ACIZI NUCLEICI

Consideraţii generale
1. Sunt biomolecule cu rol fundamental în păstrarea, transmiterea şi exprimarea caracterelor
ereditare.
2. Constituie purtătorii informaţiei genetice ce se trasmite din generaţie în generaţie.
3. Constituie baza moleculară a biosintezei proteinelor şi enzimelor, substanţe fundamentale ale
materiei vii.

Componentele structurale ale acizilor nucleici

1. Baze azotate
Bazele azotate majore se clasifică în:
1. Baze purinice :
Purina Adenina (A, Ade) Guanina (G, Gua)
6-aminopurina 2-amino-6-oxopurina
N NH 2 O
N 1
6
5 7
8
2 4
N N
3 9
N HN
N N
H
N H2N N N
N H
H
2. Baze pirimidinice
Pirimidina Uracil (U, Ura) Timina (T, Thi) Citozina (C, Cit)
2,4-dioxipirimidina 5-metiluracil 2-oxo-4-aminopirimidina
O O NH 2
N 3
4
5
CH 3
2
1 6 HN HN N
N
O N O N O N
H H H

Baze azotate minore 2-metiladenina, 1-metilguanina, 5-metilcitozina, 5-oximetilcitozina

există în tRNA şi urme în rRNA

2. Pentoze
b-Riboza (R) b-2-deoxiriboza (dR)
CH 2-OH OH CH 2-OH OH
O O
H H H H
H H H H
OH OH OH H

3. radicalul acidului fosforic -PO3H2 (fosforil)

- formează legături ester în poziţiile 2, 3, 5 ale ribozei şi 3, 5 ale deoxiribozei
- poate lega nuleotidele prin formarea legăturilor fosfodiester între
-OH din poziţia 3’ a pentozei dintr- un nucleotid si
-OH din poziţia 5’ din următorul nucleotid

1
 NUCLEOZIDE = bază azotată + pentoză
• sunt considerate produşi ai hidrolizei parţiale a nucleotidelor
• ribonucleozidele există libere în cantităţi mici;
• deoxiribonucleozidele nu există libere.
În funcţie de natura pentozei din structură, ele pot fi:

NUCLEOTIDE = Bază azotată + pentoză + radical fosforic

 sunt unităţile structurale de bază ale acizilor nucleici;
 rezultă prin hidroliza parţială a acizilor nucleici sub acţiunea nucleazelor;
 sunt esteri fosforici ai nucleozidelor
Gruparea fosfat apare în poziţiile 2’, 3’, 5’ din riboză şi 3’, 5’ din deoxiriboză.

Rolul biochimic al nucleotidelor

• au rol de coenzime: UDP-G, CDP-Colina

• intră in structura coenzimelor (NAD+, FAD, CoA-SH)
• sunt mesageri secunzi ai acţiunii hormonilor (3’5’-AMPc, 3’5’-GMPc)
• trinucleotidele sunt precursori ai biosintezei acizilor nucleici
• participă la unele reacţii enzimatice din cadrul unor procese metabolice:
– CTP în biosinteza fosfolipidelor
– UTP în biosinteza şi conversia glucidelor
• ATP este compusul universal macroergic al organismelor vii

Rolul şi importanta biochimică a ATP

• ATP, ADP, AMP
- participă în procesele de conservare şi utilizare a energiei eliberate în cadrul
metabolismului celular.
- acţionează ca substanţe donatoare sau acceptoare de grupări fosfat, în diferite reacţii
metabolice.
• ATP este compusul macroergic universal al materiei vii ce funcţionează ca acumulator şi
generator de energie.
• Deţine un rol biochimic decisiv în ansamblul reactiilor si proceselor metabolice.
• Reacţia: ATP-aza
ATP + H2O ADP + H 3PO4 reflectă dinamica fluxului de energie în cadrul
celulei
• Acest proces implică 2 etape fundamentale::
1. formarea ATP reprezintă acumularea/stocarea energiei
2. transformarea ATP în ADP reprezintă generarea şi utilizarea energiei stocate în molecula de ATP
NH 2
NH 2
N
N generation of energy N O
N
O O
N N HO P OH
O O O N N
+H2 O
HO P O P O CH 2 O OH
HO P O P O P O CH 2 O
-H2O OH OH H H
OH OH OH H H
H H
H H accumulation of energy OH OH
OH OH

2
POLINUCLEOTIDE = ACIZI NUCLEICI
• Sunt macromolecule rezultate prin policondensarea unui număr mare de mononucleotide; între
mononucleotidele adiacente se stabilesc legături covalente 3’-5’ (3’,5’ fosfodiester)
• Pot fi:
– Polideoxiribonucleotide = Acidul deoxiribonucleic (ADN)
– Poliribonucleotide = Acidul ribonucleic (ARN)

• Proprietăţi:
ADN ARN
Baze azotate: A, G, C, T A, G, C, U
Pentoze: dR R
Numar nucleotide DNA > RNA
Lungimea lanţului (catenei)DNA > (exceptie unii virusi)
Structura dublu helix (2 catene) 1 catena

• Datorită caracterului acid, acizii nucleici se găsesc adesea legati cu proteine bazice sau neutre,
constituind ribonucleoproteide sau deoxiribonucleoproteide

Niveluri de organizare structurală a acizilor nucleici

Structura primară a ADN
 reprezintă numărul, natura, proporţia şi succesiunea deoxiribonucleotidelor;
 succesiunea lor se transmite nealterată din generaţie în generaţie, structura primară determinând
păstrarea şi transmiterea caracterelor ereditare;
 ADN si ARN sunt lanţuri (catene) lineare de mononucleotide legate prin legături 3’,5’
fosfodiesterice (fiecare hidroxil din poziţia 3’ a unei pentoze dintr-un mononucleotid este legat de
hidroxilul din poziţia 5’ a pentozei din mononucleotidul alăturat);
 fiecare lanţ are un capăt 3’ cu un –OH liber şi un capăt 5’ cu o grupare trifosfat liberă, astfel încât
lanţurile sunt orientate 5’® 3’ sau 3’ ® 5’ ;
 informaţia genetică este compusă din triplete sau codoni = secvenţa lineară de 3 mononucleotide
alăturate.

Structura secundară a ADN

 reprezintă organizarea în spaţiu a macromoleculei de ADN = configuraţia tridimenisonală a ADN
 modelul dublu helicoidal elaborat de către Watson si Crick, in 1953, a reprezentat actul de naştere
al biologiei moleculare;
 cele 2 lanţuri polideoxiribonucleotidice sunt orientate în direcţii opuse (antiparalel): un lant este
orientat 5’® 3’ şi al doilea 3’ ® 5’;
 grupările fosforil sunt orientate spre exteriorul helixului, bazele azotate sunt orientate spre
interiorul helixului.
 cele 2 lanţuri se leagă între ele prin legături de hidrogen ce se stabilesc între bazele azotate
complementare din fiecare lanţ.
- interacţiunea A cu T se realizează prin 2 legături de H,
- interacţiunea G cu C se realizează prin 3 legături de H
 structura spaţială sau modelul dublu helicoidal al ADN se realizează pe baza împerecherii bazelor
azotate complementare.

3
  secvenţa specifică a deoxiribomononucleotidelor şi organizarea spaţială a structurii ADN în dubla
spirală asigură mecanismul molecular pentru replicarea precisă a informaţiei genetice programate
în ADN.
Prin replicarea ADN se asigură constanţa conservării şi transmiterii caracterelor ereditare,
deoarece cele 2 molecule fiice de ADN nou sintetizate sunt perfect identice cu molecula parentală
a ADN.
NH 2

N
N
O N
N
5'
HO P O CH 2 O
OH H 3' H
O
H H
O H
N
HN
O
P H2N N
HO N
5'
O CH 2
O
H 3' H NH 2
H H
O H N
O
P O N
HO 5'
O CH 2
O
H 3' H O
H H CH 3
O H HN
O
P O N
HO 5'
O CH 2
O
H3' H
H H
O H

Structura primară a ADN

Funcţiile biologice ale ADN:

– reprezintă baza moleculară a conservarii şi transmiterii informaţiei genetice;
– asigură si controlează biosinteza proteinelor (enzimelor);
– în ADN se află inscris programul genetic al dezvoltării, menţinerii şi perpetuării oricărui
organism;
– asigură diferenţierea şi reglarea celulară şi constanţa replicării celulare;
– reprezintă baza moleculară a mutaţiilor genetice naturale sau induse.

TIPURI DE ADN
• ADN nuclear (97-98%)
– este localizat in cromozomi;
– există cuplat cu proteine bazice de tip histone şi protamine repartizate regulat de-a lungul
dublului helix: ADNn + proteine = cromatină
– în nucleol, AND este asociat cu ARN
4
• ADN mitocondrial (“satelit”) (1-3%)
– este localizat in matricea mitocondriilor;
– nu formează complexe cu proteinele;
– masa sa molecular este mult mai mică decat ea a ADN nuclear
– funcţii:
• contribuie la menţinerea structurii mitocondriei;
• contine informaţia necesară sintezei proteinelor specifice intra şi extra
mitocondrial
• poate controla sinteza ribozomilor;
• reprezintă baza moleculară a mutaţiilor genetice.

NIVELURI DE ORGANIZARE A ARN

Structura primară

• Acizii ribonucleici sunt poliribomononuclotide constituite dintr-o singură catenă cu număr

variabil de unităţi structurale.
• ARN reprezintă şi materialul genetic al unor virusi mici, iar in organismele celulare apare doar în
transmiterea informatiei genetice.
• In comparatie cu ADN, ARN :
- sunt monocatenari;
– au mase moleculare mai mici;
– se prezintă în mai multe tipuri moleculare distincte; există 3 tipuri majore, ce rezultă din
copierea integrală sau parţială a secvenţei ADN pe baza unui mecanism molecular numit
transcripţie.

5
 NH 2

N
N
O N
N
5'
HO P O CH 2 O
OH H 3' H
O
H H
O OH
N
HN
O
P H2N N
HO N
5'
O CH 2
O
H 3' H NH 2
H H
O OH N
O
P O N
HO 5'
O CH 2
O
H 3' H O
H H
O OH HN
O
P O N
HO 5'
O CH 2
O
H3' H
H H
O OH

Structura primară a ARN

Tipuri de ARN

1. ARN mesager (mARN, ARNm) sau de informatie (2-4%)

• are rol de mesagerul informatiei din ADN cromozomial;
• are o viaţă foarte scurtă (minute);
• o molecula de mARN determină biosinteza unei singure molecule de proteină.
Sinteza mARN este localizată în nucleul celular şi se efectuează printr-un proces enzimatic de
transcriere a secvenţei de mononucleotide de pe ADN (Timina este inlocuită cu Uracilul), astfel,
bazele azotate din mARN sunt complementare cu bazele azotate ale uneia dintre catenele ADN ce
funcţionează ca tipar sau ca matrice). Procesul se numeşte transcripţie şi astfel informaţia genetică
codificată în secvenţa de deoxiribomononucleotide a ADN este transcrisă (copiată) în secvenţa
ribomononucleotidelor mARN.
Deci mARN are funcţia de a transmite la nivelul ribozomilor din citoplasmă mesajul preluat
de la ADN şi de a servi ca tipar pentru biosinteza proteinelor.

3. ARN ribozomal (rARN) (ARNr)

• reprezintă masa preponderentă a ARN celular (75-85%);

• moleculele lui sunt monocatenare (100-3000 mononucleotide);
• nu se găsesc in stare liberă, ci combinaţi cu proteinele = complexe ribonucleoproteice = ribozomi
= particule citoplasmatice localizate pe reticulul endoplasmatic ce conţin ARNr si proteine.

6
 Structura: ribozomul este un dimer alcătuit din 2 subunităţi care diferă prin coeficientul de
sedimentare S.Ansamblul format din mai mulţi ribozomi la care se află ataşat un mARN constituie un
polizom
Ribozomii reprezintă sediul biosintezei proteinelor; contribuie la traducerea mesajului adus de la
ADN de mARN, mesaj care comandă modul de înlănţuire a aminoacizilor în proteinele biosintetizate,
respectiv, structura primară a proteinelor.

4. ARN de transfer (tARN) (ARNt), solubil (s- ARN)

• In partea solubilă a celulei există aprox. 5-15% din ARN total, sub formă liberă solubilă, care
leagă specific fiecare din cei peste 20 aminoacizi implicaţi în biosinteza proteinelor, ARNt
reprezintă forma de transport a aminoacizilor la sediul biosintezei proteinelor – la ribozomi.
• Caracterizare:
 conţine poliribomononucleotide cu molecule mai mici decat mARN şi rARN;
 prezintă structuri monocatenare de tip ordonat cu conformaţie pliată;
 sunt molecule solubile în citoplasmă şi neasociate proteinelor;
 există aprox. 60 de specii moleculare diferite/celulă;
 poate prezenta în structură baze azotate atipice
• Funcţii biohimice:
 legarea specifică a diferiţilor aminoacizi liberi din citoplasmă;
 transferul individual al acestora la nivelul ribozomilor;
 reprezintă forma activă de transfer a aminoacizilor = aminoacil t ARN
 fiecare din cei 20-22 aminoacizi care intră in constituţia proteinelor, are cel puţin un tARN
corespunzător;
 specificitatea legării unui anumit aminoacid este determinată de secvenţa de mononucleotide a
catenei care este caracteristică pentru transferarea fiecărui aminoacid.