Procesele fundamentale ale

ontogenezei
Perioada embrionară(embriogeneza):
săptămânile 3-8

Neurulaţia
Formarea somitelor
Formarea celomului intraembrionar
Plicaturarea embrionului
Schiţarea primordiilor de organ
 - Intervalul cuprins între săptămâna 3 şi 8 este
cunoscut ca perioadă embriogenetică, întrucât în
acest interval cele 3 straturi germinative (ectoderm,
mezoderm şi endoderm) dau naştere ţesuturilor şi
organelor specifice, astfel că la sfârşitul săptămânii
8 aparatele şi sistemele sunt formate; diferenţierea
acestora se face imediat după diferenţierea celor 3
straturi germinative, dezvoltarea embrionului
făcându-se în sens cranio-caudal ca şi diferenţierea
stratului mezodermic.
 •Neurulaţia este caracterizată de apariţia
tubului neural, concomitent cu dezvoltarea
anexelor embrionare şi cu dezvoltarea în
continuare a primordiilor organelor.
•Sub acţiunea inductivă a notocordului,
celulele ectoblastice supraiacente lui se
diferenţiază în neuroblaste (celule
neuroectodermice) formând placa neurală-
schiţa viitorului sistem nervos central.
Celulele de la nivelul joncţiunii dintre placa
neurală şi restul ectodermului, vor constitui
crestele neurale.
•Pe măsură ce placa neurală creşte ea se va
invagina, crestele neurale for forma plicile
neurale, acestea delimitând împreună cu placa
şanţul neural.
•Adâncirea treptată a şanţului neural
determină apropierea şi fuziunea plicilor
neurale, luând naştere tubul neural.
Deasupra tubului neural, prin proliferare
celulele ectodermice refac continuitatea
ectodermului, separând astfel tubul şi creasta
neurală de cavitatea amniotică. Zona
joncţională neuroectodermală constituind în
continuare crestele neurale.
Tubul neural comunică în continuare cu
cavitatea amniotică prin 2
orificii:neuroporul rostral şi
neuroporul caudal, aceştia urmând
să se închidă în ziua 25 respectiv
27.
După închiderea neuroporilor, tubul
neural se va dezvolta mult în
regiunea cranială dând naştere la
nişte dilataţii (vezicule cerebrale
primitive)-schiţe ale viitorului encefal:
rombencefal, mezencefal,
prozencefal. Ele vor constitui mai
târziu sistemul ventricular cerebral; în
porţiunea caudală tubul neural
rămâne îngust (viitorul canal
ependimar), din celulele pereţilor lui,
prin diferenţiere, dezvoltându-se
ulterior substanţa nervoasă a
măduvei spinării.
Perioada neuroporilor deschişi asigură
hrănirea neuroblastelor de către
lichidul amniotic, închiderea
neuroporilor coincizând cu apariţia
primelor vase sanguine care vor
hrăni pereţii tubului neural.
După închiderea şanţului neural, crestele neurale
se detaşează de ectoderm, formând două
cordoane longitudinale situate dorso-lateral
de tubul neural. Din acestea se vor forma
ganglionii şi fibrele senzitive ale nervilor
cranieni şi spinali, partea periferică a
sistemului nervos autonom şi medulara
glandei suprarenale. O altă parte ajung în
ectoderm diferenţiindu-se în melanocite
Prin procesul de histiogeneză şi diferenţiere care
continuă în pereţii tubului neural, tot în
această perioadă vor lua naştere: foiţele
meningeale, începe dezvoltarea encefalului,
apare placoda otică şi placoda cristalinului
(placoda =condensare a celulelor
ectodermice care ulterior prin invaginare vor
da naştere structurilor necesare percepţiei
auzului şi cristalinul).
Celulele ectomezenchimale diferenţiate din
celulele neuroectodermale ale crestelor
neurale rostrale vor contribui la dezvoltarea
mugurilor frontonazal, mandibular şi maxilar
între care se defineşte stomodeusul (gura
primitivă).
(termenul de mezenchim se referă la ţesut
conjunctiv embrionar cu un grad redus de
organizare, indiferent de originea acestuia;
celulele se pot diferenţia formând diverse
structuri, funcţie de inducţia locală)
 Formarea somitelor:
 Discul embrionar
trilaminar presupune
apariţia mezodermului
intraembrionar care faţă
de cordonul notocordal
se va dispune paraaxial,
intermediar şi lateral
(placa laterală)
La nivelul mezodermului intraembrionar
paraaxial are loc un proces de
segmentare prin apariţia unor şanţuri
transversale, acestea separându-l în
blocuri prismatice numite somitomere
în regiunea cefalică şi somite din
regiunea occipitală în jos. Procesul
de segmentare debutează la
începutul săpt a 3-a, din dreptul
veziculei rombencefalice şi se
continuă atât în sens cranial cât şi în
sens caudal odată cu creşterea
embrionului. Vor rezulta 42-45
perechi de somite: 4-5 occipitale care
vor participa la formarea craniului
osos, 8 cervicale, 12 toracale, 5
lombare, 5 sacrale şi 8-10
coccigiene.
Formarea somitelor din mezoderm este
dependentă de “un ceas de
segmentare” stabilit prin activarea
ciclică a unor gene (3 perechi de
somite/zi; numărarea lor poate stabili
vârsta embrionului). Aceste gene
sunt activate de proteinele Notch şi
WNT sub reglajul acidului retinoic şi
al FGF8 ;
 La începutul săpt. a 4-a, în interiorul
somitelor având până acum
organizare compactă, se produc
modificări: somitele conţin iniţial o
cavitate centrală tranzitorie
(miocelul) care se obliterează prin
proliferarea celulelor lui. Porţiunea
ventromedială a somitei va da
naştere sclerotomului care va forma
tendoanele şi coloana vertebrală;
porţiunea dorsolaterală va forma
dermomiotomul care va da naştere
miotomului şi dermatomului (dă
naştere dermului). Din miotoame se
vor forma muşchii striaţi ai
corpului.
 Ca atare, fiecare somită va forma
propriul sclerotom (componenta
tentinoasă, cartilaginoasă şi osoasă),
propriul miotom (componenta
musculară segmentară), propriul
dermatom şi componentă nervoasă
proprie
 Mezodermul intermediar care
uneşte mezodermul paraaxial de
placa laterală, la începutul
săptămânii a IV-a dă naştere
crestelor uro-genitale din care se
vor dezvolta aparatul urinar şi
aparatul genital (mai puţin: vezica
urinară şi uretra, 2/3 inferioare ale
vaginei -derivate din sinusul uro-
genital, precum şi organele
genitale externe derivate din
plicile cloacale şi proeminenţele
genitale dezvoltate din celulele
migrate în săpt. a III-a pe
suprafaţa membranei cloacale)
 Formarea celomului intraembrionar
(cavitatea intraembrionară):
 Odată cu formarea somitelor, în
mezodermul din regiunea precordială
se diferenţiază cavităţi care prin
confluare formează celomul
intraembrionar.
 Pe măsură ce se formează somitele,
mezodermul lateral din dreptul lor se
cavitează, cavităţile din dreptul
fiecărei somite se unesc şi formează o
cavitate unică în grosimea
mezodermului lateral. Prin formarea
cavităţii, mezodermul lateral este
împărţit într-o lamă dorsală
(mezoderm somatic) care formează
împreună cu ectodermul supraiacent
somatopleura intraembrionară şi o
lamă ventrală (mezoderm splanhnic)
care formează cu endodermul
subiacent splanhnopleura
intraembrionară. Ambele, la nivelul
zonei de joncţiune se continuă cu
corespondentele lor extraembrionare.
 Prin mărirea cavităţii din regiunea precordială (situată deasupra
câmpului cardiogen care conţine mioblaşti) şi unirea ei cu cele
două cavităţi de la nivelul mezodermului lateral, se formează
celomul intraembrionar, cavitate în formă de potcoavă cu
porţiunea centrală în regiunea precordială şi braţele pe părţile
laterale ale discului intraembrionar. Celomul intraembrionar stă
la baza formării cavităţilor: pericardică, pleurale şi peritoneală.
 Zona de joncţiune de la nivelul mezodermului lateral va fi
străpunsă prin mărirea de volum a celomului intraembrionar, în
urma acestui proces stabilindu-se o comunicare între celomul
intra- şi extraembrionar la nivelul marginilor laterale ale discului
embrionar. Ca atare, celomul intraembrionar va avea o cavitate
pericardică primitivă situată în regiunea cardiogenă, aceasta
comunicând cu celomul extraembrionar prin 2 canale
pleuroperitoneale situate de o parte şi de alta a discului
embrionar în mezodermul lateral
 În urma acestei comunicări, conţinutul lichidian al celomului
extraembrionar asigură hrănirea embrionului până la stabilirea
circulaţiei sanguine.
 Atunci când corpul embrionului se pliază în direcţie cefalo-
caudală şi laterală, această cale de comunicare dispare,
formându-se o cavitate mare intraembrionară.
Amni4tU:
Amni4tU: caviry
caviry
 Discul embrionar iniţial plat şi oval,
bilaminat, apoi piriform şi trilaminat,
incepe să îşi schimbe forma datorită
ratelor de creştere diferite ale
diferitelor zone embrionare.
Diferenţele de creştere au ca rezultat
plicaturarea discului embrionar în
sens cranio-caudal (special datorită
dezvoltării mai rapide a extremităţii
cefalice şi sistemului nervos) şi în
sens lateral datorită apariţiei
somitelor.
 Inflexiunea în sens cranio- caudal are
ca rezultat apariţia plicilor
amniotice cefalică şi caudală, iar
inflexiunea laterală duce la formarea
plicilor amniotice laterale.
 Prin creşterea acestor plici , o parte
din vezicula ombilicală (sacul
vitelin) este încorporată între acestea
şi apoi în interiorul embrionului şi va
contribui la formarea tubului digestiv
 Partea cranială a veziculei ombilicale
(sacului vitelin), încorporată între
plica amniotică cefalică şi discul
embrionar va forma intestinul
anterior (cefalic, proenteron).
Acesta se termină în fund de sac la
nivelul membranei orofaringiene.
 Partea caudală a veziculei ombilicale
este încorporată în corpul
embrionului prin creşterea plicii
amniotice caudale şi va forma
intestinul posterior (caudal,
metenteron). Acesta se termină în
fund de sac dilatat la nivelul
membranei cloacale.
 Prin creşterea plicilor amniotice
laterale, marginile discului
embrionar se apropie şi fuzionează,
formând pereţii laterali şi ventrali ai
corpului embrionului. Porţiunea din
vezicula ombilicală încorporată de
corpul embrionului în timpul acestui
proces va da naştere intestinului
mijlociu (mezenteron). Acesta
rămâne în continuare în comunicare
cu vezicula ombilicală prin canalul
 Derivatele foiţelor embrionare:
 Ectodermul va da naştere organelor şi structurilor care asigură
contactul organismului cu mediul extern:
 Ectodermului general al corpului;
 Plăcii neurale;
 Crestelor neurale;
 Placodelor ectodermale;
 Din ectodermul general al corpului se vor forma:
 -stratul epidermic al tegumentului: glandele anexe lui, foliculii
piloşi, unghii, celule mioepiteliale, gl sebacee şi sudoripare, gl.
mamare;
 - epiteliul: corneei, conjunctivei, glandelor lacrimale, cavităţii
nazale, sinusurilor paranazale, cavităţii orale, canalului anal,
adenohipofizei;
 Din placa neurală se vor forma :
 -Neuronii SNC, celulele gliale, celule ependimare şi ale plexurilor
coroidiene, celulele retinei, irisul, corpul şi procesele ciliare,
neurohipofiza.
 Ectodermul crestelor neurale va da naştere:
 -ganglionilor nervoşi spinali şi cranieni (III; V; VIII; IX; X)
 - ganglionilor simpatici şi parasimpatici;
 -emailului dentar;
 - leptomeningelui (piamater şi arahnoida)
 - Placodele dermale vor da naştere:
 -epiteliului olfactiv, urechii interne, cristalinului;
 Endodermul va da naştere:
 -epiteliului tractului digestiv şi respirator,
 Amigdalei palatine, tiroidei, paratiroidelor, timusului, ficatului,
pancreasului;
 -epiteliului vezicii urinare, uretrei, parţial vaginei;
 - epiteliului cavităţii timpanice, tubei auditive, glandelor
salivare submandibulară şi sublinguală.
 Mezodermul va da naştere:
 - ţesuturilor conjunctive, cartilaginoase şi osoase;
 -ţesutului muscular striat şi neted;
 - elementelor figurate ale sângelui, vaselor de sânge,
vaselor limfatice;
 Cordului, rinichilor, glandelor genitale,
corticosuprarenalei, dentinei şi cementului dentar,
seroaselor pericardică, pleurală şi peritoneală.