Referat Embriologie

Placenta și cordonul ombilical

Placenta
Placenta este un organ tranzitoriu al aparatului genital feminin, prezent numai în
stare de graviditate. Are formă de disc, grosimea medie de 2,5 cm și cu diametrul variabil
de la câțiva milimetri (în primele stadii de evoluție a sarcinii) până la circa 20-25 cm (la
sfârșitul perioadei de graviditate).
Se formează prin unirea țesuturilor materne și fetale, începând în primele
săptămâni de sarcină la 8-10 zile după implantarea oului în mucoasa uterină și ajunge la
maturitate către sfârșitul lunii a treia de sarcină. Aceasta este legată cu embrionul prin
cordonul ombilical. Circulația sângelui este lentă, permițând astfel producerea
schimburilor nutritive și gazoase între sangele matern și fetal.
Placenta îndeplinește următoarele funcții: respiratorie ( schimburi de gaze între
sângele matern și cel fetal), de transfer a substanțelor nutritive, excretorie ( eliminarea
produșilor de catabolism rezultați în urma metabolismului fătului, ei vor ajunge prin
intermediul placentei la sângele matern și de aici vor fi eliminați la nivelul organelor
excretoare materne), metabolică( transfer de aminoacizi, anticorpi, glucide, lipide, apă,
vitamine, etc.)și endocrină (sintetizează atât hormoni proteici: gonadotropina corionică –
HCG, hormonul lactogen placentar cât și hormoni steroizi: estrogeni și progesteroni).
Gonadotropina corionică este produsă în timpul sarcinii de celulele formate în
placentă, are funcția de a menține corpul galben în activitate pentru sinteza de
progesteron și estrogen, până ce placenta începe să îi producă. Progesteronul și estrogenul
mențin uterul apt pentru sarcină și pregătesc organismul matern pentru naștere și lactație.
De asemenea, placenta are rol de barieră care împiedică trecerea agenților patogeni
(cu excepția unor virusuri, cum ar fi: rubeola, variola, hepatita, HIV) de la mamă la făt.
1
Imunitatea pasivă a fătului se datorează transferului de imunoglobulină G (anticorpi
materni).
Trecerea substanțelor gazoase se face prin difuziune. Oxigenarea fătului depinde
de gradul de oxigenare al sângelui matern, de integritatea anatomo-funcțională a placentei
și de aportul adecvat de sânge arterial. Dioxidul de carbon este în concentrație mai mare
în sângele fetal față de sângele matern, direcția de trecere va fi de la făt la mamă.
Ca urmare a creșterii continue a fătului și distensiei uterului, volumul placentei se
mărește. Creșterea suprafeței placentare este aproape paralelă cu cea a uterului, astfel
încât pe tot parcursul sarcinii placenta acoperă între 15-30% din suprafața internă a
uterului. Placenta la termen are o greutate de 500-600 grame (1/6 din greutatea fătului),
după naștere, aceasta este expulzată din uter.

Cordonul ombilical
Este organul prin care se stabilește legătura dintre embrion/făt și placentă. Se
dezvoltă în săptămâna a cincea de viață intrauterină când înocuiește sacul vitelin.
Cordonul ombilical nu este în legătură directă cu circulația maternă, dar este
conectat la placentă, prin care are loc schimbul de substanțe spre și de la sângele matern.
Prin cordonul ombilical se asigură circulația substanțelor nutritive și a oxigenului
de la mamă la făt și eliminarea dioxidului de carbon și a substanțelor de excreție ale
fătului prin sângele mamei.
Cordonul ombilical este format din două artere și o venă acoperite de gelatina
Wharton care are rol de protecție..
Dispoziția spiralată a vaselor are de asemenea rol protector, asigurându-le suplețea
deosebită la întindere, torsiune, presare. Aceste spirale încep să se formeze în săptămâna
a șasea și sunt deja bine stabilite în săptămâna a noua. Prezența spiralelor cordonului se
datorează activității motrice a fătului. Lipsa spiralelor poate indica inactivitatea fetală.
În dezvoltarea sa, cordonul ombilical se spiralează și se alungește odată cu
creșterea embrionului/fătului pentru a permite mișcarea liberă a acestuia. Cordonul atinge

2
lungimea lui maximă spre săptămâna a 28-a de gestație, dar creșterea lui lentă continuă
până la naștere.
Lungimea cordonului variază constituind în medie 50-60 de cm, care este
aproximativ aceeași ca și a taliei fătului. Are două extremități, una se inseră la nivelul
ombilicului fetal, iar celălalt capăt se inseră pe fața fetală a placentei.
După naștere, cordonul ombilical se secționează steril și rămâne doar o cicatrice,
ombilicul. Prin pensarea cordonului ombilical, fluxul sanguin din vasele ombilicale este
întrerupt. În momentul pensării precoce a cordonului ombilical, volumul sanguin al nou-
născutului este de circa 70 ml/kg crescând la 90ml/kg când pensarea se face peste 3
minute de la naștere.