Embriogeneza

Reprezinta perioada dezvoltarii intrauterine

a organismului uman de la momentul
fecundatiei pana in saptamana a 8-a a
vietii intrauterine.
 Embriogeneza presupune trei faze
distincte, succesive :
 Premorfogeneza – segmentarea zigotului in
blastomere, formandu-se astfel morula si
blastocistul;
 Morfogeneza primordiala – se realizeaza prin
gastrulare, formandu-se foitele embrionare :
ectobastul, mezoblastul si endoblastul, cu
formarea gastrulei;
 Morfogeneza secundara – din cele trei foite
embrionare se formeaza schitele viitoarelor
organe.
Desfasurarea cronologica a embriogenezei,
incepand cu stadiul de ou fecundat sau
zigot, presupune :
 Segmentatia zigotului, ce astfel se transfoma
in morula;
 Blastocistogeneza, ce duce la formarea
blastocistului uni-, bi- si trilaminar, in paralel
cu procesul de implantatie – nidatia
blastocistului in mucoasa uterina.
 Gastrulatia ce duce la formarea celor 3 foite
embrionare, ebrionul devenind gastrula
  Neurulatia,care se caracterizeaza prin
formarea tubului neural primitiv si a crestelor
neurale, astfel embrionul devine neurula.
 De-a lungul dezvoltarii intrauterine
organismul nou format se numeste
concept sau produs de conceptie.
 De la momentul fecundatiei pana la prima
diviziune se foloseste termenul de ou sau
zigot.
In primele trei saptamani de dezvoltare,
numite si perioada preembrionara
conceptul este numit preembrion.
 Intre saptamanile 4-8 dupa fecundatie,
numita si perioada embrionara apar
schitele primelor organe si conceptul
capata aspect uman, numindu-se embrion.
Embrion uman de
9 saptamani
Din luna a 3-a a dezvoltarii intrauterine
embrionul se transforma in fat (foetus) prin
procesul de organogeneza.
 Perioada preembrionara
(saptamanile 1 – 3)
Zigotul, rezultat din fecundarea ovocitului
feminin de catre spermatozoid incepe
imediat dupa formare procesul de
segmentare. Prin segmentare ,din zigot se
formeaza unitati de diviziune pare 2-4-8
blastomere.
 Odată ce zigotul a atins stadiul de două celule el
urmează o serie de diviziuni mitotice ce duc la o
creştere rapidă a numărului de celule. Aceste celule
care devin din ce în ce mai mici cu fiecare diviziune
de clivaj sunt cunoscute ca şi blastomere
După trei până la patru diviziuni , zigotul se
transformǎ în morulă. Această etapă este
atinsă la 3 zile după fertilizare iar
embrionul este gata să intre în uter.
Morula este alcătuită dintr-un grup de
celule localizat central, masa celulară
internă şi un strat celular extern ce îl
înconjoară. Masa celulară internă va da
naştere la ţesuturile embrionare în timp ce
masa celulară externă formează
trofoblastul care ulterior contribuie la
formarea placentei.
 Formarea blastocistelor
La momentul la care morula intră în cavitatea
uterină lichiul începe să penetreze zona
pelucida în spaţiul intercelular al masei celulare
interne. In mod gradual spaţiile intercelulare
devin confluente şi formează o cavitate unică,
blastocelul. In acest stadiu embrionul este
cunoscut ca şi blastocist. Celulele stratului
celular intern, numit embrioblast sunt localizate
la unul din poli, în timp ce celulele stratului
celular extern, sau trofoblastul, se aplatizează şi
formează peretele epitelial al blastocistului.
Zona pelucida a dispărut, permiţând începerea
implantaţiei.
 Blastocistul bilaminar
(saptamana a 2-a de viata
intrauterina )
 In cea de-a 8-a zi de dezvoltare
blastocistul este inclus partial in stroma
endometrului. Trofoblastul este alcatuit din
doua straturi :
 Citotrofoblast, stratul intern de celule
mononucleate
 Sincitiotrofoblast, stratul extern
multinucleat.
Implantarea zigotului si straturile blastocistului bilaminar
 Celulele stratului intern se diferentiaza in :
 Stratul hipoblastic de celule mici, cuboidale.
 Stratul epiblastic de celule inalte columnare.

 Aceste celule sunt cunoscute ca si discul

germinativ bilaminar.
 In acelasi timp apare o mica cavitate in
cadrul epiblastului, numita cavitatea
amniotica.
 In a 13-a zi a dezvoltarii embrionare apar
structuri viloase in cadrul trofoblastului,
numite vilozitati primare. Stratul
endodermal produce niste celule, care
migreaza de-a lungul membranei
exocelomice si apoi prolifereaza, formand
sacul vitelin definitiv sau secundar.
 In acelasi timp, celomul extraembrionar se
extinde si formeaza cavitatea corionica.
 Mezodermul extra-embrionar ce tapeteaza
interiorul citotrofoblastului este cunoscut ca si
placa corionica.
Singurul loc unde mezodermul extra-embrionar
traverseaza cavitatea corionica este stalpul de
conexiune. Odata cu dezvoltarea vaselor de
sange stalpul devine cordonul ombilical.
 La sfarsitul saptamanii a 2-a discul germinativ
prezinta : epiblastul (planseul cavitatii
amniotice), hipoblastul (plafonul sacului yolk
secundar). In regiunea cefalica discul hipoblastic
prezinta o ingrosare – placa procordala.
Blastocist - ziua 13

1. Sac vitelin secundar

2. Chist exocelomic
3.Cavitatea amniotica
4. Celom extra-embrionar
5. Epiblast
6. Stalp de conectare
7. Hipoblast
8. Vili primari
9. Lacune trofoblastice
10. Mezoderm somatic extraembrionar
11. Mezoderm splanhnic extraembrionar.
Discul germinativ trilaminar
(A treia săptămână de dezvoltare)
 Evenimentul cel mai caracteristic al celei de-a treia
săptămâni de dezvoltare este formarea benzii primitive
pe suprafaţa epiblastului
 La început banda este vag definită, dar la embrionul de
15-16 zile este uşor vizibil ca un şanţ îngust, cu uşoare
regiuni proeminente pe ambele părţi. Capătul cefalic al
benzii, numit şi nodul primitiv, este constituit dintr-o
regiune uşor ridicată ce înconjoară o mică fosă. Pe o
secţiune transversă prin regiunea şanţului primitiv se
observă că celulele au o formă sferică şi un nou strat de
celule se dezvoltă între epiblast şi hipoblast.
Se consideră că celulele epiblastului migrează
spre banda primitivă pentru a forma mezodermul
şi probabil o porţiune (dacă nu toată) a
endodermului intraembrionic. In momentul în
care ajung în zona benzii ele devin sferice, se
detaşează de pe epiblast şi alunecă sub el.
Această mişcare este cunoscută ca şi
invaginare. Odată celulele ajunse între epiblast
şi hipoblast ele formează un strat celular
intermediar, cunoscut ca şi mezodermul intra-
embrionic. Acesta este stratul trei germinativ sau
mezodermal iar stabilizarea este cunoscută ca şi
gastrulare.
 Pe măsură ce celulele se mişcă între
epiblast şi hipoblast ( gradual ele migrează
dincole de marginea discului şi stabilesc
contacte cu mezodermul extra-embrioar
ce acoperă sacul vitelin şi amnionul în
direcţie cefalică) ele trec de ambele părţi
ale plăcii procordale şi se întâlnesc în faţa
acestei zone, unde formeaza
placa cardiacă sau cardiogenică.
 Formarea notocordului
Celulele invaginate în fosa primitivă se
deplasează în direcţie cefalică până când
ating placa procordală. Astfel ele formează
un proces tubular, numit şi procesul cefalic
sau notocordal. Acest mic canal central se
consideră a fi o extensie anterioară a fosei
primitive.
Pe masura ce evoluează, celulele notocordale
proliferează şi formează un cordon solid, numit
notocordul definitiv. Această structură se
detaşează treptat de endoderm, care formează
din nou un strat continu în plafonul sacului
vitelin.
Astfel notocordul formează o axă mediană ce
serveşte ca bază a scheletului axial. Aceasta se
extinde de la placa procordală (viitoarea
membrană bucofaringiană) spre nodul primitiv.
Un mic canal, canalul neurenteric, conectează
temporar sacul vitelin şi cavitatea amniotică.
Alături de formarea membranei cloacale,
peretele posterior al sacului vitelin
formează un mic diverticul ce se extinde
spre stâlpul de conexiune. Acest diverticul,
numit diverticulul anatoenteric, sau
alantoida, apare in a 16-a zi de dezvoltare.
Cu toate ca la unele nevertebrate
inferioare alantoida serveşte ca un
rezervor pentru produşii de excreţie a
sistemului renal, la om acesta rămâne
rudimentar şi nu joacă nici un rol în
dezvoltare.
Notocordul
si crestele
neurale
Formarea notocordului
Formarea notocordului
Dezvoltarea discului germinativ
Discul embrionar, care la început este plat şi
aproape rotund, se alungeşte apoi treptat având
un capăt cefalic larg şi un capăt caudal îngust.
Extinderea discului embrionar apare în principal
în regiunea cefalică; regiunea stâlpului primitiv
rămâne aproximativ la fel. Creşterea şi alungirea
porţiunii cefalice a discului este cauzată de
migraţia permanentă a celulelor din regiunea
benzii primitive în direcţie cefalică.
Invaginarea celulor de suprafaţă în banda primitivă
şi migrarea lor ulterioară în direcţie anterioară şi
laterală continuă până la sfârşitul celei de-a
patra săptămâni. La acest moment banda
primitivă prezintă modificări regresive, scade
rapid în dimensiuni si în scurt timp dispare. Nu
este un fapt neobişnuit ca rămăşiţele benzii
primitive să persiste, iar la naştere să cauzeze
tumori în regiunea sacrococigeană. Aceste
tumori adesea conţin ţesut derivat din cele trei
straturi germinative.
Discul germinativ bilaminar
Perioada embrionara (saptamanile
4 – 8)
 Aceasta perioada este caracterizata prin
aparitia catorva tesuturi specifice si organe
din cele trei straturi germinative.
 Odata cu formarea notocordului si posibil
sub influenta sa inductiva din ectodermul
ce acopera notocordul se dezvolta
sistemul nervos central .
 Placa neurala incepe sa se extinda in
directia benzii primitive. La sfarsitul celei
de-a treia saptamani marginile laterale ale
placii neurale se ridica spre a forma
crestele neurale, iar regiunea centrala
adancita formeaza un sant, santul neural.
Treptat, crestele neurale se apropie pe
linie mediana si fuzioneaza, la inceput in
regiunea viitorului gat si apoi pornesc in
directie cefalica si caudala.
Ca rezultat al acestei perioade se formeaza
tubul neural. La capetele cefalice si
caudale a embrionului tubul ramane
deschis temporar fiind in conexiune cu
neuroporii anteriori si posteriori.
Formarea placii neurale
Formarea somitelor
Derivatele straturilor germinative
 Stratul germinativ ectodermic formeaza
organele si structurile ce mentin contactul
cu mediul extern :
1. Sistemul nervos central;
2. Sistemul nervos periferic;
3. Epiteliul senzitiv al urechii, nasului si
ochiului;
4. Epidermul, inclusiv parul si unghiile;
5. Glande subcutanate, glanda mamara,
glanda pituitara, dinti.
 Cea mai importanta componenta a stratului germinativ
mezodermal este constituita de catre somite care
formeaza miotomul (tesutul muscular ), sclerotomul
(tesutul osos si cartilaginos) si dermatomul (tesutul
subcutanat a pielii).
 Stratul mezodermal da nastere la :
1. Tesuturile de sustinere si tesutul conjunctiv, cartilaje si
oase;
2. Musculatura striata si neteda;
3. Sange si celule limfatice, peretii vaselor sanguine,
limfatice;
4. Rinichi, gonade, ducte;
5. Portiunea corticala a glandelor suprarenale;
6. Splina.
 Endodermul da nastere la :
1. Epiteliul tractului respirator;
2. Parenchimul glandelor tiroida,
paratiroide, timus, ficat si pancreas;
3. Epiteliul vezicii urinare si a uretrei;
4. Epiteliul cavitatii timpanice si a trompei
lui Eustachio.
Derivatele celor trei straturi embrionare
Embriologie speciala
Organogenza
 Sistemul Scheletic
 Sistemul scheletal se dezvolta din mezenchim.
 Oasele late ale craniului sufera un proces de
osificare membranoasa in momentul in care
celulele mezenchimale se transforma in
osteoblaste.
 In oasele lungi ale membrelor mezenchimul se
condenseaza si formeaza cartilajul hialin.
 Centrii de osificare apar in modelul
cartilagions, iar osul se osifica datorita
osificarii endocondrale.
 Coastele si coloana vertebrala se dezvolta
din compartimentele sclerotomului
subiacent.
 Sistemul Muscular
 Sistemul muscular are o origine
mesodermica.
 Majoritatea muschilor scheletici sunt
derivati din miotom care asigura
mioblastele fibrelor musculare
multinucleate.
 Muschii capului si a gatului au originea in
mezodermul arcului branhial.
 Sistemul Cardiovascular
 Inima, vasele sanguine si celulele
sanguine sunt de origine mezodermica.
 Pozitia zonei cardiogenice este localizata
anterior de placa procordala si de placa
neurala.
 In a 22-a zi a dezvoltarii intrauterine tubii
cardiaci formeaza un singur tub cardiac
incurbat.
 Intre saptamanile 4 si 7 de dezvoltare,
inima se divide in cele patru camere – 2
atrii si 2 ventricule.
 In cadrul atriului primitiv o creasta ce
coboara din planseul atriului lasa un
orificiu “ostium primum”. Ulterior se
formeaza un septum secund.
Doar la nastere cele doua septe se inchid
datorita presiunii crescute din atriul stang.
 Septul interventricular este alcatuit dintr-o
portiune musculara groasa si o portiune
subtire membranoasa.
Formarea arcurilor cardiace
Aparitia septului atrial si a celui
ventricular.
 Sistemul Digestiv
 Epiteliul sistemului digestiv este de origine
endodermica, iar musculatura digestiva
impreuna cu componentele peritoneale au
origine mezodermica.
 Sistemul digestiv se intinde de la
membrana bucofaringiana la membrana
cloacala.
Sistemul digestiv embrionar este divizat in:

 Intestin anterior sau cefalic

 Intestin mijlociu
 Intestin posterior sau caudal.
1.Intestinul anterior 5.Pancreas
2.Tiroida 6. Intestin mijlociu
3.Plaman 7. Intestin posterior
4.Stomac
 Intestinul anterior formeaza esofagul, trahea,
mugurii pulmonari, stomacul, duodenul proximal
si ductele biliare, ficatul, pancreasul.
 Intestinul mijlociu formeaza ansele intestinale
primare si duodenul distal.Ansele intestinale
primare patrund in cordonul ombilical in
saptamana a 6-a – hernie fiziologica, iar in
saptamana a 10-a se reintorc in cavitatea
abdominala; in aceasta perioada ele se rotesc
cu 270 de grade in sensul acelor de ceasornic.
 Intestinul posterior formeaza regiunea
cuprinsa intre 1/3 distala a colonului
transvers si portiunea superioara a
canalului anal.
Portiunea caudala a intestinului posterior
este divizata de catre septul urorectal in
canalul anal si rect posterior si in uretra si
vezica urinara anterior.
Dezvoltarea omentului Formarea intestinului
mic si omentului mare. primitiv
 Sistemul Nervos

 Sistemul nervos central este de origine

ectodermica.
 La inceput acesta este format de catre
placa neurala, a carei margini se pliaza ,
iar crestele neurale se apropie pe linie
mediana pentru a fuziona si a forma tubul
neural.
 Sistemul nervos central formeaza o structura
tubulara cu o portiune cefalica intinsa,
emisferele cerebrale si o portiunea caudala
lunga, maduva spinarii.

Emisferele cerebrale formeaza portiunea craniala

a sistemului nervos central si este alcatuita din
3 portiuni:
 Rombencefalul.
 Mezencefalul.
 Prosencefalul.
Componentele sistemului nervos primitiv
 Membrele
 Mugurii membrelor devin vizibili la
inceputul celei de-a 5-a saptamani in
forma de vasla.
 La varful mugurilor, stratul de ectoderm
care il acopera este ingrosat si este
cunoscut ca si marginea ectodermica
apicala.
 In a 6-a saptamana de dezvoltare,
portiunea terminala a mugurilor devine
plata – placa mainii si a piciorului.
 In timp ce forma externa se stabilizeaza,
mezenchimul mugurilor incepe sa
condenseze, iar in a 6-a saptamana de
dezvoltare modelul cartilajului hialin poate
fi recunoscut.
Dezvoltarea mugurilor membrelor