Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tocmai aceștia sunt cei trei pași pe care o să îi urmăm și în acest program:
Pasul 1:
înțelege că teama și îndoiala sunt firești și învață să le gestionezi.
Pasul 2:
generează-ți o stare de încredere atunci când ai nevoie.
Pasul 3:
construiește-ți încrederea pe termen lung.
Este interesant că, deși aparent are motive raționale, starea de încredere nu este
nimic altceva decât o percepție personală asupra unei situații.
În exact aceeași situație, o persoană poate să aibă încredere în ceva, iar o altă
persoană, într-un cu totul alt lucru. Un exemplu banal ar putea fi o călătorie cu
mașina, în care persoana de la volan nu are neapărat încredere în abilitățile ei, dar
are încredere în frânele mașinii, în timp ce persoana din dreapta se încrede deplin
în calitățile șoferului. La fel stă și cu încrederea în sine. În aceeași situație, noi
putem să avem încredere că putem face ceva și altcineva să nu aibă. Și viceversa.
înțelege că teama și
îndoiala sunt firești
și învață să le gestionezi.
Stările noastre, atât cele pozitive cât și cele negative, au un rol esențial în existența
noastră. Ele sunt unelte prin care creierul nostru se adaptează la lumea exterioară.
Pentru această mașinărie excepțională, care este creierul, un singur lucru este
important: să ne asigure conservarea și supraviețuirea.
În acest proces al supraviețuirii, este extrem de important pentru creierul nostru să
existe în permanență o evaluare a pericolelor, amenințărilor, a tot ceea ce este sau
ar putea în vreun fel să devină dăunător.
Acesta este motivul pentru care e atât de ușor să ”alunecăm” în stări negative, în
timp ce este mai dificil și cere un efort considerabil să menținem o stare pozitivă
pe termen mai lung. Pentru că „paznicul” (creierul) este tot timpul în alertă!
Din această cauză, orice situație necunoscută sau care este în vreun fel conexă
cu stări negative, o să trezească în noi teamă, respingere, mânie sau alte stări
negative de genul acesta.
Așadar, situațiile care au o „miză”, unde avem ceva de pierdut, ne trezesc aceste
sentimente, deoarece creierul nostru trăiește această amenințare a unei potențiale
pierderi, chiar dacă rațional sau conștient noi nu acceptăm asta.
În orice situație, care în trecutul nostru (apropiat sau îndepărtat) a generat o
reacție emoțională negativă în noi, va exista un „reper” pentru creierul nostru
emoțional și va genera acest gen de reacții. Chiar și dacă cele două situații
seamănă foarte puțin.
De asta, de multe ori, atunci când avem stări negative, găsim motive, iar atunci
când avem stări pozitive, observăm lucrurile pozitive.
Într-o viziune obiectivă, nu putem spune că există doar lucruri bune, nici doar lucruri
rele; ele sunt amestecate întotdeauna.
Creierul nostru știe din instinct să le găsească pe cele negative, așa că avem nevoie să
completăm și să forțăm acest proces de obiectivizare prin gândirea rațională.
Dacă starea ta de lipsă de încredere este generată sau susținută de această idee că nu
ai suficiente cunoștințe de management, atunci ceea ce ai de făcut, în primul rând,
este să mergi la un curs sau să citești o carte, pentru a completa aceste cunoștințe.
Este extrem de important să continui acest proces până când găsești acele
elemente pe care le poți controla și pentru care poți face ceva, care depind de tine
personal.
Dacă rămâi la elemente din exterior sau generale, care nu depind de tine și pe care nu
le poți influența tu personal, prin acțiuni sau decizii, atunci starea de lipsă de
încredere se va perpetua nestingherit.
Când folosim partea rațională din creier pentru a face comparații și evaluări, inevitabil
o „reconectăm” de partea emoțională și preluăm din nou controlul în mod conștient.
Cu alte cuvinte, nu putem face comparații și evaluări fără să le acordăm o semnificație
emoțională.
Este necesar să dăm o direcție creierului emoțional. Partea socio-emoțională a
creierului uman are legătură directă cu memoria pe termen lung. Asta înseamnă că,
dacă vrem să ne „servească” informații utile din trecut, avem nevoie să îi dăm o
direcție clară pentru asta.
Mai precis, trebuie să îi cerem exact acele experiențe care să ne susțină în a ne
schimba starea.
Totuși, dacă îți pui întrebarea „Am mai avut situații în care m-am stresat degeaba și
a fost bine până la urmă?”, cu siguranță vei găsi experiențe la care să răspunzi cu
„Da, am avut.”
De asemenea, pentru acest gen de momente, poți să îți pregătești de dinainte o listă
cu situații de teamă, pe care le-ai depășit cu succes. Dacă în acele minute în care apare
îndoiala nu îți amintești, poți scoate lista (scrisă la propriu), pentru a-ți schimba
starea.
„Uite! Aici ai simțit la fel și ți s-a dovedit că ți-a fost teamă degeaba.”
Adevărul este că în primele etape nu o să fie ușor. De fapt, s-ar putea să nu schimbe
starea aproape deloc. Însă ce contează în această etapă este perseverența. Este un
antrenament, care educă pilotul automat. Asta înseamnă că, în timp, creierul tău o
să învețe că, atunci când are un motiv să se streseze sau să îi fie teamă, e nevoie să îți
amintească de momentele de succes sau momentele în care teama și îngrijorarea nu
erau fondate.
Astfel, vei ajunge treptat să depășești din ce în ce mai rapid stările de îndoială și
teamă, care îți subminează încrederea în sine.
Pasul 2:
generează-ți
o stare de încredere
atunci când ai nevoie.
Multă vreme s-a perpetuat această teorie cum că stările noastre sunt generate de
gânduri. Însă, în lumina noilor informații din neurologie, acest lucru a devenit un mit.
În procesarea stimulilor (informațiilor) care vin din exterior, partea reactiv-
emoțională are întotdeauna o fracțiune de timp prioritate față de partea cognitivă,
tocmai pentru a putea gestiona eventualele pericole foarte rapid. Am descris deja
acest proces la principiul anterior.
În acest proces, apar inevitabil reacții negative de teamă, îndoială, respingere,
judecată, pe baza experiențelor din trecut.
Atunci când ai o stare puternică de nervi față de cineva, totul pare să aibă o logică
imbatabilă pentru tine, dar nicio logică pentru persoana pe care te-ai enervat. La fel,
pentru tine, nu are nici o logică atitudinea acelei persoane. Ți s-a întâmplat vreodată
asta?
De ce? Pentru că explicațiile pe care le avem vin în funcție de starea pe care o avem.
Apoi, prin explicațiile respective, putem să amplificăm sau să reducem intensitatea
stării.
Cu cât găsim mai multe motive și cu cât ascultăm mai mult de propriile motive, cu atât
starea negativă se amplifică.
Putem să ne influențăm starea noastră folosindu-ne raționalul, dar este nevoie de
efort și autoeducare în acest sens.
Așa cum am descris anterior, pot să-mi orientez partea emoțională dacă îmi setez o
intenție conștientă, rațională.
Dacă la pasul 1 este necesar să reducem intensitatea stării negative, acum avem
nevoie să aducem o stare pozitivă, mai productivă.
La primul pas (metoda 2) am spus că dacă ne amintim de o situație similară, dar care a
Cu toții avem momente în care ne este greu și în care nu prea vedem finalitatea
lucrurilor.
Cu toții avem momente în care, deși ne-am propus lucruri importante, nu avem
tăria și voința de a le duce până la capăt.
Iată poate cel mai plăcut antrenament pe care ți l-aș putea propune! Să înveți să te
bucuri de bucățele de rezultate și beneficii, pentru că asta te va încărca emoțional
pentru următoarea rundă de efort.
Mulți oameni își trăiesc viața având senzația că la un moment dat va fi ușor și fără
efort. Dar pentru că acest lucru nu se întâmplă, rămân la nivel de supraviețuire.
Antrenează-ți capacitatea de efort prin acest exercițiu, de a-ți reaminti din nou și din
nou beneficiile și rezultatele.
Îți recomand ca dimineața sau înainte de acțiunile majore din zi să acorzi câteva
secunde acestei recapitulări de beneficii și rezultate pe care le vei obține prin acțiunile
Ți s-a întâmplat vreodată să ai senzația că nu mai poți și atunci când a venit cineva
apropiat și te-a încurajat, să găsești resurse din piatră seacă și să reușești?
Fiecare dintre noi avem persoane în jurul nostru care ne admiră, care ar vrea să aibă
din cunoștințele noastre sau să semene cu noi din anumite puncte de vedere.
Aceste persoane au o stare de admirație, chiar dacă noi nu suntem capabili să
acceptăm aprecierea lor în anumite momente. Oricum ar fi, aprecierile sunt un real
ajutor. Când există persoane în jurul nostru, care văd în noi potențial și abilități pe care
Această abordare te ajută să „ieși” din starea pe care ți-a servit-o partea emoțională a
creierului și să o reorientezi către alte informații emoționale, care să te ajute să ai o
stare pozitivă care te susține în ceea ce ai de făcut.
Pasul 3:
construiește-ți încrederea
pe termen lung.
Pentru că, deși raționalul influențează emoționalul, impulsurile emoționale sunt mult
mai adânci și generează reacții în corp pe care de la nivel rațional, mental nu putem să
le controlăm, decât dacă ne-am antrenat pentru asta.
Cea mai simplă metodă de a-ți construi încrederea pe termen lung este să îți
schimbi în mod constant și consecvent starea, atunci când simți că nu ai încredere.
Nu încerca să te convingi că nu are logică ceea ce simți. În schimb, folosește-te de
metodele de la pașii 1 și 2 pentru a ajunge din nou și din nou să treci dintr-o stare de
lipsă de încredere sau teamă, într-una pozitivă și productivă.
Asta va crea pe termen lung o programare pentru creierul tău emoțional, care îi spune
că nu este cazul să stea în stările acelea, că după ce te-a „anunțat” de potențialele
pericole, poate liniștit să schimbe starea în ceva mai productiv.
Îi tot întreb pe clienții mei: „dacă ar fi să alegi între a înțelege cauzele lipsei tale de
încredere și a schimba starea, ce ai alege?” Fiecare, fără excepție, alege să schimbe.
Înainte de culcare, fiecare dintre noi trece în revistă (conștient sau inconștient) ziua
care a trecut. Rezultatul este o stare emoțională.
Această stare emoțională va fi un filtru pentru procesul prin care, în timpul somnului,
memoria pe termen scurt se va transforma în memorie pe termen lung.
O parte din oameni se gândesc la câte au de făcut mâine (și își generează o stare de
stres), altă parte se gândește la câte au rămas nefăcute (și își generează o stare de
nemulțumire).
Având obiceiul natural al creierului de a se focaliza pe acele lucruri care pot fi o
potențială amenințare, tindem să ne menținem atenția la lucrurile nefăcute, la cele la
care am greșit sau nu am făcut suficient de bine.
Pentru a crea un antrenament invers față de cel natural pentru creierul nostru, avem
nevoie de un minimum de efort.
Se spune că venitul unui om este media veniturilor celor 5 persoane cu care își
petrece predominant timpul. Poți să faci un calcul și să vezi dacă este așa și pentru
tine. Vei rămâne surprins.
Îți recomand să petreci cât mai mult timp mental și emoțional cu persoane care au
acel nivel de încredere pe care ți-l dorești. Poți face asta citind, vizionând cursuri
online sau participând la traininguri. Poți studia aceste persoane și creierul tău va
înțelege mesajul, chiar dacă nu înveți ceva tehnic neapărat.
Foarte probabil că poți face asta cu costuri minime, aproape zilnic, chiar și atunci când
ești obosit. În loc să îți piezi timpul pe facebook sau în fața televizorului, poți găsi
videouri cu acest gen de persoane, conferințe, articole scrise de ele, materiale prin
care creierul tău emoțional să stea cât mai mult timp conectat la aceste persoane.