Îngrijirea

pacientului cu
patologie
anxioasă
Profesor:
Mia Luca
Elev:
Pop Robert
An III B AMG
 Îngrijirea pacientului cu
patologie anxioasă

Tulburările anxioase sunt stări de emoție exagerată, de neliniște, tensiune sau frică ce nu
sunt dependente de un anumit stimul. Ele sunt declanșate de presiunea amenințărilor interne, a
grijilor sau a celor externe, de situațiile în care există o problematică nerezolvată, adesea
neconștientizată.
În mod obișnuit, anxietatea semnalează posibile pericole la care este expusă persoana. Prin
mobilizarea mecanismelor de apărare psihice și fiziologice, anxietatea este o manifestare adaptivă,
care ajută persoana să își ia măsuri față de pericole prezente sau potențiale. Anxiosul este un mare
dependent, cu un sistem de apărare excesivă, represiune și conformism social. Poate fi o persoană
nehotarâtă, condusă de cei din jur, cu o stimă de sine fragilă și dificultăți în evaluarea problematicii,
în găsirea soluțiilor, în exprimarea corectă și suficient de clar a opiniilor negative.
Stările de anxietate au o simptomatologie bogată, exprimată pe plan psihic, fiziologic și
comportamental. Ele se pot grupa în:
- anxietate generalizată;
- anxietate paroxistică , cu atacuri de panică.
Anxietatea este în mod inevitabil legată de stres, de aceea, un prim punct esențial în
îngrijirea bolnavului anxios este gestionarea adecvată a stresului.
Etapele importante în îngrijirea persoanelor anxioase:
- identificarea modului în care fiecare persoană percepe stresul;
- recunoașterea momentului în care apare evenimentul stresant, recunoașterea semnificației pe care
o are acest moment, analiza schimbărilor și a consecințelor pe care le poate antrena stresul;
- trebuie învățat pacientul să nu se pripească în a lua decizii;
- conștientizarea faptului că nu este singur și că au mai „trecut și alții pe acest drum”;
- discuția cu o persoană cu care pacientul se simte confortabil, în care are încredere. Asistenta
medicală poate fi o astfel de persoană;
- în discuție se focalizează pe autodisciplină;
- încurajarea exprimării sentimentelor unui pacient cu mari dificultăți în acest sens;
- descurajarea tendinței de retragere care există de foarte multe ori.
Tehnicile comportamentale de îngrijire a pacienților:
- se stă împreună cu pacientul într-un mediu liniștit, securizant;
- se menține o atmosferă calmă;
- se vorbește în propoziții scurte, simple, dar cu voce sigură, emanând încredere, siguranță,
înțelegere;

1
- se învață pacientul să se relaxeze, folosind tehnici de respirație - pacientul anxios respiră repede și
superficial;
- se învață pacientul să-și direcționeze atenția spre altceva (fie către exterior, fie către ceva mental –
o amintire, o imagine plăcută).
În cazul oricăreia dintre tulburările anxioase se poate interveni fie medicamentos (tratament
prescris de psihiatru), fie prin consiliere sau psihoterapie, fie imbinând cele două variante. Pastilele
prescrise de psihiatru pot ajuta pacientul să se liniștească atât cât să beneficieze mai bine de
psihoterapie. Persoanele anxioase resimt un grad crescut de disconfort și doresc o rezolvare rapidă
a situației lor, fapt ce le determină să încerce numeroase tratamente fără a le finaliza și în
consecință, fără a ajunge la o rezolvare. În acest context pericolul este acela de a dobândi
sentimentul că nu există nimic care să le ajute să scape de situația în care se află. Este important ca
aceste persoane să aibă răbdare și să ducă până la capăt un proces terapeutic demarat. Bineînțeles că
nu poate fi vorba despre o soluție standard pentru toate persoanele care suferă de tulburari anxioase,
dată fiind personalitatea unică a fiecarui om. La unele cazuri este necesar atât tratamentul
medicamentos, cât şi cel psihologic
Așadar, este recomandat să se încerce și alte soluții în cazul în care tratamentul precedent,
finalizat, nu a condus la o ieșire din situația de disconfort sau cel puțin la o îmbunătățire
semnificativă a dispoziției și a calității vieții.

La unele cazuri este necesar atât tratamentul medicamentos, cât şi cel psihologic, utilitatea
tratamentului combinat sau secvenţial va fi apreciat de medicul psihiatru în funcţie de
particularitatea cazului şi de rezultatele obţinute.