ASOCIATIA DE HIPNOTAERAPIE SI PSIHOTERAPII COGNITIV-COMPORTAMENTALE

FORMARE DE BAZA IN HIPNOTERAPIE SI PSIHOTERAPIE COGNITIV-

COMPORTAMENTALA

METODE SI TEHNICI COGNITIV-COMPORTAMENTALE IN

ABORDAREA TULBURARILOR DE TIP DEPRESIV

CURSANT,
VĂDUVA GEORGIANA LUMINIȚA

SERIA 21/22
SESIUNEA IANUARIE 2023
 CUPRINS

Introducere în Psihoterapia Cognitiv Comportamentală pag.1-

Definiții - Tulburarea de anxietate generalizată pag.
Studiu de caz – Anxietate generalizată
Definiții -Tulburarea depresivă recurentă
Studiu de caz
Definiții – Depresia
Studiu de caz

2
 INTRODUCERE : Psihoterapia cognitiv comportamentală

,,Principiul de bază al psihoterapiei cognitiv-comportamentale se referă la faptul că stările

afective negative, cum ar fi depresia, anxietatea, panica, iritarea, precum şi comportamentele
dezadaptative au la bază modul distorsionat în care oamenii gândesc despre ei înşişi, despre lume
şi despre viitor. Aceste idei eronate au tendinţa de a apărea şi la persoane cu un nivel intelectual
ridicat, persistă chiar în contradicţie cu datele realităţii şi conduc la comportamente autoblocante
şi autodistructive.

Demersul terapeutic pune accentul pe tehnicile de restructurare atitudinală, apelând la

principiile învăţării pentru a obţine modificări în sfera comportamentului. Rezolvarea de probleme
reprezintă o latură importantă a tratamentului.

Psihoterapia este limitată în timp, are obiective clar definite, rezultate evidente, de cele
mai multe ori posibil de cuantificat. Terapia cognitiv-comportamentală are rezultate eficiente în
tulburările anxioase (anxietate generalizată, atacuri de panică, agorafobie, fobii multiple, fobie
socială), depresive, în tulburările post-traumatice de stres, în cele datorate abuzului de substanţe,
dar şi în cazuri mai complexe cum ar fi, de pildă, tulburările de personalitate.,,

Terapia cognitiv-comportamentală este o terapie de scurtă durată care şi-a dovedit eficienţa
atât în dezvoltarea  şi autocunoaşterea personală, cât şi în tratarea unei game diversificate de
probleme psihice, cum ar fi: depresia, anxietatea, atacul de panică, furia, problemele de cuplu,
abuzul sau dependenţa de substanţe, fobiile, tulburările de alimentaţie și tulburările de
personalitate.

Deși tehnicile TCC şi-au dovedit eficienţa în studiile efectuate pe adulţi şi adolescenţi ,
experienţa clinică ne arată faptul că terapia individuală cu copiii de vârstă preşcolară/ școlară
trebuie să implice un anumit nivel de terapie prin joc.

Care sunt beneficiile terapiei cognitiv-comportamentale ?

În timpul terapiei cognitiv-comportamentale orice persoană poate învăța :

 Să-și identifice problemele mai clar

 Să conștientizeze  gândurile automate

 Să distingă între fapte și gânduri iraționale

3
  Să înțeleagă cum experiența trecută poate afecta emoțiile și credințele actuale

 Să-și înfrunte temerile în loc să le evite

 Să vadă o situație dintr-o perspectivă diferită

 Să înțeleagă mai bine acțiunile și motivațiile altor persoane

 Să dezvolte un mod pozitiv de a gândi și de a vedea situațiile

 Să devină mai conștienți de propriile lor stări emoționale

 Să-și stabilească obiective realizabile

 Să nu se mai învinovățească

 Să se accepte și să se înțeleagă în loc să se judece pe ei înșiși sau pe alții

În prezent, psihoterapia cognitiv-comportamentală ocupă locul întâi în lume în ceea ce

priveşte eficienţa, numeroase studii demonstrând  faptul că această abordare terapeutică este cel
puţin la fel de eficientă ca şi tratamentul medicamentos  în tratarea depresiei, a anxietăţii, a
obsesiilor, fobiilor, tulburărilor obsesiv-compulsive, tulburărilor de stres post-traumatic, atacurilor
de panică, insomniei, tulburărilor de alimentaţie sau adicţiilor.

4
 TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ
Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată (TAG) prezintă îngrijorări
persistente și deranjante, în fiecare zi. Au și o serie de simptome fizice, cum ar fi stări de neliniște,
dificultăți de respirație, palpitații, dureri musculare, transpirație și insomnie. Majoritatea
persoanelor cu TAG mai o tulburare de anxietate asociată; de exemplu, mulți pacienți cu TAG au
și anxietate socială, preocupându-i faptul că lumea va vedea că sunt anxioși. Netratată, TAG
deseori conduce la depresie.

CAUZELE TULBURĂRII DE ANXIETATE GENERALIZATĂ

Există mai mulți factori care pot cauza TAG. În proporție de 30% - 50% cauza poate fi de
natură genetică, dar experiențele din copilăria timpurie (cum ar fi pierderea unui părinte, nevoia
de a proteja și de a consola un părinte, separarea/divorțul părinților, protecția exagerată din partea
părinților sau idei preluate de la părinți că lumea ar fi un loc periculos), evenimente de viață
stresante recente, așteptări nerealiste legate de alții și de propria persoană, conflicte în relații,
consumul de alcool sau cofeină, abilități de coping deficitare și alți factori – toate cele de mai sus
contribuie la dezvoltarea anxietății. Studiile arată că nivelul anxietății în populația generală a
crescut în ultimii 50 de ani – aceasta s-a întâmplat probabil din cauza scăderii coeziunii sociale și
afectării comunităților, din cauza așteptărilor nerealiste privind calitatea vieții, a focalizării
excesive a presei asupra știrilor negative, precum și din cauza altor factori sociali și culturali.

Persoanele anxioase sunt copleșite de gânduri iraționale care le sporesc și mai mult
anxietatea: „Oamenii își dau seama că sunt anxios. Mă desconsideră. Eu sunt singurul cu această
problemă. Nu suport să fiu dezaprobat. Este îngrozitor să ți se întâmple așa ceva.” Mulți pacienți
cu TAG sunt asaltați de un șir nesfârșit de îngrijorări a căror formulare începe cu „Dar dacă?”
Exemple de felul acesta sunt: „Dar dacă îmi pierd controlul/ înnebunesc/ mă fac de rușine?” Ei se
îngrijorează și din cauza propriei îngrijorări – de exemplu, „Trebuie să scap imediat de această
anxietate (obsesie, comportament etc.). Nu voi reuși. Nu pot să-mi controlez această îngrijorare și
voi înnebuni. Nu trebuie să mă mai îngrijorez niciodată.” Persoanele care suferă de îngrijorare
cronică au deseori sentimente și convingeri contradictorii în privința îngrijorării. Pe de-o parte, ele
cred că îngrijorarea le pregătește și le protejează; dar pe de altă parte, cred că se vor îmbolnăvi din
cauza îngrijorării și că trebuie să nu mai facă asta deloc. Aceste persoane sunt de obicei și foarte
intolerante la incertitudine, considerând deseori că, dacă nu sunt sigure în legătură cu un anumit
lucru, situația respectivă va avea urmări proaste. Persoanele anxioase prezic lucruri cumplite, se
5
așteaptă să nu fie în stare să facă față stresului și pretind să aibă certitudini într-o lume
imprevizibilă.

Pacienții care suferă de TAG sunt anxioși în legătură cu anumite lucruri care au relevanță
pentru vulnerabilitățile lor personale. În funcție de tipul de personalitate, pacienții cu TAG pot fi
îngrijorați că vor fi respinși, că vor face greșeli, că nu vor avea succes, că se vor îmbolnăvi ori că
vor fi abandonați. Mai mult decât atât, s-ar putea să evite sau să evadeze din situații care le
provoacă anxietate, ori să căute să compenseze sentimentul de anxietate, încercând să controleze
totul, fiind excesivi de preocupați în legătură cu aprobarea celorlalți ori încercând să fie absolut
perfecți. În felul acesta, vulnerabilitățile lor împreună cu stilul personal de coping cu anxietatea ii
pot face și mai predispuși către anxietate.

Terapia cognitiv-comportamentală și/sau tratamentul medicamentos sunt deosebit de

eficiente în tratarea TAG. Atât în cadrul ședințelor de terapie, cât și ca parte a temelor de casă
auto-administrate, se pot învăța o serie de tehnici prin care se reduce anxietatea. Iată câteva dintre
aceste tehnici:

Se reduce hiperactivarea fiziologică.. Terapeutul îi poate învăța pe pacienții cu TAG exerciții de

respirație și relaxare care ajută să reduceți activarea generală resimțită. Meditația și yoga ajută să
le liniștească mintea și trupul.

Tratamentul medicamentos poate ajuta și el la scăderea activării neurofiziologice.

Identificarea și confruntarea temerilor. Terapeutul poate ajuta pacienții să recunoască situațiile,

senzațiile sau gândurile specifice care-i deranjează. De asemenea îi poate ajuta să-și clasifice
aceste temeri de la cea mai redusă ca intensitate la cea mai puternică și să-și identifice în mod
precis care este urmarea de care se teme. Prin expunerea gradată și ghidată la situațiile anxiogene,
cu ajutorul terapeutului, pacienții vor începe să schimbe modul în care percep aceste situații.

Schimbarea stilului de gândire. Terapeutul va ajuta pacientul cu TAG să-și identifice și să-și
schimbe gândirea negativă. Este posibil ca pacientul să ia lucrurile în mod mult prea personal,
încercând să ghicească ce are să se întâmple ori să prezică catastrofe care se dovedesc a fi simple
neplăceri. Multe persoane care suferă de îngrijorare cronică au un set de reguli despre viață cum ar
fi „Dacă nu sunt perfect sunt un ratat.” sau „Dacă se întâmplă să nu-i placă de mine cuiva, este un
dezastru.”. Alte reguli ar fi „Trebuie să știu cu certitudine.” sau „Nu ar trebui să mă simt niciodată
anxios.”. Se pot folosi tehnici din terapia cognitivă pentru a identifica și a schimba stilul de
gândire într-unul mai realist și mai corect.
6
Să facă față îngrijorării. Asemenea multor persoane suferind de îngrijorare cronică, este posibil
ca ei să creadă că îngrijorarea îi pregătește și îi protejează. Ei pot învăța cum să facă distincția
între îngrijorarea productivă și cea neproductivă, cum să accepte limitările și să trăiască cu un
anumit nivel de incertitudine, cum să se bucure de clipa prezentă fără a apela la judecăți de
valoare și cum să-și privească propriile îngrijorări ca și cum ar fi un „zgomot de fond” care nu
trebuie să-i controleze.

Dezvoltarea „inteligenței emoționale”. Mulți oameni cu tendință de îngrijorare nu reușesc să

facă față emoțiilor proprii. Deseori cred că acestea îi vor copleși, vor dura la nesfârșit ori că nu au
niciun sens. Esențial nu este să eliminăm emoțiile din viața noastră, ci să învățăm să trăim o viață
plină de sens, în care emoțiile au locul lor. Terapia cognitiv-comportamentală ajută pacienții cu
TAG să-și accepte emoțiile.

Ameliorarea relațiilor. Este posibil ca anxietatea pe care o resimt pacienții cu TAG să fie legată
de conflicte și de neînțelegeri cu care se confruntă în relațiile interpersonale. Terapia îi poate ajuta
să identifice aceste aspecte problematice, să adopte stiluri mai eficiente de gândire în privința
relațiilor interpersonale și să apeleze la metode active de coping pentru a îmbunătăți lucrurile.
Comunicarea, ascultarea, exprimarea asertivă, rezolvarea mutuală a problemelor și sporirea
experiențelor pozitive pot constitui părți importante ale terapiei .

Rezolvarea problemelor. Persoanele suferind de îngrijorare inventează deseori probleme care nu

există, dar evită rezolvarea problemelor pe care le pot într-adevăr rezolva. Aceasta se întâmplă din
cauză că, în mare parte, anxietatea lor se bazează pe evitarea experiențelor care le provoacă
anxietate. Terapeutul poate să-i ajute să devină persoane capabile să rezolve probleme în mod
practic și productiv, ceea ce va permite să se simtă mai siguri și mai încrezători în legătură cu
problemele „potențiale”.

Simptome ale tulburării de anxietate generalizată conform DSM-5

Criteriile DSM-5 utilizate pentru a diagnostica GAD sunt după cum urmează:

1. Prezența anxietății excesive și vă faceți griji în legătură cu o varietate de subiecte, evenimente

sau activități. Îngrijorarea apare mai des decât nu pentru cel puțin 6 luni și este în mod evident
excesivă. Excesul de îngrijorare înseamnă îngrijorare chiar și atunci când nu este nimic rău sau
într-o manieră disproporționată față de riscul real. Aceasta implică de obicei petrecerea unui
procent ridicat de ore de trezire care vă îngrijorează ceva. Îngrijorarea poate fi însoțită de
reasigurarea celorlalți.
7
La adulți, îngrijorarea se poate referi la responsabilitățile sau performanțele profesionale,
sănătatea proprie sau sănătatea membrilor familiei, chestiuni financiare și alte circumstanțe de
viață obișnuite. De remarcat că, la copii, îngrijorarea este mult mai probabil să se refere la
abilitățile lor sau calitatea performanței lor (de exemplu, în școală).

2. Îngrijorarea este experimentată ca o provocare foarte mare pentru control. Grijile atât la adulți
cât și la copii se pot schimba de la un subiect la altul.

3. Anxietatea și îngrijorarea sunt asociate cu cel puțin trei dintre următoarele simptome fizice sau
cognitive (la copii, un singur simptom este necesar pentru diagnosticarea GAD):

 Edginess sau neliniște

 Obositor cu ușurință; mai obosit decât de obicei

 Concentrație sau senzație de sufocare ca și când mintea se va bloca

 Iritabilitatea (care poate sau nu poate fi observată altora)

 Creșterea durerilor musculare sau a durerii

 Dificultăți de somn (din cauza dificultăților de a adormi sau de a rămâne adormiți, de

agitație nocturnă sau de somn nesatisfăcător)

Multe persoane cu GAD au, de asemenea, simptome cum ar fi transpirația, greața sau diareea.

 Anxietatea, îngrijorarea sau simptomele asociate fac dificilă desfășurarea activităților și

responsabilităților de zi cu zi. Acestea pot provoca probleme în relații , la locul de muncă
sau în alte domenii importante.

 Aceste simptome nu au nicio legătură cu alte afecțiuni medicale și nu pot fi explicate prin
efectul unor substanțe, inclusiv al unei medicamente eliberate pe bază de prescripție
medicală, alcoolului sau drogurilor recreaționale.

 Aceste simptome nu sunt mai bine explicate de o tulburare mentală diferită.

STUDIU DE CAZ

Date de identificare:

8
Nume: B. N
Vârstă: 43 ani
Sex: Feminin
Școlarizare: studii superioare - facultate
Statutul marital: divorțată de 6 luni
Ocupaţie: contabilă la o firmă

Motivul trimiterii: S-a adresat D.G.A.S.P.C., în vederea includerii într-un program de consiliere
psihologică/psihoterapie, specific victimelor violenței domestice.
Aceasta s-a prezentat la cabinet pentru ca a simțit că ,,nu mai pot face față la serviciu și
imi este teamă să nu fiu dată afară deoarece nu mă pot concentra și plâng din orice,,

1. Istoricul cazului

Acuzele principale ale pacientei:

Problemele pe care le expune pacienta sunt legate de serviciu, de teama de a nu fi dat ă afară
de la locul de muncă, generându-i o stare de neliniște excesivă și incontrolabilă, afirmând că își
dorește să se poată mobiliza și concentra pe ce are de făcut la serviciu. Îngrijorările intruzive îi
creează o stare anxioasă intensă pe care o resimte în cea mai mare parte a zilei. Se invinovă țeste
că în general lucrurile merg prost din cauza ei și că în prezent este divorțată tot din cauza ei.

Istoricul tulburării prezente:

Clienta afirmă că în urmă cu 6 luni a divorțat iar în urma divorțului aceasta a început să se
simtă tot mai obosită, îngrijorată de viitor, capacitatea de concentrare fiind diminuată la serviciu
iar în această perioadă s-a îmbolnăvit și mama ei care a fost diagnosticată recent cu diabet
insulinodependent. Subliniază faptul că a avut o căsnicie în care a suferit deoarece nu a reușit să
înțeleagă comportamentul soțului ei care devenea de cele mai multe ori agresiv verbal pe fondul
consumului de alcool în exces.

Istoric personal și social

9
 Deși relația părinților nu era bazată pe afecțiune, cei doi căsătorindu-se sub presiunea
părinților lor și a contextului social, menținerea unui statut și renume, aceasta a fost un copil dorit
și așteptat. Toată lumea a considerat că o dată cu nașterea sa, părinții vor găsi resurse să mențină
familia unită. Lucru care s-a întâmplat până când clienta a împlinit 15 ani. În această perioadă a
copilăriei, clienta își amintește de certurile interminabile dintre părinți și unele momente violente,
în care tatăl o îmbrâncea și țipa la mama sa, iar mama deseori plângea pe ascuns. Aceasta stătea în
cameră și asculta la ușă, ținând o pernă în brațe care ,,să-mi aline durerea de burtă si sentimentul
ca ea este de vina ca parintii ei nu se inteleg. Atunci părinții au hotărât să divorțeze, lucru care a
schimbat relațiile apropiate pe care aceasta le avea cu părinții. După divorț, mama sa a devenit
restrictivă, în dorința de a o proteja, i-a interzis să aibă prieten până la vârsta majoratului.
Școala a fost un refugiu pentru ea, singurul loc unde avea relații sociale. Căuta să fie
printre cei mai buni din clasă, să aibă note mari și să o facă mândră pe mama sa ,,care se sacrifica
pentru mine,,. Dezvoltă nevoia de atenție, recunoaștere și validare pentru ceea ce este ea. A
absolvit facultatea și atunci l-a cunoscut și pe cel care urma să îi fie soț ( primul prieten). Fiind
prima iubire, clienta s-a atașat încă de la început de acesta și a căutat să îi găsească mereu scuze
sau motive pentru modul în care acesta se comporta. De cele mai multe ori, reacțiile violente erau
asociate geloziei acestuia. A avut o căsnicie ,, dificilă,, încercând să fie corectă și să aibă grijă să
nu greșească ca mama ei. Tot timpul a încercat să nu-i lipsească nimic soțului (mâncare, curățenie,
disponibilitate sexuală), însă el de obicei întârzia și de cele mai multe ori consuma alcool că ,, așa
văzuse la părinții lui,, Atunci a avut la fel stări de iritabilitate, insomnie și plângea des. Deși și-au
dorit copii la începutul căsătoriei și lucrurile decurgeau bine în primii ani, o data cu trecerea
timpului problemele s-au agravat si este convinsa ca daca ar fi avut copii nu ar fi reusit sa fie o
mama buna, iar soțul a considerat-o că ,,oricum nu era în stare,, ceea ce a determinat-o să stea mai
mult timp la serviciu peste program.

Într-un final a luat decizia de a divorța la îndemnul mamei și a colegei de serviciu care știau de
situația ei de câțiva ani, însă s-a gândit că ,,poate a fost și vina mea că stăteam prea mult la
serviciu peste program,, ........ Se descrie deseori ca fiind într-o stare încordată, iritabilă și plânge
foarte des.
Lucrează de aproximativ 12 ani la o firma de contabilitate și consultanță fiscală. La birou are
o evoluție bună îndeplinindu-și îndatoririle cu seriozitate. În ciuda situației bune profesionale de 6
luni manifestă o stare disfuncțională de anxietate, temându-se de faptul că modul ei de gestionare

10
este nesatisfăcător și din cauza asta va rămâne fără serviciu. Gândul că ar putea rămâne fără un loc
de muncă o neliniștește puternic deoarece ar rămâne ,, pe drumuri și cu o mamă bolnavă,,. Clienta
povestește că în urmă cu câteva luni ar fi observat și colega ei că este abătută, neatentă uneori la
ce are de făcut și că atunci când încearcă să vorbească cu ea ori devine irascibilă ori plânge... De
asemenea șeful ei i-a făcut observație cu privire la o greșeală minoră iar de atunci ,, mă gândesc
tot mai des la ideea că acesta vrea să mă concedieze.,, Gândul că ar putea să-și piardă locul de
muncă o face să creadă despre ea ,, că nu sunt bună de nimic,, manifestând simptome ca:
amețeală, plâns, transpirații, dispoziție anxioasă, îngrijorări excesive, iritabilitate, stări de
neliniște, senzația de a se afla la capătul puterilor, oboseală, dificultăți de concentrare, probleme
digestive, tensiune musculară, insomnie. Faptul că doarme câteva ore pe noapte,, mă simt obosită
și tristă,, ( 5 ore cu întreruperi) și că nu se poate concentra la serviciu îi accentuează anxietatea și
teama ca va fi concediată ,,nu-mi mai permit să am grijă de mama,,. O dată cu divorțul toate
aceste stări s-au accentuat și au copleșit-o. De teamă că își va pierde locul de muncă aceasta
încearcă să își asume și mai multe responsabilități, în speranța că șeful va observa că este o
persoană pe care se poate baza. Însă după ce i se atribuie și mai multe sarcini aceasta devine
maxim de anxioasă, iritabilă și începe să plângă și se gândește că ,, trebuie să rezolv toate
sarcinile,, ,,nu trebuie să greșesc ,, este foarte important pentru mine să îi mulțumesc pe ceilalți,,.
Ulterior simte că nu poate face față valului de emoții și apare lipsa de concentrare, ceea ce
conduce la amânarea și evitarea rezolvării sarcinilor de serviciu. Aceste stări de îngrijorări au
apărut după divorț, de aproximativ 6 luni, le trăiește aproape zi de zi iar intensitatea variază, la
locul de muncă sunt mai intense, iar acasă încearcă să-și ocupe timpul citind. Din cauza acestor
stări clienta povestește că nu își mai dorește să mai se plimbe în parc cum obișnuia și nici să o mai
viziteze pe mama sa, ,,mă gândesc că sunt o fiică iresponsabilă,,. Are o singură prietenă, o colegă
din facultate, doar cu aceasta mai vorbește, de cele mai multe ori doar la telefon. Povestește că
după divorț, colegii de serviciu au invitat-o deseori să iasă la un suc, o cafea, însă de fiecare dată a
refuzat, gândindu-se ,, dacă imi vor aminti de greselile facute la serviciu,,.
Singurul lucru care-i mai face plăcere este să citească și să se uite la filme. Este conștientă că are o
problemă, de aceea a venit să ceară ajutor, nestiind cum sa-si gestioneze reactiile si temerile.

Istoric medical:

11
  Afecţiuni anterioare, informaţii referitoare la problemele psihiatrice şi somatice
anterioare - Fără relevanță
 Status mintal
Aspect exterior îngrijit, îmbrăcată conform vârstei, pe parcursul ședințelor clienta nu a avut
rețineri în a-și expune problemele și a povesti în amănunt prin ce a trecut.
- Clienta prezintă stări de iritabilitate și tensiune. Are o stare dominantă de
slăbiciune, are probleme de concentrare din cauza somnului insuficient. Prezinta sensibilitatea
crescuta la stimuli, prezintă idei de nedreptate și ideații accentuate de autoînvinovățire. Orientarea
temporo-spaţială, auto şi allo-psihică, capacitate mnezică bună, vocabularul este dezvoltat, debit
verbal normal, un ton prietenos.

Evaluări psihologice
a. Se menţionează probele psihologice utilizate şi valorile obţinute.
Chestionarul Schemelor Cognitive Young 3 (YSQ-S3)
Millon Clinical Multiaxial Inventory-III
STAI-Y (State-Trail Anxiety Inventory Form)

Chestionarul Schemelor Cognitive Young 3 (YSQ-S3)

Deprivare Emoţională - ED)
Abandon / Instabilitate (AB)
Neîncredere / Abuz (MA)
Izolare socială / Înstrăinare scor 7
(SI)
scor 18 foarte ridicată - deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei,
afecţiunii şi căldurii sufleteşti).
scor 10 ridicat- sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne
ofere susţinerea emoţională de care avem nevoie, pentru că
aceştia la rândul lor, sunt instabili emoţional, nu sunt
prezenţi când avem nevoie de ei sau ne vor părăsi pentru
altcineva.
scor 12 foarte ridicată sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să
ne ofere susţinerea emoţională de care avem nevoie, pentru
că aceştia la rândul lor, sunt instabili emoţional, nu sunt
prezenţi când avem nevoie de ei sau ne vor părăsi pentru
altcineva.
mediu– senzaţia de izolare socială, că suntem diferiţi de
alţii şi că nu putem face parte dintr-un grup.

12
Defect / Ruşine (DS) scor 8 ridicat– sentimentul că suntem fără valoare, că suntem răi,
nedoriţi, inferiori sau incapabili în anumite aspecte
importante ale vieţii, iar dacă ceilalţi vor vedea acest lucru,
nu ne vor mai fi iubi. Persoanele care interiorizează această
schemă sunt sensibile la critică, sunt foarte conştiente de
ele însele, se compară cu ceilalţi, nu se simt în siguranţă în
prezenţa celorlalţi, au sentimentul de ruşine legat de
propriul “handicap”.
Eşec (Failure - FA) scor 11 ridicat– convingerea că nu eşti capabil să faci ceva bine, că
inevitabil vei greşi, vei eşua în domenii importante ale
vieţii (şcoală, carieră, sport), că eşti prost, că ai un statut
social scăzut, şi mai puţin succes decât ceilalţi de aceeaşi
vârstă.
Dependenţă / Incompetenţă scor 9 ridicat – convingerea că suntem incapabili să ne îndeplinim
(DI) bine responsabilităţile zilnice fără un sprijin considerabil
din partea celorlalţi. Apare senzaţia constantă de neputinţă.
Vulnerabilitate la rău şi scor 11 foarte ridicat– frica exagerată de catastrofe iminente ce ni
boală (VH) se pot întâmpla oricând şi pe care nu le putem preveni.
Această frică poate apărea în legătură cu diferite boli
(infarct miocardic), cu diferite probleme emoţionale grave
(teama de a nu înnebuni) sau alte catastrofe externe
(prăbuşirea avionului).
Protecţionism / Ego infantil scor 10 ridicat – o relaţie emoţională şi de apropiere exagerată faţă
(EM) de persoane relevante (deseori părinţi), relaţie care
împiedică dezvoltarea propriei identităţi individuale şi
sociale. Persoana are convingerea că nu va putea trăi fără
cealaltă, nu va putea fi fericită dacă nu va avea sprijinul
acesteia.
Revendicare / Grandomanie scor 15 mediu – convingerea că suntem superiori altor oameni, deci
( ET) revendicăm drepturi şi privilegii speciale. Regula
reciprocităţii nu funcţionează în acest caz. Revendicăm
dreptul de a face ce vrem, indiferent dacă ceea ce dorim
este ancorat în realitate sau nu, indiferent care sunt

13
 consecinţele pentru celălalt. Un sentiment exagerat al
superiorităţii, care se manifestă cu scopul de a obţine
control şi putere.
Autocontrol / Auto-disciplină scor 15 mediu– dificultatea de a se controla, disciplina în obţinerea
insuficientă (IS) scopurilor, control insuficient al emoţiilor şi impulsurilor,
toleranţă scăzută la frustrare, dorinţa excesivă de menţinere
a confortului, de evitarea a situaţiilor neplăcute.
Subjugarea (SB) scor 15 foarte ridicat– controlul excesiv asupra celorlalţi. Are două
forme principale: subjugarea nevoilor (propriile preferinţe,
decizii şi dorinţe sunt reprimate, ignorate) şi subjugarea
emoţiilor (exprimarea emoţiilor, în special a furiei este
reprimată).
Auto-sacrificiul (-SS) scor 24 foarte ridicat– fixarea excesivă, asupra satisfacerii nevoilor
zilnice ale celorlalţi în detrimentul satisfacerii propriile
nevoi, pentru a evita sentimentul de a fi egoist, pentru a
menţine relaţia cu persoana pe care crede că trebuie să o
ajute.
Căutarea Aprobării / scor 44 ridicat- căutarea exagerată a aprobării, recunoaşterii sau
Recunoaşterii (Approval atenţiei celorlalţi, fapt ce împiedică dezvoltarea identităţii
Seeking/Recognition Seeking de sine. Stima de sine este dependentă în principal, de
- AS) reacţia celorlalţi.
Negativism / Pasivitate ( NP) scor 21 mediu– aspectele negative ale vieţii sunt exagerat
conturate, subliniate, maximizate, în timp ce evenimentele
sau aspectele pozitive, optimiste, plăcute sunt
minimalizate.
Inhibiţie Emoţională (EI) scor 8 scazuta– inhibarea acţiunilor, sentimentelor, comunicării
spontane pentru a evita dezaprobarea celorlalţi, sentimentul
de ruşine şi de pierdere a controlului asupra propriilor
impulsuri. Cele mai întâlnite forme de inhibiţie sunt: a)
inhibarea furiei şi agresivităţii, b) inhibarea impulsurilor
pozitive, c) dificultate în exprimarea vulnerabilităţii sau în
comunicarea propriilor sentimente, d) excesiva invocare a
raţionalităţii şi eliminarea emoţionalului.

14
Standarde Nerealiste / scor 15 mediu– convingerea că trebuie să atingem nişte standarde
Hipercriticism (US) interiorizate de comportament şi performanţă foarte
ridicate, cu scopul de a evita critica. Aceste standarde
nerealiste pot apărea sub forma perfecţionismului, atenţiei
deosebite la detalii, reguli rigide de tipul “trebuie”,
nemulţumirea că nu a realizat cât de mult ar fi vrut/ar fi
trebuit să realizeze.
Penalizarea (PU) scor 31 mediu – convingerea că oamenii ar trebui aspru criticaţi şi
pedepsiţi pentru greşelile lor. Implică tendinţa de a se
înfuria, de a fi intolerant, punitiv şi nerăbdător cu acei
oameni (inclusiv cu propria persoană) ce nu ne satisfac
propriile noastre expectanţe sau standarde. Greşelile sunt
uitate cu greutate, şi nu se ţine seama de natura failibilă a
omului.

Millon Clinical Multiaxial Inventory-III

60-75 tendinte, 75+ clinic
Patternuri clinice de personalitate scor 80 Trăsături de personalitate histrionic
Sindroame clinice moderate scor 75 Anxietate
Sindroame clinice moderate Scor 68 Somatoform
Sindroame clinice moderate Scor 66 Tulburare de stres posttraumatic

STAI-Y (State-Trail Anxiety Inventory Form)

Stare anxioasă Scor:72 Anxietatea ca stare este de nivel ridicat

Trăsătură anxioasă Scor 65 Anxietatea ca trăsătură este de nivel crescut, anxietate
generalizată

b. Diagnostic DSM V tulburare anxioasă generalizată cod 300.02 (F41.1)

Criterii de diagnostic au fost îndeplinite șase din șapte

15
1. Anxietatea și îngrijorarea(anticipare anxioasa) excesive, prezente majoritatea zilelor, timp de
cel puțin 6 luni, cu privire la unele evenimente sau activități(cum ar fi performanțele la serviciu
sau la școală) DA
2. Individului îi este dificil să-și controleze îngrijorarea. DA
3. Anxietatea și îngrijorarea se asociază cu trei(sau mai multe)din următoarele șase simptome
(dintre care cel puțin câteva simptome au fost prezente majoritatea zilelor, în ultimele 6 luni)DA
a. Neliniște sau senzație de nerăbdare sau de a fi la limită. DA
b. obosește ușor. DA
c. dificultăți de concentrare sau senzație de golire a minții DA
d. iritabilitate DA
e. tensiune musculară DA
f. perturbări ale somnului (dificultăți de adormire sau de a menține somnul, sau neliniște,
somn nesatisfăcător DA
4. Anxietatea, îngrijorarea sau simptomele somatice cauzează disconfort semnificativ clinic sau
deficit în domeniile sociale, profesionale sau în alte arii importante de funcționare. DA
5. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe(e.g., un drog de abuz,
un medicament) sau altei afecțiuni medicale (e.g., hipertiroidism)DA
6. Perturbarea nu este mai bine explicată de altă tulburare mintală (e.g., anxietatea sau
îngrijorarea privind declanșarea unor atacuri de panică în tulburarea de panică, evaluarea
negativă în tulburarea anxioasă socială(fobia socială), contaminarea sau alte obsesii în
tulburarea obsesiv-compulsivă, separarea de persoanele de atașament în tulburarea anxioasă de
separare, amintirea evenimentelor traumatizante în tulburare de stres posttraumatic, creșterea în
greutate în anorexia nervoasă, acuzele somatice în tulburarea cu simptome somatice,
imperfecțiuni ale aspectului fizic ăn tulburare dismorfică corporală, frica de a avea o boală gravă
în tulburarea nosofobică, sau conținutul ideilor delirante în schizofrenie sau tulburarea delirantă.
NU

2. Conceptualizarea cazului.
În urma anamnezei, interviului, observației și a evaluării, clienta a fost identificată cu o stare
anxioasă. S-a prezentat în terapie cu dorința de a-și putea depăși temerile legate de posibilitatea
pierderii locului de muncă. Clienta nu are control suficient al emoţiilor şi impulsurilor, are o
toleranţă scăzută la frustrare (orice situație neprevăzută și neplăcută o scoate din zona de
confort).

16
 Aceste mecanisme dezadaptative își au rădăcinile în copilăria timpurie și adolescență. Prin
deprivarea emoțională a clientei, absenței afecțiuni mamei, a tatălui, a mediului abuziv din
familie și ulterior divorțul părinților, au făcut să caute aprobarea, recunoașterea și atenția
celorlalți, creând o stimă de sine scăzută și dependența față de cei din jur.
Trăiește cu sentimentul că este inferioară, incapabilă să reușească, sensibilă la critică însă are
capacitatea de a găsi resurse și de a se focusa pe lucrurile care sunt prioritare ( locul de muncă).

A. Lista De Probleme Din Prezent:

 Simptome afective: stare anxietate, stare de neliniște excesivă, teama, iritabilitate,
vinovățenie.
 Simptome cognitive : Incertitudinea legată de viitorul profesional și financiar
,,Aș putea să-mi pierd locul de muncă și aș rămâne pe drumuri cu o mama bolnavă,,;
,, Nu sunt bună de nimic,,
,,Trebuie să rezolv toate sarcinile de serviciu,,
,,trebuie să îndeplinesc toate sarcinile de serviciu,,
,,voi fi dată afară,,

 Simptome fiziologice: amorțeală, transpirații, insomnie, stare de oboseală,

probleme digestive, tensiune musculara.

 Simptome comportamentale:
- evitarea gândurilor prin diverse distrageri: citire, vizionare de filme;
- evitarea întâlnirilor cu prietenii pentru a nu da curs unor discuții profesionale.

Diagnostic: Tulburare de anxietate generalizată

B. Ipoteze:

1. Factori etiologici:
Ca factor declanșator al stării actuale se evidențiază momentul în care șeful i-a atras atenția
asupra unei greșeli minore. Aceasta, pe fondul unui haos emoțional, urmare a divorțului, resimte o

17
instabilitate emoțională cumulată cu sentimente de furie față de fostul partener. În acest context
apare și anxietatea față de viitor, învinovățirea și frica de singurătate.( factori predispozanți)
Stare de stres continuă și intensă asociat cu dorința de validare la locul de muncă din ultimile luni
au favorizat fondul apariției acestei tulburări(factori favorizanți). (factori de menţinere)
Asumarea numeroaselor responsabilități și neputința de a refuza cerințele superiorului, mențin
convingerea ca ea nu este suficient de bună în a-și gestiona problemele. Această convingere s-a
dezvoltat din perioada copilăriei, când mama sa în dorința de a fi ,,cea mai bună,, o critica mereu
și îi ,,sublinia greșelile,, cu scopul de a le îndrepta. Odată inițiat acest șir de gânduri, teama este
resimțită de clientă până la starea de epuizare.

2. Evaluarea cogniţiilor şi comportamentele actuale

- gânduri automate: ,,nu sunt bună de nimic,,, ,,trebuie să îndeplinesc toate sarcinile de
serviciu,, , ,,voi fi dată afară,, , perfecționism
- emoţiile ce le însoţesc: ,, teama, neliniște, iritabilitate,
- interpretări catastrofice: ,,mă vor concedia,, nu-mi mai permit să am grijă de mama,, nu mai
pot face față la serviciu,,
3. Aspecte pozitive- dorința de a ieși din situația actuală, are un loc de muncă, păstrează legătura
cu mama sa și prietena din facultate, puncte tari ale pacientului: disponibilitatea și deschiderea
către tehnicile terapeutice, constantă în viața socială și profesională; mecaniasme de coping
utilizate: citește pentru a se deconecta.......

C. Planul de intervenţie

O abordare din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale.

Obiectivele generale Tehnici de intervenție terapeutica
Reducerea simptomelor fizice ale anxietății Tehnici de relaxare sau exerciții de respirație
Reducerea neliniștii față de gânduri și emoții Tehnici de mindfulness, meditație
Reducerea frecvenței gândurilor automate Restructurare cognitivă
negative
Eliminarea comportamentului evitant Expunere, activare comportamentală
Dezvoltarea unei atitudini de acceptare Restructurare cognitivă, tehnici de mindfulness,
tehnici metacognitive
Dobândirea abilităților necesare pentru Recapitularea și exersarea tehnicilor, în funcție de

18
prevenirea recăderilor nevoi

D. Obstacole în terapie

Teama de schimbare a comportamentului, gandurilor sau starilor afective. Clienta s-a obișnuit cu
starea sa (deprimare, anxietate sau nefericire) incat o considera deja o normalitate si orice
incercare de schimbare o poate percepe ca pe un potential pericol la ceea ce îi este cunoscut: “E
rau asa, dar cel putin stiu despre ce este vorba”.

Clienta desi a fost dispus sa actioneze in sensul schimbarii, în cadrul terapiei nu a fost consecventă
în aplicarea ,,temelor ,, date de către terapeut.

4. Rezultate, concluzii şi urmărirea evoluţiei pacientului.

Ședința 1:

Ședința s-a bazat pe construirea și consolidarea relației terapeutice prin stabilirea legăturii de
încredere într-un spațiu de siguranță lipsit de judecată și motivarea clientei pentru terapie.
Încă de la prima întâlnire în timpul amnanezei clienta avea o simptomatologie specifică anxietății,
cu temeri nefondate referitoare la viitorul profesional. A repetat în numeroase rânduri faptul că nu
se poate liniști la gândul că își poate pierde locul de muncă. Având o stare dominantă de neliniște.
S-a urmărit colectarea informațiilor extrem de utile pentru conceptualizarea cazului și planificarea
ședințelor de terapie cât și normalizarea îngrijorărilor manifestate - stărea generale.
Tehnici utilizate:interviu clinic, anamneza, observația

Ședința 2:
La a doua întâlnire, s-a discutat despre terapia cognitiv-comportamentală, de modul de lucru
colaborativ cu scopul de a o ajuta să reducă nivelul de anxietate cu privire la neliniștea pe care o
resimte, stabilind câte o ședințe pe săptămână pe parcursul a două luni. I-am comunicat despre
rolul activ pe care trebuie sa-l aibe in terapie si importanta motivatiei pentru atingerea obiectivelor
stabilite.
Pentru conturarea unui dignostic am aplicat Chestionarul Schemelor Cognitive Young 3 (YSQ-S3)
19
și am programat o nouă întânire cu clienta pentru a parcurge lista de obiective propuse în vederea
ameliorării stării emoționale neplăcute în care se afla la acel moment.

Ședințele 3-4:

După ce am cerut un feed-back cu privire la evenimentele importante care au avut loc între
ședințe, am discutat despre rezultatul testului. I s-a explicat faptul că anxietatea este dată de stări
de neliniște excesivă și incontrolabilă, iar grija față de viitor și scenariile negative construite pe
baza temerilor, ce produc falsa iluzie a controlului față de realitate. Se discută cu clienta pentru a
constientiza diferența dintre îngrijorările firești și normale care ajută persoana să mobilizeze
resursele interioare și să facă față provocărilor, și îngrijorările exagerate care au un caracter cronic
și nu pot fi controlate. Cu scopul reducerii simptomelor fizice ale anxietății clietnta este învățată o
tehnică de relaxare și exerciții de respirație.
Am aplicat chestionarul STAI-Y (State-Trail Anxiety Inventory Form).
Ca teamă pentru acasă – practicarea exercițiilor de respirație și tehnica relaxării

Ședința 5:

În debutul ședinței i-am propus organizarea unui jurnal al îngrijorărilor ( Planul de

tratament si interventii pentru depresie si anxietate, de Robert E.Leahy si Stephen
J.Holland,2000), i-am explicat în ce mod poate ajuta această evidență și am aplicat testul Millon.
S-a observat faptul că clienta este încrezătoare și este dispusă să colaboreze. De asemenea am
discutat cu clienta despre lucrurile care-i faceau placere inainte si pe care acum le evita. Totodată,
clienta a fost învățată să practice tehnici de mindfulness și meditație pentru a fi atentă la tot ceea
ce se întamplă în jur si a se conecta cu simturile ei si cu realitatea prezenta.
Tehnici utilizate: Psihoeducatia fata de anxietate

Ședința 6:
Dupa ce am cerut feedback cu privire la evenimentele importante care au avut loc intre
sedinte, am analizat impreuna notitele inregistrate de clienta in jurnalul ingrijorarilor pacientului.
Am discutat despre frecventa aparitiilor acestor ingrijorări, contextul in care apar dar si

20
consecintele lor.
În cadrul ședinței au fost examinate convingerile despre îngrijorare și evaluarea costurilor
și beneficiilor îngrijorării cu privire la teama ei de a-și pierde locul de muncă.
Am încurajat-o să aloce un timp determinat îngrijorării resimțite, perioadă în care să se
concentreze asupra detaliilor îngrijorării/soluții de eliminare a cauzei. I-am sugerat să stabileasca
anticipat un moment din zi cand sa devina constientă de gandurile sale, pentru a identifica
nelinistile. (aprox 20 min). Daca nelinistile apar intr-un alt moment , clienta sa le noteze pe o foaie
pentru a le aprofunda pentru perioada rezervata acestui scop ( amânarea pentru perioada
prestabilită). Acest lucru limiteaza progresiv nelinistile la o perioada determinata si permite
identificarea unor momente in care aceste nelinisti devin mai putin necesare , amplificand gradual
sentimentul de control asupra nelinistilor, pentru ca clienta este cea care alege perioada pentru
care se ingrijoreaza.

Ședința 7, 8,
In sedintele 7,8 clienta si-a concentrat atenția asupra gândurilor automate
negative/gânduri iraționale, conștientizarea punctelor forte, capacități proprii (cooperantă,
deschisă, tendințe spre perfecționism, submisivă, îndemânare, creativitate) modalități sănătoase de
coping utilizând tehnici specifice terpiei cognitiv comportamentele am început contracararea
gândurilor distorsionate prin evaluarea costurilor și a beneficiilor îngrijorării, promovarea unei
flexibilități adaptative (față de standardele și comportamentele personale).

De asemenea spune că mai are uneori stări anxioase dar în general reușește să le
controloleze. Crede că terapia a ajutat-o să depășescă starile de anxietate si temerile, incercand sa-
si faca planuri de viitor. Crede că dacă nu ar găsi resurse pentru a gestiona viitoarele probleme ar
apela cu încredere la un specialist. Prognostic favorabil.

21
TULBURAREA DEPRESIVĂ RECURENTĂ

Conform ICD-10
Tulburari ale dispozitiei [afective] (F30-F39) Acest bloc cuprinde tulburarile in care
perturbarea fundamentala este o schimbare in afect sau dispozitie catre depresie (cu sau fara
anxietate asociata) sau catre expansivitate. Schimbarea dispozitiei este de obicei insotita de o
schimbare la intregul nivel al activitatii; cele mai multe din celelalte simptome sunt fie secundare
acesteia, fie usor de inteles in contextul schimbarii in dispozitie si activitate. Cele mai multe din
aceste tulburari tind sa fie recurente, iar debutul episoadelor individuale poate fi deseori legat de
evenimente sau situatii stressante.

F33-Tulburare depresiva recurenta

O tulburare caracterizata prin episoade repetate de depresie asa cum sunt descrise la
episodul depresiv (F32.), fara vreun istoric de episoade independente de ridicare a dispozitiei si
energie crescuta (manie). Totusi, pot exista episoade scurte de ridicare usoara a dispozitiei si
supra-activitate (hipomanie) imediat dupa un episod depresiv, uneori precipitat de tratamentul
antidepresiv. Formele mai severe de tulburare depresiva recurenta (F32.2 si F33.3) au mult in
comun cu conceptele anterioare cum ar fi depresia maniaco-depresiva, melancolia, depresia vitala
si depresia endogena. Primul episod se poate produce la orice varsta, de la copilarie la varsta
inaintata, debutul poate fi sau acut sau insidios, iar durata variaza de la cateva saptamani la multe
luni. Riscul ca un pacient cu o tulburare depresiva recurenta sa aiba un episod de manie nu dispare
niciodata complet, totusi au fost experimentate multe episoade depresive.

Daca se produce un asemenea episod, diagnosticul ar trebui sa fie schimbat cu cel de

tulburare afectiva bipolara (F31.-).

Include: episoadele recurente de:

- reactie depresiva

- depresie psihogena

- depresie reactionala

-tulburarea depresiva sezoniera

22
 Simptome specifice:

1. Dispoziție depresivă / deprimată – cea mai mare parte a zilei și/sau aproape în fiecare zi,
dar care este totuși neinfluențată de circumstanțe;

2. Anhedonie – pierderea plăcerii și/sau a interesului pentru activități considerate ca fiind

plăcute în mod normal;

3. Astenie și/sau fatigabilitate și/sau scăderea nivelului de energie – doar în ICD 10, nu
apare în DSM IV în simptomele centrale ale depresiei.

Simptome comune:

1. Pierderea încrederii în sine;

2. Sentimente de vinovăție / culpabilitate / autoreproș;

3. Gânduri recurente de moarte / suicid / orice comportament de tip suicidar;

4. Diminuarea capacității de concentrare;

5. Modificarea în activitatea psihomotorie;

6. Tulburări de somm, insomnie sau hipersomnie, somn superficial, neodihnitor;

7. Variații de apetit față de perioada anterioară.

23