RADIOIMAGISTICA TUBULUI DIGESTIV

TEHNICI DE EXAMINARE
1) EXPLORARI RADIOLOGICE

a) Explorarile radiologice standard

i) Exploradea abdomenului pe gol
Este primul examen al investigatiei radiologice a GIT.
GIT nu determina contrast normal cu organele vecine.
Da informatii privind:
Scheletul osos
Opaticatile renale, hepatica si splenica
Diafragm: la examenul fluoroscopic, inclusiv excursia lor
Existenta unor: - opacitati patologice: calcului biliari,
calcificari pancreatice sau ganglionare, corpi strini;
- transparente patologice: pneumoperitoneu, nivel hidroaeric.
Tehnica: in ortostatism / decubite cu raza orizontala.

Substanta de contrast:
Suspensia de BaSO4:
Substanta neutra, inodora, insipida si insolubila in apa;
Concentratie: 1/5 1/3, in functie de segmentul si timpul explorarii.
Substante iodate hidrosolubile: gastrografin
Sunt recomandate in fistule peritoneale sau ocluzii.
Nu se administraza substante iodate injectabile I.V. <= difizeaza prin peretele tubului
digestiv.
Contrastul negativ se realizeaza cu ajutorul arului. Potiunea Tonnet elibereaza
dioxid de carbon in prezenta acidului clorhidric din stomac.
Contrastul dublu (pozitiv si negativ) se foloseste pentru a pune in evidenta
leziuni ale mucoasei.

ii) Examene cu substanda de contrast

Evidentiaza:
lumenul cu contururile sale;
modificari de pozitie ale segmentului;
modificari functionale;
defecte sau plusuri de umplere.
Nu ofera informatii privind peretele.
Ofera informatii putine privind organele invecinate.
La examenul radiografic (Rgf si Rx) nu sunt evidentiate leziunile mai mici de 3
mm.
1. Examenul exo-gastro-duodenal
Etape de examinare:
in strat subtire: cantitate => relieful mucoasei;
in semirepletie: cantitate => deformarea pliurilor + leziuni mici;
in repletie completa: cantitate => forma, pozitia, dimensiunea si tranzitul
segmetului.

Pozitii si incidente:
ortostatism: fata + OAD + OAS
decubit dorsal: fata + OAD + OAS
decubit ventral: fata + OAD + OAS
In OAD, esofagul nu este mascat de coloana vertebrala si de mediastin.
Esofagul:
pentru studiul peristalticii:
- decubit dorsal OAD;
- decubit ventral OPS.
in repletie completa: banda opaca de 2 3 cm grosime.
in strat subtire: 2 4 pliuri longitudinale.
Stomacul:
in repletie completa: aer in portiunea cea mai inalta.
in decubit dorsal:
- partea inferioara se deplaseaza cranial;
- fornixul ramane dorsal;
- fornixul se umple cu BaSO4 => distensie in repletie
completa;
- antrul: dublucontrast pe fata posterioara.
in decubit ventral:
- marea curbura se umple cu BaSO4;
- antrul se umple cu BaSO4;
- fornixul contine BaSO4 si aer, dar nu se formeaza menisc
orizontal.
Duodenul:
in decubit dorsal:
- se evidentiaza pensa aorto-mezenterica pe D1;
- dublucontrast pe fata posterioara a bulbului duodenal.

2. Examenul intestinului subtire

Tehnici:
administrarea de BaSO4 per os:
fractionat (metoda Pansdorff): pana la opacifierea cecului => date functionale

tonus, kinetica, timp de

tranzit
o singura data: impune urmarirea prin fluoroscopie => date morfologice
administrarea de BaSO4 si aer pe sonda enterala:
avantaje:
- date morfologice superioare metodei Pansdorff <= dublucontrast
- iradiere redusa <= timp mai scurt
Pozitii si incidente: ortostatism, decubit dorsal, decubit ventral.
3. Examenul intestinului gros = Irigografie = Irigoclisma
Tehnica:
este o explorare retrograda;
etape:
1
Repletie completa:
- rectul si cecul: pozitie oblica;
- flexurile colice: pozitie oblica;
- colonul transvers: procubit.
2
Mucografie = dupa evacuare: raman resturi de BaSO 4 in pliuri => informatii
despre mucoasa
3
Insuflatie (metoda Fischer): conturul mucoasei devine un lizereu de siguranta

b)

Pozitii si incidente: decubit dorsal,

suprapunerilor
Computertomografia
Nu este de prima interntie.
Evidentieaza:
toate modificarile semnentului;
spatiul celulo-grasos din jurul organului;
organele de veinatate;
peritoneul si spatiul retro-peritoneal;
adenopatiile (daca exista);
alte patologii abdominale asociate.

decubit

ventral,

olbice

evitarea

c) Angiografia
Este o tehnica complementara de explorare.
Este o tehnica invaziva de explorare.
Evidenteaza patoligiile vasculare cu sau fara legatura cu afectiunea digestiva.
Evidenteaza tipul de vascularizatie a leziunii, dar CT-ul este mai fiabil prin
cantitatea de substanta de contrast mai mica.
Este inlocuita de un examen CT in majoritatea cazurilor.
Are o doza de iradiere mare.

2) EXPLORARI IMAGISTICE

a) Ultrasonografia
Metode:
i.
transparietal;
ii.
endoscopic.
Evidenteaza:
organele parenchimatoase;
formatiunile intra-abdominale;
adenopatii;
peretele segmentului mai ales prin endoscopie.
b) R.M.N.
Substante de contrast utilizate:
i.
apa;
ii.
substante paramagnetice.
Avantaje:
vizualizeaza peretele;
vizualizeaza spatiul inconjurator;
imagine multi-planara a tuturor structurilor anatomice abdominale.
Dezavantaje:
timp lung de expunere;
cost ridicat;
impune conditii speciale;
este superpozabil cu examenul CT.

ANATOMIE RADIOLOGICA
Structura histologica a GIT

Seroasa / adventicea:
organele intraperitoneale sunt acoperite de seroasa.
Musculara:
este bi sau tristratificata;
are fibre longitudinale, oblice si circulare.
Submucoasa:
este sediul stucturilor vasculare, limfatice si nervoase (plexurile Meissner si Auerbach).
Mucoasa:
este intens plicaturata;
pliurile sunt determinate si de musculara.

1) ESOFAGUL

1
2
3
4

ANATOMIE
Este un conduct musculo-membranos de aproximativ
25 cm.
Traiect: oblic antero-posterior, strabatand regiunea
cervicala, mediastinul posterior, diafragmul, regiunea
imediat subdiafragmatica.
Stramtorile esofagiene:
Faringo-esofagiana (gura Killian): este data de cricoid.
Aortica: determinata de raportul direct al fetei stangi
esofagiene cu crosa aortica.
Bronsica: determinata de raportul fetei antero-laterale
stangi esofagiene cu bronhia principala stanga.
Diafragmatica: situata la 2 cm lateral stanga de linia
mediana, reprezinta locul in care esofagul trece prin
hiatusul esofagian diafragmatic.
Portiunile esofagiene:
Cervicala: cuprinsa intre polul inferior al faringelui si apertura toracica superioara.
Raporturi:
- anterior si lateral: traheea;
- lateral: nervii recurenti laringieni si lobul stang tiroidian (raport lateral
stang);
- posterior: spatiul retroesofagian, coloana vertebrala.
Toracala: cuprinsa intre apertura toracia superioara si diafragm. Este subdivizat in 3
portiuni: supra-aortica, inter-aortico-bronsica, retro-cardiaca.
Raporturi:
- cu pleura mediastinala stanga => linia mediastinala
paraesofagiana
- cu atriul stang: in treimea sa inferioara.
Diafragmatica: este scurta si reprezinta zona de trecere prin hiatusul esofagian al
diafragmului.
Raporturi: cu pilierii diafragmatici.
4
Abdominala:
cuprinsa
intre
diafragm si cardia.
Este relativ fix. <=
ligamentele gastroesofagian si gastrofrenic

RADIOLOGIE
In repletie completa:
banda usor sinoasa, omogena, de 3 4 cm, cu contururi regulate;
nu se vizualizeaza pe toata lungimea sa in repletice completa <= contractiilor
secundare;
calibrul inegal <= stramtori esofagiene.
In strat subtire:
pot aparea 2 4 pliuri longitudinale de dimensiuni egale (pot aparea si in contrast
dublu).
Pentru a evita suprapunerea opacitatii coloanei vertebrale, se face o examinare
in OAD.
Pentru a reduce viteza de progresie a bolului, se face o examinare in
clinostatism.

2) STOMACUL

ANATOMIE
Este un organ intra-peritoneal si se afla in etajul supra-mezocolic, fiind acoperit
de ficat si diafragm. => proiectie in epigastru si hipocondru stang.
Are o lungime de 25 cm si o capacitate de 1.200 1.500 mL.
Forma:
in ortostatism are forma literei J, cu o portiune lunga verticala si una scurta
orizontala;
intre portiunea verticala si cea orizontala se formeaza unghiul gastric, intotdeauna
ascutit;
portiunea cea mai craniala: imediat sub cupola diafragmatica;
portiunea cea mai caudala: la 3 4 cm superior de creasta iliaca antero-superioara
stanga;
portiunea verticala este subimpartita in fornix si corp de planul orizontal ce trece prin
cardia;
Cardia:
se proiecteaza la nivel T10 T11;
pozitie variabila <= lungimii esofagului, miscarilor respiratorii;
pliurile esofagului, paralele, dupa traversasea cardiei devin divergente, rasfirandu-se in
evantai la nivelul fornixului.
Pilorul: pozitia sa depinde de gradul de repetie gastrica.
Raporturi:
Fata ventrala: diafragm stang, lob hepatic stang, lob patrat hepatic, peretele
abdominal.
Fata dorsala:- constinuie peretele anterior al bursei omentale;
- fata posterioara a fornixului vine in raport direct cu
diafragmul,

peritoneu;
- pancreas, splina, glanda suprarenala stanga, rinighiul stang;
- D1 <= capul pancreasului este in potcoava duodenala;
- in portiunea distala: colonul transvers si mezocolonul

transvers;
Curbura mica:

- este orientata oblic spre dreapta si spre cranial;

- este locul de insertie al ligamentului gastro-hepatic;

 Curbura mare:

este oblica spre stanga si sper caudal;

ligamentul gastro-colic si colonul;
ligamentul gastro-splenic si splina;
ligamentul gastro-frenic si diafragmul.

Peretele gastric:
Seroasa: este formata din mezoteliul peritoneal.
Musculara: prezinta 3 straturi de fibre: longitudinale (extern), circulare, oblice (intern).
Submucoasa: contine vase sangivne si limfatice si structuri nervoase.
Mucoasa: este intens plicaturata si mobila pe tunica musculara datorita tunicii
submucoase => aspectul variabil al pliurilor mucoasei (= autoplastica de mucoasa)
RADIOLOGIE
Nomenclatura:
punctul cel mai cranial = polul superior;
punctul cel mai caudal = polul inferior;
fornixul = regiune cardio-tuberozitara;
unghiul facut de marea curbura la unirea portiunii verticale cu cea orizontala = sinus
gastric.
In strat subtire: relieful mucoasei este diferit in functie de regiune
fornix: precum circumvolutiunile cerebrale, cu intretaierea pliurilor;
portiunea verticala: 3 4 pliuri longitudinale paralele care urmaresc mica curbura;
marea curbura: aspect dintat <=pliurile se intretaie;
unghi gastric: pliurile se distribuie in evantai dinspre vertical spre marea curbura
orizontala;
antrul: pliuri longitudinale care urmaresc ambele curburi.
In repletie completa:
pot fi observate pana la 4 unde peristaltice;
In ortostatism: BaSO4 se acumuleaza in portiunea orizontala si partial in cea verticala
=> menisc orizontal cu aerul din fornix.
In decubit dorsal:
- portiunea cea mai craniala devine orizontala =>
=> aerul din fornix migreaza in antru, iar fornixul se umple
cu BaSO4;
In decubit ventral:
- aerul migreaza in portiunea mediala a fornixului si pe
mica curbura;
- restul stomacului este umplut de BaSO4;
- in fornix coexista aer si BaSO4, dar nu se evidentiaza un
menisc.
In decubit lateral drept: se opacifiaza pilorul si bulbul duodenal si atunci cand exista un
spasm piloric <= presiunii exercitate de BaSO4.
In decubit lateral stang se face examinarea in dublucontrast a mucoasei antrului.

3) DUODENUL
ANATOMIE
Este un organ fix (spre deosebire de jejun si ileon), fiind acoperit ventral de
peritoneul parietal posterior. => este un organ retroperitoneal.
D1 = bulbul duodenal:
traiect: oblic spre superior si spre posterior;
in dreptul colului vezicii biliare se cudeaza;
forma triungiulara cu baza sper pilor si varful spre genunchi;

 are 2 margini care continua curburile gastrice (superioara si inferioara) si 2 fete

(ventrala si dorsala).
D2 = duodenul descendent:
traiect: descendent paravertebral de partea dreapta;
la nivelul corpului vertebrei L4 se cudeaza din nou;
pe fata sa mediala, in treimea medie, se deschide canalul Wirsung.

D3 = duodenul orizontal:
traiect: orizontal, traversand corpul vertebrei L4 de la dreapta la stanga;
trecand paravertebral stang ia un traiect usor ascendent.
D4 = duodenul ascendent:
traiect: usor ascendent spre stanga pana la flexura duodeno-jejunala (unghiul Treitz).
RADIOLOGIE
Mucoasa:
D1: pliurile mucoasei sunt longitudinale, urmand curburile, si converg catre varf.
D2, D3 si D4: pliuri transversale (frunza de feriga) => contur dintat in semirepletie.

4) JEJUNUL si ILEONUL

ANATOMIE
Constiutuie portiunea intraperitoneala mobila a intestinului subtire si este legata
de peretele posterior al abdomenuli prin mezenter.
Mezenterul are o dispozitie oblica dinspre stanga spre dreapta si disnpre superior
spre inferior (hipocondru stang fosa iliaca dreapta).
Jejunul:
constituie 3/5 din intestinul subtire mobil;
siutat: partea superioara stanga a cavitatii abdominale, infragastric;
ansele au o dispozitie orizontala.
Ileonul:
constituie 2/5 din intestinul subtire mobil;
situat: pastea dreapta a cavitatii abdominale, sau aglomerate in pelvis;
ansele au o dispozitie verticala.
Valva ileo-cecala Bauhin are o dispozitie oblica spre dreapta si spre superior.
RADIOLOGIE
Jejunul:
mucoasa prezinta pliuri circulare, avand acelasi aspect de frunza de feriga precum D2
D4.
Ileonul:
mucoasa prezinta pliuri longitudinale => contur net, regulat;
prezinta autoplastica de mucoasa <= momentul functional al digestiei: cand bolul
stagneaza, pliurile devin sterse; cand bolul
este evacuat, pliurile devin longitudinale;

5) INTESTINUL GROS
ANATOMIE
Are o lungime de aproximativ 1,6 m si
un calibru variabil intre 3 cm (sigmoid) si 7
cm (transvers).
Cecul:

este portiunea instestinului gros mai dilatata, scaculara;

este fixat la peretele abdominal posterior prin peritoneu;
la polul inferior se deschide apendicele vermiform;
pe fata mediala se deschide valvla ileocecala Bahin (deasupra careia se continua cu
colonul).
Colonul ascendent:
este un segment fix, fiind acoperit de peritoneu (posterior se afla fascia Toldt 1);
prezinta haustre;
urca pana la nivelul fetei viscerale a ficatului, unde formeaza flexura colica dreapta;
flexura colica dreapta este fixa si, de obicei, obtuza.
Colonul transvers:
este un segment mobil, prezentand mezocolonul transvers => poate cobori pana in
pelvis;
poseda cele mai multe haustratii;
in vecinatatea splinei se cudeaza => flexra colica stanga.
Colonul descendent:
este un segment fix, fiind acoperit de peritoneu (posterior se afla fascia Toldt 2);
coboara de-a lungul flancului stang pana in fosa iliaca stanga.
Colonul sigmoid:
este un segment fix, cu traseu sinuos, prezentand una sau mai multe bucle;
este un segment lipsit de haustratii.
Rectul:
este un organ extraperitoneal care strabate perineul;
raport anterior: vezica urinara (barbat) / uterul (femeie);
are 2 portiuni: ampula rectala, canalul anal (aspect piriform).
RADIOLOGIE
In repletie completa:
contur bine precizat, regulat;
zonele cu haustratii prezinta zone de dilatatie tipica.
In dublucontrast:
mucoasa are pliuri longitudinale (datorita momentelor functionale, poate avea si pliuri
transversale).

MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE

Cele 2 tipuri de modificari radiologice sunt intr-o inter-relatie: de obicei cele
morfologice le determina pe cele functionale.

1) MODIFICARI FUNCTIONALE

a) Modificari de TONUS
Inglobeaza modificari reversibile de calibru ale segmentului, fara modificari de
distensibilitate ale regiunii. <= disfunctii ale tunicii musculare.
i) Hipertonia
= Reducerea calibrului cu scurtarea segmentului, urmata de distensia
segmentului subiacent ingustarii.
In strat subtire, pliurile mucoasei apar ingustate si mai apropiate intre ele.
De obicei este insotita de modificari de tranzit (evacuare mai rapida).

ii) Hipotonia
= Cresterea calibrului cu alungirea segmentului.
In strat subtire, pliurile mucoasei sunt mai rare, mai late sau mai sterse.
De obicei este insotita de modificari de tranzit (evacuare lenta pana la staza).
iii) Atonia = gradul cel mai ridicat al hipotoniei
= Dilatarea calibrului cu alungirea segmentului.
In strat subtire, pliurile mucoasei sunt sterse.
Se diferentiaza de hipotonie prin:
disparitia evacuarii => BaSO4 este diluat de lichidul de staza prezent;
disparitia peristaltismului.
iv) Spasmul = contractia unui sfincter sau a fibrelor circulare a unui segment.
= Ingustarea progresiva, axiala pe o portiune scurta (corespunzand de obicei
unui sfincter) => suprimarea pasajului BaSO 4 la acest nivel.
Administradrea de miorelaxante face posibila reluarea tranzitului.
b) Modificari ale PERISTALTICII
Undele peristaltice reprezinta miscari axiale caracterizate prin amplitudine,
frecventa si viteza de propagare. => Rgf: depresiuni simetrice ale lumenului (stomac
normokinetic: max. 4 unde peristaltice).
i) Hiperkinezia
= Cresterea numarului de unde peristaltice ( frecventei), unele devin mai
adanci ( amplitudinii), propagandu-se mai rapid ( vitezei).
Se poate asocia cu hipertonia si mai des cu modificari de tranzit (evacuare
rapida).
ii) Hipokinezia
= Scaderea numarului de unde peristaltice ( frecventei), unele devin mai putin
adanci ( amplitudinii), propagandu-se mai lent ( vitezei).
Cauze: epuizarea contractilitatii <= obstacol persistent
Determina aparitia hipotoniei segmentului.
iii) Akinezia = epuizarea totala a contrctilitatii muscularei
= Absenta undelor peristaltice => distensie <= atoniei progresive
c) Modificari ale SECRETIEI
Cantitatea de secretie depinde si de momentul diurn al examinarii radiologice.
=> Aprecierea nivelului normal al secretiei este dificila.
Secretia, prin mucina, determina nemiscibilitatea BaSO 4 cu lichidul intralumenal.
=> O cantitate mica de BaSO4 se disperseaza in lichid determinand o opacifiere mai
redusa cu aspect semitonal.
Normal:
- absenta vizualizarii secretiei la nivelul intestinuli subire si gros;
- prezenta a 1 cm de secretie la nivelul meniscului orizontal al stomacului
in ortostatism.

i) Hipersecretia
La nivelul stomacului: opacifiere neomogena cu aparitia de aglomerari ca fulgii
de zapada => imposibilitatea examinarii in strat subtire.
La nivelul intestinuli: opacifiere neomogena cu stergerea pliurilor mucoasei si cu
persistenta unor pete hipertransparente chiar si dupa evacuare.

d) Modificari de TRANZIT
Tranzitul reprezinta umplerea si evacuarea de continut a unui segment (progresia
bolului).
Timpi normali de tranzit:
esofag: 5 7 sec;
stomac: 1 2 h;
intestin subtire: 3 5 h;
intestinul gros: 18 24 h.
i) Tulburari de umplere
De cele mai mlte ori au substrat morfologic.
ii) Accelerarea evacuarii
Este insotita de hiperkinetica si de hipertonia segmentlui.
Depasirea zonei cu evacuare accelerata se insoteste de scaderea vitezei de
progresie a BaSO4.
iii) Intarzierea evacuarii
Cauze: stenoze.
Este insotita de staza, hipokinezia si hipertonia segmentuli.
=> in lumenul explorat se pot gasi resturi alimentare care pot duce la erori
diagnistice.

2) MODIFICARI MORFOLOGICE

a) Modificari de POZITIE
Fiecare segment are o pozitie relativ fixa datorita ligamentelor si mezourilor.
i) Ptoza
= Segmentul este deplasat caudal => segmentul nu este afectat dimensional
Cauze: alungirea ligamentelor, casexie.
Se poate asocia cu alte modificari de pozitie, precum volvusul (= torsiunea).
Caz special: cascada gastrica: <= ligament gastrofrenic mai lung;
=> fornixul se deflecta, in jurul unui plan care trece
prin cardia, fie ventral, dar cel mai frecvent dorsal.
ii) Ascensiunea
= Segmentul (rar intregul organ) se deplaseaza cranial.
Cauze: afectari de vecinatate sau interventii chirurgicale.
Caz special: hernia hiatala:
<=
- largirea hiatusului esofagian;
- scurtarea esofagului.
=> in mediastin apare o transparenta circumscrisa, uneori
cu nivel hidroaeric
- transparenta se opacifiaza la administrarea de BaSO 4;
- deseori hernierea nu apare in ortostatism => examinare
in decubit.
iii) Impingerea
= Deplasarea pozitiei in diferite directii.
Cauze: procese expansive de vecinatate.

Se asociaza cu amprentarea care determina aparitia in regiunea de contact a

unei imagini de semiton cu sau fara alte modificari de pozitie sau de dimensiuni.
iv) Tractiunea
= Miscarea pozitiei in diferite directii.
Cauze: procese fibroase retractile de vecinatate sau ale ligamentelor sau
mezourilor.
v) Torsiunea = Volvulus
= Deplasarea segmentului in jurul axuslui sau (cel mai frecvent este axul
longitudinal).
Cauze:
- factori extrinseci: mijloacele se sutentatie ale segmentului sau ale
oraganelor vecine;
- factori intrinseci: modificari structurale, modificari de dinamica.
Se asociaza cu modificari de forma si modificari ale reliefului mucoasei.
b) Modificari de MOBILITATE
= mobilizarea unui segment fix sau modificarea mobilitatii unui segment mobil la
manevrele de examinare.
i) Diminuarea mobilitatii pentru organele mobile
Cauze:
- factori extrinseci: inverventii chirurgicale, periviscerita, tumori de
vecinatate;
- factori intrinseci: tumori exofitice care invadeaza prin depasirea seroasei.
ii) Aparitia mobilitatii pentru organele fixe
Cauze:
- anomalii congenitale: duoden cu mezou, cec cu mezou;
- interventii chirurgicale cu scarificarea mijloacelor de sustentatie ale
organului fix.
c) Modificari de DIMENSIUNE
Cauze: modificari intrinseci, modificari extrinseci (congenitale, patologice,
chirurgicale) sau disfunctii neurovegetative.
i) Cresterea lungimii => dolico-segmente
Se poate asocia cu modificari de calibru; se asociaza intotdeauna cu modificari
de pozitie (=> alte raporturi).
Rgf: segmentul devine sinuos si posibil neomogen (<= modificari de evacuare
=> staza + alimente), dar cu contururi regulate, fara modificari de mucoasa.
ii) Cresterea calibrului => mega-segmente
Poate afecta segmentul in intregime sau doar in anumite portiuni ale sale.
Afectare partiala <= stenoza extremitatii distale.
Rgf: segmentul are calibru marit cu o umplere omogena, dar cu o evacuare lenta.
Se poate asocia cu modificari funtionale (hipotonie, hipokinezie, staza) si
morfologice de pozitie.
iii) Reducerea lungimii => brahi-segmente

Cauze: congenitale sau dobandite.

Rgf: segmentul are o lungime scazuta, calibru normal sau scazut (in functie de
cauza) si fara alte modificari.
Caz special: - brahiesofag: cardia este situata intra-toracic => hernie gastrica
transhiatala (HGTH);
- schir gastric (= cancer): => reducerea lungimii si calibrului
stomacului;
- RCUH sau boala Crohn: => dehaustrarea colonului + ulceratii ale
mucoasei.
iv) Reducerea calibrului = Stenoza
Stenozele pe lungimi foarte mici = stenoze inelare.
Stenozele benigne:
numar: unice sau multiple;
lungime: mare;
sunt axiale <= afectarii circumferentiale a peretelui;
contur: regulat / fin neregulat, prezentant spiculi datorita ulceratiilor superficiale;
calibrul: se reduce progresiv => aspect de palnie;
pliurile mucoasei: mai groase sau mai subtiri, dar nu se intrerup la nivelul stenozei.
Stenozele maligne:
numar: unice, rar multimple;
lungime: mica, sunt scurte;
sunt excentrice, rar axiale;
contur: neregulat cu margini anfractuoase;
calibrul: se reduce brusc => pinteni maligni;
pliurile mucoasei: se intrerup la nivelul stenozei;
alte semne de malignitate: imagine de semiton, rigiditate.
d) Modificari de CONTUR
Aprecierea corecta a conturului se face oblicatoriu in repletie completa.
Conturul da informatii:
- directe despre mucoasa;
- indirecte despre celelalte straturi.
Pentru aprecierea completa a mcoasei este necesar examenul in strat subtire.
i) Amprenta
<= Compresie extrinseca realizata de un organ de vecinatate sau de procese
expansive extrinseci.
= Deplasarea, de obicei, doar a unei portiuni a conturului, fara a fi intrerupt. => calibru
local redus.
Organul nu este deplasat.
Pliurile mucoasei sunt deplasate, dar nu intrerupte.
Imagine semitonala <= cantitate mica de substanta la acest nivel.
ii) Neregularitatile
<= Procese fibroase retractile intrinseci sau tumori infiltrative care afecteaza
submucoasa;
= Contur regulat care este deplasat (pe o portiune sau in totalitate) si devine
dezordonat.
Segmentul poate prezeneta mobilitate si motilitate redusa.

iii) Ancosa
<= Procese retractile.
= Conturul prezinta denivelari retractile, rotunjite.
Pot fi unice sau multiple, cu diferite grade de profunzime.
Se diferentiaza de undele peristaltice deoarece apar doar pe un contur al lumenului.
Produc deformarea permanenta a segmentului afectat.

iv) Incizura
<= Procese fibroase retractile (precum ancosa).
= Conturul prezinta denivelari retractile (precum ancosa), dar realizeaza unghiuri
ascutite cu versanti rectilinii.
Produc deformarea permanenta a segmentului afectat.
v) Intreruperea de contur
<= Proces tumoral endolumenal al unui perete al segmentului.
Poate asocia alte modificari morfologice de contur (lacune) sau modificari morfologice
de mobilitate.
vi) Rigiditatea
Are rasunet functional.
<=
- Proces tumoral malign care infiltreaza musculara => abolirea peristalticii
- Procese inflamatorii mari si de durata.
= Contur cu aspect rectiliniu de dimensiuni variabile, lipsit de mobilitate.
Nu isi schimba aspectul pe tot parcursul examinarii (nici in decubit).
Poate asocia alte modificari morfologice de dimensiune (reducerea lungimii).
vii)

Plusuri de umplere
= Proeminente opace <= BaSO4 iese din lumenul normal
Diverticulul:
reprezinta defecte ale muscularei care permit angajarea mucoasei prin bresa
constituita;
pot fi unici sau multipli.
Diverticului de pulsiune:
forma: rotund sau rotund-ovalar;
contur: regulat, bine precizat;
la locul de contact cu lumenul prezinta un colet (pedicul) mai ingust decat restul
pungii diverticulare;
in repletie completa: omogen sau neomogen (cand contine resturi alimentare);
in strat subtire: in colet se vizualizeaza pliuri ale mucoasei.
la nivelul colonului se pot complica cu diverticulita si abcese peridiverticulare =>
fuga BaSO4 in atmosfera peridiverticulara.
Diverticulul de tractiune:
forma: triunghiulara cu o baza larga spre lumen si varful sper exterior => baza
mare => se evacueaza complet;
contur: regulat, bine precizat aproape rectiliniu;
<= procese de fibroza retractile din vecinatate => sunt mai rari.
Spiculii:
reprezinta ulceratii superficiale ale mucoasei <= procese inflamatorii
se evidentiaza in strat subtire;
numar: multimplii;
forma: triunghiulara, de 1 2 mm;
localizare: ultima ansa ileala, colon, rareori in esofag.
Nisa:
reprezinta solutii de continuitate (ulcerarii) de suprafata sau de profunzime;
localizare: - orice segment al GIT (frecvent stomac);

- tumora cu dezvoltare endofitica ce comunica cu lumenul;

ortograd: opacitate ovalara sau neregulata de dimensiuni variabile (<=BaSO 4 in
ulceratie), care este inconjurata de o transparenta inelara de dimensiuni variabile (<=
edem) sau care se alfa intr-o lacuna.
Nisa benigna:
numar: unica, max. 3;
forma: variabila, mai des triunghiulara;
localizare: mica curbura gastrica, bulbul duodenal;
proemina din conturul lumenului;
adancime mai mare ca suprafata;
versantii sunt regulati;
fundul este regulat sau neregulat (in raport cu detritusul necrotic);
ortograd: transparenta inelara perilezionala;
pliurile mucoasei converg catre nisa => aspect selat;
in interior nu prezinta pliuri.
Nisa maligna:
numar: multiple;
forma: variabila;
localizare: antrul piloric;
este incastrat in lumen = nu proemina;
suprafata este mai mare decat adancimea;
versantii si fundul sunt neregulati;
ortograd: localizata intr-o lacuna si are o transparenta inelara
perilezionala;
pliurile mucoasei se intrerup <= localizata intr-o lacuna;
alte semne de malignitate: rigiditate, lacuna, imagine semitonala,
pintene malign.
viii)

Minusuri de umplere = Lacuna

<= Formatiuni endolumenale inflamatorii sau tumorale in interiorul lumenului.
Lacuna beningna: <= tumora benigna
numar: unica sau multipla;
forma: rotunda;
dimensiuni: variabile;
contur: regulat, bine precizat;
la locul de insertie in mucoasa poate prezenta pedicul = banda transparenta regulata
intre lacuna si pliurile mucoasei;
pliurile mcoasei pot fi normale sau pot fi impinse, dar nu sunt intrerupte;
poate prezenta o ulceratie centrala => inel cu pecete.
Lacuna maligna: <= tumora maligna vegetanta, infiltrata sau ulcerata
numar: unica, rar multipla;
forma: neregulata, rar rotunda;
dimensiune: variabila;
contur: neregulat, partial sters;
pliurile mucoasei se intrerup si pot fi mai groase cu contur sters datorita inflamatiei;
alte semne de malignitate: pintene malign, imagine semitonala, nisa.

e) Modificari de FORMA
<= Modificarilor de contur sau de dimensiune.
Determina deformari, cresteri sau reduceri de segmente.

Asociaza modificari functionale.

Caz special:
- RCUH: ampula rectala este mica si deformata;
- TBC ileo-cecal: cecul este retractat cu un contur medial rigid.

f) Modificari ale RELIEFULUI MUCOASEI

i) Hipertrofia pliurilor
<= Edem al mucoasei sau submucoasei <= Afectiuni inflamatorii sau neoplazice.
Rgf: in strat subtire, pliurile mucoasei sunt mai late, deformate si sinoase.
ii) Atrofia pliurilor
<= Procese inflamatorii cronice.
Rgf: in strat subtire, pliurile mucoasei sunt mai subtiri, gracile, aparent mai
numeroase.
iii) Disparitia reliefilui de mucoasa
<= Procese inflamatorii cronice care determina infiltratii parietale profunde.
Rgf: in strat subtire, pliurile mcoasei lipsesc, dar au au un contur pastrat.
iv) Intreruperea pliurilor
<=
- Edemul din afectiuni inflamatorii acute;
- Procese tumorale cu evolutie centripeta.
v) Convergenta pliurilor
<=
- Procese fibroase cicatriceale din submucoasa (exp.: ulcere benigne
cicatrizate);
- Edemul constituit la periferia unei ulceratii acute care ajunge pana in
submucoasa.
vi) Dezorganizarea pliurilor
<=
- Procese infiltrative tumorale;
- Procese fibroase retractile.