Țesutul nervos

este format din celule specializate cu rol în generarea și conducerea impulsurilor nervoase și din celule gliale
care îndeplinesc rolul de țesut suport sau interstițial al țesutului nervos.
Neuronul- este unitatea structurală și funcțională a țesutului nervos. În creierul uman sunt peste 100 de
miliarde de neuroni, care au următoarele proprietăți:
-longevitate mare în cazul unei bune aprovizionări cu substanțe nutritive; poate trăi până la 100 de
ani;
-nu se divid; excepție fac - neuronii olfactivi; * neuronii olfactivi se reînnoiesc la 40-60 de zile prin
diviziunea și diferențierea celulelor bazale de la baza celulelor epiteliului olfactiv; + câțiva neuroni din zona
creierului numită hipocamp, implicați în memorizare;
-este alcătuit din corpul celular /PERICARION și două prelungiri : DENDRITE și AXON.
- forma: este data de nr.dendritelor și e variată:
- stelară ( neuronii somato-motori din coarnele anterioare ale măduvei și din scoarță
cerebeloasă (scoarță care învelește cerebelul) )
- piramidală: neuronii din scoarța cerebrală;
- rotunda: neuronii din scoarța cerebrală;
-ovoidă: neuronii somato-senzitivi din ganglionii spinali;
-piriformi (pară): neuronii Purkinje din scoarța cerebeloasă;
-fusiformi: neuronii din mucoasă olfactivă și din ganglionul vestibular Scarpa.
- după numărul prelungirilor, pot fi:
a) multipolari: cum mai multe dendrite și un singur axon (ex: neuronii somato-motori din
coarnele anterioare ale măduvei și din scoarța cerebrală.)
b) bipolari: cu o dendrită și un axon (ex: neuronii din ganglionul auditiv Corti, din cel
vestibular Scarpa, din mucoasă olfactivă și din retină;
c) unipolari: care au un axon și pericarion fara dendrite, (ex: neuronii somato-motori din
nucleul motor al nervului V (trigemen) și celulele cu conuri și bastonașe din retină;
d) pseudounipolari: în care prin același loc al celulei intră dendrita și iese axonul și cele două
prelungiri au un scurt traseu comun, după care se separă formând unghiuri de 90 ° fiecare. ( ex: neuronii din
ganglionii spinali).

-după funcție, pot fi:

a) senzitivi: care conduc informații de la receptori la centrii nervoși; se împart în: neuron
somato-senzitivi (aparțin sistemului nervos somatic) și neuroni viscero-senzitivi (primesc informații de la
viscer -> organele interne);
b) motori: care conduc informația din centrii nervoși la organele efectoare: neuronii somato-
motori ( mușchii de pe oase) și viscero-motori (musculatura neteda a organelor interne).
c) de asociație/ intercalari: reprezintă 99% din totalul neuronilor și se găsesc numai in
sistemul nervos central, asigurând legătura dintre n. senzitivi și motori;
d) secretori: sunt cei care eliberează neuro-secreții (ex: neuronii hipotalamici anteriori care
secreta hormonul ADH (antidiuretic) sau ocitocina și hormoni eliberatori și inhibitori.

Alcătuirea neuronului:
1.corpul celular/ pericarion - E delimitat de o membrană (neurilemă) și are citoplasmă (neuroplasmă).
- în neuroplasmă se găsesc - nucleu ( neuronii somatici, senzitivi motori si de asociație au un singur
nucleu central cu 1-2 nucleoli; în neuronii vegetativi se găsesc nuclei dubli sau multipli, excentrici),
organite celulare comune, dar și specifice: neurofibrilele și corpusculii Nissl (corpii tigroizi) - ei sunt RE
rugos cu rol în sinteza proteinelor neuronale, iar neurofibrilele au rolul de a susține celula și de a-i menține
forma.
- în SNC formează nuclei nervoși, iar în afara SNC formează ganglionii nervoși.
- constituie substanța cenușie a organelor nervoase.
2) prelungirile : formează substanța albă.
- dendritele sunt scurte, ramificate, mai groase la bază, unde conțin și corpusculi Nissl și neurofibrile;
conduc impulsul nervos de la receptori la corpul celular (în mod centripet, aferent, celulipet).
 - axonul e o prelungire unică, obligatorie, care atinge uneori 1 m.
- e delimitat de axolemă (continuarea neurilemei), conține axoplasmă ( conținutul
neuroplasmei) în care se găsesc mitocondrii, lizozomi, neurofibrile și nu mai apar corpusculii Nissl.
- se termină sub forma unor suprafețe/ porțiuni dilatate numite butoni terminali în care se
găsesc vezicule încărcate cu mediator chimic (peste 40 de mediatori chimici, dintre care cei mai frecvenți :
adrenalina, noradrenalina, acetilcolina.)
- conduce impulsul nervos de la corpul celular către alți neuroni: la glande sau la mușchi
(centrifug, eferent, celulifug);
- fibra axonică e protejată de mai multe teci:
a. Teaca de mielină : E prezentă în majoritatea axonilor (axoni mielinici) și e produsă de celule
Schwann ( o celulă produce teaca pentru un axon) în SNP.
- în SNC e produsă de oligodendrocite (o singură celulă produce teaca pentru mai
mulți axoni).
Mielina - proteină care se dispune sub forma unor lamele lipoproteice concentrice de culoare albă, în
jurul axonului, are rol de izolator electric.
- axonii care au diametrul < 2 µ și fibrele vegetative postganglionare nu au teaca de mielina.

b. Teaca Schwann: E prezentă doar în SNP, e alcătuită din celule gliale Schwann, răsucite în jurul
axonilor : între două celule Schwann se află nodurile sau ștrangulațiile Ranvier, pe unde ies ramificații
colaterale ale axonilor când sunt prezente.

c. Teaca Henle: E prezentă numai în SNP. E de natură conjunctivă și separa membrană plasmatică a
celulei Schwann de țesutul conjunctiv din jur; are rol de protecție și nutritiv (hrănire), spre deosebire de cea
de mielină, cu rol izolator.

AXON + TECILE LUI = FIBRA NERVOASA, iar în Nevrax formează TRACTURI/FASCICULE

NERVOASE.
Structura unui nerv: este învelit la periferie de țesut conjunctiv numit EPINERV, din care se desprind fibre
conjunctive care delimitează fasciculele nervoase numite PERINERV și din el se desprind fibre conjunctive
care învelesc fiecare fibră nervoasă (axon + teci) numite ENDONERV.
LEGĂTURILE DINTRE NEURONI - nu se realizează direct, ci sunt mediate chimic sau electric numite
SINAPSE/ LEGĂTURA DE CONTIGUITATE.
sinapsa chimică: E alcătuită din segmentul presinaptic reprezentat de butonii terminali ai unui axon, fanta
sinaptică care are până la 200 – 300 ångströmi și segmentul postsinaptic reprezentat de : dendrita unui alt
neuron (sinapsa AXO-DENDRITICĂ), un corp neuronal ( sin AXO-SOMATICĂ) sau fibră musculară (sin.
NEURO-MUSCULARĂ sau PLACĂ MOTORIE).

- etapele transmiterii sinaptice:

 SINTEZA MEDIATORULUI CHIMIC
 ELIBERAREA mediatorului chimic în fanta sinaptică, proporțională cu frecvența stimulilor.
 ACȚIUNEA MEDIATORULUI asupra MEMBRANEI POSTSINAPTICE și creșterea
permeabilității chimice a acesteia, pentru ionul de Na.
 APARIȚIA POTENȚIALULUI POSTSINAPTIC, excitator când în celulă pătrunde masiv Na sau a
potențialului postsinaptic inhibitor când in neuron pătrunde Cl și determină HIPERPOLARIZAREA
membranei.
 INACTIVAREA ENZIMATICĂ a mediatorului
- la nivelul fiecărei sinapse chimice conducerea impulsurilor este unidirecțională și impulsul nervos
întârzie 0,5 – 0,7 ms.
- aceste sinapse (chimice) sunt: aproape toate sinapsele în SNC, din SN vegetativ și cele de tip placă
motorie.
sinapsa electrică - se realizează între două celule de aceleași dimensiuni, care sunt alipite în zonele lor de
rezistență electrică minimă.
- conducerea impulsurilor e bidirectionala deoarece între două celule alipite prin locul de joncțiune
trec ioni de Na, K, Cl, Ca.
- sunt sinapsele din: miocard, mușchii netezi, anumite regiuni din creier.
PROPRIETĂȚILE NEURONILOR:
EXCITABILITATEA
CONDUCTIBILITATEA
1) EXCITABILITATEA - E proprietatea neuronului de a răspunde numai la un anumit tip de stimul cu
o anumită intensitate numită PRAG
- stimulii subliminali produc doar potențiale locale care nu se propagă, în timp ce cei supraliminali
nu produc un impuls nervos mai puternic precum pragul.
- această proprietate se numește legea “tot sau nimic”.
- pentru stimulul prag intensitatea este numită REOBAZĂ, iar timpul cat actioneaza reprezintă
timpul util.
- dacă intensitatea stimulului e dublă față de REOBAZĂ, timpul de răspuns este de 10 – 30 de ori
mai mic și se numește CRONAXIE.
- ca și membrana celulară, neuronul se depolarizează când crește influxul de Na și se repolarizează
când iese K.
- în perioada elaborarii a potențialului de acțiune (sau răspunsului neuronal) neuronul nu răspunde
altor stimuli indiferent de intensitatea lor, (perioadă refractara absolută).
- în funcție de aceasta se calculează LABILITATEA (capacitatea neuronului de a răspunde la un
anumit număr de stimuli pe o anumită perioadă de timp.)
2) CONDUCTIBILITATEA - este proprietatea neuronului de a conduce impulsul nervos unidirecțional fie
unui alt neuron sau unui organ efector.
- în axonii mielinici unde mielina este izolator electric, potențialul de acțiune (PA) se propagă
saltatoriu de la o strangulație la alta cu o viteză de 100 m/s
- sarcinile pozitive străbat membrana, trec pe fața internă a acesteia către zonele negative, de unde
străbat membrana în sens invers => se realizează un flux circular de curent numit CURENT HERMANN.
- în axonii amielienici fluxurile circulare de curent se închid din aproape în aproape, conducerea e
lentă numită PAS CU PAS sau DIN APROAPE ÎN APROAPE, viteza de 10 m/s.
- conducerea impulsului e un proces activ care consumă energie (GLUCOZĂ + O2). În lipsa O2
conductibilitatea nervoasă dispare în câteva ore.
CELULELE GLIALE - sunt intim asociate cu neuronii și de mai multe tipuri, sunt în număr de peste 10
ori mai mare ca neuronii.
- tipuri: 1. CELULE GLIALE/ NEVROGLII cu formă stelată din sistemul nervos central numite
ASTROGLII -> ele permit schimburile de substanțe dintre capilare și neuroni, preluând glucoza din sînge și
transferând-o neuronilor sub formă de ACID LACTIC; colectează ioni de K și reciclează mediatorii chimici;
fagocitează resturile neuronilor morți, țin asamblați neuronii și reglează compoziția mediului extracelular.
2. MICROGLIA -> din SNC, are rol în fagocitarea resturilor de neuroni.
3. CELULE SATELIT -> susțin fizic neuronii din afara NEVRAXULUI.
4. OLIGODENDROGLIILE -> asigură izolarea cu mielina a neuronilor din NEVRAX
5. CELULELE SCHWANN -> asigura izolarea cu mielina din afară NEVRAXULUI.

CELULELE GLIALE se divid intens și sunt singurele care generează tumori in SNC, nu conțin
neurofibrile și corpusculi Nissl, se găsesc și în structura neurohipofizei și a epifizei, intervin în sinteza de
ARN și procesul de învățare.