Cod de culori:

• verde deschis = vegetativ Sympatic (Sy)

• verde închis = vegetativ Parasympatic (Psy)
• albastru = senzitiv
• roșu = motor

Sistemul nervos
Fața laterală a emisferelor:
• Șanțul central Rolando delimitează lobii frontali de cei parietali.
• Șanțul parieto-occipital delimitează lobii parietali de lobii occipitali.
• Șanțul lateral delimitează lobii temporali de cei frontali (anterior) și parietali
(posterior)
Fața bazală a emisferelor
cerebrale este împărțită în:
- lob orbital (care este fața
bazală a lobilor frontali)
- lob temporooccipital
(care reprezintă fața
bazală a lobilor occipitali
+ temporali)

LOBUL PARIETAL NU SE VEDE

PE FAȚA BAZALĂ A
EMISFERELOR = talamus, metatalamus, epitalamus,
subtalamus, hipotalamus

mezencefal

puntea lui Varolio

bulb rahidian
Fața laterală a
emisferelor
cerebrale
culoarea mai închisă = scoarța cerebrală = substanța cenușie

sub ea = mai la interior = substanța albă

fiecărei zone de pe scoarță îi corespunde un segment exact al corpului;

lobul frontal, gir precentral = arie motorie

lob parietal, gir postcentral = arie senzi>vă

secțiune în plan
transversal la nivelul
măduvei spinării
 Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin,
reglează majoritatea funcțiilor organismului.
• Sistemul nervos (SN) are rol în special în reglarea ac5vității
musculaturii și a glandelor secretorii (atât exocrine, cât și endocrine),
în 5mp ce sistemul endocrin reglează în principal funcțiile metabolice.
• Reglarea ac5vității musculaturii schele5ce este realizată de SN
soma'c. Soma=corp, SN somaAc controlează corpul

• Reglarea ac5vității musculaturii viscerale și a glandelor (exo- și

endocrine) este realizată de SN vegeta'v.
• Între SN și sistemul endocrin există o strânsă interdependență.

Funcțiile metabolice: metabolism intermediar (glucidic, lipidic, proteic) și metabolism energetic.

Exemple de glande exocrine (care secretă
produsul în ”exteriorul” organismului)
De ce „exteriorul” ?
- Glandele salivare (paro5de, submandibulare, sublinguale)
- Glandele lacrimale
- Glandele sudoripare
- Glandele sebacee
Toate acestea își secretă produsul vizibil în exteriorul organismului.
DAR, există și glande care sunt exocrine și secretă
în exteriorul organismului dar nu chiar așa vizibil.
üFicatul – secretă (printre multe altele) sucul biliar
üPancreasul – sucul pancreatic (enzime ce favorizează digestia)
üGlandele traheobronșice – secretă mucus ce protejează căile
respiratorii
üGlandele mucoase din epiteliul intestinal (intestin subțire și gros)
üGlandele din mucoasa gastrică

Deși nu este direct vizibil produsul secretat de aceste glande, ele sunt
tot exocrine, pentru că într-un final tot în exteriorul organismului ajung
aceste sucuri (mai degrabă resturile lor) – prin materiile fecale.
ComparCmentele funcționale ale sistemului
nervos
• Reglarea nervoasă a funcțiilor corpului se bazează pe ac5vitatea
centrilor nervoși care prelucrează informațiile primite și apoi
elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest punct de
vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două compar5mente
funcționale:
o compar'mentul senzi'v, unde sosesc informațiile culese la nivelul
receptorilor;
o compar'mentul motor, care transmite comenzile la efectori.
• Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fundamentale: funcția
senzi'vă și funcția motorie.
• La nivelul emisferelor cerebrale mai apare și funcția psihică.
Separarea funcțiilor sistemului nervos în funcții senzi5ve, motorii și
psihice este ar5ficială și schema5că.

• În realitate, nu există ac5vitate senzi5vă fără manifestări motorii, și

viceversa, iar stările psihice rezultă din integrarea primelor două.
Toată ac5vitatea sistemului nervos se desfășoară într-o unitate, în
diversitatea ei extraordinară. J
Fiziologia neuronului și a sinapsei

• Neuronul reprezintă unitatea morfo-funcțională a sistemului nervos.

Din punctul de vedere al formei și al dimensiunilor, neuronii sunt
foarte diferiți.

• Forma neuronilor este variabilă (forma corpilor neuronali):

o stelată (coarnele anterioare ale măduvei),
o sferică sau ovalară (în ganglionii spinali),
o piramidală (zonele motorii ale scoarței cerebrale)
o fusiformă (în stratul profund al scoarței cerebrale).
 Pseudo=fals

Neuronul
• În funcție de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
o unipolari (celulele cu conuri și bastonașe din re=nă); au aspect globulos, cu o
singură prelungire;
o pseudounipolari; se află în ganglionul spinal și au o prelungire care se divide
în „T”; dendrita se distribuie la periferie (receptor), iar axonul pătrunde în
sistemul nervos central (SNC – MS/creier);
o bipolari, de formă rotundă, ovală sau fusiformă, cele două prelungiri pornind
de la polii opuși ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Cor= și ves=bular
Scarpa, din re=nă și din mucoasa olfac=vă);
o mul.polari; au o formă stelată, piramidală sau piriformă și prezintă
numeroase prelungiri dendri=ce și un axon (scoarța cerebrală, cerebeloasă,
coarnele anterioare din măduva spinării).

De la analizatori: neuroni mulApolari găsim și în mucoasa olfacAvă și în reAnă

Neuronul
După funcție, neuronii pot fi:

üreceptori, care, prin dendritele lor, recepționează s=mulii din mediul exterior
sau din interiorul organismului (somatosenzi'vi și viscerosenzi'vi),

ümotori, ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare (somatomotori

sau visceromotori)

üintercalari (de asociație), care fac legătura între neuronii senzi=vi și motori.
Neuronul
• Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) și una sau mai
multe prelungiri, care sunt de două 5puri:

1. dendritele, prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe

dendrite)
2. axonul, care, funcțional, este celulifug, prelungire unică a neuronului

• Corpul neuronului este format din neurilemă (membrana plasma5că),

neuroplasmă (citoplasmă) și nucleu.
• Neurilema celulei nervoase este subțire, delimitează neuronul și are o
structură lipoproteică.
 Neuronul
Neuroplasma

- conține organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, re=cul endoplasma=c,

cu excepția centrozomului, deoarece neuronul nu se divide),
- incluziuni pigmentare (de exemplu în substanța neagră și în nucelul roșu)
- organite specifice:
• corpii &groizi (Nissl) din corpul celular și de la baza dendritelor, cu rol în metabolismul
neuronal
• neurofibrilele, care se găsesc atât în neuroplasmă (corp), cât și în prelungiri (dendrite și
axon), având rol mecanic, de susținere și în conducerea impulsului nervos.
Nucleul neuronului
• Celulele nervoase motorii, senzi5ve și de asociație au un nucleu unic,
cu 1–2 nucleoli.
• Celulele vegeta've centrale sau periferice prezintă deseori un
nucleu excentric. Aceste celule pot avea nuclei dubli sau mul'pli.
Dendritele neuronului
• Dendritele, în porțiunea lor inițială, sunt mai groase, apoi se subțiază.
În ele se găsesc neurofibrile. Acestea recepționează impulsul nervos și
îl conduc spre corpul neuronului. ( = centripet/celulipet)
Axonul neuronului
• Axonul este o prelungire unică, lungă (uneori de 1m) și mai groasă.
Este format dintr-o citoplasmă specializată, numită axoplasmă, în care
se găsesc: mitocondrii, vezicule ale re5culului endoplasma5c și
neurofibrile.
• Membrana care acoperă axoplasma se numește axolemă și are un rol
important în propagarea impulsului nervos.
• De-a lungul traseului său, axonul emite colaterale perpendiculare pe
direcția sa, iar în porțiunea terminală se ramifică; ul5mele ramificații
— butonii terminali — conțin mici vezicule pline cu mediatori chimici
care înlesnesc transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor
(chimice). Butonul mai conține neurofibrile și mitocondrii.
Înconjurând axonul, se deosebesc, în funcție de localizare — sistemul
nervos periferic (SNP) sau SNC — și de diametrul axonului, următoarele
structuri:

1. Teaca de mielină

2. Teaca Schwann

3. Teaca Henle
Teaca de mielină
• Axonii cu diametrul mai mic de 2 μm și fibrele postganglionare nu au
teacă de mielină.
• Rolul mielinei este de izolator electric, care accelerează conducerea
impulsului nervos (apare conducerea saltatorie).
• În SNP: produsă de celulele Schwann (o celulă produce pentru un
singur axon); prezintă discontinuități numite noduri Ranvier, care
reprezintă spațiul dintre două celule Schwann.
• SNC: produsă de oligodendrocite (o celulă produce pentru mai mulți
axoni) basically pentru că nu e destul loc în SNC
Teaca Schwann

• se dispune în jurul tecii de mielină, fiind formată de celule Schwann

fiecărui segment internodal de mielină dintre două strangulații
Ranvier îi corespunde o singură celulă Schwann
• SNC: Nu prezintă. De ce?
Teaca Henle

• In SNP: separă membrana plasma5că a celulei Schwann de țesutul

conjunc5v din jur; are rol în permeabilitate și rezistență
• SNC: Nu prezintă. De ce?
Nevroglia
• La mamiferele superioare, numărul nevrogliilor depășește de 10 ori
numărul neuronilor. Forma și dimensiunile corpului celular pot fi
diferite, iar prelungirile, variabile ca număr.
• Se descriu mai multe 5puri de nevroglii:
ücelula Schwann – produce mielină în SNP
üAstrocitul
üOligodendroglia – produce mielină în SNC
üMicroglia – rol fagocitar
ücelulele ependimare
ücelulele satelite.
Nevroglia
• Nevrogliile sunt celule care se divid intens (sunt singurele elemente
ale țesutului nervos care dau naștere tumorilor din SNC), nu conțin
neurofibrile și nici corpi Nissl.
• Au rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic, rol fagocitar
(microglia), în sinteza tecii de mielină și în sinteza de ARN și a altor
substanțe pe care le cedează neuronului.
Proprietățile neuronului
• Celula nervoasă are proprietățile de excitabilitate și conduc5bilitate,
adică poate genera un potențial de acțiune care se propagă și este
condus.
• Prima proprietate a fost descrisă în capitolul afectat fiziologiei celulei.
🐢🐢🐢

🐇🐇🐇
Conducerea impulsului nervos
• Apariția unui potențial de acțiune într-o zonă a membranei neuronale
determină apariția unui nou potențial de acțiune în zona vecină.

• Așadar, apariția unui potențial de acțiune într-un anumit punct al

membranei axonale este consecința depolarizării produse de un
potențial de acțiune anterior.

• Aceasta explică de ce toate potențialele de acțiune apărute de-a

lungul unui axon sunt consecința primului potențial de acțiune
generat la nivelul axonului respec5v.
Conducerea la nivelul axonilor amielinici
• În acest caz, potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a
membranei. Proprietățile electrice ale membranei permit
depolarizarea regiunilor adiacente, iar potențialul de acțiune este
condus într-o singură direcție, deoarece în direcția opusă, unde s-a
produs potențialul de acțiune anterior, membrana este în stare
refractară absolută.

• De fapt, termenul de conducere este impropriu, deoarece orice nou

potențial de acțiune este un eveniment complet nou, care se repetă,
se regenerează de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizați
• În acest caz, datorită proprietăților izolatoare ale mielinei, potențialul
de acțiune apare la nivelul nodurilor Ranvier și „sare“ de la un nod la
altul într-un 5p de conducere numită „saltatorie“.

• Acest 5p de conducere permite viteze mult mai mari (100 m/s, față de
10 m/s în fibrele amielinice). Aceasta explică apariția mai rapidă a
unor reflexe decât altele.
Sinapsa
• Sinapsa este conexiunea funcțională între un neuron și o altă celulă.
În SNC, a doua celulă este tot un neuron, dar în SNP ea poate fi o
celulă efectoare, musculară sau secretorie (endo sau exocrină).
• Deși similară cu cea neuro-neuronală, sinapsa neuromusculară se
numește placă motorie sau joncțiune neuromusculară.
• La nivelul sinapselor, transmiterea se face într-un singur sens. (tho nu
chiar, o să vedem)
Sinapsa
• Sinapsele neuro-neuronale pot fi axosoma'ce sau axodendri'ce,
axoaxonice sau dendrodentri'ce.
• Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea,
sinapsele pot fi chimice sau electrice.
Sinapsa chimică
• În urma interacțiunii dintre mediatorul chimic eliberat în fanta sinap5că și
receptorii de pe membrana postsinap5că, apare depolarizarea membranei
postsinap5ce, numită potențial postsinap5c excitator, dacă este vorba de
un neuron postsinap5c, sau potențial terminal de placă, dacă este vorba
despre o fibră musculară schele5că.

• Acest potențial, care nu trebuie confundat cu potențialul de acțiune, are

două proprietăți speciale:

üsumația temporală = două potențiale produse prin descărcarea de mediator din

aceeași fibră presinap5că se pot suma, rezultând un potențial mai mare

üsumația spațială = potențialele postsinap5ce excitatorii, produse de două terminații

presinap5ce vecine pe aceeași membrană postsinap5că, se pot cumula.
Oboseala transmiterii sinapIce
S5mularea repetată și rapidă a sinapselor excitatorii este urmată de
descărcări foarte numeroase ale neuronului postsinap5c, pentru ca, în
următoarele milisecunde, numărul acestora să scadă accentuat.
În acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protecție împotriva
supras5mulării, care se realizează prin epuizarea depozitelor de
mediator chimic (neurotransmițător) de la nivelul terminației
presinap5ce.
Efectele medicamentelor asupra transmiterii sinap5ce. Unele
medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad
(unele anestezice).
Reflexul

• Mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este

actul reflex (sau, simplu, reflexul). Reflexul reprezintă reacția de
răspuns a centrilor nervoși la s5mularea unei zone receptoare.
Termenul de reflex a fost introdus de către matema5cianul și filozoful
francez René Descartes (1596–1650). Răspunsul reflex poate fi
excitator sau inhibitor.
• Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din cinci
componente anatomice: receptorul, calea aferentă, centrii nervoși,
calea eferentă și efectorul.
Reflexul
• Receptorul este o structură excitabilă care răspunde la s5muli prin
variații de potențial gradate proporțional cu intensitatea s5mulului.
• Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferențiate și
specializate în celule senzoriale (gusta5ve, audi5ve, ves5bulare).
• Alți receptori din organism sunt corpusculii senzi5vi — mici organe
pluricelulare alcătuite din celule, fibre conjunc5ve și terminații
nervoase dendri5ce (receptorii tegumentari, proprioceptorii).
• Uneori, rolul de receptori îl îndeplinesc chiar terminațiile butonate ale
dendritelor (neuronul receptorului olfac5v, receptorii dureroși).
Receptorii
La nivelul receptorului are loc transformarea energiei s5mulului în
impuls nervos.
În funcție de proveniența s5mulului, se deosebesc:
• exteroreceptori — primesc s=muli din afara organismului;
• interoreceptori (visceroreceptori) — primesc s=muli din interiorul
organismului (baroreceptori, chemoreceptori).
• proprioreceptori — primesc s=muli de la mușchi, tendoane, ariculații și
informează despre poziția corpului și permit controlul mișcării.
În funcție de Cpul de energie pe care o
prelucrează:
• chemoreceptori — s5mulați chimic: muguri gusta5vi, epiteliul olfac5v,
corpii caro5dieni și aor5ci; nociceptorii sunt considerați ca făcând
parte din această categorie, deoarece sunt s5mulați de substanțe
chimice eliberate de celulele distruse;
• fotoreceptori — sunt s5mulați de lumină: celule cu conuri și
bastonaoe;
• termoreceptori — răspund la variațiile de temperatură: terminații
nervoase libere;
• mecanoreceptori — s5mulați de deformarea membranei celulare:
receptori pentru tact, vibrații și presiune.
În funcție de viteza de adaptare:
• fazici — răspund cu o creștere a ac5vității la aplicarea s5mulului, dar,
în ciuda menținerii acestuia, ac5vitatea lor scade ulterior: receptorul
olfac5v;

• tonici — prezintă ac5vitate rela5v constantă pe toată durata aplicării

s5mulului: receptorul vizual.

La nivelul receptorului are loc traducerea informației purtate de s5mul

în informație nervoasă specifică (impuls nervos).
Calea aferentă
• Receptorii vin în contact sinap5c cu terminațiile dendri5ce ale
neuronilor senzi5vi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi
cranieni.
• Prin centrii unui reflex se înțelege totalitatea struc- turilor din sistemul
nervos central care par5cipă la actul reflex respec5v.
• Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu atribute funcționale
specifice: nivelul măduvei spinării, nivelul subcor5cal și nivelul
cor5cal.
• Calea eferentă reprezintă axonii neuronilor motori soma5ci și
vegeta5vi prin care se transmite comanda către organul efector.
Efectorii
Principalii efectori sunt mușchii striați, mușchii netezi și glandele
exocrine.
Măduva spinării

• Se găsește situată în canalul vertebral, format din suprapunerea orificiilor

vertebrale, pe care nu îl ocupă în întregime.
• Limita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale sau emergenței
primului nerv spinal (C1), iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2.
• Între peretele osos al vertebrelor și măduvă se află cele trei membrane ale
meningelor vertebrale care asigură protecția și nutriția măduvei. (se mai
numesc și meninge spinale)
• Sub vertebra L2, măduva se prelungește cu conul medular, iar acesta cu
filum terminale. De o parte și de alta a conului medular și a filumului
terminal, nervii lombari și sacrali, cu direcție aproape ver5cală, formează
„coada de cal“.
 g-- ,........ V,
11 :ti
1\ I\ i :9.
('i II'
6. i~ ~- ~ _J
2~Q-~
, r\
0 ~ - -;r: I~
~-\ 1?
~l 1~- I~,~t t:;. • •
~% ('c\
~-+ •..
~-... I
 limita superioară a MS

VL2 = limita inferioară a MS

Sub L2 => con medular -> filum terminale;
astea + nn spinali L + S = coada de cal
Aspectul exterior al măduvei

• În dreptul regiunilor cervicală și lombară, măduva prezintă două

porțiuni mai voluminoase, intumescențele (dilatările) cervicală și
lombară, care corespund membrelor.

• îți spune la nn spinali că ramurile ventral ale lor formează prin

anastomoze 4 plexuri =>
• cervical + brahial pentru membrele sup
• lombar + sacral pentru membrele inferioare
Meningele spinale = vertebrale

• Sunt alcătuite din trei membrane de protecție care învelesc măduva.

• Membrana exterioară se numește dura mater. Are o structură fibroasă,
rezistentă și este separată de pereții canalului vertebral prin spațiul
epidural. în care pe desen se vede grăsime
• Arahnoida are o structură conjunc5vă și este separată și de pia mater
printr-un spațiu care conține lichidul cefalorahidian (LCR).
• Pia mater este o membrană conjunc5vo-vasculară, cu rol nutri5v, care
învelește măduva la care aderă pătrunzând în șanțuri și fisuri. În grosimea
ei se găsesc vase arteriale. evident, si venoase, dar nu zice de ele; plus ca
aici vine
• Măduva este formată din substanþă cenușie dispusă în centru, sub formă
de coloane, având, în secțiune transversală, aspectul literei „H“, și
substanță albă, la periferie, sub formă de cordoane.
Substanța cenușie

• Este cons5tuită din corpul neuronilor.

• Bara transversală a „H“-ului formează comisura cenușie a măduvei, iar
porțiunile laterale ale „H“-ului sunt subdivizate în coarne: anterioare,
laterale și posterioare.
• Comisura cenușie prezintă, în centru, canalul ependimar care conține LCR.
• Coarnele anterioare (ventrale) conțin dispozi5vul somatomotor, care este
mai bine dezvoltat în regiunile dilatărilor. Coarnele anterioare sunt mai late
și mai scurte decât cele posterioare și conțin două 5puri de neuroni
somatomotori (𝛼+𝛾) ai căror axoni formează rădăcina ventrală a nervilor
spinali.
• Coarnele posterioare (dorsale) conțin neuroni ai căilor senzi5ve care au
semnificația de deutoneuron (al II–lea neuron), protoneuronul (I-ul neuron)
fiind situat în ganglionii spinali.
Substanța cenușie
• Coarnele laterale sunt vizibile în regiunea cervicală inferioară, în
regiunea toracală și lombară superioară. Conțin neuroni vegeta5vi
simpa5ci preganglionari ai căror axoni părăsesc măduva pe calea
rădăcinii ventrale a nervului spinal și formează fibrele preganglionare
ale sistemului simpa5c.

• Între coarnele laterale și posterioare, în substanța albă a măduvei, se

află substanța re5culată a măduvei, mai bine individualizată în
regiunea cervicală și formată din neuroni dispuși în rețea, prezenți și
în jurul canalului ependimar, pe toată lungimea sa.
Substanța albă

• Se află la periferia măduvei și este dispusă sub formă de cordoane în

care găsim fascicule ascendente, situate, în general, periferic,
descendente, situate spre interior față de precedentele, și fascicule de
asociație, situate profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii.
Căile sensibilității exterocepIve

Calea sensibilității termice și dureroase

• Receptorii se găsesc în piele. Pentru sensibilitatea dureroasă, ca și pentru cea
termică, receptorii sunt terminațiile nervoase libere.
• Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Dendrita lui este lungă și ajunge la
receptori, iar axonul pătrunde în măduvă.
• Deutoneuronul se află în neuronii senzi=vi din cornul posterior al măduvei.
Axonul lui trece în cordonul lateral opus, unde formează fasciculul
spinotalamic lateral, care, în traiectul său ascendent, străbate măduva și
trunchiul cerebral, îndreptându-se spre talamus.
• Al III-lea neuron se află în talamus. Axonul lui se proiectează pe scoarța
cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal.
Calea sensibilității tacCle grosiere (protopaCcă)

În piele, receptorii sunt reprezentați de corpusculii Meissner și de discurile

tac5le Merkel.
• Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Dendrita acestui neuron, lungă,
ajunge la nivelul receptorilor, iar axonul pătrunde pe calea rădăcinii
posterioare în măduvă.
• Deutoneuronul se află în neuronii senzi5vi din cornul posterior.
• Axonul acestor neuroni trece în cordonul anterior opus, alcătuind fasciculul
spinotalamic anterior care, în traiectul său ascendent, străbate măduva,
trunchiul cerebral și ajunge la talamus.
• Al III-lea neuron se află în talamus. Axonul lui se prșiectează în scoarța
cerebrală, în aria somestezică I.
Calea sensibilității kinestezice
Sensibilitatea kinestezică = simțul poziției și al mișcării în spațiu u9lizează
calea cordoanelor posterioare, împreună cu sensibilitatea tac9lă
epicri9că.
U5lizează calea cordoanelor posterioare, împreună cu calea
propriocep5vă kinestezică, cu care va fi descrisă.
Receptorii:
• pentru sensibilitatea tac5lă epicri5că, sunt aceiași ca și pentru
sensibilitatea tac5lă protopa5că, însă cu câmp receptor mai mic;
• pentru sensibilitatea kinestezică, receptorii sunt corpusculii
neurotendinoși ai lui Golgi și corpusculii Ruffini.
Protoneuronul se află în ganglionul spinal, a cărui dendrită, lungă,
ajunge la receptori.
Axonul, de asemenea lung, pătrunde în cordonul posterior, formând la
acest nivel fasciculul gracilis și fasciculul cuneat.

Fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și în

măduva cervicală. Aceste două fascicule, numite și fascicule
spinobulbare, urcă spre bulb.
• Deutoneuronul se află în nucleii gracilis și cuneat din bulb. Axonul
celui de al II–lea neuron se încrucișează în bulb și formează decusația
senzi5vă, după care devin ascendenți și formează lemniscul medial,
care se îndreaptă spre talamus.
• Al III–lea neuron se află în talamus. Axonul celui de al III–lea neuron
se proiectează în aria somestezică I.
Calea sensibilității propriocepCve de control al
mișcării
• Această cale este cons5tuită din două tracturi:
• tractul spinocerebelos dorsal (direct);
• tractul spinocerebelos ventral (încrucișat)

• Receptorii acestei căi sunt fusurile neuromusculare. Protoneuronul este

localizat în ganglionul spinal; dendrita ajunge la receptori, iar axonul, pe
calea rădăcinii posterioare, intră în măduvă, în substanța cenușie.
• Deutoneuronul se află în neuronii senzi5vi din cornul posterior al măduvei.
Axonul celui de al II–lea neu- ron se poate comporta în două moduri:
• fie se duce în cordonul lateral de aceeași parte, formând fasciculul spinocerebelos
dorsal (direct);
• fie ajunge în cordonul lateral de partea opusă, deci se încrucișează și formează
fasciculul spinocerebelos ventral (încrucișat).
• Ambele fascicule au un traiect ascendent, străbat măduva și ajung în
trunchiul cerebral, unde se comportă în mod diferit:
• fasciculul spinocerebelos dorsal străbate numai bulbul și apoi, pe calea
pedunculului cerebelos inferior, ajunge la cerebel;
• fasciculul spinocerebelos ventral străbate bulbul, puntea și mezencefalul și
apoi, mergând de-a lungul pedunculului cerebelos superior, ajunge la cerebel
Căile sensibilității interocepIve

• În condiții normale, viscerele nu reacționează la s5muli mecanici, termici,

chimici, iar influxurile ner- voase interocep5ve nu devin cono5ente. Numai
în condiții anormale viscerele pot fi punctul de plecare al senzației
dureroase.
• Receptorii se găsesc în pereții vaselor și ai organelor, sub formă de
terminații libere sau corpusculi lamelați.
• Protoneuronul se găsește în ganglionul spinal; dendrita lui ajunge la
receptori, iar axonul pătrunde în măduvă.
• Deutoneuronul se află în măduvă; axonii acestuia intră în alcătuirea unui
fascicul și, din aproape în aproape, ajung la talamus.
• Al III-lea neuron se află în talamus. Zona de proiecție cor5cală este difuză.
Această cale este mul5sinap5că.
Calea sistemului piramidal

• Își are originea în cortexul cerebral și controlează mo5litatea

voluntară.
• Fasciculul piramidal (cor5cospinal) are origini cor5-cale diferite: aria
motorie, aria premotorie, aria motorie suplimentară șiaria motorie
secundară, suprapusă ariei senzi5ve secundare. Dintre cele
aproxima5v 1000000 de fibre ale fasciculului piramidal, circa 700 000
sunt mielinizate.
• Fibrele fasciculului piramidal străbat, în direcția lor descendentă,
toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral și, ajunse la nivelul
bulbului, se comportă diferit:
Calea sistemului piramidal

• în jur de 75 % din fibre se încrucioează la nivelul bulbului (decusația

piramidală), formând fasciculul piramidal încrucișat sau cor5cospinal
lateral, care ajunge în cordonul lateral al măduvei;
• în jur de 25 % din fibrele fasciculului piramidal nu se încrucișează și
formează fasciculul piramidal direct (cor5cospinal anterior), care
ajunge în cordonul anterior de aceeași parte, fiind situat lângă fisura
mediană.
• În dreptul fiecărui segment, o parte din fibre părăsesc acest fascicul,
se încrucișează și trec în cordonul anterior opus.
Calea sistemului piramidal

• În traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele fasciculului piramidal

se desprind fibre cor5conucleare, care ajung la nucleii motori ai
nervilor cranieni (similari cornului anterior al măduvei).
• În concluzie, calea sistemului piramidal are doi neuroni:
• un neuron cor5cal, central, de comandă;
• un neuron inferior, periferic sau de execuție, care poate fi situat în
măduvă sau în nucleii motori ai nervilor cranieni.
Calea sistemului extrapiramidal

• Își are originea în etajele cor5cale și subcor5cale și controlează mo5litatea

involuntară automată și semiautomată. Căile extrapiramidale cor5cale
ajung la nucleii bazali (corpii striați). De la nucleii bazali, prin eferențele
acestora (fibre strionigrice, striorubice și striore5culate), ajung la nucleii din
mezencefal (nucle- ul roou, substanța neagră și formația re5culată), con5-
nuându-se spre măduvă prin fasciculele nigrospinale, rubrospinale și
re5culospinale; de la nivelul nucleilor bulbari — olivari șives5bulari — se
con5nuă cu fasciculele olivospinale șives5bulospinale (fig. 22).
• Toate aceste fascicule extrapiramidale ajung, în final, la neuronii motori din
cornul anterior al măduvei. Prin căile descendente piramidale
șiextrapirami- dale, centrii encefalici exercită controlul motor voluntar
(calea piramidală) și automat (căile extrapirami- dale) asupra musculaturii
schele5ce. În acest mod sunt reglate tonusul muscular șiac5vitatea
motorie, fiind menținute postura și echilibrul corpului.
Nervii spinali

• Nervii spinali conectează măduva cu receptorii și efectorii (soma5ci și

vegeta5vi). Sunt în număr de 31 de perechi. În regiunea cervicală
există 8 nervi cervicali (primul iese între osul occipital și prima
vertebră cervi- cală), în regiunea toracală sunt 12 nervi, apși 5 în
regiu- nea lombară, 5 în sacrală și unul în regiunea coccigiană.
• Nervii spinali sunt formați din două rădăcini:
• anterioară (ventrală), motorie;
• posterioară (dorsală), senzi=vă, care prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal.
Rădăcina anterioară conține axonii neuronilor so-

• matomotori din cornul anterior al măduvei și axonii neuronilor visceromotori

din jumătatea ventrală a cor- nului lateral.
Nervii spinali

• Rădăcina posterioară (dorsală) prezintă pe traiectul său ganglionul

spinal, la nivelul căruia sunt localizați atât neuronii somatosenzi5vi,
cât și neuronii viscerosenzi5vi.
• Neuronii somatosenzi5vi au o dendrită lungă, care ajunge la receptorii
din piele (exteroceptori) sau la receptorii soma5ci profunzi din
aparatul locomotor (proprioceptori). Axonul lor intră în măduvă pe
calea rădăcinii posterioare.
• Neuronii viscerosenzi5vi au și ei o dendrită lungă, care ajunge la
receptorii din viscere (visceroreceptori). Axonii lor pătrund pe calea
rădăcinii posterioare în măduvă și ajung în jumătatea dorsală a
cornului la- teral al măduvei (zona viscerosenzi5vă).
Nervii spinali

• Rădăcinile anterioară și posterioară ale nervului spinal se unesc și

formează trunchiul nervului spinal, care este mixt, având în structura
sa fibre somatomo- torii, visceromotorii, somatosenzi5ve,
viscerosenzi5ve.
• Trunchiul nervului spinal iese la exteriorul cana- lului vertebral prin
gaura intervertebrală. După un scurt traiect de la ieșirea sa din canalul
vertebral, ner- vul spinal se desface în ramurile sale: ventrală, dor-
sală, meningială și comunicanta albă. Prin a cincea ramură,
comunicanta cenu[ie, fibra vegeta5vă simpa- 5că postganglionară
intră în nervul spinal.
Nervii spinali

• Ramurile ventrale, prin anastomozare între ele, for- mează o serie de

plexuri: cervical, brahial, lombar, sacral. În regiunea toracală, ramurile
ventrale ale nervilor se dispun sub forma nervilor intercostali.
Ramura dorsală a nervului spinal conține, ca și ramura ventrală, atât
fibre motorii, cât și fibre senzi5- ve; se distribuie la pielea spatelui și la
muochii jgheaburilor vertebrale.
Ramura meningială a nervului spinal conține fibre senzi5ve și
vasomotorii pentru meninge.
Nervii spinali

• Ramurile comunicante: prin cea albă trece fibra preganglionară

mielinică, cu originea în neuronul vis- ceromotor din cornul lateral al
măduvei, iar prin cea cenușie fibra postganglionară amielinică, fiind
axonul neuronului din ganglionul vegeta5v simpa5c latero- vertebral
(paravertebral).
Funcțiile măduvei
• Măduva are două funcții: reflexă șide conducere.
• 1. Funcția reflexă a măduvei spinării este îndepli- nită de către neuronii
soma5ci și vegeta5vi.
• a. Reflexele spinale somaCce. Principalele reflexe spinale soma5ce sunt
reflexele miota5ce șinocicep- 5ve, dar și reflexul de mers.
• Reflexele miota5ce constau în contracția bruscă a unui muochi, ca răspuns
la în5nderea tendonului său. Reflexul se pune în evidenþă lovind cu un
ciocan de cauciuc tendonul muochiului. În mod curent, aceste
• reflexe se cercetează la nivelul tendonului lui Ahile (reflexul ahilian) și la
tendonul de inserție a muochiu- lui cvadriceps pe gambă (reflexul rotulian).
Funcțiile măduvei
• Reflexele miota5ce sunt monosinapAce (fig. 23). Receptorii sunt
reprezentați de proprioceptorii mus- culari — fusurile
neuromusculare. Calea aferentă este asigurată de primul neuron
senzi5v propriocep5v din ganglionul spinal și de prelungirile acestuia.
Prelungirea dendri5că lungă merge la periferie și se termină la ni-
velul receptorului. Prelungirea axonală scurtă pătrunde în măduvă
prin rădăcinile posterioare și se bifurcă
Funcțiile măduvei
• O ramificație face sinapsă cu neuronul motor din coar- nele anterioare
de aceeași parte, închizând arcul reflex miota5c, iar o altă ramificație
face sinapsă cu al II–lea neuron propriocep5v din coarnele
posterioare, de unde pleacă fasciculele spinocerebeloase.
• Centrul reflexului miota5c este chiar sinapsa din- tre neuronul senzi5v
și cel motor. Calea eferentă este axonul motor, iar efectorul, fibra
musculară striată. Reflexele miota5ce au rol în menținerea tonusului
muscular și a poziței corpului.
Funcțiile măduvei
• Reflexele nocicep5ve constau în retragerea unui membru ca răspuns
la s5mularea dureroasă a acestu- ia. Acestea sunt reflexe de apărare.
Receptorii sunt localizați în piele și sunt mai ales terminații nervoase
libere. Căile aferente sunt prelungiri (dendrite) ale neu- ronilor din
ganglionul spinal. Centrii sunt polisinapAci, formați din neuroni
senzi5vi de ordinul al dșilea, neu- roni de asociație și neuroni motori.
Calea eferentă este reprezentată de axonii neuronilor motori, iar
efectorul este muochiul flexor care retrage mâna sau piciorul din fața
agentului cauzator al durerii.
Funcțiile măduvei
• Reflexele polisinap5ce (fig. 24) prezintă proprieta- tea de a iradia la
nivelul sistemului nervos central, antrenând un număr crescut de
neuroni la elaborarea răspunsului. Studiul legilor care guvernează
fenome- nul de iradiere a fost făcut de Pflüger.
Funcțiile măduvei
• b.Reflexele spinale vegetaAve. În măduva spi- nării se închid reflexe de
reglare a vasomotricității (reflexe vasoconstrictoare și
vasodilatatoare), sudo- rale, pupilodilatatoare, cardioacceleratoare,
de micți- une, de defecație și sexuale.
• 2. Funcția de conducere a măduvei spinării este asigurată de căile
ascendente șidescendente, prezen- tate anterior, dar șide căi scurte,
de asociație.
Encefalul
• Encefalul cuprinde trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul
șiemisferele cerebrale.
• Ca și măduva, encefalul este acoperit de meningele cerebrale.
Trunchiul cerebral

• Trunchiul cerebral (fig. 25) este format din trei etaje: bulb (măduva
prelungită), puntea lui Varolio șimezencefalul. În trunchiul cerebral
îșiau originea zece din cele 12 perechi de nervi cranieni. Bulbul,
puntea șimezencefalul sunt sediul unor reflexe soma5ce șive-
geta5ve: salivator, de deglu5ție, de vomă, tuse, strănut, mas5cator,
cardioacceleratori, cardișinhibitori, de cli- pire, lacrimal, pupilare de
acomodare și fotomotor.
Nervii cranieni

• Fac parte din sistemul nervos periferic și sunt în număr de 12 perechi.

Se deosebesc de nervii spinali prin aceea că nu au o dispoziție
metamerică și nu au două rădăcini (dorsală și ventrală).
Clasificarea nervilor cranieni

• Nervii I, II și VIII sunt senzoriali, conducând exci- tații olfac5ve (I),

op5ce (II) și statoacus5ce (VIII).
• Nervii III, IV, VI, XI, XII sunt motori. Nervii V, VII, IX, X sunt nervi micoA.
• Notăm, în plus, că nervii III, VII, IX, X au în struc- tura lor și fibre
parasimpaAce preganglionare, cu originea în nucleii vegeta5vi
(parasimpa5ci) ai trun- chiului cerebral.
• Perechea I de nervi cranieni — nervii olfacAvi — au originea reală în
celulele bipolare din mucoasa olfac5vă. Sunt nervi senzoriali, care
conduc informați- ile legate de miros.
• Perechea II de nervi cranieni — nervii opAci — sunt compușidin axonii
celulelor mul5polare din re- 5nă, care formează nervul op5c. Sunt
nervi senzoriali.
• Perechea III de nervi cranieni — nervii oculomo- tori — sunt nervi
motori, care au și fibre parasimpa5ce. Originea reală a fibrelor motorii
se află în nucleul motor al oculomotorului din mezencefal, iar, pentru
fibrele parasimpa5ce, în nucleul accesor al nervului III, tot din
mezencefal. Originea aparentă se află în spațiul dintre picioarele
pedunculilor cerebrali. Fibrele motorii merg la mu[chii drepți intern,
superior șiinferior șila oblicul inferior ai globului ocular, precum șila
mu[chiul ridică- tor al pleoapei. Fibrele parasimpa5ce ajung la
mu[chiul sfincter al irisului șila fibrele circulare ale mu[chiului ciliar
(fig. 26).
• Perechea IV de nervi cranieni — nervii trohleari — sunt nervi motori.
Au originea reală în nucleul ner- vului, situat tot în mezencefal.
Originea aparentă este pe fața posterioară a trunchiului cerebral, sub
lama cvadrigemina. Fibrele inervează muochiul oblic superi- or (vezi
fig. 26).
• Perechea V de nervi cranieni — nervii trigemeni — sunt nervi mico5.
Originea reală a fibrelor senzi5ve
• se găseote în ganglionul trigeminal situat pe traseul nervului. Acesta
conține protoneuronul. Deutoneuro- nul fibrelor senzi5ve se află în
nucleii trigeminali din trunchiul cerebral. Fibrele motorii au originea
reală în nucleul motor al trigemenului din punte. Originea aparentă se
află pe partea anterioară a punții. Fibrele senzi5ve se distribuie la
pielea feței, iar cele motorii inervează muochii mas5catori. Din cele
trei ramuri principale ale sale, cele ovalmică șimaxilară sunt sen-
zi5ve, iar cea mandibulară este mixtă.
• Perechea VI de nervi cranieni — nervii abducens —
• sunt nervi motori. Au originea reală în nucleul motor al nervului
abducens din punte. Originea aparentă se află în oanțul bulbo-pon5n.
Fibrele inervează muochiul drept extern al globului ocular.
• Perechea VII de nervi cranieni — nervii faciali — sunt nervi mico5,
care au și fibre parasimpa5ce. Fi- brele motorii au originea reală în
nucleul motor din punte. Fibrele gusta5ve ale nervului facial au
originea în ganglionul geniculat de pe traiectul nervului, unde se
găseote protoneuronul. Deutoneuronul se află în nucleul solitar din
bulb.
• Fibrele parasimpa5ce provin din dși nuclei: nucleul lacrimal și nucleul
salivator superior, ambii găsindu-se în punte. Originea aparentă se
găseote în oanțul bulbo- pon5n. Fibrele motorii inervează muochii
mimicii. Fibrele senzoriale culeg excitații gusta5ve de la corpul limbii.
Fibrele parasimpa5ce inervează glandele lacri- male, submandibulare
și sublinguale (fig. 28).
• Perechea VIII de nervi cranieni — nervii vesAbulocohleari — sunt nervi
senzoriali și sunt for- mați dintr-o componentă ves5bulară, care are pe
tra- seu ganglionul lui Scarpa, și o componentă cohleară, care are pe
traiect ganglionul Cor5. Ramura cohleară se îndreaptă spre nucleii
cohleari din punte, iar cea ves5bulară, spre nucleii ves5bulari din
bulb.
• Perechea IX de nervi cranieni — nervii glosofa- ringieni — sunt nervi
mico5, care au și fibre parasim- pa5ce. Originea reală a fibrelor
motorii se găseote în nucleul ambiguu din bulb. Fibrele senzoriale
(gusta- 5ve) au primul neuron în ganglionii de pe traiectul nervului, iar
deutoneuronul, în nucleul solitar din bulb. Fibrele parasimpa5ce
provin din nucleul salivator inferior din bulb. Originea aparentă se
găseote în oan- țul retroolivar. Fibrele motorii se distribuie muochilor
faringelui. Fibrele senzoriale culeg excitații gusta5ve din treimea
posterioară a limbii. Fibrele parasimpa5ce ajung la glandele paro5de
(fig. 29).
• Perechea X de nervi cranieni — nervii vagi sau pneumogastrici — sunt
nervi mico5, care au și fibre parasimpa5ce. Originea reală a fibrelor
motorii se află în nucleul ambiguu. Fibrele senzoriale au primul neu-
ron în ganglionii de pe traiectul nervului, deutoneuronul aflându-se în
nucleul solitar din bulb. Fibrele parasim- pa5ce provin din nucleul
dorsal al nervului vag. Ori- giănea aparentă se află în oanțul
retroolivar. Fibrele motorii inervează musculatura laringelui și
faringelui. Fibrele senzoriale culeg sensibilitatea gusta5vă de la baza
rădăcinii limbii. Fibrele parasimpa5ce se distribuie organelor din
torace și abdomen (fig. 30).
• Perechea XI de nervi cranieni — nervii accesori sau spinali — sunt
nervi motori. Sunt formați din două
• rădăcini: una bulbară, cu originea în nucleul ambiguu, și una spinală,
cu originea în cornul anterior al mădu- vei cervicale. Distribuție: prin
ramura internă care pă- trunde în nervii vagi, fibrele ajung la muochii
laringelui, iar prin ramura externă, ajung la muochii sternocleido-
mastșidian și trapez (fig. 31).
• Perechea XII de nervi cranieni — nervii hipogloși — sunt nervi motori.
Au originea reală în nucleul motor al nervului situat în bulb. Originea
aparentă se găseote în oanțul preolivar. Inervează musculatura limbii
(vezi fig. 31).
Cerebelul
• Cerebelul ocupă fosa posterioară a craniului, fiind separat de
emisferele cerebrale prin cortul cerebelu- lui, excrescență a durei
mater cerebrale. Este situat înapșia bulbului și a punții, cu care
delimitează cavi- tatea ventriculului IV. Are forma unui fluture, prezen-
tând o porțiune mediană, vermisul, și două porțiuni laterale,
voluminoase, numite emisfere cerebeloase.
Cerebelul
• Cerebelul este legat de bulb, punte și mezencefal prin pedunculii
cerebeloși inferiori, mijlocii și superi- ori. Aceo5 pedunculi conțin fibre
aferente și eferente; cei mijlocii conțin numai fibre aferente.
• Suprafața cerebelului este brăzdată de [anțuri pa- ralele, cu diferite
adâncimi. Unele sunt numeroase și superficiale, delimitând lamelele
(foliile) cerebeloase, altele, mai adânci, care delimitează lobulii
cerebelului,
• iar altele foarte adânci, în număr de două, care delimi- tează lobii
cerebelului. Lobii sunt: anterior (paleo- cerebel), posterior
(neocerebel) șifloculonodular (arhicerebel) (fig. 32).
Cerebelul
• La exterior, se află un strat de substanþă cenușie, care formează
scoarța cerebelului. Scoarța cerebe- loasă înconjoară substanța albă
centrală, care trimite prelungiri în interior, dând, în ansamblu,
aspectul unei coroane de arbore, de unde și numele de arborele vieții.
În interiorul masei de substanþă albă se găsesc zone de substanþă
cenușie, care formează nucleii cerebelului.
Cerebelul
• Ex5rparea cerebelului produce astenie (scăderea forței voluntare),
astazie (tulburări ale ortosta5smului) șiatonie (diminuarea tonusului
muscular).
• După câteva luni tulburările se atenuează prin compensare cor5cală.
Diencefalul

• Diencefalul (fig. 33) cuprinde: talamusul – releu (în- trerupere

sinap5că) pentru toate sensibilitățile, cu ex- cepția celor olfac5ve,
vizuale șiaudi5ve; metatalamusul, LIPSESTE PARAGRAF
Emisferele cerebrale

• Emisferele cerebrale prezintă partea cea mai voluminoasă a SNC.

• Sunt legate între ele prin comisurile creierului (substanță alba) și în
interior conțin ventriculii laterali, I și II (mai există și V III + IV) Ac5vitatea
mai complexă a membrului superior drept și localizarea centrului vorbirii în
emisfera stângă determină asimetria de volum, emisfera stângă fiind mai
dezvoltată la dreptaci.
Emisferele cerebrale prezintă trei fețe:
ülaterală
ümedială
üinferioară (bazală).

O persoană stângace va avea centrul vorbirii în emisfera dreaptă.

Emisferele cerebrale
Pe fața lateral se observă două șanțuri mai adânci: fisura laterală a lui
Sylvius și șanțul central Rolando.
Aceste șanțuri delimitează patru lobi:
o lobul frontal, situat în fața șanțului central;
o lobul parietal, deasupra scizurii laterale;
o lobul temporal, sub fisura laterală;
o lobul occipital, situat în partea posterioară.

Șanțurile mai puțin adânci împart lobii în giri.

Emisferele cerebrale
• Pe fața medială, se observă șanțul corpului calos.
• În partea posterioară se află scizura calcarină, care este un șanț
orizontal.
Emisferele cerebrale
Pe fața bazală începe fisura laterală Sylvius, care împarte această față
în:
• lob orbital (fața bazală a lobului frontal), situat anterior de fisura lateral
• lob temporo-occipital, situat posterior de fisura laterală.

La nivelul lobului orbital se remarcă un șanț cu direcție antero-posterioară,

șanțul olfac=v, care adăpostește bulbul olfac=v.

Lateral de șanțul olfac=v se află șanțurile orbitare, dispuse sub forma literei „H“,
între care se delimitează girii orbitali.
Emisferele cerebrale
• Lobul temporo-occipital prezintă șanțul hipocampului, șanțul colateral și
șanțul occipito-temporal. Între acestea, se delimitează trei giri: girul
hipocampic și girii occipitotemporal medial și lateral.
• gir hipocampinc + șanțul hipocampului = sunt mai medial ptc hipocampul
(parte a sistemului limbic) se vede pe fața medială a emisferelor
• Ca și la cerebel, substanța cenușie este dispusă la suprafață, formând
scoarța cerebrală, și, în profunzime, formând nucleii bazali (corpii striați).
• Substanța albă înconjoară ventriculii cerebrali I și II.

• poate fi grilă că talamusul e nucleu al emisferelor cerebrale; nu, talamusul

face parte din diencefal. singurii nuclei ai emisferelor cerebrale sunt nuclei
bazali = corpii striați
Corpii striați (nucleii bazali)
• Corpii striați (nucleii bazali) reprezintă nuclei importanți ai sistemului
extrapiramidal și sunt situați deasupra și lateral de talamus.
• a nu se încurca cu coliculii cvadrigemeni, care aparțin mezencefalului.
ășAa (cs=nb) aparțin emisferelor

• fibre strionigrice + striorubrice + strioreAculate

Substanța albă

• Substanța albă a emisferelor cerebrale este formată din fibre de

proiecție, comisurale (comisurile creierului) și de asociație.
• Fibrele de proiecție unesc în ambele sensuri scoarța cu centrii
subiacenți. (de exemplu cu nucleii bazali)
• Fibrele comisurale unesc cele două emisfere, formând corpul calos,
fornixul (trigonul cerebral) și comisura albă anterioară.
• Fibrele de asociație leagă regiuni din aceeași emisferă cerebrală.
(de exemplu aria vizuală primară cu aria vizuală secundară și aria
vizuală de asociație; sau arie motorie-premotorie-arie motorie centrală)
Scoarța cerebrală

• Reprezintă etajul superior de integrare a ac=vității sistemului nervos.

• După cum ș=ți, scoarța cerebrală cuprinde paleocortexul și neocortexul.

• Paleocortexul, inclus în sistemul limbic, conține două straturi celulare și are

conexiuni în=nse cu analizatorul olfac=v, hipotalamusul, talamusul, epitalamusul
dar mai puțin cu neocortexul.
• Cele mai importante componente ale sistemului limbic sunt calea olfac'vă,
formată din nervii olfac'vi, și hipocampul.
• Paleocortexul ocupă o zonă restrânsă pe fața medială a emisferelor cerebrale.
Este alcătuit numai din două straturi celulare și este sediul proceselor psihice
afec=v-emoționale (asociezi un parfum cu o amin<re) și al actelor de
comportament ins=nc=v.
Scoarța cerebrală

• Neocortexul, alcătuit din șase straturi celulare, reprezintă sediul proceselor

psihice superioare — ac=vitatea nervoasă superioară — ANS.
• Curent, prin aceasta se înțeleg procesele care stau la baza memoriei, învățării,
gândirii, creației etc. = adică procese cogni<ve
• Funcțiile neocortexului se grupează în: senzi=ve, asocia=ve și motorii.
• Funcțiile senzi=ve se realizează prin segmentele cor=cale ale analizatorilor. = aria
senzi<vă de pe scoarță (gir postcentral, lob parietal)
• Funcțiile asocia=ve realizează percepția complexă a lumii înconjurătoare și
semnificația diferitelor senzații. (faptul că poți da semnificație cuvintelor sau
obiectelor)
• Funcțiile motorii. Emisferele cerebrale controlează întreaga ac=vitate motorie
soma=că, voluntară și involuntară. Principalele structuri implicate în acest control
sunt cortexul motor = voluntar (girul precenrtral, lob frontal, anterior de șanțul
central Rolando) și nucleii bazali (corpii striați) = involuntar.
Reflexele necondiționate și condiționate

• Reflexul necondiționat este înnăscut și este caracteris5c speciei (ex.

reflexul alimentar, reflexul de apărare).
• Reflexul condiționat este un răspuns „învățat” pe care centrii nervoși
îl dau unui s5mul inițial indiferent (fără importanță biologică). La
apariția unui semnal absolut (cu importanță biologică), animalul de
experiență = omul răspunde printr-un reflex necondiționat. La un
semnal indiferent, animalul nu dă nici un răspuns sau are o reacție de
orientare.
Reflexele necondiționate și condiționate

I.P. Pavlov a descoperit posibilitatea încărcării excitanților indiferenți cu

semnificații și transformarea lor în s5muli condiționali, prin:

• asociere — la administrarea unui s5mul absolut (hrana) să se asocieze

un s5mul indiferent (sonor sau luminos);
• precesiune — s5mulul indiferent să preceadă excitantul absolut;
• dominanță — animalul să fie flămând, asxel încât ins5nctul alimentar
să fie dominant în 5mpul asocierii s5mulilor;
• repetare — pentru formarea unui reflex condiționat sunt necesare 10
până la 30 de ședințe de elaborare.
Reflexele necondiționate și condiționate

• Pavlov a explicat mecanismul elaborării RC pe baza apariției unor conexiuni

între centrii cor5cali ai analizatorilor visual (aria vizuală din lobul occipital)
sau audi5v și ariile cor5cale vegeta5ve s5mulate de excitantul absolut. (nu
sunt specificate în manual, pracCc ariile pe care se proiectează sCmuli
interocepCve)
• Reflexele condiționate, spre deosebire de cele înnăscute, se închid la nivel
cor5cal (alea înnăscute se închid și la nivelul sist limbic=subcorCcal). Ele se
s5ng dacă s5mulul condițional nu este întărit din 5mp în 5mp prin cel
absolut (inhibiție cor5cală).
• Pavlov a arătat că la baza tuturor ac5vităților nervoase stau două procese:
excitația și inhibiția.
• Excitația este procesul nervos ac5v care se manifestă prin inițierea unei
ac5vități sau amplificarea uneia preexistente.
Reflexele necondiționate șicondiționate

• Inhibiția este tot un proces ac5v care se manifestă prin diminuarea

sau sistarea unei ac5vități anterioare. Există inhibiție externă —
necondiționată (supraliminară — de protecție și prin inducție
nega5vă), determinată de s5muli din afara focarului cor5cal ac5v, și
inhibiție internă — condiționată (de s5ngere, de întârziere și de
diferențiere), care apare chiar în interiorul focarului cor5cal ac5v și
este specifică scoarței cerebrale.
• Ambele procese sunt extrem de mobile, putând iradia pe o suprafață
cor5cală sau să se concentreze într-o zonă limitată.
Sistemul nervos vegetaIv

Centrii nervoșivegeta'vi șilegătura lor cu efectorii

• Centrii nervoși situați intranevraxial și extranevra- xial, aflați în relație
cu organele a căror ac5vitate o controlează, formează sistemul nervos
vegeta5v. În cadrul sistemului nervos vegeta5v deosebim, struc- tural
și funcțional, un sistem nervos simpa5c și unul parasimpa5c. Cele mai
multe organe primesc o iner- vație vegeta5vă dublă și antagonică. În
alte organe, simpa5cul și parasimpa5cul exercită efecte de același 5p,
dar aceste efecte sunt diferite, can5ta5v și calita- 5v. Există, de
asemenea, organe asupra cărora numai unul dintre sisteme are efect.
• La baza ac5vității sistemului nervos vegeta5v stă reflexul, care se
desfăooară pe baza arcului reflex ve- geta5v. Calea aferentă a arcului
nervos vegeta5v este asemănătoare cu aceea de la arcul reflex
soma5c. Neuronul viscero-aferent își are originea în ganglionii spinali
sau în ganglionii extranevraxiali ata[ați nervilor cranieni. Dendrita lor
ajunge la receptorii din organe sau vase (baroreceptori,
presoreceptori, chemorecep- tori), iar axonul pătrunde în nevrax,
intrând în legătură cu centrul vegeta5v (simpa5c sau parasimpa5c).
• Calea eferentă a reflexului vegeta5v se deosebeote fundamental de
cea a reflexului soma5c datorită exis- tenței unor ganglioni vegeta5vi
latero-vertebrali, în cazul sistemului simpa5c, sau juxtaviscerali și
intra- murali, în cazul sistemului parasimpa5c. La nivelul ganglionilor,
are loc sinapsa între axonul neuronului vegeta5v preganglionar,
prevăzut cu teacă de mielină, și neuronul vegeta5v postganglionar, al
cărui axon nu are teacă de mielină. Axonul neuronului postgan-
glionar formează fibra postganglionară, care ajunge la organul efector
vegeta5v (muochi neted sau glandă). Sistemul nervos vegeta5v
formează, la nivelul
• diferitelor viscere, plexuri vegeta5ve mixte, simpa5co- parasimpa5ce.
• Centrii sistemului simpa5c se află în coarnele late- rale ale măduvei
toracale și lombare superioare. Centrii sistemului parasimpa5c sunt
situați atât în nucleii parasimpa5ci din trunchiul cerebral, cât și în
măduva sacrală S2–S4, unde se descrie nucleul parasimpa5c pelvian.
• Căile sistemului nervos vegeta5v
• Simpa5cul își are căile lui proprii, reprezentate de lanțurile simpa5ce
paravertebrale (latero-vertebrale). Parasimpa5cul cranian folose[te
calea unor nervi cra- nieni, III, VII, IX, X, iar parasimpa5cul sacral pe
cea a nervilor pelvici.
• Lanțurile simpa5ce paravertebrale (latero-vertebra- le) sunt două
lanțuri de ganglioni situați de-o parte și de alta a coloanei vertebrale.
Ganglionii latero-verte- brali sunt legați și cu nervii spinali prin ramuri
comu- nicante.
• În cazul sistemului simpa5c, sinapsa între fibrele pre- și
postganglionară are loc în ganglionii latero-ver- tebrali, aparținând
lanțurilor paravertebrale. Deoarece aceo5 ganglioni sunt foarte
aproape de măduvă, fibrele preganglionară este scurtă, în 5mp ce
fibra postganglionară este lungă.
• În cazul sistemului parasimpa5c, sinapsa între fibra preganglionară și
cea postganglionară se face în ganglionii juxtaviscerali (aproape de
viscer) sau intra- murali (aflați chiar în peretele organului), cum sunt
• plexurile din pereții tubului diges5v.
• În cazul parasimpa5cului, fibra preganglionară este
• lungă, în 5mp ce fibra postganglionară este scurtă, fiind foarte aproape de
organul respec5v.
• La ambele sisteme, între fibra preganglionară și cea postganglionară se
eliberează același mediator chimic: ace5lcolina.
• La sistemul simpa5c, la capătul periferic al fibrei postganglionare, acolo
unde aceasta ia contact cu organul efector, se eliberează noradrenalina, iar
în cazul parasimpa5cului, ace5lcolina.
• Prin controlul asupra miocardului, musculaturii netede și glandelor, SNV
coordonează ac5vitatea vis- cerelor și a vaselor sangvine. Este vorba,
aoadar, despre efectori care nu sunt, în mod obionuit, sub control voluntar.
• Arcul reflex vegeta5v are aceleași componente cu cel soma5c;
diferența constă în modul în care este alcătuită calea eferentă.
• Aceasta cuprinde dși neuroni. Primul are corpul neuronal situat în
substanța cenușie medulară sau cerebrală, iar axonul său face sinapsă
cu cel de al dșilea neuron într-un ganglion vegeta5v. Primul neu- ron
se numeote preganglionar, iar cel de al dșilea — postganglionar.
• Originea fibrelor preganglionare și localizarea gan- glionilor vegeta5vi
ajută la diferențierea celor două componente ale SNV: simpa5că și
parasimpa5că.
• Componenta simpa5că ac5vează organismul pen- tru luptă și apărare,
mai ales prin eliberarea de nor- adrenalină din fibrele postganglionare
și de adrenalină din medulosuprarenală. Componenta parasimpa5că
produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpa5- cului, prin
eliberarea din fibrele postganglionare a ace- 5lcolinei. Acțiunile celor
două componente trebuie echilibrate pentru menținerea
homeostaziei.
• Există și un număr foarte mic de fibre postgan- glionare simpa5ce
care eliberează ace5lcolină (Ach).
• Există și fibre postganglionare care nu eliberează nici Ach, nici
noradrenalină; acestea au sinapse non- colinergice, nonadrenergice,
eliberând alte substanțe, precum monoxidul de azot (fig. 39).
• Majoritatea viscerelor sunt prevăzute cu inervație dublă, simpa5că și
parasimpa5că, situație în care cele două sisteme pot acționa
antagonist (de exemplu, reglarea diametrului pupilar), complementar
(de exemplu, reglarea secreției salivare) sau cooperant (de exemplu,
la nivelul aparatului reproducător sau în micțiune) (vezi fig. 41).
• Există și câteva organe care nu sunt prevăzute cu inervație
parasimpa5că: medulosuprarenale, glandele sudoripare, muochii
erectori ai firelor de păr sau majoritatea vaselor sangvine. În acest
caz, reglarea ac5vității se face prin creoterea sau scăderea ratei de
s5mulare simpa5că a structurii respec5ve.
• Sistemul simpatoadrenal intervine, de asemenea, și în termoreglare.