HALUCINAŢIILE

Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.

Nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii vizuale, respectiv auditive.

1. Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l
înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real

Iluzii Halucinaţiile funcţionale

Excitantul real este reflectat defectuos ==> Există 2 proiecţii la nivel central: a obiectului
obiectul e luat drept altceva real şi perceput corect şi o alta apărută
(apa = ţipăt de deznădejde) concomitent, care este imaginea halucinatorie.

2. Halucinoidele
- între reprezentări vii şi halucinaţii vagi
- sunt fenomene prehalucinatorii
- nu reuşesc să convingă pe deplin pacientul

3. Imaginile eidetice – percepţie eronată + tulburare de gândire

- reprezintă reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte
- au o forţă vie
- sunt legate de trăiri afective intense
- sunt aproape de prezent
- ex: a revedea proiectând în exterior un obiect pe care l-ai văzut câteva clipe

Sunt frecvente la copii  halucinaţii fără semnificaţie patologică, ca şi la iluzii

4. Halucinozele
- halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav, există atitudine critică, dar
deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică autenticitatea.
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
halucinoză pedunculară - succesiuni de imagini mobile, colorate, în relief
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
≠ de halucinoza acută Wernicke = psihoză delirant-halucinatorie fără tulburarea conştiinţei
≠ de halucinoza acută Korsakov

5. Halucinaţiile propriu-zise = psihosenzoriale = h. verra

- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
1) au proiecţie spaţială: - în spaţiul perceptiv
- dincolo de limita spaţiului perceptiv
- au  senzorialitate
 obiectualitate (se referă constant la un obiect din afară)
2) nu există atitudine critică
3) psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normlă: excitant 
Rec  cale de conducere  proiecţie corticală
sunt percepute prin modalităţile senzoriale obişnuite.
4) au intensitate variabilă
5) au claritate variabilă
6) au complexitate variabilă
7) au durată variabilă
8) rezonanţa afectivă: anxiogene    fără particularităţi afective.

Halucinaţiile exteroceptive

● Halucinaţiile auditive
a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele vizuale) |
b) în câmpul auditiv
extracampic = „de la distanţe mari”
c)  discrete – atitudine de ascultare
 puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d)  elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
 comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
Ex: scârţâitul uşii, lătratul câinelui
 complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
- când nu înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - h. episodice
- h. continue (nu se poate odihni)
- h. unilaterale
- h. bilaterale

- voci de bărbat
- voci de femeie
- voci cunoscute
- voci necunoscute
- voci de vii
- voci de morţi

-halucinaţii antagonice = u. dr. ≠ u. stg.

f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de altceva

g) -favorabile  încurajatoare, comunică informaţii
-defavorabile  ameninţă aluziv sau direct
-singulare
-multiple: - comentative
- antagoniste
-în limba maternă = prietenoase
-în limbi străine = ostile
-pot fi imperative  homocid, suicid = urgenţă psihiatrică

h. elementare şi comune h. complexe

- în afecţiuni ORL - schizo – para = caracter bizar, neinteligibil,
- leziuni ale căilor de conducere în discordanţă cu fondul afectiv
- leziuni de lob temporal - depresii = conţinut trist, ţipetele familiei,
- stări confuzionale voci acuzatoare
- deliruri toxice, infecţioase
- depresii
- schizofrenii
- aura epileptică
- parafrenii
● Halucinaţiile vizuale
Trăite cu intens dramatism = terifiante

Monocrome
Policrome

Cu 1 ochi
Cu 2 ochi

Câmp ½ anopsic
Scotomul Morel

Macroscopice = guliveriene
Microscopice = liliputane

Într-un singur plan

În relief

În câmpul vizual normal

Extracampice

Distincte
Vagi

Singulare
Combinate

Statice
Dinamice

În accese
Permanente

1) h. elementare = fosfene = fotopsii = pete luminoase, scântei, linii

2) h. complexe: - ob. informe = fantasmoscopii
- ob. bine definite = h. figurate
3) h. scenice: statice = panoramice
în mişcare = cinematografice – ex: mişcări caleidoscopice = scene
onirice
ex: în delirium tremens = h. zoopsice
în onirismul toxic = scene îngrozitoare
Apar la:
1) normali hipnagogice sau hipnapompice
mai mult cu ochii închişi
sunt favorizate de scăderea luminii
 sunt elementare sau complexe
sunt de scurtă durată
recunosc că aparţin propriei imaginaţii
2) în surmenaj (durează puţin, sunt hipnagogice)
3) în neurastenie (sunt elementare, sunt anxioase, terifiante)
4) în afecţ. oftalmologice
5) în afecţ. neurologice (migrena oftalmică, leziuni ale lobului occipital) – au caracter
halucinozic
6) în sindr. Ch. Bonnet = glaucom, cataractă, dezlipire de retină, leziuni ale nervului optich.
apare în scotom
Au caracter particular – forme geometrice viu colorate
7) în infecţii
8) în stări toxice - alcool
9) schizo-paranoidă şi parafrenie

●Halucinaţiile autoscopice
”imagine dublă” = pacientul îşi vede părţi din corp proiectate în afara sa
-unică
-persistentă

-ideală
-urîţită
- înfrumuseţată

- groază
- surprindere
- detaşare

● Halucinaţii olfactive şi gustative

- sunt mai puţin spectaculare, dar mai frecvente decât se presupune = 80% din halucinaţii
- au caracter secundar – vin după alte halucinaţii, vin după delir
- neplăcute: chimice, metalice, cadaverice
- plăcute: „crizele uncinate” = Jackson
coexistă cu halucinaţii vizuale, cu fenomene de „déjà vu”, cu stări afective
particulare
- apar în leziuni de lob temporal, rinencefal, uncus hipocampic
- există în stări delirante cu conţinut persecutoriu şi în stări confuzionale onirice.

● Halucinaţiile tactile
 impresia de atingere = arsură, înţepătură, curent electric, rece, fierbinte
 continuu – ca o reţea – în intoxicaţiile cu cloral
discontinuu – punctiform – în intoxicaţiile cu cocaină
 epidermice
hipodermice = mişcări de repetaţie – insecte sub piele – parazitoze halucinatorii – în
alcoolomanie (+ h. vizuale)
Halucinaţiile interoceptive

● Halucinaţiile viscerale
- senzaţia că există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
- frecvent sunt localizate genital: - orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
- apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă sau în schizofrenie cu
fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă

Halucinaţiile proprioceptive

● Halucinaţiile motorii sau kinestezice

- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii

PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE

- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă  automatism mental
- ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate” de cineva = au caracter de
exogenitate = „străin”
automatism = „impus din afară”
ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
- nu există estezie, nici proiecţie spaţială  nu au obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate
psihică
- se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul percepţiei exterioare
- o creştere a reprezentării până la intensitatea perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
- apar spontan, incoercibil
- subiectul este convins că i se provoacă din afară nu doar o senzaţie ci, şi o idee, un
sentiment, o acţiune
- pseudohalucinaţiile = mai multe gânduri sau imaginaţie, mai puţine senzaţii
= Clerambault: elementul cel mai autentic: automatismul
= Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori, contur,
lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor = p. esenţială din nucleul:
1. delirului de influenţă
2. fenomenului de dedublare
 3. de persecuţie
4. de dezintegrare a unităţii psihice
5. de intruzie a lumii obiective în cea subiectivă
6. transmutarea persoanei într-o alta
b) incoercibilitatea ≠ experienţa halucinaţiilor pasive
= adevăr indiscutabil, nu există dubii
= necesitatea de a demonstra veridicitatea
= elementul principal al delirului primar
c) estezia
Au răsunet estezic, dar producţia delirantă e mai puternică ca manifestările senzoriale, discursul
delirant e însoţit de stări afective.

Pseudohalucinaţii exteroceptive

● Pseudohalucinaţiile auditive
-voci interioare
-ecou
-sonorizarea gândirii – convingerea că alte persoane îi ghicesc gândurile = tranzitivism
-pacientul aude ceea ce citeşte fără voce şi crede că cineva străin îi pronunţă în cap cuvinte
-vocile sunt auzite „cu urechile minţii”, sunt doar „în creier”
-în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi explice transmiterea gândurilor
prin:
-sugestie
-telepatie
-unde radio

● Pseudohalucinaţiile vizuale
-izolate
-panoramice
-plăcute
-neplăcute
-apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii” (Kandinsky)

●Pseudohalucinaţiile gustative şi olfactive

-nu trebuie descrise separat faţă de h. propriu-zise

● Pseudohalucinaţiile tactile
Senzaţii penibile: curent electric, iradiere
Provocate de la distanţă
Multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă

● Pseudohalucinaţii interoceptive

● Pseudohalucinaţiile viscerale
-lipsa de libertate interioară
-convingerea că sunt posedaţi de animale, spirite ce au intrat în diferite organe
-convingerea că acţionează după cum le cere acest „străin”
-ex. „spiritul preotului” ce umblă prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum ar fi real

Pseudohalucinaţii proprioceptive

●Pseudohalucinaţiile motorii sau kinestezice

-perceperea executării unor mişcări impuse
-de multe ori au caracter imaginar - pacientul are doar convingerea că le execută, nu se produc în
realitate
-automatism kinestezic – execută într-adevăr o suită de mişcări impuse
-Pseudohalucinaţii cu car de exogenitate:
h. motorii grafice = scrie sub o influenţă xenopată
h. psihomotorii verbale = automatism verbal automatism ideativ (vorbeşte sub o
influenţă exterioară)