CUM GANDESC SI ACTIONEAZA FEMEILE SI BARBATII

Singurul lucru pe care-l au în comun barbatii si femeile este faptul ca apartin aceleasi specii. Ei traiesc în
lumi diferite, cu valori diferite si dupa reguli diferite. Toata lumea stie asta dar putini o recunosc. Barbatii si
femeile din toate culturile, de toate culorile si credintele se cearta mereu din pricina parerilor, a
comportamentului, atitudinilor si a ideilor partenerilor lor.

Atunci când sunt chestionati, barbatii beau mult alcool si exploreaza tinuturi noi; femeile manânca ciocolata
si merg la cumparaturi.

Femeile îi critica pe barbati ca sunt insensibili, ca nu sunt grijulii, atenti, destul de calzi si de întelegatori, ca
nu stau de vorba, ca nu ofera destula iubire, ca nu se implica în relatiile sentimentale, ca prefera sa faca sex
si nu dragoste.

Barbatii le critica pe femei pentru felul cum conduc masina, ca nu sunt în stare sa gaseasca o adresa în
ghidul strazilor, ca întorc hartile invers, ca vorbesc prea mult fara rost, ca nu au initiative în privinta sexului
suficient de des, ca vor mereu sa fie mai cald în casa.

Barbatii cred ca sunt sexul cel mai rational. Femeile stiu ca ele sunt de fapt astfel.

Acum stim ca sexele prelucreaza informatiile în mod diferit, gândesc, cred lucruri, au perceptii, prioritati
diferite. Ideea de a pretinde ca lucrurile stau altfel prespune numai dureri de cap, confuzii si o deziluzie pe
viata.

Pâna de curând, s-a crezut ca, la nastere creierul copilului este asemeni unei table goale, drept pentru care
dascalii sai pot înscrie acolo ce ar urma acesta sa-si doreasca si sa prefere. Astazi stim ca felul în care se
statbilesc legaturile în creier si hormonii din corpul nostru sunt cei doi factori ce dicteaza în mare masura
felul în care gândim si ne comportam, cu mult înainte de a ne naste.

Începând cu 1990, au aparut dovezi coplesitoare ce sustin stiintific, ca ne nastem cu mare parte din
programarea mintii noastre deja formate. Faptul ca barbatii erau de obicei vânatori, iar femeile aveau grija
de ceilalti dicteaza si în prezent comportamentul, convingerile si prioritatile. Atunci când o ratusca este
aruncata în apa, ea începe sa înoate, în creierul ei exista dezvoltat deja un „modul al înotului”.

Studiile arata ca suntem mai degraba un produs al propriei noastre biologii, si nu victime ale cliseelor
sociale. Oamenii pot sa para diferiti de la o cultura la alta, dar dincolo de asta, nevoile si impulsurile noastre
biologice sunt aceleasi. Vom demonstra ca trasaturile noastre comportamentale diferite sunt mostenite sau
transmise de la o generatie la alta si ca de fapt practic nu exista diferente culturale.

Daca în trecut rolurile femeii si barbatului era destul de clare, astazi, majoritatea barbatilor si femeilor sunt
nelamuriti în privinta „fisei postului” lor.

Pentru prima data de când e lumea, ne dorim de la parteneri iubire, pasiune si împlinire personala, pentru ca
elementele primordiale de supravietuire nu mai stau sub semnul incertitudinii.

Daca v-ati nascut înainte de 1960, ati crescut vazându-va parintii comportându-se pe baza unor vechi reguli
de supravietuire, ei repetau comportamentul pe care l-au învatat de la parintii lor, care îsi copiasera proprii
parinti, care îi imitasera pe parintii lor si asa mai departe, pâna la popoarele primitive, care traiau în pesteri
având roluri bine definite.

În prezent, regulile s-au schimbat complet si parintii vostri nu stiu cum sa va ajute. Trebuie sa învatam reguli
noi pentru a descoperi cum putem fi fericiti si cum am putea supravietui fara probleme din punct de vedere
sentimental si în sec.XXI.
Multi oameni nu accepta ideea ca sunt doar o specie de animale. Refuza sa accepte realitatea ca 96% din
ceea ce se gaseste în corpul lor este identic cu ceea ce se regaseste în corpul unui porc sau al unui cal, sau ca
ADN-ul nostru este în proportie de 98, 4% cu al cimpanzeului. Singura diferenta în raport cu celelalte
animale este capacitatea noastra de a gândi si de a planui. Celelalte animale nu pot decât sa reactioneze la
diverse situatii în functie de mostenirea genetica a creierului lor si printr-o repetare de comportament. Ele nu
pot gândi, ci doar reactiona.

Majoritatea oamenilor stiu ca animalele actioneaza în functie de instincte, care le determina în mare masura
si comportamentul. Pasarile cânta, broastele oracaie, câinii ridica piciorul, acestea nu sunt comportamente
intelectuale, si din acest motiv oamenii fac cu greutate legatura între acest comportament si comportamentul
lor. Ignora pâna si faptul ca si comportamentele lor primare sunt instictive – cum ar fi plânsul si suptul.
Toate comportamentele pe care le mostenim, pozitive si negative, de la parintii nostri sunt transmise la copii
asa cum se întâmpla în cazul animalelor.

Atunci, când noi ca oameni, acceptam ca suntem, de fapt, animale ale caror impulsuri sunt sensibilizate de
milioane de ani de evolutie, ne este mai usor sa ne întelegem nevoile fundamentale, cât si impulsurile,
acceptându-ne în mai mare masura si acceptându-i totodata si pe ceilalti. Acesta este drumul pe care trebuie
pornit spre adevarata fericire.

O logica absoluta

Orice femeie îsi da seama imediat când o alta femeie este suparata sau se simte jignita, pe când barbatul
trebuie sa vada lacrimi sau o alta dovada palpabila, eventual o criza de furie ori o palma peste obraz, pentru
a-si da seama despre ce e vorba.

Ca majoritatea mamiferelor femele, femeile sunt dotate cu un sistem senzorial mult mai fin decât al
barbatilor. Cele care poarta copii în pântece si trebuie sa apere cuiburile au mare nevoie de o capacitate de
sesizare a schimbarilor cele mai subtile ale atitudinii celorlalti.

Ceea ce de obicei este numit „intuitie feminina” nu este altceva decât capacitatea foarte dezvoltata a
femeilor de a observa orice amanunte. Aparatoarele caminului, pentru a proteja supravietuirea familiei lor,
aveau nevoie sa sesizeze schimbarile oricât de mici de comportament ale urmasilor lor, care ar fi semnalizat
durere, foame, ranire, agresiune sau deprimare.

Majoritatea mamelor pot detecta cu repeziciune diverse emotii, de la foame la durere si de la colici la
oboseala, pe când barbatii nu pot face acelasi lucru.

Când femeia intra la o petrecere, capacitatile sale senzoriale net superioare îi dau posibilitatea sa identifice
rapid cuplurile care se înteleg, care s-au certat, cine cui îi face avansuri si care sunt femeile care pot fi o
concurenta sau îi pot deveni prietene.

Pe când barbatii analizeaza locul, pentru a vedea care sunt intrarile si iesirile, ei evalueaza de unde ar putea
veni un potential atac si pe unde ar putea scapa. Apoi cauta chipuri cunoscute sau posibili dusmani. Mintea
lor logica va înregistra exact lucrurile care trebuie fixate sau reparate. Între timp femeile au analizat
chipurile din încapere si stiu exact cine cu cine si ce simte fiecare.

De ce barbatii nu le pot minti pe femei

În comunicarile directe, semnalele nonverbale au o importanta situata între 60 si 80% din impactul
mesajului, sunetele reprezinta între 20 si 30%. Restul de 7-10% sunt cuvintele.

Dotarea senzoriala superioara a femeii alege si analizeaza informatiile, iar capacitatea creierului sau de a le
transfera rapid de la o emisfera la alta o face mai experta în sintetizarea si descifrarea semnelor verbale,
vizuale si a altor semne.

De aceea majoritatea barbatilor au probleme atunci când vor sa le minta pe femei, în schimb, femeilor le este
usor sa-l minta pe barbat pentru ca el nu este dotat cu sensibilitatea necesara pentru detectarea
inadvertentelor dintre semnalele ei verbale si nonverbale. Daca vreti sa mintiti o femei faceti-o la telefon, în
scris sau cu lumina stinsa si cu o patura în cap.

Creierul femeii are capacitatea de a distinge si de a categorisi sunetele si de a lua diverse hotarâri în functie
de fiecare în parte. De aici si capacitatea femeii de a fi atenta într-o discutie fata în fata cu altcineva si de a
urmari si o alta conversatie. Acest lucru explica, de asemenea, de ce un barbat aude mai greu o conversatie
atunci când televizorul functioneaza în camera sau sunt zdranganite farfuriile în chiuveta.

Femeile dispun de o sensibilitate net superioara în privinta diferentierii schimbarilor de volum sau de
intensitate din glas. Aceasta le da posibilitatea sa perceapa schimbarile emotionale la copii si adulti. Aceasta
capacitate explica vesnica remarca a femeilor: „Te rog sa nu-mi vorbesti pe tonul asta” atunci când se cearta
cu barbati. Majoritatea barbatilor habar n-au la ce se refera ele.

Barbatii pot auzi directia din care provine sunetul.

Cei doi soti se duc în vizita si se cearta pentru ca ea i-a spus s-o ia la stâga, când de fapt voia sa-i spuna s-o
ia la dreapta.

La întoarcere, el dupa 10 minute de tacere îsi da seama ca ceva nu e în regula: Iubito, totul e OK? Da totul e
perfect! Accentul pus pe cuvântul perfect, confirma faptul ca lucrurile sunt departe de a sta asa. Am gresit cu
ceva astaseara? Întreaba el. Nu vreau sa discutam despre asta, zice ea repezita.

Asta înseamna ca e suparata si ca vrea sa vorbeasca despre asta. Între timp, el nu mai pricepe nimic, te rog
spune-mi ce am facut.

În majoritatea discutiilor de acest tip, barbatul este sincer de fapt – pur si simplu nu întelege care e
problema.

Ok , zice ea, am sa-ti spun despre ce e vorba, desi faci pe prostul! Dar el nu face pe prostul. Ea trage adânc
aer în piept. Fufa aia s-a tot învârtit pe lânga tine toata seara, facându-ti ochi dulci, si tu n-ai stiut s-o pui la
punct – ai încurajat-o!

În acel moment, el este pur si simplu dezorientat- care fufa? Ce ochi dulci? El n-a observat nimic. El nu are
capacitatea femeilor de a distinge limbajul semnalelor vocale sau trupesti, care dovedesc clar ca cineva vrea
sa faca avansuri.

Magia atingerii

Mângâierea poate da viata. Experientele facute pe maimute, au aratat ca daca puii de maimuta nu sunt
mângâiati, încep sa sufere de depresii, se îmbolnavesc si mor înainte de vreme. Rezultate similare au fost
constatate si atunci când au fost neglijati copiii.

Copiii crescuti cu afectiune devin de obicei adulti mai buni, mai sanatosi si mai fericiti. În multe culturi în
care mângîierile din dragoste nu sunt permise, se recurge la pisici si la câini, pentru a trai totusi aceasta
experienta. Terapia mângâierii animalelor de casa s-a dovedit a fi foarte pretioasa, pentru ca-i ajuta pe
oameni sa-si depaseasca depresiile si alte probeleme metale.

Femeile sunt sensibile la mângâieri

Înca de la nastere, fetele sunt cu mult mai sensibile la atingeri, iar la vârsta adulta pielea femeii este de cel
putin zece ori mai sensibila la atingeri si mîngîieri decât a barbatului. Într-un studiu, baietii care s-au dovedit
mai sensibili la mângîieri erau cu mult mai insensibili decât cea mai insensibila fata.

Atunci când o femeie are probleme sentimentale sau e foarte suparata pe un barbat, mai mult ca sigur ca va
spune: „Nu ma atinge!”, expresie care, nu înseamna nimic pentru barbati. Care ar fi lectia? Pentru a câstiga
în fata femeilor barbatii trebuie sa mângâie adecvat momentului respectiv si sa evite pipaielile.

Barbatii sunt mai eficienti în a distinge gustul de sarat si de amar, de aceea si beau bere, în vreme ce femeile
prefera dulciurile si gustul de zahar, de aceea sunt mult mai multe femei dependente de ciocolata.

Femeile sunt mai pricepute în a detecta nuantele fine la nivelul limbajului trupului, al vocii, al tonului si al
altor stimuli senzoriali. Femeia poate sa simta daca un câine e stânjenit de ceva sau daca un cal e pe cale sa
loveasca serios cu copita. Femeile vorbesc cu pisicile. Senzorii extrem de fini ai femeii contribuie major la o
maturizare timpurie a adolescentelor. Pe la saptesprezece ani, majoritatea fetelor „functioneaza” deja ca
adulte, în vreme ce baietii înca îsi mai trag ghionturi în piscina.

De ce barbatii sunt considerati „insensibili”

Problema e ca simturile barbatilor sunt, prin comparatie cu a femeilor mult mai fade. Într-o lume a femeilor,
deci de o mare receptivitate, ea se asteapta ca el sa-i interpreteze limbajul verbal, vocal si trupesc si sa-i
anticipeze nevoile asemeni unei femei.

Din motive de evolutie pe care le-am mai discutat, acest lucru pur si simplu nu este posibil. Femeia
presupune ca barbatul stie ce vrea ea sau de ce are nevoie, când el de fapt nu-si da seama de nimic; atunci ea
începe sa-l acuze ca este „insensibil- habar n-ai de nimic!”

Iar barbatii de pretutindeni raspund invariabil: Dar ce ai vrea, sa-ti citesc gândurile? Studiile arata ca barbatii
chiar nu sunt în stare sa ghiceasca gândurile.

Totul tine de minte

Creierul barbatilor si al femeilor a evoluat în privinta diverselor capacitati, talente si abilitati. Barbatii, având
ca principala preocupare vânatul, aveau nevoie de o capacitate de a se putea orienta pe distante mari si de a-
si dezvolta diverse tactici de organizare a prinderii vânatului, dar si de a tinti cât mai bine. Ei nu aveau
nevoie sa se priceapa la conversatii sau sa fie sensibili la necesitatile emotionale ale celorlalti, drept pentru
care nu si-au dezvoltat aceste zone ale creierului, ale capacitatii de a stabili relatii interpersonale.

Barbatii au capacitati limitate în privinta vorbirii si conversatiei. Cartile antice sunt pline de exemple care
evidentiaza incapacitatea barbatilor de a vorbi si de a conversa, lucru care le-a facut de mii de ani pe femei
sa-si smulga parul din cap.

Suntem ceea ce suntem din pricina hormonilor. Cu totii suntem rezultatul unor reactii chimice.

Vorbitul si ascultatul

Atunci când o femeie întreaba „albastri sau aurii”, vrând sa stie cu ce sa se încalte, e foarte important ca
barbatul sa nu-i dea nici un fel de raspuns.

Pentru barbati, vorbirea nu este un talent special al creierului. Ea functioneaza doar la nivelul lobului stâng,
fara o localizare specifica.
Cînd barbatii merg la pescuit împreuna sunt în stare sa stea acolo ore întregi fara sa-si adreseze o vorba. Ei
se simt minunat, bucurându-se de prezenta celorlalti, dar nu simt nevoia sa se exprime în cuvinte. În schimb,
atunci când femeile sunt împreuna si nu vorbesc, acesta este un indiciu clar ca exista o problema majora.
Singura situatie în care barbatii devin vorbareti când consuma alcool.

De ce femeile simt nevoia sa vorbeasca

Creierul barbatilor este foarte compartimentat si are capacitatea de a distinge si înmagazina informatii. La
sfârsitul unei zile pline de tot soiul de probleme, creierul barbatului le poate „îndosaria”. Creierul femeii nu
înmagazineaza astfel informatiile- problemele revenindu-le permanent în minte.

Barbatii pot face un „indice” mental al problemelor, fara ca acestea sa-i mai preocupe în mod special.
Femeile le reiau permanent.

Singura modalitate în care o femeie poate scapa de problemele din gând este sa le exprime si astfel sa le
constientizeze. De aceea la sfârsitul unei zile grele, când femeia se descarca verbal, obiectivul este sa scape
de probleme, nu sa gaseasca solutii ori sa traga concluzii.

Femeilor le place sa vorbeasca

Când femeile se uita împreuna la televizor, de obicei vorbesc în acelasi timp despre diverse lucruri, inclusiv
despre copii, barbati, meserie si ce se mai întâmpla în viata lor. Când un grup de femei si barbati se uita la
un film, de obicei barbatii sfârsesc prin a le spune femeilor sa nu mai trancaneasca atât.

Barbatii pot sa vorbeasca sau sa priveasca ecranul – nu le pot face pe amândoua deodata – si nici nu înteleg
cum de femeile reusesc asta. În schimb, femeile considera ca acesta este motivul pentru care se întâlnesc, ca
sa se simta bine si sa comunice – si nu doar sa stea acolo ca niste stane de piatra, holbându-se la ecran.

Cum femeile initial îsi petreceau vremea cu alte femei si cu copiii în grup, ele si-au dezvoltat capacitatea de
a comunica eficient, pentru a pastra relatii convenabile. Pentru o femeie, vorbirea continua sa aiba un
asemenea scop precis: crearea de noi relatii interumane si împrietenirea. Pentru barbati, vorbirea înseamna o
referire stricta la fapte.

Barbatii considera ca telefonul esteo o unealta de comunicare pentru exprimarea unor fapte sau a unor
informatii, în schimb femeile îl considera o modalitate de a stabili legaturi trainice. O femeie poate sa-si
petreaca doua saptamâni de vacanta cu prietena ei si la întoarcerea acasa sa o sune pe aceeasi prietena si sa
mai vorbeasca doua ore.

Barbatii îsi vorbesc în gând

Principalele roluri ale barbatilor au fost cele de razboinici, protectori si gasitori de solutii. Când unui barbat i
se cere sa rezolve o problema, el va spune cel mai adesea: lasa-ma sa reflectez, sau , am sa ma mai gândesc,
si asta si face – se gândeste în tacere, cu o înfatisare din care nu poti ghici nimic. Numai dupa ce gaseste
raspunsul vorbesc sau se învioreaza, pentru a arata ca este gata sa comunice o solutie. Barbatii îsi vorbesc
mai ales în gând, pentru ca nu au acea capacitate a femeilor de a folosi cuvintele pentru comunicare.

Când un barbat sta si priveste pe geam, scanerul tomografului arata ca de fapt are o conversatie cu sine în
gând. Când femeia îl vede pe barbat ca face asta, presupune ca este plictisit sau lenes si încearca sa-i
vorbeasca sau sa-i dea ceva de facut. Cel mai adesea, barbatul se înfurie ca este întrerupt. Caci asa cum bine
stim, el nu poate face mai multe lucruri deodata.

Daca barbatii vor într-adevar sa se înteleaga mai bine cu femeile trebuie sa vorbeasca mai mult, si invers,
femeile trebuie sa învete sa taca.
O femeie îsi va exprima întotdeauna ideile cu voce tare, într-o ordine întâmplatoare, facând o lista cu toate
optiunile si posibilitatile. Creierul femeii este configurat în asa fel încât sa foloseasca vorbirea ca principala
forma de exprimare si aceasta este una din capacitatile ei.

Primejdia gânditului cu glas tare

Femeile percep gânditul cu glas tare ca pe o forma de afectiune, de a-i împartasi aproapelui problemele,
numai ca barbatii vad lucrurile cu totul diferit. La nivel personal, barbatul socoteste ca femeia îi însira o lista
întreaga de probleme pe care ar vrea sa le rezolve el, deci intra în panica, se enerveaza sau încearca sa-i
spuna ei ce are de facut.

Într-o întâlnire de afaceri, barbatii socotesc ca femeia care gândeste cu glas tare este împrastiata,
nedisciplinata sau neinteligenta.

Pentru a-i impresiona pe barbati, femeia trebuie sa îsi tina ideile pentru ea si sa traga doar concluziile.
Barbatii trebuie sa înteleaga ca atunci când femeia vorbeste nu asteapta sa i se gaseasca solutii. Femeile
trebuie sa înteleaga ca atunci când barbatul nu vorbeste acesta nu e neaparat un indiciu ca ar fi ceva în
neregula.

Femeile vorbesc, barbatii se simt cicaliti