C PRINS

Prefață

Tatăl meu a fost psihopat. Sună oarecum ciudat să spun acest lu-
- ru acum, privind in urmfi, dar aşa fost, nu ann nicio lndoiaÎă. Era
/crmecător, neinfricat, nemilos, dar niciodată violent, și avea tot atăiu
-onșiiință, cam câtă avea lzda frigorifÎcă a lui jeffrey Dahmer. Nu a
*morăt pe nimeni, dar cu sigurantă a dat căreia lovituri.
Ce bine că genele nu înseamnă totul, nu-i aşa!
Tatăt meu avea o abilitaie extraordinară dc a ohține exact ceea ce
dorea, de cele mai multe ori doar cu o remarcă banală sau uri gest
mpresiv oarecare. Oamenii obișnuiau să spunfi că semăna cu Del Boy,
cea ce era adevărat. dar se și comporta precum personajul in cauza,
ucru Îa fel de adevărat (personajul original era comerciani, ca și tatăl
meu L
Doar az6ooii/i caii părea filmul vieții familiei Dutton.
Î mi aduc aminte că odată i1 ajutam pe cate să vândă nişte ca)endare
ăo piața Petticoai Lane, in East End, Londra. La vremea aceea «veam
: 3 ani și era o zi dc şcoală. Calendarele erau dc colecție }i cuprindeau
finar 1 l luni.
Nu le poți vinde, ann protesiut. Lipseşte luna ianuarie!
ştiu, mi-a raspuns, dc-aia ann uitat dc ziua ta.
Aveți şansa unică de a achiziționa uri calendar cu 11 luni, oz-
-veni buni... Beneficiați de ofcrra specială, cumpăiați două la preț de
ann’, iar anul viitor scăpați gratis de o lunfi in plus,..
.Ann schimbat sorții.
Î ntotdepuna ann spus că iata avea personalitatea aproape ideaJă
pen- e vremurile moderne. Nu
1-ann văzut niciodată pierzăndu-și buna
 ÍNJELEPCIUNEA PSIHOPATILOR

dispoziçie. Nu 1-am vàzut vreodatà sà-i sarà mytarul }i, crede{i-mfi,

ors ii au fõst destule.
„de spune cá, pentru oameni, frica reprezintá mecanismul de su-
pravieçuiie impoiriva pràdfitorilor”, mi-z zis odatà, dar in ziua de azi,
Elephant cu Castle, nu-i
as,a, báiete?”
Avea dreptate, nu vázusem nici unul, poate doar câ{iva }erpi, dar cu
to{ii }tiam cine mu ci.
Vieme lndelungatà am crezui cã moitoul iatii — mui. Vice
ARCOS - COf M fi W ÁÁte iD §a M a€O tHWmr m-

niilor pe caie obiçnuia sã le vàndi. Dar azi, dupà atâtia ani, mi-am dat
seama cà in spusele bátrànului se ascunde un adevár biologic profund.
De fapt, el a anticipat cu mare precizie poci ia adoptatã de psihologii
evolu{ioni}ti moderni. Se pare cã la noi, oamenii, ftica s-a dezvoltat lntr-
adevãr ca o reac{ie a mecanismului de supmvieçuire impotriva prã-
dàtorilor. De exemplu, maimu{ele cu leziuni ale amigdalei, birnul de
sonare emotionalfi al cieierului, fac lncruri extrem de stupide, cum at
fi sã prindã cobre.
Dar dupfi milioane de ani de evolutie, mw-o lume tn care animalele
sãlbatice nu mai pàndesc la fiecare coli de stmdã, acest sistem al fricii a
devenit prea sensibil, ca un }ofer nervos al comi picior apasã oonstant
pcdala de frànã, ieactionànd la pcricole inexistente §i fortãndu-ne sà
luám decizü ilogice }i ira{ionale.
,In Pleistocen nu exista capital”, justine George Loewensiein,
prnfesor de economia }i psihologie la Carnegje Mellon. „Dar fiin{ele
umane manifestã o aversiune patologicá façã de riscuri. Mulie
dintre mecanismele care ooordoneazã emotiile nu sunt cu adevárar
adaptate la viam moderna.”
Eu prefer versiunea tatii.
Chiar dacà oamenii zilelor noastre au o aversiune patologicfi fa{à
de riscuri, nu lnseamna cà pa au star lucrurile dintotdmuna. De fapt,
se poate spune cà aceia dintre noi care au accst tip de reac{ie clinicà
fatfi de riscuri — cei caie, de exemplu, suferá de anxictate cronicã —
de- Min o dozã prea marc dintr-un annmir eiement. Biologii evolu{ipni§ti
afirmá cfi, in petioada in care au tràit strãmo}ii noçiri, existente unor
indivizi exirem 'de vigilen{i la ameninçárile din jur a fÕst decisiv5 in
lupia impotriva pràdàtorilor. Din acest punct de vedere, anxietatea a

ID
slujît, fă ră doar ti poz‹e, drept uri conriderzbil avantaj dc adaptare.
Cu câ t erau sensibili la foșneiul arbuștilor, cu atat aveau
mai mari de a se proteja mai bing pe ei inșiși, familiile și comunitatea
din care fă ceau parte. Chiat ti Î0 prezent, indivizii anxioși suni
buni decat ceitalțî la detectarea pericolului. Dacă strecori un chip
upartt pe ecranul unui computer printre alte cateva Nmbitoare sau
neutre, uri anxios o va detecta mult mai repede decâ t un non-anxios.
Anxietatea se poate dovedi o a6ilitate utilfi dacă te prinde noaptea
intr uri cartier necunoscut.
Nu este deloc o noutate faptul că noțiunea de tuÎburare psihică
poate conturi, celor cire suferă de as,a ceva, avantaje extraordinate
și neobișnuite, dar și neplă ceri exagerate. As,a cum observa
fitozoful
-Misiotel, in urmfi cu 2 400 dc ani: .Nu există geniu bară uu dram de
nebunie.” bud vine vorba despre autism si schizofrenie, în mintea
oamenilor, legatura dintre „geniu” și „nebunie” devine evideniă
mut-
!" ită filmelor de succes Rain Man și O minte sclipitoare (A Beautifil
.*Iind). În cactea sa, Omu cun• ți-a confundat sofia cu o păÂrie (He
.wnn W/r MMtook fie Wife for a Hot), neurologul și psihiatrul Oliver
Sacks povesiește despre renumita întâ lnire cu „gemenii”, John }i
michael, autișii profunzi in vâ rstă dc 26 dc ani la acea vreme, care
trjiau tntr-uri azil. Câ nd o cutie de chibrituri s-a lmpră știat pe podea,
cei doi au strigat simultan 111 ”. După ce le-a adunat, Sacks le-a
numă rat...
De anmenea, clișeul anistului genial, dar chinuit", cre la bază
po- s-qiiÎe pictorului Vincent van Gog{i, ale balerinului Vaslav
Nijinsky ti, de dată mai recentfi, £e pâ rinielui ,teoriei jocului”, John
Nash; cu toții sufereau de psiÎioză . Coincidențfi? Nu, stisține
cercetă toruf fmbolcs Kurt dc la Universitatea Scmmelweis, din
Budzpesta, care pare să fi descoperit un polimorÎÎsm genetic asociat
cu schizofrenia }i creativi- catea. Kă ri a descoperit ci persoanele cu
dom lanțuri identitn ale unei anumite variații ADN a genei numim
kelly/in 1, variație care a fost anteriqr asociatâ psihocei, memotiei
slabe și sensibitită ții Îa critică , ma- nifestă iendința dc a fi mult mai
crcative cnmparativ cu persoanele care au iin lanț sau niciunul al
variației respective. Iar cei cu uri singur lanț sunt, În medie, mai
creativi decâ t cei Ură niciunul.
Chiar }i depitsia are avantajeJe ei. Cercetă rile recente susțin că
dis- perarea ne ajută și contribuie Ja sporirea atenției și la creşterea
a6ilităților
 ÎNT ELEPCI UNEA PSIHOPAȚILOR

de soluționare a problemelor. În cadrul unui experiment ingenios, Joe

Forgas, profesor de psihologi# la Universitatea New South Wales, a
aşezat o serie dc obiecte mici, cum ar fi soldă ței de jucă rie, animNe
și maşini din plastic, langă casieria dinte-un mic magazin din
Sydney. Pe mă sură cc cumpă ră iorii se gră beau să iasă , Forgas le
testa memoria, rugâ ndu-i sfi menționeze câ t mai multe obiecte
posibile. Însfi el folosea un truc. ln zilele ploioase, Forgn difuza in
magazin Requiemul” lui Verdi, iar tn zilele senine, cumpfiră iorii
puteau asculta piese de W S. Gilbert și Arthur Sullivan.
Rezultatele au fost foarte clare. Cumpă ră torii cu o dispozitie ml
proastă și-au amintit dc aproape patru ori mai multe obiecte decâ t
ceilalti. Ploaie i c intristat, iar tristețea i-a Gicut mai atenți.
Morala povqtii? Că nd e tcomos afurâ, verifica{i cu mai multfi
atenție restul primit.
Dacă tot știm acum că asth•l de tulbură ri au și aspecte pozitive,
un fel de premii psiholpgice de consolare, e greu să ne imsginfim o
afecțiune care să nu ofere nicio camp mie, sub o formă sau alta.
Obsesiv<ompulsiv? Nu vei lă sa nîcîodată gazul aprins. Paranoic!
Vei fi atent la detaiîi. De fapt, frica ti tristețea (anxietatea și depresia)
consti- tuie doui din cele cinci emoții' fundamentale, care au evoluat
ln intrea- ga lume, in toate ciilturile; teoretic, fiecare dintre noi le
expcrimcntează în anumite momente din viața. Există insă un
anumit grup dc oameni
care face excepție de la regulă ;;i care nu experimentează niciuna dintre
eÎe, nici chiar in condiții dintre cele mai dificile. Psihopații. Un psi-
hopat nu și-ar face niciodată griji că a f&ar gazul pornit fie vreun
,z
aspect pozitiv aici*
Puneți intrebarea asta unui psihopat și, În mod cert, o să se uite
la voi ca la uri nebun. Pentru un psihopat, nu exisii nori, ci doar soa-
re. Observația evidenta că anul are două sprezece luni, nu
unsprence, ar fi putut ingreuna vâ nzarea acelor caiendare, dn asta
nu 1-a afectat deloc pe tatăl meu ci, dimpotrim, e1 a considerat acest
lucru drept uri avarlta’ .

' Celelalte lrei emoții fundameacale suni: ftiria, fî•ricirea și dmguslul. Există
discu}ii privind introducerea ceÎei deja Masca emo}ii, surpriza.
De cele mai muhe ori est uri cel”. Despre posibilelc motive, vezi secțiunea
Note” de la sfi}rșifti1 că rții.
12
 Ș i nu este singurul, iar unii ar putea spune că nu e nici prea exage-
rat. În timpul cercciirilor mele, ann intalnit mulți psihopați din
diverse medii, nu din familia mea. Cu
siguranță că , in spatele unor inchide, ann întâlnit și destui dc-alde
Lccter și Ted Bundy: indivizi bară remușcă ri,
lipsiți de scrupiile, care s-ar putea as,eza îră invitație specială la orice
masă a psihopaților, prin simpla lor apariție.
.W intlinii, toruși, și psihopați care, departe dc a devora
societatea din interior, o deservesc printr-o atitudine echilibrata și
decizii ferme, zÎegâ nd sa o protejeze ti să o lmbogă țească prin
prezenta și expcriența lor: chirurgi, sotdați, spioni, antreprenori —
indraznesc să spun, chiar și avocați.
Nu fîi prea lncrezător! Indiferent cât eşti de bun, nu-i lăsa să ți-o
ia inainte!” recomanda Al Pacino, in rol de avocat principal in
cadrul unei mari firme dc avocatură, În filmul AmcatuÎ Diamluf«i
(Hz Devils
. Îzfuocate). ,fs ta e greşeala, prietene, lă-ie mic, fii naiv! Fii infirmul. Fii
:o<ilarul, leprosul! Ciudatul. Privtște-mă! Ann fost subestimai din
pri- ma zî.” Pacino juca roll Diavolului și, in mod deloc surprinzător, i-
a imit minunat. Dat există un lucru pe care psihopații l1 au in comun,
sala este abilitatea lor desăvârșită dc a trece drept oameni obișnuiți, in
cc, în spatele acestei mării bruiale, genială, bate, dc fapt, inima
_ hețată a uaui prădăior glacial și nemilos.
Uri tănăr avocat dc mare succes imi măiturisea nu demult, in
bat- tonul cu vedere spre Tamisa al apariamentului său de la
ultimul etaj: 4nfiuntrul meu se află un criminal in serie pândind intr-
uri cotlon, dar J țin sub control cu cocaină, Formula 1, sex ocazional
și interogniorii Nipitoare.”
Cu mare incetineală, m-ann indepărtat de marginea balustradei.
Întâlnirea lz inălțime cu tânărul avocat, care, ulterior m-a condus Ja
Miel in barca lui de mare viteză, încearcă să ilustreze teoria mea despre
i;›sihopați: unul dintre motivele pentru care suntem atât de fascinați de
N este acela că suntem seduși de iluzii, de lacrimi care. la suprafață,
par x ti normale, dar la o atentă, se dovedesc a fi exact pe
. Amyciucu finruiipzi este o specie de aiahnide care imită inPațișarea
-amicii pe care o vânează. Numai atunci când e prea tărziu, victimele
Nizează că nu și-au judecat corect aiacatorii. Mnlți dintre cei inier-
'•mați dc mine cunosc exact sentimentul și, credeti-mi, ei sunt cei
wrocoși.
13
 INȚELEPCI UNEA PSIHOPATILOR

Priviți imaginea de deasupra. Că te mingi dc fotbal vedeți? Ș asc!

Mai uitați-vfi o dată. Tot şase? Verificați răspunsul in josul acestei

Aşa sunt psihopații — frumoşi pe dinafară. Farmecul, carisma }i ca-

muflajul lor psihologic fă ră cusur ne distrag atenția de la adevă rata
lor fată : anomalia latentă din fața ochilor n tri. Prezența lor
amețitoare și hipnotică ne atrag irezistibil.
Cu toate acestea, după cum Diavolul sau protejatiil lui londonez
bombastic remarcau, psîhopatia poate avea și pirti bune. Cel puțin
in cantități modecate. Ca și anxietatea, depresia și alte tulbură ri
psihologi- cc, pot fi uneori adaptabile. Psihopații, aşa cum vom
descoperi, dețin o varietate largă de atribute. Magnetismul personal
}i cameleonismiil fac pane din trusa lor dc bază ; odată cc afli cum să
le valorifici, lți pot oferi avantaje considerabile, nu doar la locul de
muncă , ci și in viața de zi cu zi. Psihopații sunt precum razele
soarelui. Supratxpunerea poate grăbi că derea tnir-o maniera
cancerigenfi, gmtescfi, dur expunerea regulată și controÎată , la niveluri
optime, poate avea un impact pmitiv asupra bunâ stă rii și calitații
vicții.

’ Fi bine, avcți d‹cpca‹c, ›unî țasc. Acum priviti mai atent mâ inile
ba‹&tul«i di• imagine, obtcr ați ceva ncobi nuir*
14
 In paginile ce urmeazã , vom examina in detaiiu toate acaie
awibu- tr Ji vom invá {a cum sà Íe inglobá m in setul nostru
psihologic, pentru z ne rransfó rma total vieçile. Nu am deloc
inientia de a infrumuscta 4cyiunile psihopa{ilor çi, cu atat mai
putin, Lc celor disfunc ionali. Ar fi ca si cum a} preamá ci un
melanom cogniiiv, aceastã myinatie nialig- nà a cancerului de
personalitate. Existá , insà , argumento mre susçin cà
avea

Pe mã surà ce anii au trecut çi s-a

retras din activitatc. zeii nu au
íi›si prea indulgençi cu rata. Cum nu eia foarte pretentios, figurine
{içá ndu-i pe Buddha, pe Mahomed, grá inezi de cruci }i sfinçi,
roa- te si-au gá sit locul in spatele dubi{ei lui, Tatá l meu e-a
lmbolnfivit de Pmkinson }i na iransfó rmat in timp record din
perdoaria care iii É ícea bagajul in zece secunde fix (abilitate care s-a
dcvedit desoori foarte mi- UL intr-un om care, pentru a sta in
picioare, irebuia susjnut de al{i dor. „Pe vremuri, pa ma {ineau
politiçtii”, glumea el.
Insà mpmentul lui de glorie s-a consumat, In mod cert, dupfi
moar- ica fui; san, cel putin, atunci am afiat eu. Íntr-o searà , nu
miiltfi vreme dupfi funeralü , umblam prin lucrurile fui, cá nd am
gá sit intr-un sertar o serie de notite scrise de mà ná . Noti{ele erau
redactate de cã iie cei care asvseseré grijfi de tua lu lunilg anteriosre
(reu{ise, in ciuda opozi{iei tuturor, sà le aducã amsfi) }i alcà tuiau un
soi de „jurnal”.
Primul lucru core m-a frapat In legã turã cu jurnalul a fnst cã t
de ordonate {i de migá loase emu insemnfirile. Fà rá lndoiaià , au fõ st
scrise de o femeie: scrisul curgea voluptuos de-a liingul paginii,
modest cre- ienai cu pix negru san albastru, fará o budà san o literà
nelalocul ci. P'c má surà ce citeam, constatani cà t de monotone au
fõ si ultimele zile ale mami pe pfimâ ncul Á sia, çi câ i de plictisiiot,
iepetitiv }i sumbru i-a íó st sÜ irçitul. Ce iiltimà atitudine in fala vie{ii
trebuie sà fi avut! Nu mi-a lã sat niciodatã impresia asta cond
veneam in vizitá la azil. Poate cã Parkinsonul 1-a sleit de puteri, dar
nu a fost deloc un adversar pe m*sura ciracterului fui.
Cu ioate acestea, adevà rul situa{iei era cÍar:
L-am ajutat pe dl. Dutton sá se dea jos din pat la 7.30.”
.L-am bà ibierii pe dl. Durou.”
„I-am Ê ícut dl-ui Dutton un sandvi} cu castraveJi.”
1-am adus dl-ui Duiton o ctaçcã de cafea.”

l5
 Í NTELEPCIUN EA PSI HOPAT,ILOR

}i aba mai departe, la infinii.

M-am plictisit foarte tepede çi, ca tor omul, am inceput sã
rá sfoiesc paginile. Briisc, ceva mi-a atras aten{ia. ln mijlocul unei p
ini erau cãteva râ nduri tremurate, imprá }tiate, mà zgã leli cu majuscule
ascuçite:
.DL. DUTTON A FÃ CUT ROATA PE CULOAR." Dupá alie doufi
pagini, seria: „DL. DUTTON S-A DEZBRÃ CAT PE BALCON."
Geva imi spunea cã sunt inven{ii, dar ã sta era tatá l meu, de ce sà -çi
schimbe obiceiurile de o via{a*
In pÍus, regalile jociilui se schimbaserà . In spatele mínciunilor la
prec iedus, zã cea adev5rul: povestea unui bfirbat ul cã rui sufietfusne
distrtls, ale cá rui circuito çi sinapsc fuscserà nimicite dirá miÍà }i
dincolo de orice sperantà , dir care, in ciuda tuturor, avea sfi lnpte cu
o ulcima zvâ cnire sfidfitoare de nestà vilit, chiar si atunci câ nd jocurile
erau Pacu- m çi arma — atintitã la cá mpla.
Roata }i spectacolul de striptease bat intotdeauna bà rbieritul }i
sandviciul cu castraveti.
Cui ii mai pfisa cã erau inven{ii?
 i
Ascensiunea scorpionului

— Winston Churchill

L'“n scarpion ți a bro‹n câ stâleay pe malul unui rău, amândoi dorind

*f jIJ ngĂ p6 malul 6e!ălalt.
— ffHI'fĂ giLlf, domyylg BW$6Di! SiSe SCOrpi0nH1 dintrC b&fClC $tHf.
•!-• ›ueți amabil să mă transportați și pe mine ln ipinam până pe malul
..• tale? Ann n’f!;te treburi importante K rezolvat acolo ți nu pat i“nota

Droasca, SuSpiciaasă, :zi$e:

Domnule Smrpioo, upmri •e fapnil câ auefi treburi importante dc
. IHHT pe mall! CClĂJalT, dar hO-i Sd nC gĂndiWl ftHțin !a 6OliCiLaFeB dam
•vn i'omtrâ, 5unteți ieorpion ți aueți un ac mare in uărflil colt. După cum
• .ii«, imediat cc ann să uâ iau in ipiuuc, u iă mă ințepați.
S‹orpionul anticipând obiecțiile bmastei, adăugă.
— Dmgul meu damn Broscoi, rr wle dominic ani p ei nn-
i•!-ă. dur ifi dai seama câ nu este deloc în interesul meu sâ te inyp. Chiar
. ăui s t tratst râul si iti dnu ruuânml câ nu ți sc ua intimpla nimic.
ieşi încă neîncresntoair , bmarca se lâsâ conuin$d în cele din urmd K
r incntele scorpionului și ii permise dibaciului uttropod iă ic cutca in
.•:u frru ri; apoi, fărâ să stea pe gânduri, $dri in apd.
Pt inceput, toml a mcc conform planului, dar cdnd erau pe la ju-
-mama dnimului, br«nca $imp doar tsmțitâ în $pate și, cu coada
• •' iiiliii, uizu mm ace pionul iti mtrăgea acul in teacă.

17
 ÎNȚELEPCIUNEA PSIHOPAT LOR

Domnule Broicui, ipitsc cl pe un ton fire$c, dum›n mu ieşi ai

apa
câ unt un icorpian. Em in firea mca sâ t /n¿rp.
Și scarpinnu( si bro nca dispăniră in apeh inmnxate și naminnre

u'

Cotnecințe

)n timpul procesidui să u din 19h0, John Wayne Gary a declamc, of-

tă nd, cfi singurul lucru dc care se face vinovat este ,adminiswatea
unui cimitir bară licență ".
Era uri cimitir in toată regula. Intre anii 1972 }i 1978, Gacy a
violat și ucis cel puțîn treizeci și trei de tineri și adolescenți, de
aproximativ optspi e ani, apoi i-a ingropat tn spațiul auxiliar dc
sub Una
dintre victimele sale, Robert Donnelly, a supraviețuic ,atențiilor" lui
Gacy, dar z fost torturat cu atfita cruzime de temnicerul sau incâ t, in
timpul chinurilor indurate, 1-a implorat in repetate râ nduri pe acesca
să termine odaN” ti sfi i1 omoare.
Gacy a replicat, amuzat: ajung și acolo."
Ann ținut în palma creierul lui John Wayne Gacy, dupfi execuția
sa prin injecție letală , în 1994. Doctorul Helen Morrison, martor a1
ipară rii la proces șî expert mondial în materie dc criminali in serie,
a asistai la autopsia acestuia, într-uri spital din Chimgo. Ulterior, a
pornit spre casă cu creierul lui legă nIindu-se intr-un bormn de
sticlfi, pc bancheta din dreapta a Buick-ului să u. Voia sfi afÎe dacă
vreo leziune, tumoră sau altă maladie il Ocean să fÎe diferit în
vreun fel dc celelalte creîere, Ne oamenilor normali.
Testele nu au relevat nimic neobişnuit.
Nțiva ani mai tâ rziu, la o cafea, in biroul ei din Chimgo, ann
discutat cu Hden Morrison despre constată rile sale. CeNimic.
afiase*. . .
Ann intrebat-o dacă asta presupune cumva că , teoretic, ln sinea
noastră toți suntem psihopați? Că in fiecare dintre noi se află dorința
de a viola, omorî și ucide! Dacă nu exista nicio difhrență inue
creierul

18
 ÄSCENSI U NEA SCO PIPI ON U LUI

nieu }i ccl al lui John Waytie Gacy, atunci In ce constà efectiv diferenta
dintre not?
Morrison a ezitat pu{in, apoi a rostit unul dintre cele mai fù nda-
mentale adevä ruri ale neutoçiiin ei.
,Un creier mort este fÔ arte diferit de unul viu. La exterior,
crnierele sunt foarte asemà n5ioace, dar funcçioneszs total diferit.
Co nceal ce ce Intèmpla cùnA lumina es ie oprinsà , DM Cond este
brins*. Gacy a fost unul dintre cazurile extreme, eta cà m-am intre-
bat dacà existat çi altceva care sä -i provoace ac{iunile: tà ni,
k•niuni ale creierului san vreo anomalie anatomicà ; dar nu am ob-
mrvat nimic de genul â sta. Era perfect normal, ceea ce demonstrea-
zi doar cà i de complex çi de impenetrabil este câ teodatñ creierul,
câ i de bine ni pfistreazà secretele }i cum diferentele de educa{ie
san experiençelc aleatorii pot declanta schimbfiri subtile tu
circuitele interne çi In reacçiile chimice, generà nd, In timp,
adevà rate mi}cfiri
onice la nivelul comportamentului.”
Cuviniele lui Morrison despre lumiRi §i mi}cä ri tectonice in
plan mmportamental mi-au adus aminie de zvonurile pe mre le-am
au- x despre Roberc Hare, piofesor de psihologie la Universiiatea
British Columbia, unnl dintre cele mai proeminenie aucorità çi in
materie de pcihopaçi. În anii 1990, Hare a trimis un acticol
documentar unei pu- blimçii academice. Lucmim includta
eÎectroencefalogramele (EEG)
-r psihopaJi, dar {i ale unor non-psiho ti, tnregistrate in timpul
-r exerci{ii lexicale. Hare {i echipa lui de coautori au arà tat volun-
tardor mai multe }iruFi de litere, urmà nd ca ace tia sà râ spundà in ccl
- scurt timp dacä çirurile de litere alcà tuiau san nn cuvinœ.
Ctea cc au aiÎat a fost de-a dreptul uimitor. Participan{ii
normnli au idcntificat cuvintele cu lncä rcà turà emo{ionalfi, cum ar
fi c-a-n-c-e-r”
•• .v-i-o-l”, mult repefi dtcà t cuvintele neutre precum ,c-o-p- a-
c” ori f-a-r-f-u-r-i-e”. spre deosebire de psihopaçi, pentru care emo-
çia nu era deloc relevantä .
Publicaja a iespins articolul, nu din m‹no concluziilor, se pare, ci
dii cauza unui aspect }i mai ie}it din cnmun. Revizorii maœrialuJui au
œosîderat cä electroenceFalogiumele pà reau atâ t de anormale, tncèt
nu puteau apar{ine unor persoane reale. §i iotuçi, aparçineau.
În urma discu{iei mele de la Chicago cu Morrison, {i intrigat fÎind
& misierele çi mintilor psihopatice, de remlcitran{a neuralà