Organogeneza facio-maxilară.

Formarea părților componente ale

Ap. D.M.,mugurii faciali.
Ontogeneză:dezvoltarea unui organism, din
momentul în care are loc unirea celor 2
gameți(ovulul și spermatozoidul) și până când
organismul ajunge la maturitate.
Etapele ontogenezei:
• Organogeneza=apariția organelor și aparatelor, durează
primele 3 luni de viață intrauterină
• Morfogeneză=creșterea și dezvoltarea organelor și
aparatelor, perfecționarea acestora (ele își îmbunătățesc
calitățile din punct de vedere al structurii și funcției).
Durează ultimele 6 luni de viață intrauterină (morfogeneza
intrauterină) și după naștere, până când organismul atinge
maturitatea (morfogeneza post-partum).
• Modelarea(se desfășoară după terminarea creșterii)
Dezvoltarea umană este un proces continuu și nu se
oprește la naștere. Creierul uman își triplează greutatea
între naștere și 16 ani.
Împărtirea în perioada de organogeneză și perioada de
morfogeneză prezintă importanță pentru înțelegerea
etiopatogeniei anomaliilor dento-maxilare și malformaliilor
congenitale.
Cauzele ce vor acționa în perioada de organogeneză vor
produce modificări caracterizate prin lipsa sau apariția
supranumerică a unor organe (anodonții, dinți
supranumerari),
Devieri mari de la confomarea organelor (malformațiile
congenitale, de exemplu),unele incompatibile cu viabilitatea
fătului și a copilului.
Cauzele ce acționează în perioada de morfogeneză vor
determina, in special,modificări morfologice și structurale
ale organelor și aparatelor, asociate cu tulburări funcționale.
Creșterea este divizată în :
Creșterea prenatală(intrauterină-i.u.) cu stadiile
de :
-ou: de la momentul fertilizării până la ziua 14
i.u.
-embrion: zilele 14-56 i.u.
- făt(fetus):din ziua 56 și până la 9 luni i.u. .
Creșterea postnatală cu stadiile de :
-nou-născut (0 - 30 de zile)
-sugar (de la 1 lună la 12 luni)
-antepreşcolar (1 - 3 ani)

-preșcolar
-școlar
-adolescent
-adult
Perioada embriogenezei se bazează pe
următoarele procese:
• multiplicarea celulară
• histodiferențierea
• invaginarea și evaginarea
• cudarea(curbarea pe axul lung și
perpendicular pe el)
• coalescența
În prima zi, prin unirea ovulului și
spermatozoidului rezultă oul(zigotul), cu număr
complet de cromozomi. Oul uman este
oligoleicitic(are o cantitate redusă de vitelius.
Pentru alte specii(exemple):
• la batraciene:oul este mezolecitic(are o
cantitate medie de vitelus)
• la păsări:oul este telolecitic(are o cantitate
mare de vitelus)
Ovulul fecundat(zigotul) se divide în timp ce se
deplasează spre cavitatea uterină, rezultând 2
celule, care se divid la rândul lor, rezultând 4
celule, care se divid și ele, rezultând 8-9
celule(pentru că nu se divid toate în același
timp). Celulele formate se numesc blastomere,
care în curând încep să se rearanjeze pentru a
se diferenția în diferite grupuri și straturi. În a
patra zi, când zigotul ajunge la uter, este o
masă celulară numită morulă.
În stadiul de 8-9 blastomere, diviziunea celulară își schimbă
caracterul,segmentarea este tot totală, dar celulele au
caracter diferit. Astfel apar 2 tipuri de celule:
a)micromerele(celule mici): ele se înmulțesc foarte rapid,
se dispun la periferia formațiunii și au rol în nutriție (sunt
trofoblaste). Ele nu participă la formarea viitorului
organism uman, ci au doar rol în hrănirea lui.
Micromerele secretă o substanță care permite nidarea
oului în mucoasa uterină
(fenomen care se produce în ziua a 8-a).
b)macromerele(celule mari): ele rămân cantonate la polul
superior al formațiunii și din ele va lua naștere viitorul
organism uman.
nidația -ziua 8 i.u.
Aglomerația macromerelor Săpt. 1 i.u., 4 - 5 zile
alcătuiește butonul
embrionar
Ubrecht(embrioblast)-stadiul
de blastocit. Butonul
embrionar este o masă
celulară fixată cu un pol la
peretele trofoblastic, iar
celălalt liber în cavitatea
mezoblastică;reprezintă
sediul unor modificări ce vor
duce la formarea celor două
foițe embrionare-entoblastul
și ectoblastul
Modificările care au loc la nivelul butonului embrionar:
Stratul superficial de celule ale butonului embrionar începe
să prolifereze mai rapid și se întinde în suprafață, având
inițial o dispunere concavă apoi se unește, astfel încât
ajunge să cuprindă în interiorul lui o
cavitate:lecitocel(vezicula vitelină). În același timp, în masa
butonului embrionar apare o dehiscență, o ruptură, care
constituie cavitatea amniotică(vezicula amniotică). Prin
urmare, la nivelul butonului embrionar există 2 cavități:
• superior: cavitatea (vezicula) amniotică
• inferior: vezicula vitelină
Formarea lecitocelului și cavității amniotice-după
Mugnier

1. schița vilozităților coriale

2.cavitatea mezoblastică
3.Butonul embrionar Ubrecht
4.Entoblastul
5.Cavitatea amniotică
6.Perete ectoblastic
7.Stadiu incipient în formarea
peretelui endoblastic
8.Discul embrionar
9.Mezenchimul primar
Aceste 2 cavități (vezicula amniotică si vezicula
vitelină) se unesc pe porțiunea de contact
dintre ele prin straturile de înveliș- peretele
ectoblastic al veziculei amniotice și peretele
entoblastic al lecitocelului rezultând discul
embrionar (se formează în ziua 13-14).
Discul embrionar are 2 straturi(stadiul didermic):
• ectoblastul(care vine în contact cu vezicula
amnotică)-strat dorsal
• entoblastul(care vine în contact cu vezicula
vitelină)- strat ventral
Discul embrionar are • fața dorsală: unde se
formă ovalară și are o află ectoblastul
orientare spațială, el (ectodermul)
are 2 fețe:
• fața ventrală: unde se
află entoblastul
(endodermul)
Discul embrionar prezintă 2 poli: unul cranial și
unul caudal. La nivelul ectodermului, la unirea
celor 2/3 craniale cu 1/3 caudală se produce o
proliferare a ectodermului, care dă naștere
unei formațiuni numită nodulul lui
Hensen(ziua 15 i.u.). Această proliferare
ectodermală continuă și posterior de nodulul
Hensen, de-a lungul unei linii situată pe axul
lung embrionar:linia primitivă. Nodulul lui
Hensen + linia primitivă=cordomezoblast.
In săptamana a treia de dezvoltare la nivelul discului
embrionar au loc o serie de deplasări celulare. Acestea
au ca rezultat transformarea discului embrionar didermic
in disc embrionar tridermic (format din ectoderm,
mezoderm și endoderm), prin aparitia unei noi foițe
embrionare- mezodermul intraembrionar. Totalitatea
acestor transformări și migrări celulare poartă numele
de gastrulație, iar în urma acesteia discul embrionar
tridermic capată un aspect piriform cu extremitatea
cefalică mai voluminoasă.
În urma procesului de gastrulație, epiblastul dă naștere
celor trei foițe germinale și prin urmare, tuturor
țesuturilor și organelor embrionului.
Nodulul Hensen
Condensările celulare din regiunea liniei primitive se
invaginează în profunzimea stratului ectoblastic și
determină transformări structurale la nivelul
ectoblastelor vecine, care vor forma un nou strat
celular-mezoblast (mezoderm). Mezoblastul se
interpune între cele 2 foițe(ectoderm și endoderm)
și le dezlipește. Ectodermul și endodermul mai sunt
în contact numai la extremități, formând 2
membrane:
• membrana buco-faringiană (la extremitatea cefalică)
• membrana cloacală(la extermitatea caudală)
Mezodermul este generat de ectoderm. În acest
stadiu avem 3 țesuturi: ectoderm,
endoderm,mezoderm(stadiul tridermic).
Mezodermul se multiplică foarte rapid și are
calitatea de a se transforma în foarte multe
țesuturi: țesutul osos, muscular, conjuctiv.
In stadiile timpurii ale dezvoltarii embrionare, celulele embrionare alcatuiesc doua tipuri fundamentale de
tesuturi: epitelial si mezenchimatos. Tesutul epitelial formeaza cele trei foite embrionare: ectodermul,
endodermul si mezodermul.
Ectodermul va da nastere:
ectodermului general al corpului;
placii neurale;
crestelor neurale;
placodelor ectodermale.
Din ectodermul general al corpului se vor forma:
stratul epidermic al tegumentului; celulele secretoare, celulele care tapeteaza ductele si celulele
mioepiteliale ale glandelor sudoripare, sebacee si mamare; foliculii pilosi si unghiile;
epiteliile corneei, conjunctivei si glandelor lacrimale;
epiteliul cavitatii nazale si sinusurilor paranazale;
epiteliul cavitatii orale si al glandelor salivare;
epiteliul portiunii terminale a canalului anal si uretei;
adenohipofiza.
Din placa neurala se vor forma:
neuronii sistemului nervos central;
celulele gliale;
celulele ependimare si ale plexurilor coroidiene;
celulele sistemului APUD;
celulele retinei, irisului, corpul si procesele ciliare;
neurohipofiza;
Ectodermul crestelor neurale va da nastere:
ganglionilor nervilor spinali si cranieni (III,V,VIII,IX,X);
ganglionilor simpatici si parasimpatici;
o parte din celulele sistemului APUD;
emailului dentar;
celulelor Schwann si leptomeningelui (pia mater si arahnoida);
medulosuprarenalei; celulelor secretore de calcitonina, celulelor de tip I la
nivelul glomusului carotic;
celulelor pigmentare de la nivelul epidermului;
tesutului adipos, muschilor netezi si dermului de la nivelul capului si gatului;
tesutului conjunctiv al glandelor salivare, lacrimale, timusului, tiroidei si
epifizei.
Placodele ectodermale vor da nastere epiteliului olfactiv, urechii interne si
cristalinului.
Endodermul va da nastere:
epiteliului tractului digestiv si respirator;
amigdalei palatine, tiroidei, paratiroidelor, timusului, ficatului,
pancreasului;
epiteliului vezicii urinare, uretrei si partial al vaginei;
epiteliul cavitatii timpanice, tubei auditive, glandelor salivare
submandibulara si sublinguala.
Mezodermul va da nastere:
tesuturilor conjunctive, cartilaginoase si osoase;
tesutului muscular striat si neted;
elementelor figurate ale sangelui, vaselor de sange, vaselor limfatice;
cordului, rinichiului, glandelor genitale, corticosuprarenalei, dentinei
si cementului dentar;
seroaselor pericardica, pleurala si peritoneala.
Tot la nivelul ectodermului, tubul neural (din care va
anterior de nodulul lui lua naștere viitorul
Hensen, mai apare o sistem nervos)-ziua 21
proliferare: placa i.u..
neurală, care se înfundă
și formează un șanț:
gutiera neurală. Pereții
superiori ai șanțului cresc
foarte mult, ca niște
creste, astfel încât aceste
creste se unesc și
formează
Închiderea șanțului neural -anencefalia-lipsa închiderii
începe în porțiunea mijlocie neuroporului anterior
și se întinde cranial și -spina bifida-lipsa închiderii
caudal,persistând 2 neuroporului posterior
neuropori care se inchid
ulterior.
Defectele de tub neural sunt
Când pereții superiori ai jgheabului încep să
prolifereze unul spre celălalt, apar celulele
crestale(celulele crestelor neurale). Aceste
celule emit niște prelungiri
citoplasmatice(filipode), cu ajutorul cărora
aderă de țesuturile cu care vin în contact.
Celulele crestale migrează foarte rapid, se fixează
la diferite nivele și ele au capacitatea de a
induce inițierea proceselor de organogeneză,
viteza și modul lor de desfășurare.
• Datorită proliferărilor care au loc la nivelul
discului embrionar, el începe să se cudeze în
axul lung al său, spre partea ventrală,
ajungând să-și unească margiile, astfel încât în
interiorul său apare o formațiune: intestinul
primitiv.
La nivelul extermităților cefalice, tubul neural se
dezvoltă foarte mult, formând veziculele
cerebrale. Datorita acestui lucru, embrionul se
cudează perpendicular pe axul lung al formațiunii,
cu o flexiune mai mare sau mai mică:
• flexiune mai mare la nivelul extermității cefalice
• flexiune mai mică la nivelul extermității caudale
Când embrionul își flectează extermitatea
cefalică, țesutul aflat pe partea ventrală
începe să se cudeze, apărând astfel niște cute
sub extermitatea cefalică:arcurile branhiale.
Ele prezintă cute și pe fața externă și pe cea
internă(spre intestinul primitiv), astfel încât se
formează niște șanțuri (atât dinspre exterior,
cât și dinspre interior).
Mecanismele prin care iau naștere arcurile
branhiale sunt:
• flexiunea extremității cefalice
• proliferarea țesutului mezodermal în anumite
zone
• invaginarea ectodermului și endodermului
Arcurile branhiale sunt în număr de 5 (uneori
chiar 6) și ele sunt descrescătoare ca mărime
dinspre cranial spre caudal(cel mai mare este
arcul 1).
Șanțurile interne și externe încep să devină din
ce în ce mai mici, astfel încât la un moment
dat spațiul se reduce foarte mult și cele 2 foițe
ectodermice ajung în contact.
Țesutul mezodermal crește în continuare și ajunge să”
topească” țesutul ectodermal. Acest proces poartă
numele de mezodermizație. Se poate întâmpla să nu
se “topească” întregul țesut ectodermal, să mai
rămână insule de celule ectodermale. Ele pot
degenera și formează chisturile branhiale.
Arcurile branhiale au o evoluție tranzitorie(la specia
umană): apar și dispar. Rolul lor este foarte mare,
deoarce din ele vor lua naștere o mare parte a
componentelor care formează aparatul dento-maxiliar.
Derivatele arcurilor și pungilor branhaie:
• Arcurile branhiale:
• Șanțurile branhiale(pungile branhiale) se
găsesc între arcuri, pe partea externă(șanțurile
externe) sau pe partea internă (șanțurile
interne).
Arcurile branhiale:
Arcul 1 (arcul mandibular) dă naștere la părți moi și
scheletice ale aparului dento-maxilar:
• Mandibula -în totalitate
• cea mai mare parte din maxilarul superior
• o parte din pavilionul urechii
• o parte din limbă
Fiecare arc branhial are un nerv care îl inervează. Nervul
arcului 1 este nervul V(trigemen). Toate structurile care
derivă din arcul 1 vor fi inervate de acest nerv
Arcul 2 (arcul hiodian) dă naștere la:
• părți moi și scheletice din regiunea anterioară
a gâtului
• o parte din pavilionul urechii
• pilierul anterior
• o parte din limbă
Nervul care inerveză arcul 2 este nervul VII
(facial)
Arcul 3 (tiroidian) dă naștere la:
• părți moi și scheletice din regiunea anterioară
a gâtului
• pilierul posterior
• o parte din limbă
Nervul care inervează arcul 3 este nervul IX
(glosofaringean)
Arcul 4-5 (și eventual 6) dau naștere la:
• părțile inferioare ale gâtului
• partea superioară a toracelui
Șanțurile externe:
• Șanțul 1 situat între arcurile 1 și 2, pe partea externă:
în zonele lui laterale apare o depresiune:foseta
auditivă, care generează vezicula auditivă
• din partea profundă a veziculei auditive se formează
epiteliul senzorial al urechii, de la nivelul labirintului
membranos
• din partea exterioară se va forma epiteliul
conductului auditiv extern
Șanțurile interne:
Șanțul 1 dă naștere canalului tubo-timpanic, din care
se va forma:
• anterior: trompa lui Eustachio
• posterior:casa timpanului
Șanțul 2 dă naștere fosei amigdaliene, din care în luna
a 3-a se va forma amigdala palatină
Șanțul 3 dă naștere timusului și tiroidei
Șanțul 4 dă naștere paratiroidelor
• Din arcurile 2,3 și 4 (din zona mediană a lor) ia
naștere câmpul mezobranhial (partea
anterioară a extermității superioare a
intestinului cefalic)
Extremitatea cefalica:
• La nivelul ei ia naștere o depresiune: foseta
stomodeală, care ulterior, prin creșterea
țesuturilor din jur, dă naștere unei formațiuni
numită stomodeum(gura primitivă).
Mucoasa care tapetează cavitatea bucală și
fosele nazale este de natură ectodermală. De
la faringe în jos, mucoasa este de natură
endodermală.
În jurul stomodeumului, mezodermul
proliferează și formează niște muguri.
Una din cele mai mari proliferări începe de la partea superioară
a stomodeumului și se numește mugure nazo-frontal. El
coboară în jos și înainte și capătă ulterior un aspect trilobat
(este format din 3 muguri). Aceste muguri sunt:
• un mugure mai mare, situat pe linia mediană: mugurele
nazal intern
• 2 muguri mai mici, situați lateral: mugurii nazali externi
• În acest timp, de la nivelul arcului branhial apar:
• -două proliferări în partea superioară: mugurii maxilari
• -două proliferări în partea inferioara: mugurii mandibulari
Mugurii mandibulari cresc și se unesc pe linia mediană,
formând arcul mandibular. La alcătuirea maxilarului
superior participa cei 2 muguri maxilari, dar și material
din mugurele nazal intern. Toți acești muguri nu cresc
în același timp. Astfel:
• mugurele nazal intern crește mai repede și mai mare
decât mugurii nazali externi
• mugurii maxilari au si ei o creștere mai accentuată și
trec pe sub mugurii nazali externi, luând contact cu
părțile laterale ale mugurelui nazal intern
• În această perioadă, mugurele nazal intern
capătă și el un aspect trilobat (are 3 lobi, 3
proeminențe): -o proeminență mediană:
tuberculul median
• -2 proeminențe laterale: procesele
globulare
Mugurii maxilari iau contact cu procesele
globulare, presează pe ele și determină
creșterea lor spre înainte. Astfel iau naștere
narinele(orificiile narinare). Datorită presiunii
exercitate de țesutul mezodermal de la nivelul
mugurelui nazal intern, cele 2 foițe ectodermale
sunt presate și în final topite. Rezultă astfel 2
muguri (din cei 3:mugurele nazal intern și doi
maxilari) prin procesul de mezodermizație.
Formațiunea rezultată reprezintă prima
porțiune a maxilarului superior.
Daca există vreo perturbare și mezodermizația nu are
loc, copilul se naște cu o malformație, numită
despicătură labio-maxilară
• Malformațiile congenitale, aplazia sau apariția
supranumerică a unor organe (anodonții, dinți
supranumerari) apar în primele 3 luni de viață
intrauterină
• anomaliile dento-maxilare apar în ultimele 6 luni de
viață intrauterină
• coalescența mugurilor maxilari cu mugurele
nazal intern se produce dinspre posterior spre
anterior. Cu această ocazie ia naștere palatul
primar (zona anterioară a maxilarului
superior).
Dupa ce s-a format palatul primar, din zona
laterală a celor 2 muguri maxilari pornesc spre
linia mediană 2 prelungiri, care mai întâi cresc
in jos, lateral de limbă și apoi se orizontalizează,
trecând pe deasupra limbii și ajungând sa se
unească pe linia mediană, dând naștere
palatului secundar. Unirea se face dinspre
anterior spre posterior. Palatul secundar face
separația dintre cavitatea bucală și fosele nazale.
Când acționează un factor nociv, mugurii nu se mai
lipesc, în funcție de când și cât a acționat factorul
nociv, putem deosebi:
• despicături doar ale buzei și crestei (dacă factorul
nociv a acționat devreme)
• despicături ale palatului secundar (dacă factorul
a acționat mai târziu)
• despicături ale buzei, crestei și palatului secundar
(dacă factorul a acționat mult timp)
• Din mugurele nazal intern pleacă spre
posterior o prelungire: septul nazal, ca
împreună cu cele 2 prelungiri ale mugurilor
maxilari delimitează fosele nazale
Din zonele dintre muguri apar diferite organe și aparate.
Astfel:
• între mugurele nazal intern și mugurii nazali externi se
găsește placoda olfactivă, din care se va forma
aparatul olfactiv
• între mugurele nazal extern și mugurele maxilar se
găsește placoda liniană, care se transformă în veziculă
optică, din care se va forma aparatul vizual
• între arcurile 1 și 2 se află vezicula auditivă, care va da
naștere apartului auditiv
• Despicăturile pot apărea și la alte nivele decât
cel maxilo-mandibular. Când se topește țesutul
ectodermal, există posibilitatea să rămână
insule de țesut, care mai târziu vor forma
chiste (exemplu: chistul paramedian, de la
nivelul 12).
Derivatele mugurilor faciali:
Mugurele nazal intern dă naștere la:
• lama perpendiculară a etmoidului
• septul nazal
• osul incisiv
• filtrum-ul (regiunea centrală) a buzei
superioare
• porțiunea mediană a palatului primar
Mugurele nazal extern dă naștere la:
• partea superioară și internă a orbitei
• părțile laterale ale nasului
Mugurii maxilari dau naștere la:
• restul maxilarului superior, cu excepția osului
incisiv
• o mare parte din palatul primar, cu excepția
porțiunii mediene
• palatul secundar
• părțile laterale ale buzei superioare
Formarea maxilarului superior:
• maxilarul superior se formează din cei 2
muguri maxilari, la care se adaugă material din
mugurele nazal intern
• formare are loc în 2 etape:
• mai întâi se formează palatul primar
• ulterior se formează palatul secundar (care ia
naștere din prelungirile mugurilor maxilari)
Formarea mandibulei:
• mandibula se formează exclusiv de la nivelul
arcului branhial 1, din mugurii mandibulari, care se
unesc pe linie mediană, formând arcul mandibular
• mugurii mandibulari participă și la formarea buzei
inferioare
• din partea centrală a arcului și pornește o
prelungire, care împreună cu arcurile 2 și 3
formează planșeul bucal
Formarea limbii:
• la formarea limbii contribuie material din mugurii
mandibulari și câmpul mezobranhial
• limba are 3 părți: anterioară, mediană și
posterioară
• partea mediană se află posterior de foramen
cecum
• între partea mediană și cea posterioară se
delimitează V-ul lingual
Formarea vestibulelor bucale:
• Este similară superior și inferior. Formarea vestibului
bucal( atât superior, cât și inferior) se produce astfel:
există 2 formațiuni arcuate: arcul maxilar și cel
mandibular, alcătuite din mezoderm și acoperite la
suprafață de ectoderm. La un moment dat,
ectodermul suferă o îngroșare de formă arcuată, care
prezintă 2 straturi:
• un strat superficial, de protejare, de acoperire
• un strat profund, generator
Această îngroșare epitelială începe să se invagineze
în mezodermul din jur, prinzând în interiorul ei
stratul superficial. Celulele acestui strat
degenerează și produc niște vacuolizări, care dau
naștere unui spațiu. Acest spațiu începe să se
deschidă spre exterior, formând un jgheab:
vestibulul bucal. El va delimita crestele alveolare
de țesuturile moi ale obrajilor și buzelor. Ulterior,
mai interior de această înfundare, se formează
printr-un mecanism asemănător lama dentară,
care dă naștere mugurilor dentari.