Schizofrenia

Antohi M, Dragomie N, Manea Ș, Nedelcu I, Petre A

Tu știi ce este schizofrenia?

 Schizofrenia este o boală psihică severă, care se

caracterizează prin simptome psihotice, important
declin funcțional și prin deficit cognitiv.
Schizofrenia este o afecțiune debilitantă cu
evoluție cronică, cu impact sever asupra
funcționării pacientului și familiei sale precum și
cu importante costuri pe termen lung. Cele mai
comune simptome ale schizofreniei sunt
halucinațiile, ideile delirante, dezorganizarea
gândirii și a comportamentului.
Bărbații și femeile prezintă un risc
egal de dezvoltare a schizofreniei,
cu toate că bărbații tind să dezvolte
schizofrenia cu 3-4 ani mai devreme
decât femeile. Vârsta critică de
instalare a schizofreniei este 15-25
de ani pentru bărbați și 25-30 de ani
pentru femei.

Femeile prezintă o a doua perioadă

critică către vârsta de 40 ani. Evoluția
bolii în majoritatea cazurilor are caracter
continuu, care generează deteriorarea
personalității și invalidizare. 
 Tipuri de schizofrenie
Schizofrenia paranoidă

 Schizofrenie paranoidă În această formă de schizofrenie sunt prezente una sau mai multe
simptome din categoria idei delirante sau halucinații auditive. Apariția lor este frecventă,
sistematică, stabilă, cu același subiect. În schizofrenia paranoidă nu întâlnim simptome ca
tulburări de limbaj, dezorganizat, sărăcit, tulburări de comportament ca izolarea socială sau
uniformizarea, sărăcirea emoțională. Persoanele suferinde de schizofrenie paranoidă au cea
mai bună capacitate de integrare în plan profesional și social, în comparație cu celelalte
forme de schizofrenie, și prognoza cea mai bună pe termen lung. Simptomele debutează la
vârsta adultului mediu, între 35-45 ani. Cele mai frecvente sunt halucinațiile auditive,
imperative, voci care dau ordine ce trebuie urmate, voci care amenință, dar există și
halucinații de miros, gust sau tactile. Unele halucinații sunt non-verbale trăite sub formă de
hohote de râs la adresa persoanei suferinde, șoapte sau zgomote ciudate prezente în camera
acesteia. Apar idei delirante, cu debut insidios, ce nu dau de gândit asupra unei tulburări
psihice, sau idei delirante cu debut brusc.
Schizofrenia dezorganizată

 Schizofrenie dezorganizată sau hebefrenie. În schizofrenia dezorganizată sunt evidente în

schimb tulburările de limbaj, care devine sărăcit și dezorganizat, tulburări de
comportament ca retragerea și izolarea socială, emoții sărace, neadecvate la situație.
 Ideile delirante apar sporadic, nu sunt idei delirante stabile, sistematizate, centrate în jurul
unei teme. Nici halucinațiile nu apar în mod sistematic. În această formă de
schizofrenie nu există tulburări de motricitate. Această formă de schizofrenie duce la
reducerea capacității sociale și profesionale și are un prognostic nu prea bun pe termen
lung. Simptomele apar între 15-20 ani.
 Schizofrenia catatonă

 Schizofrenie catatonă Aceasta este o formă de schizofrenie dominată de simptome din categoria motricității.
Persoana suferindă prezintă fie lipsă de mișcare (catalepsie sau stupor) fie mișcare exagerată,
nejustificată de vreun scop, un fel de neliniște a corpului. Se adaugă negativism extrem, poziție
înțepenită, pe care suferindul nu și-o schimbă oricât ar încerca cei din jur. Incapacitatea de vorbire (deși
în mod normal această capacitate există) în anumite situații sau în contact cu anumite persoane, tulburare
cunoscută sub denumirea de mutism. Pentru că tulburarea apare în anumite situații se numește mutism
selectiv.
 Suferindul adoptă poziții ale corpului dintre cele mai bizare, ca de ex a sta pe un picior, cu mâinile ridicate,
încovoiate etc, mișcări repetitive, grimase, cu repetarea automată a cuvintelor auzite la o altă persoană
(ecolalie), cu reacție de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva (ecopraxie). Schizofrenia
catatonă în forma gravă se întâlnește tot mai rar în lumea vestică, cauzele reducerii numărului de cazuri
nu se cunosc. Schizofrenia catatonă duce la incapacitate socială și profesională și are un prognostic
rezervat. Catatonia, poate să apară în toate formele de schizofrenie dar nu este un simptom specific
schizofreniei.
Schizofrenia nediferențiată

 Schizofrenie nediferențiată este o formă de schizofrenie în care apar simptome psihotice

care afectează capacitatea socială și profesională. Apar simptome ca halucinații, idei
delirante, limbaj dezorganizat, catatonie sau sărăcirea emoțională, lipsa de voință.
Prognoza pe termen lung nu este bună. Nu sunt îndeplite criteriile pentru schizofrenie
paranoidă, dezorganizată sau catatonă de aceea această formă de schizofrenie se
numește nediferențiată. Forma de schizofrenie nediferențiată a devenit mai frecventă în
ultimele decenii.
Schizofrenia reziduală

 Schizofrenie reziduală, în această formă lipsesc simptomele psihotice ca halucinații, idei

delirante ca și limbajul sau comportamentul dezorganizat. Sunt prezente simptome
negative destul de vagi, ușoare ca de ex emoțiile sunt inadecvate la situație, persoana
suferindă prezintă lipsă de inițiativă, deficiențe în interacțiunea și comunicarea cu
ceilalți (autism), lipsa capacității de vorbire în anumite situații sau cu anumite
persoane, deși în mod normal dispune de această capacitatea (mutism), lipsă de
îngrijire și igienă iar funcționarea în societate lasă de dorit. Se pune totuși condiția ca
persoana suferindă să fi avut mai devreme în timp o perioadă cu simptome manifeste
de schizofrenie, care adurat cel puțin o lună de zile. În momentul evaluării persoana
suferindă trebuie să prezinte un comportament ușor dezadaptat, sărăcire emoțională,
capacitate de integrare socio-profesională afectată semnificativ.
 Factori de risc
Sunt implicați mai mulți factori în apariția
schizofreniei:
Factori genetici: antecedentele familiale
Factori neuroanatomici: s-au constatat anomalii
structurale cerebrale la pacienții cu schizofrenie,
precum lărgirea ventriculilor cerebrali, atrofia
cerebeloasă și îngroșarea corpului calos.
Factori de mediu: frecvenșa crescută a
schizofreniei în mediul urban, abuzul de droguri,
evenimente stresante, boli infecțioase, statutul
socio-economic scăzut, zonele industrializate.
Factori de neurodezvoltare: traumatisme
obstetricale, suferințe fetale, infecții virale la
naștere, agresiuni cerebrale postnatale.
Factori neurobiochimici: anomalii de
neurochimie cerebrală
 Diagnostic și tratament
Pentru un diagnostic corect, la
primul episod este indicată o
examinare imagistică cerebrală:
CT sau RMN. Psihiatrul poate
pune diagnosticul observând
anumite simptome clinice.
Anumite teste vor fi aplicate
pentru a exclude alte boli și
afecțiuni care pot declanșa
simptome asemănătoare
schizofreniei: analize de sânge,
imagistice și evaluare psihologică.
Depistarea timpurie a schizofreniei și inițierea rapidă a tratamentului influențează evoluția
favorabilă a bolii. Tratamentul schizofreniei este un proces care se întinde de cele mai
multe ori pe toată durata vieții. Obiectivele tratamentului: scăderea frecvenței și severitătți
simptomelor, menținerea remisunii, prevenirea apariției episoadelor psihotice acute,
îmbunătățirea calității vieții.
Managementul clinic al pacientului cu schizofrenie include tratament medicamentos și
tratament non-medicamentos. Tratamentul non-medicamentos se referă la măsurile de
spitalizare (indicată pe durata decompensărilor acute, pentru abordarea comorbidităților
sau evaluare clinico-terapeutică), abordarea psihoterapeutică (psihoterapie suportivă,
cognitiv-comportamentală, de familie sau de grup, reabilitarea abilităților cognitive și
vocaționale, testarea realității prin terapii scurte, îmbunătățirea abilităților sociale), măsuri
de psihiatrie comunitară și de reintegrare socială.
Pentru managementul optim al bolii este foarte important ca între medic, pacient și familia
sa să existe o alianță terapeutică pozitivă.
Tratamentul primar pentru schizofrenie este medicația. Din păcate, respectarea reprezintă
o problemă majoră. Persoanele cu schizofrenie se opresc deseori din a mai lua
medicamentele, pentru perioade lungi de timp, asumându-și riscuri personale uriașe, atât
pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor. Pacientul trebuie să continue medicația chiar și
atunci când simptomele au dispărut. În caz contrar, acestea vor recidiva.
Cum ar fi să vedem o zi prin ochii unei
persoane schizofrenice?
Sfârșit!

Vă mulțumim!