Trunchiul cerebral

Barcău Nicoleta
Manole Alina-Vasilica
 Sistemul nervos (SN)
Clasificare după funcție
• SN somatic (al vieții de relație)
▫ Realizează echilibrul dintre organism și mediu
• SN vegetativ
▫ Controlează activitatea organelor interne

Din punct de vedere structural SN somatic

• SN central (nevrax, ax cerebrospinal)
▫ Măduva spinării
▫ Encefal
• SN periferic
▫ Nervii cranieni și spinali
▫ Ganglioni
Encefalul
• Situat în cutia craniană și reprezintă o
continuitate a măduvei spinării

• Componenta cea mai voluminoasă a SN

• Este format din cca 100 miliarde de

neuroni

• Alcătuire
▫ Trunchi cerebral
▫ Cerebel
▫ Diencefal
▫ Emisferele cerebrale
 Encefalul
• Protejat (ca și măduva) de un sistem meningeal
– membrane conjunctive, cu rol de protecție și
nutriție.

▫ Duramater – membrana exterioară, cea encefalică

spre deosebire de cea spinală aderă intim de oasele
cutiei craniene
▫ Arahnoida – membrană subțire avasculară
▫ Piamater – membrana internă care îmbracă toată
suprafața creierului, bogat vascularizată

• Arahnoida este separată de piamater prin spațiul

subarahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian,
cu rol de protecție mecanică și trofic
 Trunchiul cerebral
• Situat între măduva spinării și diencefal

• Are forma unui trunchi de con cu baza

mare în sus, cu o lungime de ~ 8 cm

• Alcătuit din
▫ Bulb rahidian (măduva prelungită)
▫ Puntea lui Varolio (protuberanță)
▫ Mezencefal (pedunculii cerebrali, coliculi
cvadrigemeni)

• Prezintă două fețe

▫ Antero-laterală
▫ Posterioară
 Fața antero-laterală
• Bulbul
▫ Limită inferioară – decusația piramidală
▫ Limita superioară – șanțul bulbo-pontin
▫ Fisura mediană anterioară (în continuarea
fisurii mediane a măduvei) – delimitează
piramidele bulbare (continuarea cordoanelor
medulare anterioare)
▫ Șanțurile laterale – separă piramidele
bulbare de cordoanele laterale
▫ Olivele bulbare (înălțime 15 mm și lățime 4-
5 mm) – situate în partea superioară a
cordoanelor laterale
▫ Șanțurile preolivare separă piramidele de
olive
▫ Originile aparente (locurile unde se observă
la suprafața trunchiului) ale nervilor cranieni
XII, XI, X și IX
 Fața antero-laterală
• Puntea
▫ Situată transversal, are ca limită inferioară –
șanțul bulbo-pontin și ca limită superioară –
șanțul ponto-mezencefalic
▫ Are aspectul unei proeminențe transversale,
ce se continuă în lateral cu pedunculii
cerebeloși mijlocii
▫ Pe linia mediană se află șanțul arterei
bazilare, de o parte și de alta se văd
piramidele pontine
▫ La limita dintre punte și pedunculi se observă
originile aparente ale nervilor trigemeni (V)
▫ La limita dintre bulb și punte (șanțul bulbo-
pontin) se observă originile aparente ale
nervilor cranieni VIII, VII, VI
 Fața antero-laterală

• Mezencefalul
▫ Limitat inferior de șanțul ponto-
mezencefalic iar superior de chiasma optică,
ce se continuă lateral cu tracturile optice
▫ Doi pedunculi cerebrali (cordoane de
substanță albă, piramidale), între care se află
foseta interpedunculară – locul de origine
aparentă a perechii a III-a de nervi
cranieni
 Fața posterioară
• Se poate vedea numai după îndepărtarea
cerebelului

• Bulbul
▫ Șanț median posterior – separă fascicolele
gracilis-
Goll (în afara lui, fasciculul cuneat -
Burdach)
▫ La partea superioară, șanțul median se
lărgește și formează un spațiu rombic –
trigonul bulbar al fosei romboide, ce
participă la formarea ventriculului IV
▫ Pedunculii cerebeloși inferioari – căi de
legătură între bulb și cerebel (îi trimite
informații primite de la nucleii vestibulari și
măduva spinării – căile proprioceptive)
 Fața posterioară
• Puntea
▫ Trigon pontin al fosei romboide – despărțit
de cel bulbar print-un șanț transvers – axul
mic al rombului)
▫ Lateral – pedunculii cerebeloși mijlocii
(primește informații de la cortexul cerebral și
nucleii pontini) și superiori (trimite
instrucțiuni către cortexul cerebral)

• Mezencefalul
▫ Coliculii cvadrigemeni – 2 superiori și 2
inferiori (lama cvadrigemina – tectum)
▫ Originea aparentă a perechii a IV-a de nervi
cranieni
▫ Epifiza – deasupra coliculilor superiori
 Structura trunchiului cerebral
• Substanța cenușie
▫ la interior, sub forma unor grupări de corpi celulari
care formează nucleii de substanță cenușie (nuclei
proprii și nuclei echivalenți coarnelor din măduvă –
senzitivi, motori, vegetativi)

• Substanța albă
▫ la exterior și printre nucleii de substanță cenușie

• Excepție
▫ fața dorsală a mezencefalului, unde se află substanța
cenușie formată din cei 4 coliculi cvadrigemeni

• Fascicolele de asociație
▫ fac legătura între nucleii trunchiului cerebral sau
leagă nucleii de formațiuni supra sau subiancente
 Nucleii
Nucleii senzitivi
SEGMENTUL
(terminali pentru fibrele Nucleii motori Nucleii vegetativi Nucleii proprii
TC
senzitive)

Goll și Burdach
bulbar al trigemenului (V) solitar (VII, IX, X) nucleii olivari
salivator inferior (IX)
BULB vestibular (VIII) nucleul hipoglosului nucleii substanței
dorsal al vagului (X)
solitar (VII, IX, X) (XII) reticulate: respiratori
și cardiovasculari

cohlear (VIII)
salivator superior (VII) respiratori și
PUNTE principal al trigemenului motori (V,VI, VII)
lacrimal (VII) cardiovasculari
(V)

coliculii
nucleul
mezencefalic al accesor al cvadrigemeni
MEZENCEFAL oculomotorului (III)
trigemenului (V) oculomotorului (III) nucleul roșu
trohlearului (IV)
substanța neagră
 Funcția de centru reflex
• Bulb
▫ Reflexele de deglutiție (mixt) – nucleii senzitivi și motori ai nervilor cranieni IX, X, XII
▫ Reflexul salivar excitosectretor pentru glanda parotidă (vegetativ) – nucleul salivator inferior
▫ Reflexul gastro-secretor, pancreato-secretor și bilio-secretor (vegetativ) – nucleul dorsal al
vagului
▫ Reflexele vitale (vegetative) - centrii respiratori, cardiaci, vasomotori
▫ Reflexe de apărare (somatice) - centrul strănutului, tusei, vomei
▫ Ia parte la reflexele de redresare, postură și echilibru (somatice) – nucleii vestibulari

• Nucleul dorsal al vagului – stimularea

▫ Deglutiției
▫ A activității motorii a stomacului, intestinului subțire și a primei jumătăți a intestinului gros
▫ A căilor biliare extrahepatice
 Funcția de centru reflex

• Puntea lui Varolio

▫ Reflexul lacrimal (vegetativ) – nucleul lacrimal
▫ Reflexele secretorii ale glandelor submandibulară și sublinguală (vegetative) – nucleul salivator
superior
▫ Reflexele respiratorii (vegetative)
 Centrul apneustic – inhibă respirația
 Centrul pneumotaxic – stimulează respirația
▫ Reflexele cardiovasculare (vegetative)
▫ Reflexul de clipit (somatic)
▫ Reflexul de masticație (somatic)
 Funcția de centru reflex
• Mezencefal
▫ Reflexele vegetative coordonate de nucleul vegetativ al oculomotorului
 Reflexul pupilar fotomotor
 Reflexele de acomodare la vederea de aproape și la distanță
▫ Coliculii inferiori – reflexele somatice complexe de întoarcere a capului și ochilor spre sursa
sonoră
▫ Coliculii superiori – reflexul mixt pupilar de acomodare la distanță
▫ Centrii motori extrapiramidali (nucleul roșu, substanța neagră) și formațiunea reticulată a
trunchiul cerebral îndeplinesc funcții motorii foarte importante – reflexele statice și
statochinetice

• S-a demonstrat, la copii anencefalici, că

▫ trunchiul cerebral este responsabil de efectuarea unor mișcări stereotipe, subconștiente,
cum ar fi cele legate de alimentație (suptul, eliminarea din gură a produselor cu gust neplăcut,
deplasarea mâinilor spre gură pentru a suge degetul), căscatul, întinderea, plânsul, urmărirea
obiectelor cu privirea prin mișcarea ochilor și a capului
▫ este intact reflexul de adoptare a posturii antigravitaționale
Funcția de conducere
• Este îndeplinită de substanța albă – reprezentată de fibre ascedente, descedente și
de asociație

• Fibrele ascedente sunt specifice și nespecifice

▫ fibrele specifice provin de la măduvă sau au originea în trunchi – fibre proprii, care
conduc impulsuri ale sensibilităților exteroceptivă, proprioceptiva și interoceptivă ale
capului, plus sensibilitățile acusticovestibulară și gustativă
▫ fibrele nespecifice fac parte din substanța reticulată

• Fibrele descedente sunt în tranzit (piramidale și unele extrapiramidale) sau au

originea în nucleii trunchiului (majoritatea fibrelor extrapiramidale)
Funcția de conducere
• Fascicule de asociație - fac legătura între nucleii trunchiului cerebral sau leagă
nucleii de formațiuni supra sau subiancente

▫ Fasciculul longitudinal medial – are în constituția lui mai multe tipuri de fibre, dintre
care menționăm fibrele vestibulo-nucleare ce fac legătura între nucleii vestibulari din bulb
și nucleii nervilor III, IV, VI
▫ Fasciculul central al calotei – aduce la oliva bulbară fibre de la talamus, nucleul roșu și
de la corpii striați
▫ Fasciculul longitudinal dorsal – face legătura între hipotalamus și nucleii vegetativi din
trunchiul cerebral
Formațiunea reticulată (FR)
• Din punct de vedere structural
▫ O imensă rețea de prelungiri neuronale, în ochiurile căreia se găsesc zeci de mii de
aglomerări de corpuri celulare, alcătuind micronuclei cenușii

• Se întinde de la măduva sacrată, prin trunchiul cerebral, până la talamus

• FR este străbătută de căile ascendente și descendente ce leagă encefalul de măduva

spinării

• Funcția specifică – sediul a numeroși centri de reflexe somatice și vegetative -

coordonarea tuturor reflexelor trunchiului cerebral

• Funcția nespecifică – de conducere, ascendentă și descendentă, a impulsurilor

primite colaterale, care se desprind din căile specifice (ascendente și descendente)
Formațiunea reticulată (FR)
• Sistemul reticulat ascendent este de 2 tipuri – activator și inhibitor

▫ Activator (SRAA)
 Rol de ”trezire” corticală (creștere a vigilenței, sporirea aptitudinilor intelectuale,
creșterea percepției – îmbunătățirea performanțelor cerebrale cu rol în procesul de
învățare), produce o excitație difuză a scoarței cerebrale, stimulând astfel nespecific
toate funcțiile neocortexului și paleocortexului
 Stimularea exagerată – efecte negative (iritabilitate, convulsii)
 Între scoarța cerebrală și SRAA se stabilesc legături bidirecționale ce formează un
circuit funcțional cortico-reticulo-cortical – scoarța cerebrală poate controla nivelul
funcțional al FR, autoîntreținandu-și astfel tonusul
 Cei mai importanți stimuli ai SRAA sunt cei vizuali și kinestezici
 Dacă se întrerupe SRAA apare somn prelungit – rol important în reglarea ritmului
somn-veghe

▫ Inhibitor (SRAI) – mai puțin studiat

 Acțiune de reducere a activității corticale
Formațiunea reticulată (FR)
• Sistemul reticulat descendent

▫ Activator
 Hipertonie musculară
 Crește viteza reacțiilor motorii
 Stimulii cei mai importanți - cei de la proprioreceptori

▫ Inhibitor
 Hipotonie musculară
 Scade viteza reacțiilor motorii
 Determină tulburări de echilibru și de mers

• Datorită numărului mare de sinapse FR este foarte sensibilă la acțiunea diverselor

substanțe toxice (alcool) și medicamentoase (anestezice)
 Afecțiuni
• Având în vedere structurile neuronale importante ce sunt concentrate în această porțiune mică a SN
(toți nucleii nervilor cranieni, mai puțin cei asociați cu mirosul și vederea), chiar și leziuni minore ale
trunchiului cerebral pot avea efecte profunde.

• Etilogia majorităţii sindroamelor de TC este vasculară ischemică. Alte cauze sunt: hemoragii,
malformaţii vasculare, tumori, boli degenerative, infecţioase.

• Pierderea completă a funcției trunchiului cerebral este considerată de unii experți ca echivalentă cu
moartea cerebrală.

• Sindroame de TC exemple
▫ paraliziile unor segmente faciale la nivelul pleoapei, la nivelul limbii sau la nivelul diferiților
mușchi faciali, în funcție de nervul cranian implicat
▫ absența sau modificarea reflexelor pupilare sau palpebrale
▫ pierderea sau modificarea sensibilității cutanate și mucoase, profunde sau superficiale
 Afecțiuni
▫ modificarea vocii, a deglutiției, a reflexului faringian
▫ modificări ale tonusului muscular la nivelul capului, gâtului, umerilor și a porțiunii superioare a
brațelor
▫ tulburări vestibulare (vertij, greață)
▫ tulburări de respirație și de ritmul cardiac
▫ afectează reflexele legate de văz și auz – afectează nivelul de vigilență

• Sindromuri de tip reticular – produse prin leziuni ale formațiunii reticulate

▫ Mutismul akinetic – tulburare permanentă sau intermitentă a stării de conștiență, caracterizată
prin lipsa de răspuns la întrebări, imobilitate a corpului și capului, prezența orientării globilor
oculari spre punctul de interes, dar cu lipsa răspunsului emoțional și motor la încercarea de
comunicare a examinatorului. Bolnavul nu este paralizat, dar se comportă ca și cum ar fi. Ritmul
veghe-somn este păstrat, iar alimentația este posibilă, deglutiția fiind bună.

• Formațiunea reticulată nu reprezintă un sistem funcțional autonom cu valențe psihoafective sau de

conștiență deosebite, ci reprezintă o cale intermediară, un filtru reglator.