ANATOMIE

 1.Structura şi aspectul placentei la termen

 2.Structura microscopică a placentei
 3.Circulaţia placentară
1554, Jacob Rueff,
Zurich
1.Structura şi aspectul placentei la termen
 Organ cărnos de formă circular-discoidală

 Diametrul de 18-23 cm

 Grosime: 3-6 cm

 Greutate: 1/6 din greutatea fătului

 Faţa maternă:
 caduca bazală
 şanţuri ce delimitează un număr de 16-20 lobi
placentari
 Faţa fetală
 suprafaţă netedă, translucidă (desen vascular)
 acoperită de amnios şi de partea mai profundă a plăcii
coriale, sub care sunt dispuse vasele coriale
 inserţia cordonului ombilical
 1 venă ombilicală
 2 artere ombilicale
Placenta
2.Structura microscopică a placentei
 Placa corială

 Placa bazală

 Spaţiul intervilos

 Sistemul vilozitar

 Septurile intervilozitare
 Placa corială
 Regiunea profundă a placentei
 Origine pur ovulară (dublat de amnios)

Placa bazală
 Partea exterioară a placentei
 Origine mixtă ovulară şi uterină
 Compusă dintr-un strat trofoblastic şi caduca bazală
 Stratul Nitabuch-strat fibrinoid între trofoblast şi
deciduă (relaţii de tip imunologic)
Spaţiul intervilos
 Conceptul morfo-funcţional al schimburilor
materno-fetale
 Are dimensiunea unui spaţiu capilar
 Delimitat de:
 Placa corială
 Placa bazală
 Septurile interviloase
 Pereţii camerei interviloase, pe măsura evoluţiei
sarcinii, sunt acoperiţi de un strat fibrinoid :
fibrinoidul Langhans (spre placa corială) şi
fibrinoidul Rohr (spre placa bazală)
Microscopie
Circulaţia utero-placentară
 Circulaţia placentară maternă e asigurată de arterele
spiralate (ramuri ale aa. radiale)
 Sângele din aa. spiralate (se deschid la nivelul plăcii bazale)
e ejectat în spaţiul intervilos, spre placa corială, cu o
presiune de 70 mmHg, apoi în spaţiul intervilos, unde
presiunea e de 10 mmHg (“rotocoale de fum de ţigară”)
 Din acest sistem al multiplelor curente vilozitare, sângele
cade la nivelul venelor plăcii bazale
 Anatomic, arterele spiralate sunt perpendiculare, iar venele
paralele cu peretele uterin (închiderea venelor în timpul
contracţiilor uterine, cu reţinerea sângelui în spaţiul
vilozitar)
 Sinusul venos marginal placentar e o supapă de rezervă
(evită supraîncărcarea cu sânge venos)
Circulaţia placentară

 1. Factori materni:
 - presiunea sangvină de la nivelul arterei spiralate
 - contracţia uterină fiziologică (Braxton-Hicks)

 2. Factori fetali:
 - pulsaţia vilozitară (activitatea cordului fetal)
 - acţiunea musculaturii netede din vilozităţile mari
(inima periferică)
Circulaţia placentară
 În contracţie, presiunea sangvină din spaţiul intervilos
creşte de la 10 mmHg la 30 mmHg
 Fluxul sangvin utero-placentar e de 500 ml/min
 Artera spiralată devine artera utero-placentară
 Sistem de rezistenţă vasculară joasă (invazia
trofoblastică extravilozitară)
 Peretele musculo-elastic este înlocuit de fibrinoid
(arterele spiralate capătă aspect de “fantă”
Circulaţia fetală
 Vena ombilicală aduce O2 şi nutrienţi de la placentă

 Se divide în:
 Duct venos - traversează ficatul şi intră în vena cavă
inferioară direct

 Sinus portal - vascularizează partea stângă a ficatului de

unde extrage sânge neoxigenat, după care ajunge în vena
cavă inferioară
Circulaţia fetală
➢Ventriculii cordului fetal lucrează în paralel
➢ Ventriculul stâng duce sânge bine oxigenat la inimă şi
creier
➢ Ventriculul drept duce sânge mai puţin oxigenat la restul
corpului
➢Separarea circulaţiei este asigurată de atriul drept –
redirecţionează sângele către atriul stang sau
ventriculul drept funcţie de conţinutul în oxigen
➢În vena cavă inferioară sângele bine oxigenat curge
în centrul vasului, cel mai puţin oxigenat curge
aproape de pereţii vasului
Circulaţia fetală
 În atriul drept, crista dividens asigură direcţionarea
sângelui bine oxigenat către atriul stâng prin foramen
ovale şi a celui mai puţin oxigenat catre ventriculul
drept prin valva tricuspidă
 90 % din sângele care iese din ventriculul drept este
şuntat prin ductul arterial către aorta descendentă
 Debitul restant al ventriculului drept merge la placentă
prin cele două artere hipogastrice, care devin distal
arterele ombilicale
Circulaţia fetală
 La nivelul placentei are loc preluarea nutrienţilor şi a
oxigenului, sângele fiind direcţionat către vena
ombilicală
 După naştere vasele ombilicale, ductul arterial,
foramen ovale, ductul venos se închid sau colabează
 Urmată de destinderea pulmonară, sângele ce
părăseşte ventriculul drept ajunge în circulaţia
pulmonară unde se oxigenează
 Instantaneu ventriculii ajung sa funcţioneze în serie
Circulaţia fetală
 Arterele hipogastrice se atrofiază şi se obliterează la 3 -
4 zile după naştere, transformându-se în ligamentele
ombilicale

 Porţiunea terminală a venei ombilicale formează

ligamentul teres

 Ductul venos se închide complet la 2 – 3 săptămâni

postpartum şi ajunge să formeze ligamentul venos.
Invazia trofoblastului
 Procesul se desfăşoara în două etape :
 I. Decidua şi miometrul sunt infiltrate de
citotrofoblastul extravilozitar, urmând joncţiunea
vasculo-deciduală.

 II. Al doilea val de invazie intravasculară (săptămânile

12-20), până la nivelul arterelor radiale.
 Principalii factori ce reglează fluxul sangvin în spaţiul
intervilos :
 Tensiunea arterială
 Presiunea intrauterină
 Caracterul contracţiilor uterine
Fiziologie
Fiziologia placentei
 Placenta are două funcţii principale :
 organ de transfer
 funcţie hormonogenetică

 Funcţia de schimb a placentei se realizează prin:

 A) difuziune simplă: oxigenul, bioxidul de carbon, apa,
electroliţii, ureea, substanţele cu greutate moleculară
< 1000 Da (tiroxina, morfina, alcoolul)

 B) difuziune facilitată: iodul, glucidele (se combină cu

constituenţi ai membranei celulare cu rol de
transportori)
Hormonogeneza placentară
 Caracteristici generale :
 - independenţa relativă a sistemului hormonal al
sarcinii de sistemul hipotalamo-hipofizar
 - inexistenţa unui feed-back reglator
 - reglare de către receptori prin mecanisme endo-,
para-, auto- şi intracrine.

 - placenta se manifestă ca un organ endocrin

incomplet (steroizii placentari se formează din
precursori sterolici aduşi de la mamă sau făt)
 - la termen se produc zilnic:
 15-20 mg beta estradiol
 100 mg estriol
 250-600 mg progesteron
Principalele sedii ale producţiei hormonale :
 Sinciţiotrofoblastul: hormonul corionic gonadotrop
(HCG), hormonul lactogen placentar (HPL), factori de
creştere, steroizi

 Citotrofoblastul : hormonul de eliberare a

gonadotropilor (GnRH), hormonul de stimulare
corticotropă (CRH), somatostatina (factorii de
eliberare hipotalamici) şi peptide inhibin-like
Principalii hormoni steroizi produşi de
placentă - Estrogenii

- de la precursori C19: DHEA-SO4

(dehidroepiandrosten sulfat) de origine maternă sau
fetală (suprarenala fetală 90%)
 - conversia DHEA-SO4 în estrogeni necesită actiunea
unor complexe enzimatice sintetizate la nivelul
placentei
Actiuni biologice ale estrogenilor
 Estradiolul(E2) are rol în reglarea sintezei şi secreţiei
unor proteine (primul trimestru)
 Dezvoltarea glandei mamare
 Modularea răspunsului cervical (receptori estrogenici)
în timpul naşterii
 Rol adjuvant în declanşarea travaliului
 Stimulează formarea joncţiunilor permeabile
 Formare de receptori (oxitocină, alfa1 adrenergici)
Actiuni biologice ale estrogenilor
 Sinteza şi formarea de prostaglandine
 Sinteza proteică (proteine contractile miometriale)
 Sinteza enzimatică (energia necesară contracţiei
uterine)
 Influenţe pozitive asupra permeabilităţii membranare,
potenţialului şi excitabilităţii electrice miometriale
Progesteronul
 Steroid progestaţional (rol esenţial în menţinerea
sarcinii)
 Provine din :
 corpul luteal (primele 6 săptămâni de gestaţie)
 placentă (din săptămâna 7)
 Acţiuni antiinflamatorii şi imunosupresive (rol
major în protecţia locală a produsului de concepţie
împotriva rejecţiei imunologice)
 Intervine în mecanismul declanşării naşterii:
 - relaxare miometrială
 - inhibă sinteza de prostaglandine
 - stabilizează membrana lizozomală
Hormonii proteici

 Hormonul corionic gonadotrop (HCG) :

 - monitorizarea sarcinii molare şi a
coriocarcinomului
 -subunitatea liberă beta e folosită în diagnosticul
sarcinii (la început) şi monitorizarea ei
 Roluri :
 - acţiune stimulatoare asupra tiroidei
 - rol imunosupresor
 - stimularea secreţiei prolactinei la nivelul deciduei
(in vitro)
Hormonul lactogen placentar (HPL) -
Hormonul corionic somatomamotrop (HCS)
 Dozarea sa este parametru de supraveghere a
sarcinii în trimestrul II şi III
 HPL e detectat în serul matern din săptămâna 3,
creşte constant până în săptămâna 34, apoi rămâne
relativ uniform
 În lichidul amniotic, HPL e prezent din săptămâna
11
 5-15 µg/ml în serul matern la termen
Actiuni biologice ale HPL :
 Modificări adaptative ale metabolismului lipidic şi
glucidic matern în trimestrul III :
 - reglarea lipolizei (creşte sensibilitatea adipocitelor
la acţiunea insulinei)
 - creşte captarea glucozei
 - dezvoltarea rezistenţei la insulină în unele ţesuturi
 Rol indirect în reglarea creşterii fetale (prin
influenţarea metabolismului matern)
 Efect proliferativ la nivelul glandei mamare
Peptide hipotalamice şi hipofizare
 Hormonul de eliberare a gonadotropilor (GnRH):
 Identic cu cel hipotalamic
 Roluri GnRH placentar:
 Stimularea secreţiei HCG
 Reglarea steroidogenezei placentare (acţiune
dublă, stimulare şi inhibiţie, a ectrogenilor şi
progesteronului, in vitro)
 Stimulează eliberarea PGE2 şi a PGF2α la nivelul
placentei
Hormonul de stimulare corticotropă (CRH)
 Concentraţiile cresc progresiv în timpul sarcinii
(maxim la naştere)
 Creşteri precoce în naşterea prematură, HTA
indusă de sarcină
 Titruri mai mari în sarcina multiplă
 Efecte biologice :
 Stimulează secreţia placentară şi fetală hipofizară de
ACTH
 Reglează secreţia placentară de peptide derivate din
proopiomelano-cortină (mecanism paracrin)
 Rol în iniţierea naşterii (ACTH –SR fetală – producţie de
precursori ai estrogenilor placentari cu rol în
declanşarea travaliului)
Hormonul somatotrop (GH)

 Detectat în plasma maternă de la mijlocul sarcinii

 Concentraţiile cresc până în ultimele săptămâni de
sarcină
 Rol în reglarea secreţiei factorilor de creştere
Peptide derivate din proopiomelano-cortină
(POMC)
 Placenta este o sursă de peptide din familia POMC:
beta lipotropina, beta endorfina, hormonul de
stimulare al melanocitelor (αMSH), ACTH
 Secreţia lor e reglată de CRH
 Beta endorfina creşte lent în serul matern în
sarcină (creştere evidentă în travaliu)
 Rol beta endorfină:
 Analgezia maternă în timpul naşterii
 Contracararea efectelor catecolaminelor asupra
sistemului cardio-vascular
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH)
Hormonul de stimulare al melanocitelor (αMSH)
 În sarcină s-au înregistrat multiple surse de ACTH
sau factori ACTH-like (fetală, maternă, placentară).
 La nivel placentar, ACTH stimulează secreţia de E2
şi progesteron.

 αMSH e detectabil în plasmă.

 Creşte producţia aldosteronică.
 Acţiune trofică pentru suprarenala fetală.
Neuropeptide neurohipofizare
 Oxitocina (OXT) de la nivelul placentei poate avea
origine triplă: hipofiza maternă, hipofiza fetală,
placenta.
 OXT e degradată de oxitocinază, sintetizată la
nivelul placentei.
 Arginin-vasopresina (AVP) diferă de OXT prin 2
aminoacizi.
 AVP e degradată de vasopresinază, sintetizată de
placentă.
 AVP stimulează secreţia de ACTH la nivelul
placentei.
Factori de creştere polipeptidici
 Substanţe ce induc proliferarea şi/sau diferenţierea.
 Placenta conţine receptori pentru :
 - factorul de creştere epidermal (EGF)
 - insulină
 - factorii de creştere de tip insulinic (IGF I,II)
 - TGF(transforming growth factor)
Alte polipeptide şi eicosanoizii

 Neuropeptida Y
 Peptida vasoactivă intestinală
 Relaxina
 Eicosanoizii
 Peptide placentare corionice :
 Nu au analog din timpul perioadei negestaţionale
 Glicoproteina β1specifică de sarcină (rol imunosupresiv)
 Proteina plasmatică asociată sarcinii (PAPP-A) cu rol
imunosupresiv
 Proteina 5 placentară (PP5) cu acţiune antitrombinică (previne
coagularea la locul implantării)
Proteine deciduale-prolactina (PRL)
 PRL e produsă prin decidualizarea endometrului (detectată
în ziua 23 de la implantare)
 Secreţia sa deciduală e indusă de progesteron, estrogeni şi
factori de creştere.
 PRL e prezentă în lichidul amniotic.
 Producţia sa nu e afectată de bromocriptină. (PRL fetală şi
maternă sunt suprimate de bromocriptină)
 Reglează curgerea fluidelor prin membranele fetale.
 Reduce permeabilitatea amniosului în direcţie feto-
maternă.