SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos impreuna cu cel endocrin regleaza majoritatea functiilor

organismului.

SN = reglarea activitatii musculaturii si a glandelor exocrine si endocrine

SE = reglarea funcțiilor metabolice.

SNSomatic = reglarea musculaturii scheletice,

SNVegetativ = reglarea musculaturii viscerale si a glandelor exocrine și endocrine.

Între cele 2 sisteme există o strânsă interdependență.

Reglarea nervoasă se bazează pe activitatea centrilor nervoși care prelucrează

informațiile primite și transmit comenzi la efectori.

2 compartimente: - senzitiv = sosesc informații de la receptori

- Motor = transmit comenzi la efectori.

NEURONUL

= unitatea morfo-funcțională a sistemului nervos.

FORMĂ

- stelată (coarnele anterioare ale măduvei),

- sferică și ovalară (ganglionii spinali),

- piramidală (zonele motorii ale scoarței cerebrale),

- fusiformă ( stratul profund al scoarței cerebrale).

 NUMĂR

Unipolari (celulele cu conuri si bastonase din retina) – cu aspect globulos si

o singură prelungire,
Pseudounipolari – în ganglionul spinal și au o prelungire ce se divide în T,
dendrita ajunge la periferie iar axonul intră în SNC,
Bipolari – formă rotundă, ovală, fusiformă, cu 2 prelungiri ce pleacă din
poluri opuse ai celulei ( neuronii din ganglionii Corti și Scarpa, din retina și din mucoasa
olfactivă).
Multipolari – formă stelată, piramidală sau piriformă, cu numeroase
prelungiri și un axon ( scoarta cerebrala, cerebeloasă, coarnele anterioare ale măduvei
spinării).

FUNCȚIE
 Receptori – recepționează prin dendrite stimulii din mediul intern și extern al
corpului, ( somatosenzitivi, viscerosenzitivi),
 Motori – cu axonul în legătură cu organele efectoare ( somatomotori,
visceromotori),
 Intercalari ( de asociație) – fac legătura între neuronii motori și cei senzitivi.

NEURONUL – este format din corp celular (pericarion), una sau mai multe
prelungiri – DENDRITE (prelungiri celulipete) și AXON (prelungire celulifugă) care este
unică.

Corpul neuronului este alct din – neurilemă (membrana), neuroplasmă

(citoplasmă) și nucleu.

Neurilema – subțire, delimitează neuronul și are structură lipoproteică.

 Neuroplasma – are organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, reticul
endoplasmatic, fără centrozom deoarece neuronul nu se divide), incluziuni pigmentare
și organite specifice ( corpii tigroizi – Nissl, din corpul celular și de la baza dendritelor
care au rol in metabolismul neuronal, și NEUROFIBRILELE ce se află în neuroplasmă
(corp), în prelungiri ( dendrite și axon) cu rol mecanic, de susținere și în conducere
impulsului nervos.

Nucleul – celulele nervoase motorii, senzitive și de asociație au un nucleu unic, cu

1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale/periferice prezintă un nucleu excentric. Pot
avea nucleoli dubli/multipli.

Dendritele – porțiunea inițială este groasă apoi subțire. În ele se găsesc

neurofibrile. Recepționează impulsul nervos pe care îl conduc spre corpul neuronului.

Axonul – prelungire unică, de 1 m, groasă, alcătuită din axoplasmă ( citoplasmă

specializată) care conține – mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic,
neurofibrile. Membrana ce acopera axoplasma se numește axolemă cu rol în propagarea
impulsului nervos.

Axonul emite de-a lungul traseului colaterale perpendiculare pe direcția sa, iar în
porțiunea terminală se ramifică în butoni terminali ce conțin mici vezicule pline cu
meditatori chimici ce înlesnesc trasnmiterea impulsului nervos. Mai conține si
neurofibrile și mitocondrii.

TEACA DE MIELINĂ

Nu se găsește la axonii cu diametrul mai mic de 2 microni și la fibrele

postganglionare. Rolul ei este de izolator electric, ce accelerează conducere impulsului
nervos.
 Axonul neuronilor din SNP – este produsa de celulele Schwann – o celulă produce
pentru un singur axon). Prezintă discontinuități – noduri Ranvier care sunt spațiul dintre
două celule Schwann.

Axonul neuronilor din SNC – produsa de oligodendrocite ( o celulă pt mai mulți

axoni).

TEACA SCHWANN

Axonul neuronilor SNP – se dispune în jurul tecii de mielină, fiind alct de celule
Schwann. Fiecărui segment internodal de mielină dintre două strangulații Ranvier îi
corespunde o singură celulă Schwann.

TEACA HENLE

Axonul n SNP – separă membrana plasmatică a celulei Schwann de țesutul

conjunctiv din jur și are rol în permeabilitate și rezistență.

NEVROGLIA

Se descriu mai multe tipuri de nevroglii – astrocitul, oligodendroglia, celula

Schwann, microglia, celulele ependimare și satelite. Se divid intens (singurele ce dau
naștere la tumorile SNC), nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl. Au rol de suport
pentru neuroni, fagocitar, trofic, de protecție, în sinteza tecii de mielină și de ARN și a
altor substanțe pe care le cedează neuronului.

Celula nervoasă are proprietăți de excitabilitate și conductibilitate.

CONDUCEREA IMPULSULUI NERVOS

 Apariția unui potențial de acțiune într o zonă a membranei determină apariția altui
potențial de acțiune în zona vecină. Apariția unui pot de acțiune într un anuit punct este
consecința depolarizării produse de alt pot de acțiune anterior.

CONDUCERE LA NIVELUL AXONILOR AMIELINICI

Pot de acțiune poate apărea în orice zonă a membranei. Potențialul este condus
într-o singură direcție.

CONDUCEREA LA NIVELUL AXONILOR MIELINICI

Datorită proprietăților izolatoare ale mielinei, apare la nivelul nodurilor Ranvier și

“sare” de la un nod la altul – saltatorie, conducere bidirecțională.

SINAPSA

Este conexiunea funcțională între un neuron și o altă celulă. În SNC, a doua celulă
este tot un neuron, dar în SNP poate fi o celulă efectoare, musculară, secretorie. Sinapsa
neuromusculară se numește placă motorie sau joncțiune neuromusculară.

La nivelul sinapselor, transmiterea se face într-un singur sens.

Sinapsele neuro-neuronale pot fi – axoaxonice, dendrodendritice, axodendritice

sau axosomatice.

SINAPSELE pot fi chimice sau electrice.

În urma interacțiunii dintre mediatorul chimic eliberat în fanta sinaptică și

receptorii de pe membrana postsinaptică, apare depolarizarea membranei postsinaptice
– potențial postsinaptic excitator, dacă este vorba despre un neuron postsinaptic, sau
potențial terminal de placă – daca este vorba despre o fibră musculară scheletică. Acest
potențial nu trebuie confundat cu cel de acțiune, are două proprietăți – SUMAȚIA
TEMPORALA + SPAȚIALĂ.

În primul caz două asemenea potențial produse prin descarcare de mediator din
aceeasi fibra presinaptica se pot suma = potențial mai mare, iar în al doilea caz
potențialele postsinaptice excitatorii, produse de două terminații presinaptice vecine pe
aceeași membrană postsinaptică, se pot cumula.

Oboseala transmiterii sinaptice – stimularea repetată și rapidă a sinapselor

excitatorii este urmată de descărcăr foarte numeroase ale neuronului postsinaptic.
Avem de a face cu un mecanism de protecție împotriva suprastimulării, care se
realizează prin epuizarea de mediatori chimici (neurotransmițători).

SINAPSE CHIMICE

Alcătuite din – terminația presinaptică cu vezicule cu mediator chimie – peste 40

de mediatori chimici (acetilcolina, adrenalina), fantă sinaptică, celulă postsinaptică cu
receptori.

Mod de funcționare – sub acțiunea impulsului nervos se eliberează cuante de med

chimici in fanta sinaptică. Med chimic interactionează cu receptorii specifici de pe
membrana post sinaptică si determina modificari ale potențialuli membranar
postsinaptice. Conducere unidirectionala, dinspre terminatia pres spre cea
postsinaptica.

Exemple – placa motorie, SNV, toate sinapsele SNC.

SINAPSE ELECTRICE

Alcătuire – două celule de aceleași dimensiuni care sunt alipite în zonele lor de
rezistență electrică minimă.
Mod de funcționare – trecerea ionilor și a moleculelor prin aceste locuri de joncțiune.
Conducere bidirecțională.

Exemple – miocard, mușchi neted, anumite regiuni din creier.