OLIGOFRENIA

Cojocaru Diana-Ștefania 3 C

Oligofrenia este o subestimare mentala persistenta comuna, cauzata de leziuni organice ale
creierului in perioadele prenatale sau postnatale. Boala este caracterizata de o scadere a
inteligentei, a afectiunilor emotionale, volitive, de vorbire si de motricitate. Diagnosticarea si
evaluarea gradului de oligofrenie se efectueaza in functie de criterii speciale. Pentru a identifica
cauzele oligofreniei se efectueaza un studiu cuprinzator. Oligofrenia poate sa fie congenitala sau
sa apara in perioada postnatala timpurie. Este o patologie destul de comuna. Potrivit statisticilor,
in tarile dezvoltate, aproximativ 1% din populatie sufera de oligofrenie, in timp ce 85% dintre
pacienti au o intarziere mintala usoara, 10% moderata, 4% severa si 1% foarte severa.Cauze /
Agent infecțios / Factori de risc
Cauzele bolii sunt modificarile genetice, in urma afectarii intrauterine a fatului prin radiatii
ionizante, daune infectioase sau chimice, prematuritatea copilului sau accidente in timpul nasterii
(trauma la nastere, asfixie).
Cauzele oligofreniei pot fi, de asemenea, traumatisme craniene, infectii ale sistemului nervos
central si hipoxie a creierului. Un rol este jucat si de neglijarea educatiei in familiile
disfunctionale. Uneori, retardul mental ramane etiologia inexplicabila.
Principalele tipuri de tulburari genetice care conduc la oligofrenie includ anomalii
cromozomiale (eliminare, aneuploidie, duplicare). Anomaliile cromozomiale includ, de
asemenea, sindromul Down (trisomia cromozomului 21), sindromul Prader-Willi, sindromul
Angelman si sindromul Williams.Cauzele retardului mental pot fi declansate de disfunctia
genelor individuale, precum si de numarul .
Simptome
Manifestarile oligofreniei
Influenta oligofreniei se manifesta prin incapacitatea de a actiona conform unui model, prin
instructiuni verbale, prin imitatie, deoarece spontaneitatea invatarii experientei sociale a fost
redusa drastic. Prezenta intelegerii situatiei in vorbire este observata inainte de a intra in scoala.
Un copil bolnav are nevoie de mai multe repetari verbale decat copiii obisnuiti.Semnele de
oligofrenie se remarca in subdezvoltarea activitatilor - jocuri, design, desen, munca casnica
elementara. Influenta oligofreniei se manifesta printr-o lipsa de interes in tot ceea ce este in jur.
Copiii de pana la 1 an nu se ocupa de jucarii, nu tind sa le manipuleze. Numai la varsta cuprinsa
intre 3 si 4 ani copiii cu retard mintal manifesta interes pentru jucarii.
Caracteristicile oligofreniei la copii includ un decalaj in dezvoltarea senzoriala, o intarziere in
atentia voluntara - imposibilitatea de a concentra atentia pentru o lunga perioada de timp si, in
acelasi timp, de a desfasura diverse activitati.Semnele oligofreniei la copii se manifesta printr-o
intarziere in formarea discursului, iar la unii copii nu exista niciun discurs pana la 5 ani.
Dificultati mari sunt cauzate de rezolvarea sarcinilor care necesita gandire vizual-figurativa.
Memoria acestor copii este marcata de volum mic, precizie scazuta si durabilitate a materialelor
verbale memorate, precum si a materialelor vizuale. La copiii oligofrenici predomina memorarea
involuntara, care se caracterizeaza prin memorari neobisnuite, stralucitoare, atractive si voluntare.
Acesti copii sunt caracterizati prin diferentiere insuficienta, gama limitata de experiente,
imaturitatea emotionala, instabilitatea sentimentelor, natura extrema a manifestarilor de durere,
bucurie si distractie.
Tratament
Diagnosticarea oligofreniei
Exista mai multe criterii de diagnostic pentru oligofrenie, care se caracterizeaza prin urmatoarele
manifestari:
Retard mental manifest, precum si dezvoltarea incompleta a psihicului, care se caracterizeaza
printr-o incalcare a abilitatilor care nu se dezvolta in timpul perioadei de maturizare si nu ajung la
nivelul general al inteligentei, inclusiv in abilitatile discursului, cognitiv, motor si
special;Masurarea IQ-ului - se realizeaza tinand cont de caracteristicile interculturale directe;
Determinarea severitatii tulburarilor comportamentale, cu conditia sa nu existe tulburari
concomitente (mentale).
Tratamentul oligofreniei
Aceasta boala implica o terapie specifica, care depinde de cauza oligofreniei. In sifilisul
congenital si in toxoplasmoza, tratamentul vizeaza eliminarea simptomelor acestor boli.
In cazul tulburarilor metabolice (fenilcetonurie), se recomanda terapia dietei, iar in terapia
endocrinopatiilor se prescrie terapia cu hormon mixt.
Tratamentul medicamentos este prescris pentru a suprima impulsurile perverse si a corecta
labilitatea afectiva. Ca compensatie, activitatile medicale si educationale, precum si adaptarea
profesionala si formarea profesionala sunt de o importanta deosebita.