetelor.
Cavitatea timpanică
- conține un lanț de oscioare articulate între ele și doi mușchi anexați acestora.
- se descriu șase pereți:
•Peretele membranos sau peretele lateral are o porțiune membranoasă si una osoasă: este membrana timpanului
inconjurata de un cerc osos, raspunde meatului acustic extern
- Membrana timpanicăeste alcătuită din patru straturi, care sunt din afară înăuntru: stratul cutanat, foarte fin,
lipsit de foliculi piloși; stratul fibros radiat; stratul fibros circular, și stratul mucos — care se continuă cu
mucoasa cavității timpanice.
•Porțiunea osoasă a peretelui lateral al casei timpanului este un cerc osos, a cărui parte superioară (numită zidul
oscioarelor) este situată deasupra meatului acustic extern
•Peretele labirintic sau peretele medial răspunde vestibulului urechii interne. În mijlocul său se găsește
proeminența promontoriului (datorată primei ture de spiră a cohleei). Postero-superior, într-o depresiune, se află
fereastra vestibulului (fereastra ovală), care corespunde vestibulului urechii interne; postero-inferior, într-o
altădepresiune, este fereastra cohleei (fereastra rotundă), ce corespunde scalei timpanice a cohleei.
•Peretele carotidian sau peretele anterior vine în raport cu canalul carotidian. În partea sa superioară se deschide
tuba auditivă.
•Peretele mastoidian sau peretele posterior prezintă în partea superioară orificiul de intrare în aditus ad antrum;
•Peretele tegmental sau peretele superior, alcătuit dintr-o lamelă osoasă subțire numită tegmen tympani,
răspunde etajului mijlociu al bazei craniului.
•Peretele jugular sau peretele inferior este îngust și vine în raport cu bulbul superior al venei jugulare interne.
Oscioarele urechii sunt: ciocanul, nicovalasi scarita. Se articuleaza intre ele, formand un lant interpus între
membrana timpanică și fereastra vestibulului. Ele au rolul de a transmite vibrațiile membranei timpanice la
urechea internă.
Tuba auditivă (trompa Eustachio) este un conduct osteo-condro-membranos ce leagă cavitatea timpanică cu
nazofaringele, fiind parțial conținută în grosimea temporalului, iar în parte, alipită de suprafața externă a bazei
craniului. Are rolul de a menține egală presiunea de o parte și de cealaltă a membranei timpanice.
Cavitățile mastoidiene
- cavitatea timpanică comunică în partea posterioară cu o serie de cavități pneumatice săpate în procesul
mastoidian. Ele sunt căptușite de o mucoasă subțire, în continuitate cu tunica mucoasă a casei timpanice
- cavitățile se pot diviza în două grupe mari: antrul mastoidian cu canalul său de comunicare cu cavitatea
timpanică- și celulele mastoidiene.

Sub 102 – Tunicile globului ocular

- Bulbul ocular este constituit dintr-un sistem de trei învelișuri, tunica fibroasă, tunica vasculară și tunica
internă; precum și din mediile transparente și refringente: cristalinul, umoarea apoasă și corpul vitros.
Tunica fibroasă are două porțiuni distincte: cele 5/6 posterioare constituie sclera; porțiunea anterioară este
corneea, care, fiind transparentă, este totodată si un mediu refringent.
Tunica vasculară, denumită astfel datorită bogăției sale în vase, are trei porțiuni:
- coroida este porțiunea posterioară și se întinde de la discul nervului optic până la ora serrata. Conține celule
pigmentare și este foarte bogată în vase sangvine
- porțiunea mijlociese întinde de la ora serrata până la iris. Poartă numele de corp ciliar și este alcătuită din 70-
90 procese ciliare care secretă umoarea apoasă, și din mușchiul ciliar cu rol în acomodarea la distanță a ochiului
- porțiunea anterioară a tunicii vasculare este irisul. Acesta prezintă în centrul său orificiul pupilar și are în
constituția sa mușchiul sfincter al pupilei și mușchiul dilatator al pupilei, ambii cu rol în acomodarea la lumină a
ochiului.
Tunica internă sau retina conține elementele receptoare ale aparatului vizual, precum și primii doi neuroni ai
căii optice.
Retinei i se disting trei porțiuni:
- Porțiunea optică tapetează suprafața interioară a coroidei.
- Porțiunea ciliară aderă la suprafața interioară a corpului ciliar
- porțiunea iridiană este aplicată pe fața posterioară a irisului.
Porțiunea optică este sensibilă la lumină, pe când cele două porțiuni situate înaintea ei sunt insensibile și de
aceea poartă numele de partea oarbă a retinei. Limitacare separă retina optică de retina oarbă se numește ora
serrata. Suprafața interioară a retinei este perfect netedă, cu excepția a două regiuni mici. Discul nervului optic
(papila optică) prezintă în mijloc excavația discului; aici converg fibrele nervului optic pentru a părăsi globul
ocular. Macula lutea (pata galbenă) este situată exact la polul posterior al ochiului; este de asemenea deprimată
în centru, unde se găsește foseta centrală, locul vederii clare.
Sub 103 – Mediile transparente ale globului ocular
Corneea
- este transparenta si nevascularizata, inervata puternic de terminatiile nervoase libere
- reprezintă segmentul anterior al tunicii fibroase a globului ocular, fiind dispusă la nivelul orificiului anterior al
sclerei
- proemină în partea anterioară a globului ocular și acoperă irisul, orificiul pupilar și camera anterioară a
globului ocular
- are un rol fundamental în refracția oculară, asigurând 40 de dioptrii din puterea totală de 60 de dioptrii a
ochiului.
Umoarea apoasa (camera anterioara)
-limite: anterior corneea transparenta, posterior fata anterioara a cristalinului.
-este impartita de iris in 2 compartimente: anterior(intre cornee si fata ant iris) si posterior(intre fata post a
irisului si fata ant cristalin)
-compartimentele comunica intre ele prin orificiul pupilar
- este un lichid incolor ce este secretat la nivelul proceselor ciliare la nivelul camerei posterioare, de unde trece
la nivelul camerei anterioare prin intermediul pupilei. De la nivelul camerei anterioare, aceasta este drenată la
nivelul reţelei trabeculare în canalul Schlemm. Aceasta este principala cale de evacuare a umorii apoase.
Cristalinul
- lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula cristaloida
- situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor
- lipsit de vase sanguine si nervi
- circumferinţa cristalinului reprezintă locul de inserţie a fibrelor ecuatoriale a zonulei ZINN. Zonula ZINN,
denumită şi ligamentul suspensor al cristalinului are rol ligamentar.
Corpul vitros (umoarea sticloasa sau camera posterioara)
- este un gel transparent ce umple cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si retina.
- delimitat anterior, de cristalin, corpul ciliar şi zonula Zinn, posterior de retină.
- are o structură gelatinoasă incoloră alcătuit din fibre de colagen, substanţă fundamentală (ce conţine acid
hialuronic) şi fibrocite
- este înconjurat de o capsulă denumită hialoidă.

Sub 104 – Anexele globului ocular

-sunt reprezentate de: sprancene, pleoape, conjunctiva, ap lacrimal, mm motori ai gl ocular, capsula Tenon si
grasimea orbitara
SPRANCENELE
- au rol in oprirea scurgerii transpiratiei de pe frunte in ochi
- prezinta urmatoarele structuri: piele, tesut celular subcutanat, strat muscular, strat celular submuscular
PLEOAPELE:
- sunt 2 repliuri care acopera total sau partial globul ocular
- sunt in nr de 2: sup mai mare si inf mai mica
CONJUNCTIVA
- captuseste cavitatea conjunctivala care se gaseste intre fata profunda a pleoapelor si fata anterioara a globului
ocular
- prez trei portiuni topografice: conjunctiva palpebrala, fundurilor de sac si bulbara sau oculara
APARATUL LACRIMAL
- reprezentata de glanda lacrimala care e situata in partea sup-ant-ext a orbitei
- prezinta 2 portiuni: una principala sau orbitara si una secundara sau palpebrala
CAILE LACRIMALE PROPRIU-ZISE
- formate din lacul lacrimal, punctele lacrimale, canalele lacrimale, sacul lacrimal si canalul nazal.
MUSCHII MOTORI AI GLOBULUI OCULAR
- sunt in numar de 6: 4 drepti si 2 oblici
-cei drepti sunt: sup, inf, int, ext
-mm oblici: sup sau marele oblic si inf sau micul oblic
CAPSULA LUI TENON
- se mai numeste aponevroza orbitara
- asezata in plan frontal si indaratul globuluiocular pe care il separa de partea posterioara a orbitei
- reprez pentru globul ocular un mijloc de fixare
- are rol in mobilitatea globului ocular
GRASIMEA ORBITARA
- este formata din tesut grasos semi-fluid cu rolul de a facilita miscarile globului ocular si de
amortizare pentru globul ocular si elementele vasculo-nervoase din orbita.

Sub 105 – Calea vizuala

- se numește câmp vizual întinderea de spațiu văzută când ambii ochi privesc un punct fix asupra căruia se
concentrează fovea centrală de pe ambele retine.
- porțiunea centrală a câmpului vizual va fi percepută cu ambii ochi. Ea reprezintă aria binoculară a câmpului
vizual.
Etapele căii vizuale
- de la nivelul papilei optice, axonii neuronilor ganglionari străbat choroida, apoi sclerotica și la acest nivel
capătă mielină și formează nervul optic. Acesta străbate orbita și prin orificiul canalului optic pătrunde în craniu
unde se termină în chiasma optică. Din unghiurile postero-laterale ale acesteia se desprind tracturile optice care
sfârșesc în corpul geniculat lateral corespunzător. Tot acest segment retinogeniculat reprezintă porțiunea
extracerebrală a căii vizuale și se află sub fața bazală a emisferului cerebral.
De la corpul geniculat lateral pornesc axoni care constituie tractul geniculo-cortical (sau radiațiile
optice). Ele sfârșesc pe marginile fisurii calcarine. Această etapă finală se află în substanța albă a emisferului
cerebral și constituie porțiunea intracerebrală a căii vizuale.
A. Etapa extracerebrală
1. Nervul optic
- este alcatuit din fibre:
•temporale care se așează la partea sa laterală
•nazale care se dispun pe partea sa medială
•maculare care se așează lateral, împărțind mănunchiul fibrelor temporale într-unfascicol superior și altul
inferior
2. Chiasma optică
- lamă patrulateră, așezată la baza creierului înaintea regiunii infundibulo-tuberiene.
3. Tractul optic
- este o lamă nervoasă, albă, care pornește din unghiul postero-lateral al chiasmei, înconjură fața ventro-laterală
a pedunculului cerebral și prin majoritatea fibrelor sale sfârșește în corpul geniculat lateral. Aceste fibre
formează fascicolul retino-geniculat.
- fibrele retino-geniculate sunt singurele care fac parte din calea vizuală. Fiecare tract optic conține:
•fibre temporale de la retina homolaterală;
•fibre nazale de la retina heterolaterală;
•fibre maculare din 1/2 temporală a maculei homolaterale;
•fibre maculare din 1/2 nazală a maculei controlaterale.
- în cadrul fiecărui tract optic se găsesc toate fibrele care servesc hemicâmpul vizual opus.
4. Corpul geniculat lateral
La nivelul său se găsesc doi nuclei, ventral și dorsal:
- nucleul ventral primește colaterale din tractul optic și este conectat cu coliculul superior și aria
pretectală.Acest nucleu este implicat în integrarea vizuo-motorie;
- nucleul dorsal reprezintă al treilea neuron pe traiectul căii vizuale. Acest nucleu are o structură laminată sub
forma a 6 straturi neuronale
B. Etapa intracerebrala a căii vizuale
Axonii neuronilor geniculați care formează tractul geniculo-calcarin, în drumul lor spre cortexul vizual
formează trei curente:
- Un prim curent, numit curentul dorsal, ia naștere din porțiunea medială a corpului geniculat lateral și se
termină pe cele 2/3 anterioare ale marginii superioare a fisurii calcarine. Acest fascicol aduce imaginile din
cadranele inferioare ale câmpului vizual care au fost proiectate pe cadranele superioare ale retinelor.
- Un alt curent, ventral, ia naștere din partea laterală a corpului geniculat lateral și se termină pe cele 2/3
anterioare ale marginii inferioare a fisurii calcarine. Acest fascicol aduce imaginile din cadranele superioare ale
câmpului vizual, proiectate pe cadranele inferioare ale retinelor.
- Un al treilea curent îl formează fibrele pornite din zona maculară a corpului geniculat lateral și sfarșește pe
extremitatea posterioară a fisurii calcarine.
Capătul cortical al căii vizuale corespunde ariei primare vizuale 17 și ariilor secundare 18 (parastriată) și
19 (prestriată).

Sub 106 – Caile nervoase pentru miscarile reflexe ale ochilor si reflexul pupilodilatator
Căile nervoase pentru mișcările reflexe ale ochilor
- musculatura extrinsecă a ochilor poate fi controlată nu numai voluntar. Ea poate fi antrenată și în mod reflex.
Sunt așa numitele reflexe oculomotorii.
- principalele reflexe oculomotorii sunt: reflexele de fixare, de urmărire, de convergență, de divergență și
reflexul optokinetic.
- calea aferentă a tuturor acestor reflexe este comună. Ea este reprezentată de calea vizuală retino-geniculo-
calcarină, deci de însăși calea vizuală principală.
- eferentele ajung la aria pretectală și la nucleii oculomotori accesori. Axonii acestora ajung la motoneuronii
nucleilor nervilor III, IV și VI care inervează cuplurile musculare ce asigură mișcările conjugate ale ochilor.
Mușchii netezi intraoculari Sunt mușchii pupilei și mușchiul corpului ciliar.
• Mușchii pupilei
Musculatura irisului ajustează permanent forma și diametrul pupilei. Astfel:
- mușchiul pupilo-constrictor, dispus concentric pupilei și inervat de PS, micșorează pupila
- mușchiul pupilo-dilatator, ale cărui fibre se desprind radiar de pe circumferința pupilei, dilată pupila
(midriazis). El este inervat de simpaticul pericarotidian.
Atât constricția cât și dilatarea pupilei au loc în mod reflex și se produc prin contracția unui mușchi și relaxarea
antagonistului.
Căile reflexului pupilo-dilatator
a. Acest reflex poate fi declanșat de aferențe multiple: vizuale, dureroase, vegetative sau de stimuli psihici cum
sunt cei emotivi, frica, furia, Prin urmare, calea aferentă poate fi reprezentată de rute variabile care ajung sau
care dau colaterale spre centrii reflexului, considerați a avea localizare hypotalamică,
b. Calea eferentă are un segment intranevraxial și altul extranevraxial.
- Segmentul intranevraxial este reprezentat de fibre cu origine hypotalamică, de natură simpatică. Ele coboară
prin trunchiul cerebral, în vecinătatea tractului spino-talamic lateral, apoi coboară în cordonul lateral al măduvei
și se termină în centrul cilio-spinal din cornul lateral al măduvei, corespunzător segmentelor C8- D3.
- Segmentul extranevraxial cuprinde doi neuroni:
1. Neuronul preganglionar este reprezentat de nucleul cilio-spinal. Axonii acestuia părăsesc măduva ca ramuri
comunicante albe atașate primilor 3 nervi spinali toracali și pătrund în lanțul simpatic latero-vertebral prin care
urcă până în ganglionul cervical superior. Aici întâlnesc neuronul postganglionar cu care fac sinapsă.
2. Axonii neuronilor din acest ganglion se alătură arterei carotide interne pe care o însoțesc până la terminare,
formând în jurul ei plexul pericarotidian. Din acesta se desprind filete care pătrund în orbită prin fisura orbitară
superioară și ajung la mușchiul pupilo-dilatator

Sub 107 – Caile nervoase pentru reflexele pupilo-constrictor si de acomodare la

distanta
Căile reflexului pupilo-constrictor
a. Calea aferentă
- Axonii neuronilor ganglionari ai retinei străbat nervul optic, apoi chiasma și tractul optic de care se separă și
prin brahium superior ajung în coliculul superior și ariapretectală unde fac sinapsă.
- Axonii neuronilor din aria pretectală, care parțial se încrucișează în comisura albă posterioară, se termină
bilateral în nucleii lui Edinger Westphal care reprezintă centrul reflexului.
b. Calea eferentă
Cuprinde doi neuroni:
- cel preganglionar, din nucleul lui Edinger -Westphal, își trimite axonul cu nervul III până în orbită și apoi
aceștia merg pe ramura pe care acest nerv o trimite spre mușchiul oblic inferior. Se desprinde și de aceasta,
pentru a face sinapsă cu neuronul postganglionar la nivelul ganglionului ciliar;
- axonii neuronilor postganglionari se alătură nervilor ciliari scurți și pe această cale ajung la mușchiul pupilo-
constrictor.
Căile reflexului de acomodare la distanță
- calea aferentă a reflexului o reprezintă calea vizuală
- calea eferentă începe prin fibre cortico-pretectale. De la pretectum pornesc fibre spre nucleul lui Edinger
-Westphal de unde calea este aceeași ca și pentru reflexul irido-constrictor.

Sub 108 – Sistemul gustativ

RECEPTORII GUSTATIVI
- reprezentați de celule epiteliale senzoriale grupate în număr variabil (aproximativ 5-18) în structura unor
complexe senzoriale numite muguri gustativi.
- mugurii gustativi sunt corpusculi ovoizicare la polul lor apical prezintă un mic orificiu, porul gustativ. Fiecare
mugure gustativ conține pe lângă celulele senzoriale și alte două tipuri de celule, de susținere și bazale.
Celulele senzoriale (gustative)
- celule alungite, care la polul apical sunt prevăzute cu cili care ies prin porul gustativ și vin în contact cu
suprafața mucoasei linguale continuu umezită de salivă.
- la baza celulelor gustative sosesc terminații nervoase amielinice ale nervilor facial, gloso-faringian și vag.
- pe suprafața limbii, mugurii gustativi se găsesc în pereții papilelor circumvalate, foliate și fungiforme.
- în afara mucoasei linguale, mugurii gustativi se găsesc plasați și în grosimea mucoasei palatine, a faringelui, a
epiglotei, iar la copii unii muguri pot fi întâlniți și în mucoasa obrajilor.
- receptorii gustativi de la baza limbii sunt sensibili cu precădere pentru gustul amar, cei de pe marginile limbii
la acru, cei de pe vârful limbii la gustul dulce, iar pentru sărat cei de la partea anterioară a marginilor limbii.
CALEA GUSTATIVĂ
- de la receptorii gustativi informațiile sunt preluate de ramificațiile aferente ale nervilor cranieni VII, IX și X.
Ele sunt dendrite ale neuronilor din ganglionii cranieni ai nervilor respectivi, adică ganglionii geniculat, pietros
și nodos.
1. Cele cu origine în ganglionul geniculat intră în componența a doi nervi gustativi ai facialului, nervul coarda
timpanului și nervul mare pietros.
- Coarda timpanului preia sensibilitatea gustativă din cele 2/3 anterioare ale limbii.
- Nervul mare pietros, ajuns la nivelul ganglionului sfeno-palatin își prelungește aferențele gustative pe nervii
palatini și culege informația gustativă de la nivelul receptorilor din mucoasa palatină.
2. Fibrele aferente cu originea în ganglionul pietros (ganglionul lui Andersch) aparțin nervului glosofaringian.
Ele culeg informațiile sapide din 1/3 posterioară a limbii unde se află importantele papile caliciforme.
3. Fibrele cu originea în ganglionul nodos al nervului vag se alătură acelor ramificații ale nervului laringeu
superior care culeg sensibilitatea de la mugurii gustativi ai epiglotei și ai mucoasei faringiene djn jurul
aditusului faringo-laringian.
Neuronii din ganglionii nervilor cranieni descriși reprezintă protoneuronul căii gustative. Axonii lor
pătrund în bulb și întâlnesc deutoneuronul la partea rostrală a nucleului solitar, în așa numitul nucleu gustativ.
De la nucleul gustativ, căile gustative se organizează în două curente, unul neocortical și al doilea
limbic.
• Curentul neocortical
- axonii deutoneuronului urcă în lungul trunchiului cerebral, ajung la talamus unde fac sinapsă în grupul
parvocelular al nucleului ventral postero-medial, care reprezintă al treilea neuron al căii gustative.
- de la al treilea neuron, axonii proiectează la partea caudală a girusului postcentral (aria 43).
• Curentul limbic
- își are originea din nucleul gustativ și este predominent homolateral. Urcând până la joncțiunea ponto-
mezencefalică, face releu în nucleul parabrachial al formației reticulate și axonii acestuia proiectează în sistemul
limbic și în hypotalamus.

Sub 109 – Meningele spinal

Sistemul nervos central este învelit de trei membrane concentrice care alcătuiesc meningele.
A. DURA MATER
- este membrana cea mai groasă şi mai rezistentă, de aceea se mai numeşte şi pahimeninge
- inveleste maduva spinarii si o separa de peretii canalului rahidian printr-un spaţiu numit spaţiul peridural
(epidural)
- in dreptul găurii occipitale aderă de circumferinta acesteia şi se continuă apoi cu dura mater craniană
- superior adera de fata posterioara a corpului axisului iar inferior de corpul vertebrelor S1-S2 prin fibre
conjunctive puternice care alcătuiesc ligamentul sacro-dural (Trolard)
- dura este separata de peretii canalului rahidian de spatiul epidural care este plin cu plexuri venoase rahidiene
-dura trimite prelungiri anterioare spre ligamentele vertebrale post si lat pe nervii spinali
-pe supraf ext se gasesc orificii prin care trec vasele si nervii
-supraf int este captusita de arahnoida
-fibrele colagene din struct durei mater sunt orientate long, circular si radiar
B. Arahnoida
- foiţă mai subtire şi elastică, lipită de fata profundă a durei mater.
- căptuşeşte şi fundul de sac dural
- este separata de pia mater prin spatiul subarahnoidian (contine LCR)
C. PIA MATER
- fină lamă conjunctivo-vasculară care se mulează intim pe toate reliefurile şi şanţurile de pe suprafaţa
exterioară a nevraxului
- arahnoida, spaţiul subarahnoidian şi pia mater alcătuiesc împreună leptomeningele
- la partea superioară a canalului rahidian se continuă cu pia mater craniană, iar la partea inferioară se subțiaza
până la dispariţie pe filum terminale.
- de pe fata externase desprind prelungiri care se prind pe fața internă a durei mater si formează ligamentele
dintate
Vascularizaţia
- arterele radiculare, ramuri din arterele: vertebrale, intercostale, lombare şi sacrate.
- venele se varsă în plexurile venoase peridurale

Sub 110 – Meningele cranian

A. Dura mater craniană
- se continua cu dura mater spinala la nivelul gaurii occipitale
- fața externă este în raport cu oasele craniului de care este aderentă
- la nivelul orificiilor de ieșire a nervilor cranieni, dura mater aderă de circumferința lor
-aderenta este mai mare la batrani si copii
-la nivelul boltii craniului aderenta este slaba si exista doar in dreptul suturilor
-la nivelul bazei craniului aderenta este foarte puternica
-fata interna este captusita de arahnoida
-de pe aceasta fata pleaca 5 prelungiri: cortul cerebelului, cortul hipofizei, cortul olfactiv (orientate orizontal),
coasa cerebelului si coasa creierului (orientate vertical)
-cortul cerebelului este asezat la partea posterioara a cutiei craniene si desparte cerebelul de lobul temporal si
occipital ai emisferelor cerebrale
-cortul hipofizei este un sept orizontal care acopera fata superioara a hipofizei si separa glanda hipofiza de
chiasma optica
-cortul olfactiv acopera bulbul olfactiv
-coasa cerebelului este un sept sagital care se gaseste intre cele doua emisfere cerebeloase
-coasa creierului este o lama sagitala plasata in fisura interemisferica
-arterele durei mater provin din a meningee mijlocie, a meningee mica, aa etmoidale ant si post, aa meningeale
post
-venele durei mater se varsa in sinusurile venoase ale durei mater sau in plexurile venoase pterigoidiene
Pia mater
-acopera suprafata exterioara a creierului
-in grosimea ei se gaseste o bogata retea vasculara din care se desprind ramuri
-pe aceste ramuri piamater emite prelungiri care sunt pline de LCR
Arahnoida
-acopera fata profunda a durei mater
-este groasa si avasculara

Sub 111 – Sinusurile venoase ale durei mater

-canale aflate în grosimea durei mater craniene prin care sângele venos este drenat spre vena jugulară internă.
În funcție de situația lor în cavitatea craniană deosebim:
I. Sinusurile bolții craniului
1. Sinusul longitudinal superior (sau sagital superior)- situat în marginea superioară a coasei creierului, il el se
varsa venele ascendente ale emisferelor cerebrale si ale durei mater
2. Sinusul longitudinal inferior(sau sagital inferior)- impar, plasat în marginea inferioară a coasei creierului, la
extremitatea posterioara se varsa in sinusul drept
- aici se varsa o parte din venele corpului calos si venele din coasa creierului
3. Sinusul drept- impar, este așezat în baza coasei creierului, uneste extremitatea sinusului longitudinal sup si
inf, aici se varsa vena cerebrala mare a lui Galien
4. Sinusurile laterale- pereche, la nivelul gaurii jugulare se continua cu vena jugulara interna
II. Sinusurile bazei craniului
l. Sinusurile cavernoase - așezate pe laturile corpului sfenoidal
-este o loja cavernoasa care are 3 pereti: unul lateral reprez de dura mater, unul medial reprez de
corpul sfenoidului si unul inf care corespunde locului pe unde intra in loja cavernoasa a carotida
interna
2.Sinusurile coronare (sau sinus circularis) - canale de comunicare între venele lojei cavernoase dintr-o parte
cu cele ale lojei cavernoase simetrice.
3.Sinusul occipital transvers (sau sinus basilar) - așezat pe clivus, unește între ele cele două sinusuri pietroase
inferioare.
4. Sinusurile sfeno-parietale (ale lui Breschet)-se gasesc la niv santului dintre aripa mare a sfenoidului si osul
parietal, se varsa in venele lojei cavernoase
5. Sinusurile pietroase superioare- se găsesc pe marginile superioare ale stâncilor temporalesi leaga venele
lojei cavernoase de partea opusa
6. Sinusurile pietroase inferioare - se varsă în vena jugulară internă
7.Sinusurile pietro-occipitale (ale lui Englisch) - inconstante
8.Sinusurile occipitale posterioare- inconstante
Sub 112 – Lichidul cefalorahidian
- lichid clar, incolor, care umple sistemul ventricular și spațiul subarahnoidian al nevraxului.
Compoziția chimică
- provine din plasma sanguină dar concentrațiile constituenților diferă în cele două fluide
- K+, Ca++, glucoza, proteinele, ureea, acidul uric și PH-ul au concentrații mai mici în LCR decât în plasmă;
- ceilalți constituenți sunt practic înaceleași concentrații în ambele fluide.
- în LCR se intalnesc 1-5 elemente figurate pe mm3, de obicei limfocite.
- cantitatea totală de LCR este de 140 ml, cu variații de ±30 ml, la adult.
- rata de producere a lichidului estc de 0,35 ml/min
Presiunea LCR
- în decubitus lateral, presiunea LCR din sistemul ventricular și din spațiul subarahnoidian este aceeași, 65-195
mm apă.
- în poziție șezândă, presiunea este de 30-45 cm3
- în timpul somnului pare a fi crescută.
Originea și mecanismul de producere a LCR
- cea mai mare parte a lichidului este produs la nivelul plexurilor choroide (circa 60-70%) și cu precădere a
celor din ventriculii laterali.
- lichidul poate fi produs și la nivelul spațiului subarahnoidian, periencefalic și spinal
- mecanismul de producere a lichidului cefalo-rahidian este complex. Unii constituenți ai plasmei intră în lichid
prin difuziune, iar alții sunt transferați în lichid prin mecanisme active ce se desfășoară la nivelul epiteliului
choroidal.
Circulația lichidului cefalo-rahidian
- LCR circulă dinspre compartimentul ventricular spre cel subarahnoidian
- comunicarea dintre aceste compartimente are loc la nivelul ventriculului IV.
Eliminarea lichidului cefalo-rahidian
- pe măsură ce lichidul cefalo-rahidian se produce el este resorbit, în așa fel încât cantitatea ce umple cele două
compartimente rămâne constantă
- reabsorbția lichidului are loc pe cale venoasa in principal, prin intermediul vilozitatilor arahnoidiene dar si
prin alte cai care sunt reabsorbtia limfatica si reabsorbtia la nivelul ependimului ventricular
Rolul lichidului cefalo-rahidian
- Funcția mecanică de suspensie și protecție: LCR umple spațiul subarahnoidian pericerebral, asigură creierului
o protecție permanentă și suplă împotriva șocurilor externe și a eventualelor fluctuații de presiune din cavitatea
craniană.
- Funcția biologică: menține o concentrație constanta a mediului perineuronal, funcție trofică, transporta
neurohormoni și neuromodulatori, funcție imunologica, rol in excitabilitatea neuronilor, funcție homeostatică
- Funcția excretorie:se elimină produși de catabolism ai creierului, imunoglobuline, albumine, antibiotice.

Sub 113 – Artera carotida interna

- ajunsă la baza craniului, străbate stânca temporalului prin canalul carotidian, și pătrunde în cutia craniană;
- pătrunde în sinusul cavernos pe care o părăsește la nivelul apofizei clinoide anterioare
- ajunge în spațiul subarahnoidian si se termină la nivelul chiasmei optice prin bifurcare în artera cerebrală
laterală și artera cerebrală anterioară.
- în canalul carotidian artera lasă câteva ramuri periostice și artera carotico-tinipanică pentru urechea medie.
- in sinusul cavernos i se descriu 3 segmente C5 asezat medial ggl Gasser, C4 paralel cu planseul seii turcesti si
C3 care paraseste sinusul cavernos la marginea mediala a apofizei clinoidiene anterioare
- În loja cavernoasătrimite ramuri pentru meninge, nervii cranieni și artera hipofizară inferioară.
- la nivelul apofizei clinoidiene anterioare strabate dura mater si arahnoida si patrunde in spatiul
subarahnoidian unde prezinta segm C2 si C1
- din segmentul subarahnoidian, carotida internă trimite 4 ramuri colaterale importante: artera hipofizară
superioară, artera oftalmică, artera comunicantă posterioară și artera choroidiană anterioară.
- Ramurile terminale ale arterei carotide interne sunt artera cerebrală anterioară și artera cerebrală laterală.

Sub 114 – Artera cerebrala anterioara si laterala

Artera cerebrală anterioară
- ramul de bifurcare medal al carotidei interne.
- 3 segmente:
• segmentul A1 ține de la origine până la fisura interemisferică
• segmentul A2 - la acest nivel artera pătrunde în fisura interemisferică, îmbrățișând genunchiul corpului calos
• segmentul A3, în care artera cerebrală anterioară se află pe fața medială a emisferului cerebral, deasupra
corpului calos. La acest nivel ia numele de arteră pericaloasă, care se termină irigând fața medială a lobului
parietal și precuneusul.
Ramurile arterei cerebrale anterioare
• Ramuri centrale
- se desprind toate din segmentul A1 al arterei si sunt reprezentate de arterele lenticulo-striate mediale care se
distribuie chiasmei optice și hypotalamusului preoptic.
• Ramuri corticale
- Din segmentul A1 se desprinde artera orbito-frontală pt bulbul și tractul olfactiv.
- Din segmentul A2 pornește artera fronto-polară pentru fața medială a lobului frontal
- Din segmentul A3 se desprinde artera caloso-marginală, care se așează în șanțul cingular. Din ea se desprind 3
artere frontale interne: anterioară, mijlocie și posterioară, care irigă fața internă a lobului frontal. Dacă artera
caloso-marginală lipsește, atunci toate cele 3 artere frontale interne se desprind direct și separat din segmentul
A3 al arterei cerebrale anterioare
• Terminarea arterei cerebrale anterioare, numită artera pericaloasă posterioară, trimite pentru fața
medială a lobului parietal arterele: paracentrală, parietală internă superioară și parietală internă inferioară sau
artera precuneusului.
Artera cerebrală laterală (mijlocie sau sylviană)
Este cel mai voluminos ram al arterei carotide interne.
Angiografic i se descriu 4 segmente:
• Segmentul M1 este segmentul ei inițial, în care artera se află la baza creierului
• Segmentul M2, în care artera intră în fundul scizurii laterale
• Segmentul M3 corespunde porțiunii posterioare a fisurii sylviene
• Segmentul M4 este segmentul terminal al arterei, care trimite mai multe ramuri. Cel mai mare, care pare ramul
său terminal, este artera angulară (sau artera pliului curb).
Ramurile arterei cerebrale laterale
• Ramurile centrale
- Sunt arterele lenticulo-striate laterale care se distribuie: capului nucleului caudat, putamenului, palidusului
lateral, genunchiului și jumătății dorsale a brațului posterior al capsulei claustrumului si capsulei externe.
• Ramurile corticale
- artera orbito-frontală se distribuie jumătății laterale a lobului orbito-frontal si feței laterale a lobului prefrontal.
- pentru fața laterală a lobului temporal, artera cerebrală laterală trimite 3 ramuri temporale: anterioară, mijlocie
și posterioară, precum și un ram temporopolar.
4. Ramul angular, considerat ram terminal, irigă girusul angular

Sub 115 – Sistemul arterial vertebro-bazilar si artera cerebrala posterioara

SISTEMUL ARTERIAL VERTEBRO-BAZILAR
- cele două artere vertebrale se unesc converg la nivelul punții pentru a forma trunchiul bazilar care este situat
pe mijlocul feței ventrale a punții iar la marginea ei superioara se bifurca în cele două artere cerebrale
posterioare.
- artera cerebrala posterioara prezinta trei segmente:
• P1: segment inițial peduncular se afla pe fața ventrală a pedunculului cerebral
• P2: segment latero-peduncular în care artera înconjură fața laterală a mezencefalului
• P3: segment emisferic în care artera trece pe sub spleniumul corpului calos și se așează pe fața infero-medială
a lobului temporal. La acest nivel artera se împarte în două ramuri terminale: artera temporală posterioară și
artera occipitală internă.
Ramurile arterei cerebrale posterioare
• Ramurile centrale se împart în trei grupuri:
a. grupul postero-medial- este format din ramuri care se desprind din segmentul P1 al arterei și câteva ramuri ce
provin din artera comunicantă posterioară.
b. grupul postero-lateral - se desprinde din segmentul P2, în care artera este latero-pedunculară.
c. grupul arterelor choroidiene posterioare: artera choroidiană postero-medială care provine din segmentul P1 si
arterele choroidiene postero-laterale, anterioară și posterioară, care se desprind din P2 al cerebralei posterioare,
uneori printr-un trunchi comun. Ambele ramuri se anastomozează cu ramificații ale arterei choroidiene
anterioare formand un șant între cele două sisteme, carotidian și vertebro-bazilar; ele participă la formarea
lichidului cefalo-rahidian.
• Ramurile corticale
- se desprind, adesea printr-un trunchi comun, trei artere temporale: anterioară, mijlocie și posterioară
• Ramurile terminale ale arterei cerebrale posterioare sunt artera temporală posterioară și artera occipitală
internă

Sub 116 – Artera vertebrala

- ia naștere din artera subclaviculară și pătrunde în gaura apofizei transverse a vertebrei C6
- urcă apoi, însoțită de nervul vertebral si ajunge la gaura transversa a axisului
- străbate membrana occipito-atloidiană și pătrunde în craniu prin foramen magnum
- străbate dura mater și arahnoida si ajunge în spațiul subarahnoidian si iși continuatraiectul pe laturile bulbului
și ajunge pe fața ventrală a bulbului
- la nivelul marginiicaudale a punții se unește cu cea din partea opusă și formeaza trunchiul bazilar.
Ramurile colaterale ale arterei vertebrale:
• La nivel cervical:ramuri musculare și rahidiene mici
• În cutia craniană, din artera vertebrală se desprind:
1. arterele spinale anterioare și posterioare
2. arterele bulbare
3. artera cerebeloasă postero-inferioară, care participă la irigarea cerebelului.

Sub 117 – Vascularizatia arteriala a cerebelului si a trunchiului cerebral

VASCULARIZAȚIA CEREBELULUI
Fiecare jumătate a cerebelului este irigată de 3 artere cerebeloase:
1. cerebeloasa postero-inferioară;
2. cerebeloasa antero-inferioară și
3. cerebeloasa superioară.
Primele două irigă fața inferioară iar a treia pe cea superioară a cerebelului
- artera cerebeloasă postero-inferioarăse desprinde din artera vertebrală la circa 1,5 cm de originea
trunchiului bazilar. Dă un ram colateral pentru plexurile choroide ale ventriculului IV si apoi se termină apoi
bifurcandu-se într-un ram vermian care iriga vermisul inferior și un ram tonsiloemisferic care irigă lobulul
tonsilar și cea mai întinsă parte a feței inferioare a emisferului cerebelos.
- artera cerebeloasă antero-inferioarăeste cea mai subțire arteră cerebeloasă și se desprinde de la mijlocul
trunchiului bazilar. In traiectul sau lasă ramuri pentru porțiunea caudală a punții, precum și cateva ramuri pentru
plexurile choroide ale ventriculului IV. Irigă floculusul, piramida, precum și porțiunea antero-inferioară a
emisferului cerebelos.
- artera cerebeloasă superioarăse desprinde din segmentul rostral al trunchiului bazilar și ajunge pe fața
superioară a emisferului cerebelos, împărțindu-se în mai multe ramuri care irigă toată fața superioară a
emisferului și vermisului, dar și vălul medular superior, precum și pedunculii cerebeloși mijlociu și superior.
- ramificațiile arterelor cerebeloase descrise se anastomozează între ele, formand o bogată rețea pială. Aceste
ramuri au caracter terminal.
- toate arterele cerebeloase înconjură fața ventro-laterală a trunchiului cerebral și participă la vascularizația
acestuia.
VASCULARIZAȚA ARTERIALĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL
- vascularizat de sistemul vertebro-bazilar
- bulbul rahidian este irigat în special de ramuri ale arterei vertebrale
- puntea este irigata de ramuri ale trunchiului bazilar
- mezencefalul este irigat de ramuri ale arterelor cerebrale posterioare si de ramuri din artera choroidiană
anterioară.
• Vascularizația bulbului
Arterele paramediene provin:
- în segmentul caudal al bulbului, din arterele spinale anterioare;
- în segmentul rostral, din arterele vertebrale sau chiar din trunchiul bazilar..
b. Arterele circumferențiale scurte provin din artera vertebrală sau din trunchiul bazilar și din artera
cerebeloasă postero-inferioară.
c. Arterele circumferențiale lungi provin din arterele spinale posterioare care irigă nucleii gracilis, cuneat și
partea caudală a pedunculului cerebelos inferior si din artera cerebeloasă postero-inferioară care irigă și
segmentul superior al pedunculului cerebelos inferior.
• Vascularizația punții
a. Arterele paramediene se desprind din trunchiul bazilar.
b. Arterele circumferențiale scurte provin din trunchiul bazilar și irigă partea antero-laterală a tegmentumului
pontin
c. Arterele circumferențiale lungi provin din arterele cerebeloase antero-inferioară și superioară. Ele irigă cea
mai mare parte a tegmentumului pontin, precum și pedunculii cerebeloși mijlociu și superior.
Vascularizația mezencefalului
a. Arterele paramediene provin din grupul postero-medial (talamo-perforat) al ramurilor centrale cu originea
în artera cerebrală posterioară.
b. Arterele circumferențiale scurte provin din artera cerebeloasă superioară și din grupul postero-lateral al
arterelor centrale ce se desprind din artera cerebrală posterioară.
c. Arterele circumferențiale lungi provin din: cerebeloasa superioară, choroidienele posterioare și din
cerebralele posterioare. Ele irigă tectumul și regiunea pretectală.

Sub 118 – Vascularizatia cerebrala venoasa

I. Venele emisferului cerebral
A.Venele superficiale
- se găsesc pe suprafața exterioară a emisferelor unde formează o bogată rețea pială
- drenează sangele cortexului cerebral și al substanței albe subcorticale.
a. Venele ascendente
- sunt in numar de 10-15 si sunt numite vene frontale, parietale sau occipitale.
b. Venele descendente
- cele din jumătatea inferioară a feței laterale împreună cu cele de pe fața inferioară a emisferului se îndreaptă
spre sinusurile venoase ale bazei craniului în care se deschid: sinusul cavernos, sfenoparietal, sinusurile
pietroase și sinusul transvers.
- printre aceste vene, notăm prezența venei cerebrale laterale superficiale care se află la suprafața fisurii laterale.
B. Venele cerebrale profunde
- drenează sangele de la nivelul diencefalului, al nucleilor centrali, substanței albe profunde și al plexurilor
choroide. Există de fiecare parte cate o venă cerebrală internă și o venă bazală, care se deschid în vena cerebrală
magna.
1. Vena cerebrală internă se formează din unirea a 3 vene profunde: vena talamo-striată,vena septala,vena
choroidiana.
2. Vena bazala (sau vena lui Rosenthal) ia nastere din confluenta venelor cerebrala anterioara si cerebrala
laterala profunda
3. Vena cerebrală mare a lui Galien
- se formează prin unirea celor două vene cerebrale interne
- primește ca afluenți:venele bazale ale lui Rosenthal, venele occipitale, venele hypocampului, ale fornixului și
vena caloasă posterioară si vena cerebeloasă vermiană superioara.
II. Venele cerebelului sunt reprezentate de:
- o venă vermiană superioară, care se varsă în marea venă a lui Galien;
- o venă vermiană inferioară, care se termină în confluens sinuum;
- două vene ventrale, care pornesc din porțiunea anterioară a emisferelor cerebeloase corespunzătoare și sfarșesc
în sinusurile pietroase;
- două vene dorsale, care iau naștere în porțiunea posterioară a emisferelor și se varsă în sinusurile transverse.
III. Venele trunchiului cerebral
a. venele mezencefalului - drenează în sistemul venos galenic, format de marea venă cerebrală și afluenții ei
principali, venele cerebrale interne și venele bazale ale lui Rosenthal;
b. venele punții și ale jumatații superioare a bulbului - drenează în sistemul sinusurilor pietroase;
c. venele jumătății inferioare a bulbului - se varsă în venele spinale, venele condiliene și în plexul venos
rahidian.

Sub 119 – Vascularizatia maduvei spinarii

A. VASCULARIZAȚIA ARTERIALĂ
1. ARTERELE VERTEBRALE
- trimit spre maduva spinarii cate doua artere spinale anterioare si doua artere spinale posterioare.
a. Arterele spinale anterioare
- se desprind din partea superioara a arterei vertebrale, apoi se unesc pe linia mediană a feței anterioare a
bulbului si formeaza o singura artera spinală anterioară care coboară pe fața anterioară a măduvii si se termina
la nivelul C6-C7 dar este prelungită în tot lungul măduvii de arterele radiculare anterioare
b. Arterele spinale posterioare
- coboară pe fața posterioară a măduvii
- sunt prelungite caudal de arterele radiculare posterioare sub forma a două canale arteriale plexiforme
longitudinale, pe toată fața posterioară a măduvii.
2 ARTERELE RADICULARE
Provin din arterele segmentare. Astfel:
- în regiunea cervicală sunt ramuri din vertebrală, din artera cervicală sau din cervicala profundă;
- în regiunea toracală se desprind dinarterele intercostale;
- în regiunea lombară provin din arterele lombare;
- în regiunea sacrată provin din artererle sacrate.
- 2/3 anterioare ale măduvii sunt irigate de artera spinală anterioară, iar 1/3 posterioară este igată de arterele
spinale posterioare.
B. Vascularizația venoasă a măduvii
- pe fața antero-laterală a măduvii exista 3 vene, una mediană și două laterale, care drenează sangele venos din
cele 2/3 anterioare ale măduvii.
- pe fața posterioară a măduvii se găsesc alte 3 vene, una mediană și două postero-laterale, care drenează
sangele venos din 1/3 posterioară a măduvii.
- in jurul maduvei se găsesc vene coronare perimedulare care unesc venele anterioare cu cele posterioare
-toate venele se gasesc in spatiul subarahnoidian si sunt drenate la plexul venos epidural care
dreneaza in venele extrarahidiene intercostale, lombare si sacrate
-sangele venos poate circula in ambele sensuri deoarece aceste vene nu prezinta valvule