Capitolul 2: SANATATEA SI BOALA

Starea de sanatate = stare de bine fizic, psihic şi social

Boala = serie de modificări biologice şi/sau psiho-comportamentale care generaza o

stare de distres si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre un distres si/sau dizabilitate.

Incidenta = nr. de cazuri noi dintr-o boala anume, care apar intr-o unitate de timp
specificata; unitatea de timp tipica este 1 an

Prevalenta = nr. de cazuri dintr-o boala anume existente la un mom. dat; prim mom dat
intelegem fie o evaluare punctuala, fie un interval.

Componentele bolii:

1. Manifestări
2. Agenti/factori etiologici (cauzali)

-după natură: exogeni (fizici, chimici, bilogici, psiho-sociali) şi endogeni (cum ar fi factorii
genetici), sunt considerati primari

-după funcţie:

-factori declanşatori: produc in mod direct simptomatologia

-factori determinanţi: ca declansatorii, dar sunt legati specific de un anumit tablou clinic

-factori favorizanţi: eficientizeaza actunea factorilor declansatori si determinanti in

aparitia tabloului clinic

-factori predispozanţi/de risc: au un caracter general, apartin pacientului, au fost prezenti

inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune cu factorii declansatori,
determinanti si/sau favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic

-factori de menţinere: au rolul de a sustine simptomatologia

3. Reactii de raspuns al organismului la actiunea agentilor etiologici

-pot sa fie specifice sau nespecifice; locale sau cu caracter general

-se pot manifesta la nivel biologic (ex. modif tensiunii arteriale); sau la nivel psihologic (ex.
deficiente la nivelul memoriei implicite)

-sunt identificabile prin analize de laborator

-tratamentele care vizeaza modificarea acestor reactii si, prin aceasta, ameliorarea tabloului
clinic al pacientului se numesc tratamente patogenetice

Cele trei mari paradigme (modele/abordari) psihologice de sanogeneza si

patogeneza: (1)abordarea dinamic- psihanalitica ; (2) abordarea umanist-
existentiala-experientiala ; (3) abordarea cognitiv-comportamentala
2.2. Paradigma dinamic-psihanalitica

-primul model psihologic de sanogeneza si patogeneza psihica, bine structurat si

diseminat in domeniul medical si psihologic

-Fundamentele:

(1) psihicul are o structura nivelara formata din Id (inconstient), Ego (Eu; constient) si
SuperEgo (SupraEu; normele morale si sociale)

(2) continutul refulat al ld-ului (de exemplu, pulsiunile sexuale si agresive), care este
guvernat de principiul placerii, tinde sa se exprime plenar la nivelul Eului (
constientului) ;

(3) constientizarea la nivelul Eului (care este guvemat de principiul realitatii) a acestui
continut refulat genereaza trairile emotionale negative ;

(4) odata generate trlirile emotionale negative, Eul, sub presiunea principiului realitltii
si a SupraEului, apeleazl la mecanisme de aparare/defensive pentru a bloca
constientizarea lor. Primul mecanism angajat este represia/refularea. Daca acest
mecanism nu este eficient, atunci continutul refulat se va exprima in vise, acte ratate
sau simptome nevrotice (cum ar ti alte mecanisme de aparare, angajate ca a doua linie
defensiva). intregul demers este sintetizat sub forma asa-numitului ,,triunghi al
conflictului". Acesta are trei componente : X reprezintl pulsiunea, A - anxietatea
generatl de constientizarea acesteia, iar D - mecanismele defensive (de aparare) la
care subiectul apeleaza in scopul reducerii anxietatii ;

(5) daca se blocheazl constientizarea trairile emotionale negative, emotia se exprima

la nivel fiziologic printr-o stare de activare, prerechizita pentru o noua stare
emotionala, congruenta cu cea refulata

(6) orice simptom apare din cauza unui conflict actual, care se reduce, in fapt, la un
conflict bazal din prima copillrie ;

(7) eliminarea simptomatologiei se face prin eliminarea conflictului actual. Acest

lucru se realizeazl prin rezolvarea conflictului bazal, prin intermediul nevrozei de
transfer (conflictul terapeutic).

2.3. Paradigma umanist-existential-experientiala

-porneste de la premisa ca patologia psihica si psihosomatica apare ca urmare a faptului

ca experientele negative de viata blocheaza ,,fortele pozitive" care stau la baza
personalitatii noastre

-pentru a debloca aceste forte pozitive care promoveaza direct starea de sanatate si, implicit,
pentru a ameliora patologia, este nevoie de asigurarea unui context psihoterapeutic
caracterizat prin empatie, acceptare neconditionata a pacientului si congruenta, la care se pot
adauga anumite proceduri terapeutice, specifice diverselor scoli
-este de remarcat faptul ca in aceasta paradigma, relatia terapeutica este considerata adesea o
conditie necesara si suficienta pentru ameliorarea patologiei, tehnicile de interventie nefacand
altceva decat sa potenteze efectul acesteia in eliberarea fortelor pozitive, care promoveaza
apoi, direct si automat, starea de sanatate

2.4. Paradigma cognitiv-comportamentala

-Principii:

(1) Problemele psihice sunt raspunsuri dezadaptative invatate, sustinute de cognitii

disfunctionale (dezadaptative/irationale); o mare parte din psihopatologie este rezultatul
gandirii disfunctionale;

(2) Factorii generatori ai gandirii disfunctionale sunt influentele genetice §i de mediu;

(3) Modalitatea optima de a reduce distresul si comportamentele dezadaptative este

modificarea cognitiilor disfunctionale ;

( 4) Cognitiile disfunctionale care genereaza psihopatologia pot fi identificate si schimbate ;

modificarea acestora implica efort si perseverenta din partea subiectului.

=> MODELUL ABC :

Trei componente principale:

A. (activating events) = evenimentul activator (stimulii interni si externi). Elementele

activatoare reprezinta : (1) situatii obiective, (2) ganduri, emotii §i comportamente legate de
acestea sau (3) evenimente, ganduri si amintiri din trecut legate de situatia actuala. A
antreneaza intreaga personalitate a individului.

B. (beliefs) = convingerile (cognitiile/credintele) persoanei (elementul cognitiv de prelucrare

informationala). Acestea se interpun intre evenimentul activator si consecintele
comportamentale, biologice/fiziologice sau subiective-afective (emotionale). Convingerile
persoanei nu sunt doar declansate de evenimentul activator, ci mediaza modul de percepere si
reprezentare a evenimentului activator (A).

C. (consequences) = consecintele procesarii cognitive a elementului activator, si anume :

raspunsuri comportamentale, biologice/fiziologice si emotionale.

=> acţionează impreună, coexistă

La ele se adauga si devine ABCDE (Ellis,1994) :

D. (disputing) = restructurarea cognitiilor disfunctionale si irationale.

E. (effective) = asimilarea unor noi cognitii eficiente, functionale si rationale in locul celor
disfunctionale.
Capitolul 3: PSIHODIAGNOSTIC ŞI EVALUARE CLINICĂ

Psihodiagnostic = cunoaşterea factorilor psih. ai subiectului uman, cu relevanţă pt.

diverse activităţi.

Psihodiagn. clinic = cunoaşterea factorilor psih. cu relevaţă pt. sănătate şi boală.

-in cazul unui proces de psihodiagnostic si evaluare clinica nosologica, secventele sunt
urmatoarele :

• incadrarea tabloului clinic al pacientului intr-o anumilA categorie nosologica (fazele I si II

se realizeaza prin interviu clinic si testare psihologica);

• Particularizarea, detalierea si sintetizarea datelor culese in fazele I si II, pentru a intelege

mai bine dinamica fiecarui individ, dincolo de categoria nosologica in care a fost incadrat
tabloul sau clinic. De asemenea, aici se detaliaza diagnosticul nosologic in probleme concrete
de viata pentru fiecare pacient (faza III se realizeaza prin interviu clinic si testare
psihologica).

Faza I. Este indicat ca interviul sa inceapa cu o discutie despre situatii care il pun pe pacient
intr-o pozite confortabila, de incredere si siguranta. Aceasta duce la dezanxientizarea lui si
poate facilita comunicarea dintre pacient si clinician. in aceasta faza se inregistreaza, de
asemenea, numele si prenumele pacientului, varsta, cetatenia, nationalitatea si domiciliul,
date furnizate de pacient sau apartinltori - in cazul unor tulburlri grave sau a copiilor. Se
noteaza §i motivul trimiterii. Spre exemplu, in cazul unui student la Fizica, am inceput
interviul cu discutii despre premiile luate, proiectele pe care le are, bursele in strainatate
primite. Daca terapeutul dovedeste cunostinte in domeniul de interes al pacientului, aceasta
poate contribui la dezvoltarea pozitiva mai rapida a relatei terapeutice. Apoi, treptat, se
vireaza spre obiectul interviului, mentinind un limbaj de interfata, cu caracteristici diferite de
la pacient la pacient.

Faza II. in faza a doua a interviului, urmeaza o investigare detaliata a comportamentului si

functilor psihice. Investigarea prin interviu trebuie sa fie dublata de o investigare obiectiva
prin teste psihologice, acolo unde acest lucru este posibil. La sfarsitul acestei faze, se clarifica
si se definitiveaza diagnosticul nosologic prezumtiv.

Faza III. in faza a treia, in cadrul psihodiagnosticului si evaluaii clinice, se poate trece la o
investigatie detaliata, care vizeaza surprinderea structurii si dinamicii individuale a
pacientului si ofera informatii suplimentare (fata de cele obtinute in primele doua faze care au
contribuit la un diagnosticul nosologic), prin relieferea modului in care categoria nosologica
se particularizeaza in cazul pacientului in discutie. Analiza vizeaza cele patru nivele de
analiza a subiectului uman: subiectiv-afectiv (emotional), cognitiv, comportamental si
biologic/fiziologic. Mai precis, se urmareste aici evaluarea psihologica detaliata a:

- starii prezente a pacientului si a modului in care acesta se adapteaza la situatiile concrete;

- problematicii comportamentelor simptomatice ;

- situatiei somatice a pacientului ;

- dinamicii si structurii personalitatii ;

- comportamentului interpersonal ;

- principiilor morale si atitudinilor sociale ;

- mecanismelor defensive si de coping, precum si a conflictelor si dinamicii lor ;

identitstii si imaginii de sine ;

- determinantilor sociali si situatiilor curente de viata ;

- problemelor de ecologie sociala si familiala ;

- controlului si autocontrolului comportamentului ~i emotiilor etc.

La sfarsitul fazei a treia, avem arat o categorie de diagnostic nosologic, cat si particularizarea
acesteia prin surprinderea dinamicii individuale a pacientului.

Capitolul 4: CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

Psihoterapia = interveţie psihologică în situaţii de sănătate şi boală.

Consilierea psihologică = intervenţie psihologică (a) în scopul optimizării,

autocunoaşterii şi dezv. personale şi/sau (b) în scopul prevenţiei şi remiterii problemelor
emoţionale, cognitive şi de comportament.

-consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie prin faptul ca, in timp ce

psihoterapeutul se focalizeaza pe interventie psihologica in psihopatologie, consilierul
psihologic se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de
patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici

-in timp ce psihoterapeutul psiholog poate face tot ceea ce face consilierul psihologic,
reciproca nu este valabila

4.2. Anatomia actului psihoterapeutic

-contributia diverselor componente ale tratamentului psihoterapeutic la eficienta

acestuia:

• relatia terapeuticA contribuie cu aproximativ 30 % la eficienta psihoterapiei ;

• tehnicile de interventie psihoterapeuticA contribuie cu 15 % ;

• efectul placebo contribuie cu 15 % ; in aceste conditii, efectul placebo se refera la speranta

ca tratamentul urmat va duce la ameliorarea tabloului clinic ; aceasta este rezultatul unei
conceptualizari clinice eficiente ;
• factorul personal al pacientului acopera 40 % . Elementele factorului personal pot fi
impartite in trei categorii : prirna categorie include factori psihologici si de educatie precum
inteligenta ; a doua categorie include factori economici, iar a treia categorie se refera la
suportul social pe care il are pacientul. Un terapeut eficient este eel care, prin elementele
psihoterapiei, poate mobiliza la maximum acesti factori personali.

Conceptualizare clinica:

Caracteristicile esentiale ale unei conceptualizlri clinice eficiente sunt :

- sa fie acceptata de pacient ;

- sa conceptualizeze teoretic problemele pacientului, transformand incomprehensibilul in

comprehensibil. Acest lucru este similar cu ,,principiul lui Rumpelstitkin''. Probabil ca ne
amintim din povestile citite in copilarie ca Rumpelstitkin este drlcusorul cel rau si urat care
ameninta o fata de implrat ca ii va lua copilul pentru ca a ajutat-o in diverse randuri; fata de
imparat isi poate salva copilul doar daca ii ghiceste numele dracusorului. in momentul cand i
s-a ghicit numele, Rumpelstitldn si-a pierdut toata forta malefica asupra fetei de imparat. La
fel, daca reusim sa numim simptomatologia pacientului, sa o incadram teoretic, ea devine mai
comprehensibila si isi pierde o parte din forta ,,malefica";

- sa sugereze existenta unor tehnici de interventie eficiente in reducerea simptomatologiei.

Relatia psihoterapeutica

-caracterizata ca o alianta de lucru si este descrisa ca o atitudine colaborativa si de

incredere a pacientului fata de terapeut, determinata de speranta pacientului ca
simptomatologia va ti eliminata si de acceptarea neconditionata a pacientului de catre
terapeut

Relatia terapeuticl este strans legal! de conceptualizarea clinic! :

- in abordarea cognitiv-comportamentala, nevoia de rationalitate face ca terapeutul sa adopte

o atitudine colaborativa, de adult/model ;

- in abordarea dinamic-psihanaliticl, nevoia de revenire la conflictele bazale din copillrie

duce la o atitudine de neutralitate binevoitoare si infantilizare a pacientului, generand in final
o relatie de tip transferential;

- in abordarea umanist-existential-experientiala, nevoia de acceptare si siguranta duce la o

relatie dominata de empatie, acceptare neconditionata, congruenta.

Tehnicile de interventie

-intr-un tratament psihoterapeutic se regasesc urmatoarele componente :

• Lista de probleme. Diagnosticul nosologic este particularizat in probleme de viata. Altfel

spus, ne intereseaza modul in care aceste categorii nosologice se manifesta in probleme de
viata pentru fiecare pacient, stiut fiind faptul ca acelasi diagnostic nosologic se poate
manifesta diferit la pacienti diferiti.

• Scopurile. Scopurile stabilite trebuie sa fie clare si precise, eventual organizate pe termen
scurt, mediu si lung.

• Planul de tratament si procedurile utilizate. Ele sunt strans legate de conceptualizarea

clinica si sunt proprii fiecarei modalitati terapeutice, desi, in practica, asistam adesea la un
eclectism metodologic. Prescriptiile psihoterapeutice (temele dintre sedintele
psihoterapeutice) sunt componente obligatorii ale planului de tratament, cercetarile aratand ca
ele au o contributie importanta la eficienta psihoterapiei.

• Obstacole scontate. Ele trebuie clarificate de la inceput, iar planul de tratament trebuie
astfel conceput, incat sl nu fie afectat de aceste obstacole.

• Rezultate obtinute. Se inregistreaza rezultatele obtinute si se urmareste evolutia

pacientului in timpul terapiei si, pentru o perioada, dupa terapie.

Limite ale interventiei psihoterapeutice

-nr. exagerat de mare de forme de tratament

-lipsa suportului ştiinţific

>>dupa urmează Prototipul unui demers psihoterapeutic şi exemplu caz, de citit pag. 57
(57/162 pdf) D.David<<

Capitolul 6: FUNDAMENTE ALE CERCETARII CLINICE

>>am renunţat total, e de citit destul de mult de la pag 77/162 pdf. D.David