Flori pentru Algernon

Daniel Keyes

Voi realiza această temă recurgând la o carte citită de curând numită „Flori pentru
Algernon ‟ a lui Daniel Keyes, carte ce m- a impresionat. Este vorba despre Charlie Gordon,
un adult de 32 de ani care are un retard mintal, un IQ motiv pentru care este îndepărtat
din familie și abandonat într-un azil pentru persoane cu aceleași probleme și alte probleme de
tipul „pacienți cu dezordini emoționale ‟.
Charlie, este rugat să scrie un raport de progres cu toate gândurile și trăirile, amintirile,
experiențele.
Este preluat de un institut care cercetează problema celor înapoiați mintal, si folosit ca
cobai într- un experiment . Aici cunoaște pe Algernon , un șoarece alb, care trecuse prin
același experiment și care devenise după intervenție foarte inteligent.
Este contactă familia lui Charlie Gordon, pentru acceptul intervenției chirurgicale.
Intervenția este un succes, Charlie Gordon, devine un geniu, înmagazinează informați
și învață limbi vechi cu ușurință. Însă descoperă și faptul că toate sentimentele pe care credea
ca le nutresc pt el cunoscuți nu sunt decât bătăi de joc și umilințe. Își amintește de încercările
mamei sale de al schimba și vizitele la diverși „specialiști‟, care s-au dovedit a fi niște
escroci. „Acum înțeleg de unde am căpătat neobijnuita mea motivație pentru a deveni deștept,
care i-a uimit pe toți la început. Era ceva cu care Rose Gordon trăise zi și noapte. Spaima ei,
vinovăția ei, rușinea ei că Charlie era un moron.
Își amintește cum a fost tratat de mama , tatăl și sora sa, cum a fost bătaia de joc a
celor pe care îi considera prieteni.
Charlie Gordon, participă la un congres unde este prezentat cazul său: Pot să par
nerecunoscător, dar unul dintre lucrurile care mă supără aici este că lumea se poartă cu mine
ca și cum aș fi un cobai. Remarci permanente cum că ei au făcut din mine ceea ce sunt, sau că
vor fi cândva și alții ca mine care vor devenii ființe umane adevărate.
Cum aș putea să-i fac să priceapă că nu ei m- au creat ? Fac greșeala când se uită la o
persoană slabă de minte și râd pentru că nu înțeleg că sunt în joc sentimente omenești. Nu pot
realiza că eram o persoană înainte de a ajunge aici.
Venisem acolo ca participant la o prezentare științifică și mă așteptam să fiu obiect de
expoziție, dar toată lumea vorbea despre mine ca și cum aș fi fost ceva nou- creat care era
prezentat savanților. Nici unul din cei de acolo nu mă considera un individ – o ființă
omenească. Alăturarea permanentă ‟Algernon și Charlie„ sau „Charlie și Algernon ‟
demonstra clar că ei ne priveau ca pe o pereche de animale de experiență care nici nu existau
în afara laboratorului.
,, Noi, cei care am realizat acest proiect la Universitatea Beekman, avem satisfacția de
a ști că am preluat o greșeală a naturii, pe care prin tehnica noastră, am transformat-o într-o
ființă umană superioară. Când a venit la noi, Charlie se afla în afara societății, singur într-un
oraș mare, fără prieteni sau rude care să aibă grijă de el, fără echipamentul mintal necesar unei
vieți normale. Fără trecut , fără contacte cu prezentul, fără speranțe pentru viitor.
 Nu știu ce m-a jignit mai tare faptul că mă considerau ceva plăsmuit de ei în
întreprinderea lor privată , dar eram – sunt- sigur că ecouri ale acestei idei îmi răsunau în
minte încă de la sosirea la Chicago. Aș fi vrut să mă ridic în picioare și să arat fiecăruia dintre
ei cât era de prost, să strig la el : „ Sunt o ființă omenească, o persoană- cu părinți și memorii
și un trecut- și tot așa eram și înainte de a fi băgat pe scaunul cu rotile în sala aceea de
operație.‟

BIBLIOGRAFIE
1. Daniel Keyes, Flori pentru Algernon , Ed. Humanitas, București, 2003
2. Charlotte Style, Psihologia pozitivă, Ed. All, București, 2015.