1

Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Universitatea din București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Studii Licență

Proiect realizat de:

Velișcu Cristina

Vladescu Maria

Vrabie Laura

Seria 2, Grupa 10

Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

 2
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

1.Introducere

Din punct de vedere istoric, interesul pentru dimensiunea personalității a anxietății se

datorează mult lucrărilor pioniere ale lui Charlie Spielberger, Gorsuch și Lushene (1970) care

au făcut o distincție importantă între anxietatea ca trăsătură  și anxietatea ca stare. De

asemenea, au produs chestionarul cel mai utilizat pentru a evalua aceste constructe (the State-

Trait Anxiety Inventory).

Anxietatea ca trăsătură de personalitate este conceptualizată ca fiind o tendință de a percepe

situațiile neamenintățoare ca amenințătoare și de a trăi un răspuns exagerat la frică

(Spielberger, 1966). Pentru aceia cu anxietate ridicată, o intensitate mai mare la răspunsul

intern într-o situație cu încărcătură emoțională ar putea reprezenta o adevărată încercare.

Alegerea celei mai bune strategii de reglare ar putea fi foarte dificilă dacă anxietatea atinge

cote înalte, nepermițând o analizare atentă a situației. 

Endler (1983) a reînnoit ideea că nivelul de anxietate ca stare al individului depinde de nivelul

său de anxietate ca trăsătură și de amenințarea situației. El a susținut cu ajutorul dovezilor că

nivelurile ridicate de anxietate ca stare apar de obicei numai atunci când există o congruență

între natura amenințării și domeniul sau fațeta anxietății ca trăsăturii (de exemplu, evaluarea

socială; pericolul fizic) posedat de individ. 

Eysenck (1992, 1997) a dezvoltat o abordare cognitivă a anxietății ca trăsătură, culminând cu

teoria cu patru factori. Această teorie reprezintă în multe feluri o sinteză a teoriilor anterioare,

în special cele ale lui Williams și colab. (1988, 1997) și Weinberger (1990). Cu toate acestea,

teoria cu patru factori are un scop mai larg, fiind bazată pe o nouă teorie a anxietății ca stare

emoțională (Eysenck, 2000).

Anxietatea ca și trăsătură de personalitate reflectă predispoziția cuiva de a se îngrijora atunci

când întâlnește situații periculoase sau nesigure. În anii recenți, studiile din neuroștiința
 3
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

cognitivă au sugerat că anxietatea este un important și vulnerabil fenotip pentru depresia

indusă de stres (Weger și Sandi, 2018). Persoanele cu anxietate crescută nu numai că sunt

mult mai susceptibile la stres, dar au și caracteristici specifice neurocognitive (Sandi și

Richter-Levin, 2009). În managementul situaților ambigue, oamenii cu anxietate au un stil

cognitiv unic. Mai specific, există un bias de atenție selectivă către acel stimul-pericol. De

asemenea, este ușor să interpretezi stimuli emoționali ambigui ca reprezentând informație

negativă, iar concluzia este că răspunsul la frică va crește. Sandi și RichterLevin (2009) au

propus ipoteza unui model neurogonitiv, de la anxietate accentuată până la depresie. Se

consideră că stilul neurocognitiv al anxietății ca trăsătură de personalitate joacă un rol central

în dezvoltarea patologică a depresiei. 

Este necesar să facem o distinție și între anxietatea ca trăsătură și frica ca trasătură, această

analiză comparativă ne ajută mult în definirea și delimitarea conceptului țintit și mai exact

anxietatea ca și trăsătură de personalitate. Frica și anxietatea sunt emoții primitive care

funcționează pentru a păstra viața. La indivizii sănătoși, frica și anxietatea pot facilita acțiunea

în efortul de a menține siguranța și bunăstarea (Lang, Davis și Öhman, 2000). Cu toate

acestea, atunci când aceste stări adesea adaptive devin caracteristice unui individ sau devin

chiar trăsături, fenomenele rezultate se pot transforma în consecințe distructive fizice (de

exemplu, boli cardiovasculare) și psihologice (de exemplu, agorafobia). În prezent,

psihopatologia marcată de niveluri ridicate de frică și anxietate ca și trăsături se află în mare

parte în categoria umbrelă a tulburărilor de anxietate din nomenclatura de diagnostic.

(Asociația Americană de Psihiatrie, 2000). Kessler, Chiu, Demler și Walters (2005) au

constatat că aceste tulburări reprezintă aproximativ 32% din totalul cheltuielilor de sănătate

mintală în Statele Unite (DuPont și colab., 1996).

În ciuda gravității tulburărilor de anxietate, literatura începe doar să clarifice cele adesea slab

delimitate relații dintre frica ca trăsătură și anxietatea ca trăsătură. Mai mult de atât, granițele
 4
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

definițiilor fricii ca trăsătură și anxietatății ca trăsătură rămân controversate. Cu toate că unii

teoreticieni și cercetători au susținut explicații pentru cum diferă frica și anxietatea

trăsăturilor, de exemplu, Beck și Emery (2005, p. 9) au scris că „Frica implică aprecierea

intelectuală a unui stimul amenințător; anxietatea implică răspunsul emoțional la acea

apreciere. " Izard și Ackerman (2000, p. 260) au scris, „[Teama] este emoția cheie în modelul

anxietății.” Unii autori proeminenți chiar au argumentat explicit că frica și anxietatea sunt în

esență izomorfe; De exemplu, Wolpe (1987) a menționat că a ales să folosească „frica” și

„anxietatea” sinonim în această lucrare, deoarece sunt indistinguibile psihofiziologic ”(p.

135).

Comparativ cu literatura clinică, constructele fricii și anxietatății sunt delimitate mai clar în

literatura de neuroștiință. Frica este de obicei definită ca o reacție aversivă declanșată de către

perceperea unui stimul specific de amenințare, condiționat sau nu (de exemplu, Cooper &

Guynn, 2006). Mamiferele prezintă trei comportamentale răspunsuri la frică: luptă, zbor și

înghețare în loc (Gray & McNaughton, 2000). În majoritatea studiilor privind reactivitatea

fricii, amenințarea la animalul sau individul este fizică (de ex., Berg & Davis, 1985). Totuși și

situațiile sociale pot induce, de asemenea, frică la oameni, deoarece vătămarea socială apare

mai des și poate fi la fel de devastatoare ca și vătămarea fizică. Mai mult, după cum a

menționat Öhman (1986), amenințarea socială poate escalada rapid la un prejudiciu fizic.

Anxietatea, în schimb, este definită în mod obișnuit în literatura  de neuroștiințe ca

hipervigilență prelungită în așteptarea sau răspunsul la o amenințare difuză în care pericolul

nu este clar iminent (de exemplu, Macleod & Rutherford, 1992).

Anxietatea ca trăsătură de personalitate influențează, astfel, comportamentul. De exemplu,

literatura de specialitate notează că anxietatea ca trăsătură are rol mediator între relația dintre

anxietatea față de condus și comportamentul indivizilor în trafic (Wilt et al., 2011). Indivizii

cu un stil de condus anxios tind să simtă distres și anxietate în timpul șofatului, precum și
 5
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

neîncredere în propriile abilități (Taubman-Ben-ari, Milkulincer, & Gillath, 2004). Evidențele

empirice sugerează că acest subgrup este periculos în trafic, fiind predispus la scăderea

atenției (Lucidi et al., 2010), un număr mai mare de erori în trafic (Taylor, Deane, & Podd,

2007), dar și o probabilitate mai mare de a fi implicat într-un accident rutier (Marengo,

Settanni, & Vidotto, 2012). 

Leary & Kowalski, 1995 afirmă că având tendința de a te simți anxios în majoritatea

contextelor sociale, amenințătoare sau nu, este dovada clară că anxietatea socială a devenit

trăsătură de personalitate. Persoanele cu această trăsătură de multe ori fac față prin limitarea

interacțiunilor cu ceilalți sau prin modul lor de a fi retrași atunci când comunică, dar asta ar

putea duce la excluderea și respingerea de care se temeau oricum (Maner & Kenrick, 2010).

Pentru unii, anxietatea socială este obositoare, intervenindu-le în relațiile personale, muncă și

în sănătatea mentală până la un punct când ajunge să fie considerată tulburare. Cu astfel de

rezultate, este dificil să vezi anxietatea socială ca pe altceva decât ca pe un defect într-un

sistem ce este de fapt, proiectat pentru a proteja.

Astfel, datorită definițiilor și numeroaselor articole din literatura de specialitate care au abordat

acest construct, concluzionăm că anxietatea ca trăsătură de personalitate rezultă la un organism

care se află într-o stare cronică de hipervigilență din cauza anticipării unei amenințări

generalizate.

2.Metodă

2.1.Participanți 

În cadrul studiului au participat 33 de subiecți, preponderent de gen feminin (30). Vârsta

medie a participanților fiind 19,63. Participanții au aplicat voluntar la studiu și au fost

informați referitor la confidențialitatea datelor primite. Fiecare participant a completat 4

chestionare de tip self-report. 

 6
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

2.2.Procedură

Primul chestionar a fost cel elaborat de noi, ce și-a propus să măsoare anxietatea ca trăsătură.

Acest prim chestionar conține 15 itemi („Îmi bate inima mai tare când trebuie să vorbesc cu

oameni pe care nu îi cunosc.”; „Simt că mediul în care trăiesc nu este unul sigur pentru

mine.”; „Scenariile negative asupra posibilelor evenimente, prevaleaza în defavoarea

scenariilor pozitive.”). Subiecții au fost rugați să aleagă o valoare numerică de la 1 (Aproape

niciodată) la 4 (Aproape mereu) și deasemenea să se raporteze la modul lor general de a

acționa/a fi atunci când oferă răspunsurile. La câțiva dintre itemi a fost folosită scorare inversă

(6, 11). Întreg chestionarul elaborat reprezintă varianta finală, trecut inițial prin validitatea de

fațadă și selecția celor mai reprezentativi itemi din totalul inițial de 45 de itemi.

Al doilea chestionar folosit a fost State-Trait Anxiety Inventory (STAI) elaborat de

(Spielberger, 1983). A fost aplicat STAI Form Y-2, ce cuprinde 20 itemi („Simt că se

acumulează dificultăți, astfel încât nu le mai pot depăși.”; “Îmi lipsește încrederea în sine.”).

Am decis să folosim acest chestioar pentru că este unul deja validat științific și măsoară

anxietatea ca trăsătură, adică exact constructul pe care am vrut să îl măsurăm cu chestionarul

elaborat de noi. Asfel am avut posibilitatea să testăm validitatea de construct comparând

ulterior corelația rezultatelor de la aceste 2 chestionare, unul în proces de validare

(chestionarul nostru) și unul deja validat (STAI). Subiecții au fost rugați să aleagă o valoare

numerică de la 1 (Aproape niciodată) la 4 (Aproape mereu) și de asemenea să se raporteze la

modul lor general de a acționa/a fi atunci când oferă răspunsurile.

Cel de al 3-lea chestionar a fost pentru stresul autoperceput și mai exact The Perceived Stress

Scale (PSS) elaborat de (Cohen et al., 1983). Chestionarul conține 10 itemi (“În ultima lună,

cât de des v-ați supărat din cauza a ceva întâmplat pe neașteptate?”; “În ultima lună, cât de

des v-ați simțit încrezător în capacitatea dvs. de a face față problemelor personale?”).

Subiecții au fost rugați să aleagă o valoare numerică de la 0 (Niciodată) la 4 (Foarte des) și

 7
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

deasemenea să se raporteze la modul lor de a acționa/a fi pe parcursul recentei luni trecute din

viața lor atunci când oferă răspunsurile. Acest chestionar a fost folosit pentru a testa

validitatea convergentă, în literatura de specialitate fiind cunoscut faptul că anxietatea se află

într-o relație de relație pozitivă cu stresul autoperceput.

Ultimul chestionar aplicat a țintit starea de bine. Am folosit scala Psychological Well Being

Scale (PWS) elaborată de (Ryff et al., 2007; adapted from Ryff, 1989). Am folosit varianta

scurtă a chestionarului, respectiv cea cu 18 itemi (“Îmi plac cele mai multe părți ale

personalității mele.”; “Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare și

creștere.”). Subiecții au fost rugați să aleagă o valoare numerică de la 1 (Complet de acord) la

7 (Puternic dezacord) și deasemenea să se raporteze la modul lor general de a acționa/a fi

atunci când oferă răspunsurile. Acest chestionar a fost folosit pentru a testa validitatea

convergentă, în literatura de specialitate fiind cunoscut faptul că anxietatea se află într-o

relație de relație negativă cu starea de bine.

Toate chestionarele au fost prezentate subiecților în limba română, unde a fost necesar a fost

aplicată traducerea din limba engleză a itemilor.

3. Rezultate

Am calculat Indicele de dificultate al scalei Anxietatea ca trăsătură pentru fiecare item în

parte, pentru a evidenția probabilitatea de a obține un răspuns corect la respectivul item.

Valorea ideală a acestui indice trebuie să se regăsească în intervalul ( .30 -> .70). Pe

eșantionul folosit în prezenta lucrare, valorile itemilor ANXT4, ANXT8 și ANXT9 au fost

sub limita inferioară acceptată, iar valoarea itemului ANXT15 a depășit limita ideală.

Am calculat Indicele de discriminare al scalei Anxietatea ca trăsătură pentru fiecare item în

parte, pentru a evidenția în ce măsură itemul are capacitatea de a diferenția între cei din grupul

cu scoruri mari, care au răspuns corect la item, și participanții din grupul cu scoruri mici, care
 8
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

au răspuns corect la item. În cadrul eșantionului folosit în prezenta lucrare, itemii ANXT4 și

ANXT8 sunt foarte slabi, itemii ANXT2, ANXT3 și ANXT13 sunt acceptabili, iar restul

itemilor prezintă valori bune, fiind astfel capabili să diferențieze corect între participanți.

Tabelul 1
Indici pentru scala Anxietatea ca trăsătură
Indicele de dificultate Indicele de discriminare
ANXT1 .60 .61c
ANXT2 .48 .33b
ANXT3 .36 .34b
ANXT4 .24** .16a
ANXT5 .57 .61c
ANXT6 .66 .41c
ANXT7 .42 .42c
ANXT8 .27** .17a
ANXT9 .18** .54c
ANXT10 .48 .80c
ANXT11 .39 .42c
ANXT12 .42 .62c
ANXT13 .42 .33b
ANXT14 .63 .40c
ANXT15 .87* .40c
a
*. valori care depășesc valoarea ideală. .itemi foarte slabi
b
**. valori sub limita inferioară acceptată itemi acceptabili
c
.itemi buni

Am calculat Indicele de fidelitate Cronbach-Alpha al scalei Anxietatea ca trăsătură pentru a

analiza consistența internă a scalei și am obținut valoarea Cα = .852 > .70, ceea ce relevă

faptul că scala este consistentă.

Tabelul 2
Reliability Statistics
Cronbach's Alpha Based on

Cronbach's Alpha Standardized Items N of Items

.852 .852 15

Am aplicat scalei Anxietatea ca trăsătură Analiza Factorială Exploratorie. Rezultatul testului

Kaiser-Meyer-Olkin indică o structură unifactorială (KMO = .686 < .80).

 9
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Tabelul 3
KMO and Bartlett's Test
Kaiser-Meyer-Olkin Measure of Sampling .686

Adequacy.
Bartlett's Test of Sphericity Approx. Chi-Square 182.086
df 105
Sig. .000

Am aplicat testul de corelație liniară Pearson pentru a evalua asocierea dintre scalele

Anxietatea ca trăsătură (m = 36.76, SD = 8.18) și State-Trait Anxiety Inventory (STAI) (m =

50.70, SD = 11.63). Între cele două variabile a fost obținută o corelație semnificativă statistic

r = .80, r2 = .64, p < .01. Limitele intervalului de încredere (99%) sunt cuprinse între .557 și .

916. A fost aplicat testul de corelație liniară Pearson pentru a evalua asocierea dintre scalele

Anxietatea ca trăsătură și The Perceived Stress Scale (PSS) (m = 22.73, SD = 7.07). Între cele

două variabile a fost obținută o corelație semnificativă statistic r =.62, r2 = .37, p < .01.

Limitele intervalului de încredere (99%) sunt cuprinse între .25 și .832. De asemenea,

corelația Pearson a fost utilizată și pentru a testa asocierea dintre Anxietatea ca trăsătură și

Psychological Well Being Scale (PWS) (m = 89.85, SD = 14.80). Am obținut o corelație

negativă și semnificativă statistic r = -.41, r2 = .16, p < .01. Limitele intervalului de încredere

(99%) sunt cuprinse între -.71 și .03. Pentru a calcula intervalul de încredere al coeficientului

de corelație am utilizat un calculator online accesând http://vassarstats.net/rho.html.

Tabelul 4
Correlations
ANXT STAI PSS PWS
ANXT Pearson 1 .807** .622** -.411*

Correlation
Sig. (2-tailed) .000 .000 .017
N 33 33 33 33
STAI Pearson .807** 1 .722** -.647**

Correlation
Sig. (2-tailed) .000 .000 .000
N 33 33 33 33
 10
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

PSS Pearson .622** .722** 1 -.559**

Correlation
Sig. (2-tailed) .000 .000 .001
N 33 33 33 33

PWS Pearson -.411* -.647** -.559** 1

Correlation

Sig. (2-tailed) .017 .000 .000

N 33 33 33 33

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed)

*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed)

4. Discuții

4.1. Contribuție

Studiul de față urmărește măsurarea anxietății ca trăsătură de personalitate. Anxietatea ca și

trăsătură de personalitate reflectă predispoziția cuiva de a se îngrijora atunci când întâlnește

situații periculoase sau nesigure. Ea rezultă la un organism care se află într-o stare cronică de

hipervigilență din cauza anticipării unei amenințări generalizate. Ne dorim ca scala noastră,

Anxietatea ca trăsătură, să măsoare ceea ce își propune, iar pentru acest lucru, am folosit și alte

chestionare deja validate științific pentru a avea termen de referință, precum State-Trait Anxiety

Inventory (STAI). S-a concluzionat că acest chestionar conceput de noi măsoară ceea ce își

propune, anxietatea ca trăsătură de personalitate, întrucât corelează cu chestionarul ce este

validat științific, STAI.

4.2. Limite
 11
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

O limită a chestionarului am considerat-o a fi prezența itemilor 4 ,,Orice disconfort resimțit în

organism ar putea fi simptomul unei boli grave” și 8 ,,Simt că mediul în care trăiesc nu este

unul sigur pentru mine”, care, în urma analizei s-au dovedit a fi itemi foarte slabi ce ar fi putut

fi eliminați sau înlocuiți de alți itemi mai semnificativi. De asemenea, datorită faptului că acest

chestionar a fost trimis unor persoane cunoscute nouă, rezultatele ar putea avea o oarecare

subiectivitate. Oamenii ar fi fi putut răspunde pozitiv la itemii chestionarului trimis de noi,

pentru a-și păstra o imagine pozitivă.

4.3. Direcții viitoare

Considerăm că ar fi utilă aplicarea chestionarului pe un număr mai mare de participanți, pentru

a avea mai multe rezultate mai consistente și pentru a fi siguri de validitatea lui. De asemenea,

folositoare ar fi și aplicarea testului de mai multe ori (test-retest), în aceleași condiții de

măsurare, pentru a avea o fidelitate mai mare.

 12
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Bibliografie

American Psychiatric Association (2000). Diagnostic and statistical manual of mental

disorders (Revised), 4th ed. Washington, DC: Author.

Beck, A. T., & Emery, G. (2005). Anxiety disorders and phobias: A cognitive perspective.

New York: Basic Books.

Berg, W. K., & Davis, M. (1985). Associative learning modifies startle reflexes at the lateral

lemniscus. Behavioral Neuroscience, 99, 191−199.

Cohen, S., Kamarck, T., and Mermelstein, R. (1983). A global measure of perceived stress.

Journal of Health and Social Behavior, 24, 386-396.

Cooper, A. B., & Guynn, R. W. (2006). Transcription of fragments of lectures in 1948 by

Harry Stack Sullivan. Psychiatry: Interpersonal and Biological Processes., 69, 110−112.

Dupont, R. L., Rice, D. P., Miller, L. S., Shiraki, S. S., Rowland, C. R., & Harwood, H. J.

(1996). Economic costs of anxiety disorders. Anxiety, 2, 167−172.

Endler NS. 1983. Interactionism: a personality model, but not yet a theory. In Nebraska

Symposium on Motivation: Personality-Current Theory and Research, Page MM (ed.).

University of Nebraska Press: Lincoln, NE; 185±226.

Eysenck MW. 1992. Anxiety: The Cognitive Perspective. Erlbaum: London.

 13
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Eysenck, M. W. (2000). A cognitive approach to trait anxiety. European Journal of

Personality, 14(5), 463-476. doi:10.1002/1099-0984(200009/10)14:5<463::aid-

per393>3.0.co;2-3

Gray, J. A., & McNaughton, N. (2000). The neuropsychology of anxiety, 2nd Ed. New York:

Oxford University Press

Kessler, R. C., Chiu, W. T., Demler, O., & Walters, E. E. (2005). Prevalence, severity, and

comorbidity of 12-month DSM-IV disorders in the national comorbidity survey replication.

Archives of General Psychiatry, 62, 617−627.

Lang, P. J., Davis, M., & Öhman, A. (2000). Fear and anxiety: Animal models and human

cognitive psychophysiology. Journal of Affective Disorders, 61, 137−159.

Leary, M. R., & Kowalski, R. M. (1995). Social anxiety. New York: The Guilford Press.

Lucidi, F., Giannini, A. M., Sgalla, R., Mallia, L., Devoto, A., & Reichmann, S. (2010).

Young novice driver subtypes: relationship to driving violations, errors and lapses. Accident

Analysis & Prevention, 42(6), 1689-1696.

Macleod, C., & Rutherford, E. M. (1992). Anxiety and the selective processing of emotional

information: Mediating roles of awareness, trait and state variables, and personal relevance of

stimulus materials. Behavior Research and Therapy, 30, 479−491

Maner, J. K., & Kenrick, D. T. (2010). When adaptations go awry: Functional and

dysfunctional aspects of social anxiety. Social issues and policy review, 4(1), 111-142.

Marengo, D., Settanni, M., & Vidotto, G. (2012). Drivers’ subtypes in a sample of Italian

adolescents: relationship between personality measures and driving behaviors. Transportation

research part F: traffic psychology and behaviour, 15(5), 480-490.

 14
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Öhman, A. (1986). Face the beast and fear the face: Animal and social fears as prototypes for

evolutionary analyses of emotion. Psychophysiology, 23, 123−145.

Ryff, C. D. (1989). Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of

psychological well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 57, 1069-1081.

Ryff, C. D., Almeida, D. M., Ayanian, J. S., Carr, D. S., Cleary, P. D., Coe, C., … Williams,

D. (2007). National Survey of Midlife Development in the United States (MIDUS II), 2004-

2006: Documentation of the Psychosocial Constructs and Composite Variables in MIDUS II

Project 1. Ann Arbor, MI: Inter-university Consortium for Political and Social Research.

Sandi, C., & Richter-Levin, G. (2009). From high anxiety trait to depression: a neurocognitive

hypothesis. Trends in neurosciences, 32(6), 312-320.

Spielberger CD, Gorsuch R, Lushene R. 1970. The State-Trait Anxiety Inventory (STAI) Test

Manual Form X. Consulting Psychologists Press: Palo Alto, CA.

Spielberger, C. D. (1966). The effects of anxiety on complex learning and academic

achievement. Anxiety and behaviour.

Spielberger, Charles & Gorsuch, Richard & Lushene, Robert & Vagg, PR & Jacobs, Gerard.

(1983). Manual for the State-Trait Anxiety Inventory (Form Y1 – Y2).

Taubman-Ben-Ari, O., Mikulincer, M., & Gillath, O. (2004). The multidimensional driving

style inventory—scale construct and validation. Accident Analysis & Prevention, 36(3), 323-

332.

Taylor, J. E., Deane, F. P., & Podd, J. V. (2007). Driving fear and driving skills: Comparison

between fearful and control samples using standardised on-road assessment. Behaviour

research and therapy, 45(4), 805-818.

 15
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Weger, M., & Sandi, C. (2018). High anxiety trait: a vulnerable phenotype for stress-induced

depression. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 87, 27-37.

Weinberger DA. 1990. The construct validity of the repressive coping style. In Repression

and Dissociation: Implications for Personality Theory, Psychopathology, and Health, Singer

JL (ed.). University of Chicago Press: Chicago, IL; 321±348.

Williams JMG, Watts FN, MacLeod C, Mathews A. 1988. Cognitive Psychology and

Emotional Disorders. John Wiley: Chichester. 

Williams JMG, Watts FN, MacLeod C, Mathews A. 1997. Cognitive Psychology and

Emotional Disorders, 2nd edn. John Wiley: Chichester.

Wilt, J., Oehlberg, K., & Revelle, W. (2011). Anxiety in personality. Personality and

Individual Differences, 50(7), 987-993.

Wolpe, J. (1987). The promotion of scientific psychotherapy: A long voyage. In J. K. Zeig

(Ed.), The evolution of psychotherapy (pp. 133−142). New York: Routledge.

 16
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

Anexa 1 – ANXIETATEA CA TRĂSĂTURĂ scală

1. Îmi bate inima mai tare când trebuie să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunosc.

2. Nu mă simt confortabil în situații noi.

3. Am o gândire pesimistă.

4. Orice disconfort resimțit în organism ar putea fi simptomul unei boli grave.

5. Am adesea senzația că nu sunt plăcută de oamenii cu care interacționez.

6. Sunt o persoană optimistă și văd mereu parțile pozitive din orice eveniment. (R)

7. Am avut atacuri de panică de-a lungul vieții.

8. Simt că mediul în care trăiesc nu este unul sigur pentru mine.

9. Înainte de a merge într-o vacanță în alt oraș sau țară, mă gândesc la ce este mai rău

(ex. Avionul se va prăbuși)

10. Frica sau îngrijorarea sunt prezente în fiecare zi.

11. Oamenii mă descriu în general ca fiind o persoană calmă chiar și în sitațiile dificile. (R)

12. Evit locurile aglomerate, mai ales atunci când sunt singur(ă).

13. Scenariile negative asupra posibilelor evenimente, prevaleaza în defavoarea

 17
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

scenariilor pozitive.

14. Mă găsesc adesea contemplând asupra lucrurilor care îmi induc o stare de neliniște.

15. Aș vrea să dau dovadă de mai multă inițiativă în anumite domenii din viața mea, dar

simt o tensiune interioară ce mă oprește.

Anexa 2 – State-Trait Anxiety Inventory (STAI) Form Y-2 scale

1. Mă simt plăcut. (R)

2. Mă simt nervos și neliniștit.

3. Mă simt mulțumit(ă) de mine. (R)

4. Mi-aș dori să pot fi la fel de fericit(ă) pe cât par alții.

5. Mă simt ca un/o rarat(ă).

6. Mă simt odihnit(ă). (R)

7. Sunt calm(ă). (R)

8. Simt că se acumulează dificultăți, astfel încât nu le mai pot depăși.

9. Îmi fac griji prea mult pentru ceva care nu contează cu adevărat.

10. Sunt fericit(ă). (R)

11. Am gânduri tulburătoare.

12. Îmi lipsește încrederea în sine.

13. Mă simt în siguranță. (R)

14. Iau decizia cu ușurință. (R)

15. Mă simt inadecvat.

 18
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

16. Mă simt mulțumit(ă). (R)

17. Câteva gânduri neimportante îmi trec prin minte și mă deranjează.

18. Am dezamăgiri atât de puternice încât nu le pot scoate din minte.

19. Sunt o persoană constantă. (R)

20. Ajung într-o stare de tensiune sau tulburare după ce mă gândesc la preocupările și interesele

mele recente.

Anexa 3 – The Perceived Stress Scale (PSS) scale

1. În ultima lună, cât de des v-ați supărat din cauza a ceva întâmplat pe neașteptate?

2. În ultima lună, cât de des te-ai simțit incapabil(ă) să controlezi lucrurile importante din viața

ta?

3. În ultima lună, cât de des te-ai simțit nervos sau stresat(ă)?

4. În ultima lună, cât de des v-ați simțit încrezător în capacitatea dvs. de a face față problemelor

personale? (R)

5. În ultima lună, cât de des ai simțit că lucrurile merg așa cum vrei tu? (R)

6. În ultima lună, cât de des ați constatat că nu puteți face față tuturor lucrurilor pe care ar

trebuit să faceți?

7. În ultima lună, cât de des ai reușit să controlezi iritațiile din viața ta? (R)

8. În ultima lună, cât de des ai simțit că ești în frunte (cu sensul de câstigător)? (R)

9. În ultima lună, cât de des v-ați supărat din cauza unor lucruri care s-au întâmplat și care nu

au fost sub controlul dvs.?

 19
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

10. În ultima lună, cât de des ați simțit că dificultățile se acumulează atât de mult încât nu le

puteți depăși?

Anexa 4 – Psychological Well Being Scale (PWS) scale

1. Îmi plac cele mai multe părți ale personalității mele. (R)

2. Când mă uit la povestea vieții mele, sunt mulțumit(ă) de modul în care lucrurile au derulat

până acum. (R)

3. Unii oameni rătăcesc fără rost prin viață, dar eu nu sunt unul dintre ei. (R)

4. Cerințele vieții de zi cu zi mă doboară adesea.

5. În multe feluri, mă simt dezamăgit(ă) de realizările mele din viață.

6. Menținerea relațiilor strânse a fost dificilă și frustrantă pentru mine.

7. Trăiesc viața de pe o zi la alta și nu mă gândesc cu adevărat la viitor.

8. În general, simt că sunt responsabil(ă) de situația în care trăiesc. (R)

9. Sunt bun(ă) în gestionarea responsabilităților din viața de zi cu zi. (R)

10. Mă simt uneori ca și cum aș fi făcut tot ce este de făcut în viață.

11. Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare și creștere. (R)

12. Cred că este important să avem experiențe noi care să provoace modul în care gândesc

despre mine și despre lume. (R)

13. Oamenii m-ar descrie ca fiind o persoană dăruitoare, dispusă să îmi împărtășesc timpul cu

ceilalți. (R)

14. Am renunțat să încerc să aduc îmbunătățiri mari sau schimbări în viața mea cu mult timp în

urmă.
 20
Anxietatea ca trăsătură, stresul autoperceput și starea de bine

15. Am tendința de a fi influențat(ă) de oameni cu opinii puternice.

16. Nu am experimentat multe relații calde și de încredere cu ceilalți.

17. Am încredere în propriile păreri, chiar dacă sunt diferite de modul în care cred cei mai mulți

oameni. (R)

18. Mă judec pe mine după ceea ce cred eu că este important, nu după valorile altor oameni - a

ceea ce cred ei că este important. (R)