Etapele

dezvoltării embrionare și fetale la om

Pantea Georgiana
Anul I
• Fecundarea la om este internă, un
spermatozoid se unește cu un ovul și rezultă
oul fecundat (fertilizat) sau zigotul.
• În dezvoltarea unui nou organism uman există
două etape principale: embrionară (de la oul
fertilizat și până la făt) și fetală (de la făt și
până la naștere).
 Etapa embrionară
• Etapa embrionară este etapizată folosind caracteristici morfologice și
încadrată în tabele ale dezvoltării, din care cele mai cunoscute sunt stadiile
Carnegie (23 stadii) .
• În a doua zi de la fecundare ovulul începe să se dividă, proces numit
segmentare. Din diviziuni rezultă celule numite blastomere. Segmentarea
are loc sub membrana de fertilizare care devine membrană de segmentare.
Până la stadiul de opt celule, fiecare celulă este capabilă să formeze un nou
embrion, celulele sunt totipotente. De aceea când celulele sunt despărțite în
mod accidental se formează gemeni care sunt genetic identici.
• Oul fertilizat continuă să se dividă, rezultând blastomere din ce în ce mai
mici, dispuse sub forma unui fruct de mură, fără spații între ele
(compactare), formațiunea se numește morulă (aproximativ 12
blastomere).
• În acest timp, formațiunea parcurge drumul spre uter, ajutată de mișcarea
cililor epiteliului mucoasei trompelor uterine. Între celulele ei apar spații,
care curând se vor uni intr-o cavitate centrală numită cavitatea blastulei. În
jurul cavității formațiunea are un strat de celule numit trofoblast, care va
diferenția placenta și un țesut cu rol de susținere. La un pol al formațiunii
se diferențiază o masă de celule numită masa celulară internă. Celulele
sale nu pot forma placenta sau țesutul de susținere al viitorului embrion și
de aceea sunt numai pluripotente.
• În timpul celei de a doua săptămâni, cavitatea blastocistului devine sac
primar vitelin (sau cavitatea exocelomică), formațiunea se numește
blastocist.
• Acesta intră în uter și se atașează de epiteliul endometrului, pregătindu-se de
implantare. Sub controlul ovarului uterul a suferit modificări structurale,
care fac ca epiteliul peretelui său să fie receptiv la blastocist.
• Trofoblastul care înconjoară masa celulară internă diferentiază două straturi
celulare: citotrofoblastul (celule mononucleate care înconjoară masa
celulară internă) și sincitiotrofoblastul (un sincițiu care înconjoară
citotrofoblastul). În timpul formării placentei, sincitiotrofoblastul invadează
endometrul. În ziua a noua apar lacune pline cu sânge în sincitiotrofoblast,
începutul formării circulației uteroplacentare.
• La începutul celei de a doua săptămâni o a doua cavitate apare în masa
celulară internă, se mărește și formează cavitatea amniotică. Masa celulară
internă începe să diferențieze două straturi celuare: epiblastul format din
celule prismatice și hipoblastul.
• Celule derivate din hipoblast formează membrana exocelomică (membrana
Heusner). Între hipoblast și membrană se diferențiază celule care vor deveni
mezodermul exocelomic.
• In mezodermul extraembrionar se vor diferenția cavități, acestea se unesc
formând celomul extraembrionar (cavitatea corionică), care înconjoară
amnionul și sacul vitelin. Mezodermul care înconjoară citorofoblastul se
numește mezoderm somatic extraembrionar, iar cel care înconjoară sacul
vitelin, mezoderm splanhnic extraembrionar. În locul în care mezodermul
extraembrionar traversează cavitatea corionică se diferențiază cordonul
ombilical.
• La începutul celei de a treia săptămâni se produc mișcari celulare care
marchează începutul gastrulării (formarea celor trei straturi celulare
ectoderm, endoderm si mezoderm). Primul semn extern al gastrulării este
formarea liniei primitive în epiblast.
• Celulele epiblastului se dispun spre planul medial al embrionului și
migreză în spațiul dintre epiblast și hipoblast. Unele din celulele migrate
din epiblast înlocuiesc celule din hipoblast. În acest mod apare un disc
trilaminar format din: ectoderm, endoderm si mezoderm. Cele trei foițe
embrionare stau la baza diferențierii tuturor organelor corpului omenesc.
• Ectodermul diferențiază sistemul nervos central (encefalul și măduva
spinării) și meningele, sistemul nervos periferic, epiteliile senzoriale ale
ochiului, urechii și nasului, epidermul și firul de păr, unghiile, glandele
mamare și subcutanate, mușchi, oase etc..
• Mezodermul va diferenția țesutul conjunctiv, cartilajele, oase, mușchi striați
și netezi, inima, vasele de sânge și limfatice, rinichii, ovarele și testiculele,
conductele genitale, membranele seroase ale cavităților corpului, splina etc.
• Endodermul diferențiază epiteliul tracturilor gastrointestinal și respirator,
parenchimul amigdalelor, tiroida și paratiroidele, timusul, ficatul,
pancreasul, etc.
• Celulele care invaginează în șanțul primitiv și migrează cefalic, diferențiază
procesul notocordal, din care se va forma notocordul. Acesta este primul ax
al embrionului și joacă rolul unui schelet, indicând locul viitoarei coloane
vertebrale.
• Primele mișcări celulare dupa gastrulare reprezintă începutul proceselor de
organogeneză.
• În regiunea mediană a ectodermului embrionului apare o ingroșare numită
placa neurală, a cărui regiune centrală se scufundă și formează șanțul neural
flancat de cutele neurale. Acestea fuzionează, diferențiază tubul neural, din
care se va forma sistemul nervos central. Procesul se numește neurulare.
• Dezvoltarea somitelor.
• Somitele sunt mase celulare de țesut mezenchimal care se diferențiază o
dată cu diferențierea notocordului. În lungul notocordului apare câte o
coloană de mezenchim paraxial, care se continuă lateral cu mezenchimul
intermediar si mezenchimul lateral. Mezenchimul lateral se continuă cu
mezenchimul extraembrionar. La sfârșitul săptămânii a treia
mezenchimul paraxial se segmentează în formațiuni cuboidale numite
somite. Acestea se observă la exteriorul embrionului, mai ales în
regiunea capului și sunt un criteriu pentru stabilirea vârstei embrionului.
• Fiecare somit se diferențiază în două regiuni. Regiunea ventrală,
sclerotomul va diferenția vertebrele și coastele. Restul somitului,
dermomiotomul va forma miotoame cu mioblaste și dermul pielii. Din
somite se va forma scheletul axial (oasele capului, gâtului și trunchiului),
musculatura asociată și dermul pielii.
• Stadiul următor ăeste caracterizat prin dezvoltarea arcurilor branhiale,
embrionul se numește faringula.
• Etapa fetală este etapa în care embrionul ia
aspect uman, se realizează 30% din talia finală
a individului. Temporal este situată la sfârșitul
lunii a doua și începutul celei de a treia până la
naștere.
• Nașterea are loc după nouă luni și înseamnă
aducerea pe lume a unui nou individ uman.