ILUZIILE

● Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.

● Există şi la oamenii normali (când există sugestibilitate, emotivitate, stare hipnagogică)
● Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare afectivă)
 fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
 fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
iluziile patologice - bolnavul nu le corectează
- le consideră veridice
- ± existenţa interpretativităţii delirante
- ± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
● au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real

Iluziile exteroceptive

1. Iluziile vizuale
Metamorfopsia = deformarea obiectului = dismorfopsie
 macropsie (megalopsie)
micropsie
dismegalopsie = obiecte alungite, lărgite, răsucite
Poropsia = obiectele par mai aproape sau mai departe
Pareidolia - când apare şi interpretarea imaginativă
- percepţia devine bogată şi vivace
- ex: desenele de pe covor = fiinţe fantastice
- este anxiogenă
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de persoane (aici există critică).
înlocuire cu cineva care nu seamănă
1. în stări maniacale (labilitatea şi dispersia atenţiei, procesele asociative
se desfăşoară rapid)
2. în stări confuzionale (percepţiile sunt superficiale, neclare,
incomplete)
3. în sindromul Korsakov
4. în sindroamele demenţiale
 „déjà vu”, „déjà connu”, „déjà vécu”
 „jamais vu”, „jamais connu”, „jamais vécu”
- tulburare de recunoaştere a oamenilor
- în sindromul de depersonalizare şi derealizare
- în epilepsia temporală sau genuină
 iluzia sosiilor (înlocuire cu cineva identic): - persoana cunoscută nu e identificată
ca atare, ci doar având o asemănare cu ea
- ± e legată de o interpretare eronată (persoanele
apropiate au fost substituite cu unele cu chip asemănător în scopuri ostile)
- aici există legătură percepţie – interpretare delirantă
2. Iluziile auditive
- sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului =>
zgomotul apei =>
scârţâitul uşii =>
cuvinte injurioase
strigăte de ajutor
„ham-ham” „du-te dracu”

interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială

(paşii, ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia = paşii sunt ai
unui persecutor)

3. Iluziile gustative şi olfactive

Se deosebesc greu, deoarece analizatorii sunt vecini şi înrudiţi embriologic.
Parosmie = percepţia deformată a gustului sau mirosului

Iluziile interoceptive

1. iluziile viscerale = percepţia eronată a funcţiei unor organe

2. iluziile de modificare a schemei corporale = percepţia denaturată a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei corpului
Ex. - transpoziţia părţilor corpului
-„corpul depăşeşte patul”
-„picioarele ies pe geam”
-membrele sunt puse invers
Le întîlnim în: - schizofrenie (datorită disociaţiei conştiinţei Eului)
-intoxicaţii cu mescalină, LSD25, psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
-patologia obsesiv-compulsivă = dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
-halucinoze pedunculare
-sechele de encefalită parieto-occipitală