Sunteți pe pagina 1din 9

SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

ELEV : BABIAC IONUT MIHAI


CLASA:AMG 3C

Psihoze (I) – Tulburarea


psihotica acută
Psihoza este o tulburare psihica majora în care
gândirea si perceptia sunt grav afectate; se pierde
contactul cu realitatea, comportamentul devine
bizar, apar dificultati în executarea activitatilor
cotidiene si în interactiunea socială. Psihozele
determină o destructurare a întregii personalităţi,
apar comportamente şi atitudini neconforme cu
vârsta biologică.
 

Etiologia tulburărilor psihotice acute:


 

1. Cauze nonpsihiatrice:
-afecţiuni neurologice: encefalite, meningite,
abcese cerebrale, boala Wilson, boala Huntington

-afecţiuni metabolice şi de nutriţie: hipoglicemia,


pelagra, deficitul de B1, B 12

-consumul de substanţe: alcool, amfetamine,


sedativ hipnotice
-utilizarea de substanţe medicamentoase:
anticolinergice, agonişti dopaminergici,
glucocorticoizi

-altele: encefalopatia hepatică, sindroame


paraneoplazice, pancreatite acute
2. Cauze psihiatrice:
-tulburări afective, schizofrenia, tulburarea
schizofreniformă, psihozele scurte reactive

Se presupune ca aceste tulburari apar datorita


unor modificările biochimice legate de
neurotransmiţătorii din creier si precipitate de un
element psihotraumatizant. Evenimentul
psihotraumatizant trebuie privit prin impactul
asupra subiectului; criza are importanta intrucat
semnaleaza fragilitatea persoanei.

!!! Cauza nu este evenimentul traumatizant în


sine, acesta fiind doar un element ajutător de
declanşare a psihozei.
 

Caracteristici clinice:
-idei delirante cu aparitie brusca, halucinatii, iluzii,
incoerenta ideo-verbala

-dezorganizare psihica – labilitate emotionala


(anxietate, furie) si afectiva (euforie sau depresie)

-modificari bruste de comportament psihomotor


(agitatie, stupor)

-stari tranzitorii de perplexitate, tulburari ale


atentiei

-fenomene de depersonalizare, derealizare

De cele mai multe ori pacienţii nu au conştiinţa


bolii si trebuie convinşi de către alţii să vină la
psihiatru.
 

Clasificare:
1.Tulburare psihotică acută polimorfă cu
simptome de schizofrenie

2.Tulburare psihotică acută polimorfă, fără


simptome de schizofrenie

3. Tulburare psihotică acută schizophrenia-like

4.Alte tulburări psihotice acute, predominant


delirante

5. Alte tipuri de tulburări psihotice acute


 

Evolutie:
-episoade cu durata variabilă sau evolutie
continua

– 10-50% din cazuri: episod unic, 30-50% episoade


multiple, 10-30% evolueaza catre schizofrenie, 5-
20% evolueaza catre tulburari de dispozitie
(tulburare bipolara).
Psihoza acută este un diagnostic instabil,
reprezentând o „poartă” de intrare în psihiatrie
către patologia psihotică; poate vira ulterior către
altă patologie psihotică: schizofrenie, tulburare
delirantă, tulburare schizoafectivă, tulburare
afectivă.
 

Tulburarile psihotice acute si tranzitorii /


Tulburarea psihotica scurta
Sunt tulburari psihotice acute cu manifestari
polimorfe, cu durata intre 1 si 3 luni, cu remisiune
completa, individul revenind ulterior la nivelul
anterior de functionare. Pot exista factori de stres
declansatori sau nu; uneori au debut post-partum
(in primele 4 saptamani dupa nastere).

Debutul este brusc (2 zile – 2 saptamani), putand


fi precedat de insomnie, anxietate, tristete, izolare
sociala, comportament anormal.

Apar mai frecvent la persoane cu trasaturi ca:


labilitate emotionala, impresionabilitate, reactii
afective disproportionate.
 

Principii terapeutice:
Este obligatorie spitalizarea datorita riscului
crescut autoagresiv si heteroagresiv.

Se elimina intai alte cauze: ingestii de substante


(halucinogene, amfetamine, alcool, cocaina),
sevraj complicat (alcool, barbiturice), sindrom
confuzional organic. Deoarece tulburarea
psihotica poate avea multiple cauze, este
important ca la o persoana ce are un prim episod
psihotic sa se faca investigatii de laborator
(hemoleucograma, glicemie, ionograma, uree,
creatinină, acid uric, transaminaze, sumar urină,
uneori un examen toxicologic) si dupa caz
consulturi neurologice, endocrinologice sau de
boli interne.

Daca exista un dezechilibru hidro-electrolitic,


acesta trebuie corectat.
 

Tratament medicamentos:
-antipsihotice atipice: amisulprid , risperidona,
olanzapina

-tranchilizante: diazepam, lorazepam

-timostabilizatoare: valproat, carbamazepina

Tratamentul primului episod psihotic dureaza


timp de 2 ani, al celui de-al 2 lea episod timp de 5
ani, iar dupa al 3 lea episod se face tratament pe
durata nedeterminata, uneori si toata viata.
 

Psihoterapie de sustinere:
-numai dupa ce subiectul a depasit faza acuta.
Este necesara deoarece pacientii, frecvent tineri,
confruntati cu o astfel de experienta au nevoie de
sustinere.
 

De ce este necesar un tratament pe termen lung


desi individul a revenit la nivelul anterior de
functionare si nu mai are nici un simptom?
-pentru ca exista riscul de recidiva, cu atat mai
mare cu cat au existat mai multe episoade
psihotice (dupa primul episod riscul de recidiva e
de 20%, dupa al doilea episod riscul e de 50%, iar
dupa al treilea de 80%)

-cu fiecare nou episod, remisiunile sunt mai slabe


decât cele precedente (scade durata lor, iar
calitatea este mai proastă), ramanand simptome
interepisodice, iar functionarea nu mai revine la
normal

-cu timpul evoluţia se cronicizează şi dispar


perioadele de remisiune

-exista riscul ca tulburarea sa vireze catre


schizofrenie