PROPRIETĂȚILE

CORDULUI
(1)
 Terminologie

• DEPOLARIZARE = ACTIVARE dpdv electric

• REPOLARIZARE = RELAXARE

• SISTOLA = CONTRACTIE dpdv mecanic

• DIASTOLA = RELAXARE
 Proprietățile cordului
1. Automatismul (ritmicitatea)
2. Conductibilitatea (funcția
dromotropă)
3. Excitabilitatea (funcția
batmotropă)
4. Contractilitatea (funcția
inotropă)
5. Tonicitatea
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)

• Definiție: automatismul
reprezintă proprietatea
inimii (cordului) de a se
contracta ritmic ca
urmare a unor impulsuri
contractile, generate la
nivelul sistemului
excitoconductor
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
 AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)

• NODULUL SINOATRIAL
(Keith – Flack) NSA
• Situat în peretele atriului drept, lângă locul de
vărsare al venei cave superioare
• Format din celule P (PACEMAKER)
• Rata de descărcare a impulsului cardiac este
de 70 – 80 impulsuri/minut = RITM
SINUSAL (fiziologic)
 AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
• NODULUL ATRIO-VENTRICULAR
(ASCHOFF – TAWARA) NAV
• Situat în septul interatrial
• Prezintă 3 zone: atrionodală (superioară)
nodală (mijlocie)
nodohisiană (inferioară)
• Zona nodohisiană = singura dotată cu
proprietatea de automatism; ritmul de
descărcare este de 40 – 60 impulsuri/minut =
RITM NODAL (patologic)
 AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)

• FASCICULUL HIS
• Situat în septul interventricular
• Descarcă impulsuri cardiace cu o frecvență de
20 – 40 impulsuri/minut = RITM
IDIOVENTRICULAR (patologic)

• REȚEAUA PURKINJE
• Situată în miocardul ventricular
• Prezintă automatismul cel mai scăzut: 10 – 20
impulsuri/minut
 AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)

• Factori care influențează automatismul cardiac:

1. Temperatura:  temperaturii determină 
automatismului
2. Cantitatea de oxigen:  cantității de oxigen
determină  automatismului
3. pH-ul sanguin (7,3-7,4):  alcalinității determină 
automatismului (tahicardie),  acidității
determină  automatismului (bradicardie)
 CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA
DROMOTROPĂ)
• Definiție = proprietatea miocardului de a transmite
impulsul (unda de excitație) generat la nivelul NSA.
Unda de excitație se propagă din aproape în aproape,
sub forma unui front de unde radiare ce cuprinde toate
celulele, transmiterea fiind un fenomen pur electric.
• Transmiterea impulsului de la nivelul NSA se
răspândește în AD și apoi în AS cu o întârziere de aprox.
0,02 sec prin masa miocardului atrial ”ca pata de ulei”
cu o viteză de 0,8 – 1m/sec, încât după 0,04 sec impulsul
ajunge la nivelul NAV pe calea tracturilor internodale
(căi de conducere preferențială):
Tractul internodal anterior
• Tractul internodal
anterior, ce pleacă din
porțiunea stângă a
vârfului NSA și după o
distanță scurtă se divide
în două ramuri: fasciculul
Bachmann merge de-a
lungul părții dorsale a
tractului, ramificându-se
în tot AS, iar cealaltă se
curbează în jos spre
septul interatrial,
terminându-se la NAV
Tractul internodal mijlociu
• Tractul internodal
mijlociu (Wenkebach),
pleacă din porțiunea
postero-dorsală a NSA,
trece posterior de VCS
(vena cavă sup) spre
vârful septului interatrial,
trimite câteva ramuri în
AS, iar majoritatea
ramurilor merg spre
septul interatrial, în
partea supero-
posterioară a NAV
Tractul internodal posterior

• Tractul internodal
posterior (Thorel),
merge din porțiunea
posterioară a NSA către
septul interatrial,
terminându-se în
porțiunea superioară
dreaptă a NAV
CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA
DROMOTROPĂ)
CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)

• La nivelul NAV impulsul

cardiac suferă o întârziere
fiziologică în zona atrio-
nodală (chinga inimii),
impulsul străbătând
nodulul după
0,11 – 0,12 sec.
• În acest mod se permite
contracția atrială și
golirea conținutului lor
înainte de începerea
contracției ventriculare
 CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)

• Fasciculul His realizează viteze mari ale

conducerii impulsurilor (1,5 – 3 m/sec).

• Rețeaua Purkinje, realizează deasemenea

mari viteze ale conducerii impulsurilor (1 – 4
m/sec). În jumătatea dinspre epicard
(pericard) a musculaturii ventriculare,
conducerea se efectuează din aproape în
aproape cu o viteză de 0,5 m/sec, ultima
regiune depolarizată fiind prima repolarizată.
 EXCITABILITATEA

• Definiție: proprietatea miocardului de a

răspunde specific printr-o contracție (sistolă)
la stimuli adecvați.
• Excitantul electric poate determina o
contracție cardiacă numai dacă nu produce
leziuni ireversibile și are o anumită intensitate
denumită PRAG. Excitanții cu intensitate mai
redusă decât valoarea-prag (excitanți
subliminari) nu provoacă contracții.
 EXCITABILITATEA
• Când potențialul de repaus scade până la
valoarea critică denumită prag, se produce o
contracție maximală, iar excitanții care
depășesc valoarea-prag (supraliminari)
determină tot o contracție maximală, indiferent
de intensitatea lor. Această particularitate
poartă denumirea de ”legea tot sau nimic”
• Gradul de excitabilitate variază în timpul
fenomenelor electrice cardiace. Celulele
cardiace sunt absolut refractare la orice stimul
în faza de depolarizare și cea mai mare parte a
fazei de repolarizare.
 EXCITABILITATEA
• Se deosebesc 3 faze sau perioade ale
excitabilității miocardului:
• 1. PERIOADA REFRACTARĂ ABSOLUTĂ (PRA)
cu durată de 250-300 ms, până ce potențialul
atinge valoare de -55 mV. Această perioadă se
datorește faptului că, la sfârșitul potențialului de
acțiune, ușurința cu care Na+ traversează
sarcolema (membrana fibrei musculare cardiace)
este maximă, (iar aplicarea unui nou stimul
depolarizant nu poate mări în plus
permeabilitatea membranei pentru Na+) și cordul
este total inexcitabil;
FAZELE EXCITABILITĂȚII CARDIACE
 EXCITABILITATEA
• 2. PERIOADA REFRACTARĂ RELATIVĂ (PRR)
cu durată de 50 ms, până ce potențialul se
apropie de valorile de repaus. Pe parcursul
acestei faze scade permeabilitatea membranei
pentru Na+, iar aplicarea unui nou stimul
depolarizant poate determina o nouă creștere
a permeabilității membranei pentru Na+ și, ca
urmare, un nou PA (dar de amplitudine mai
mică);
 EXCITABILITATEA

• 3. PERIOADA SUPRANORMALĂ (PSN) sau

a excitabilității exagerate (PE) , cu durată de
50 ms; pe parcursul acestei perioade, chiar și
stimulii subliminari pot determina o contacție
cardiacă.
• Timp de 300 ms (0,3 sec), miocardul este
inexcitabil.
EXCITABILITATEA
• Existența PRA lungi
menține ritmul cardiac,
împiedicând apariția
unei noi sistole
(contractie cardiaca)
înainte de a se fi scurs
timpul necesar pentru
refacerea potențialului
contactil cardiac (la
nivelul inimii, nu se face
sumația stimulilor.