Meditatia zilei

"As long as
Joan Baez

one

keeps

searching,

the

answers

come."

Nota introductiva
Zilele supraincarcate, permanenta incercare de a face un management
optim al timpului, situatiile care intervin neasteptat, competitia, deadlineurile, tensiunile dintre noi si ceilalti, colegi sau persoane dragi noua...toate
acestea ne fac sa ne mobilizam si sa ne folosim toate resursele, de cele mai
multe ori la maxim, pana se epuizeaza. Timpul necesar pentru a ne reincarca
bateriile nu este de fiecare data suficient, iar efortul nostru de a face fata
zilelor
cotidiene
este
din
ce
in
ce
mai
mare.
Uneori ritmul acesta nebun este intrerupt de semnale de alarma ...
palpitatii, nod in gat, senzatie de sufocare, dureri de cap, lipsa puterii de
concentrare, sentimentul de pierdere a controlului, hipertensiune. In astfel de
momente ne permitem sa ne acordam un moment de gandire, si, de cele mai
multe ori, hotaram sa mergem la medic. Clinicile sau sectiile de cardiologie
sunt asaltate. Multi dintre pacienti sunt insa pacienti cu tulburari de
anxietate, care s-au declansat in contextul ritmului cotidian de viata.
psiholog
Centrul

Bogdana
"Expert",

Bursuc
Bucuresti

Articole
Cand ingrijorarile devin o problema
Anxietatea generalizata este o tulburare de anxietate care subiectiv este
descrisa ca un sentiment de ingrijorare excesiva. Cele mai frecvente
simptome ale anxietatii generalizate sunt: neliniste si tensionare, oboseala,
dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiune musculara, tulburari de
somn. Anxietatea si ingrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular (o
situatie, obiect etc.).
Cand
ingrijorarile
problema

devin

Anxietatea generalizata este o tulburare de anxietate care subiectiv este

descrisa ca un sentiment de ingrijorare excesiva. Cele mai frecvente
simptome ale anxietatii generalizate sunt: neliniste si tensiune, oboseala,
dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiune musculara, tulburari de somn.
Anxietatea si ingrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular (o situatie,
obiect etc.).

Pentru ca simptomele sa fie considerate de intensitate clinica acestea trebuie

sa interfereze semnificativ cu activitatea cotidiana. Din punct de vedere
ontogenetic, primele semne de AG apar de regula in jurul varstei de 25 de ani
cand deciziile devin mult mai importante, fiind decizii care prescriu scenariu
vietii ulterioare. Instalarea este lenta si insidioasa. Studiile arata ca 60%-80%
dintre clientii cu AG au fost anxiosi si ingrijorati toata viata lor. Astfel, cea
mai buna modalitate de interventie este preventia care se focalizeze pe
dezvoltarea sentimentului de controlabilitate, pe construirea unei imagini de
sine pozitive.
Ingrijorarile
Reprezinta simptomele centrale ale anxietatii generalizate si se caracterizeaza
printr-o stare de anxietate, constientizarea moderata a unor senzatii fizice,
preocupari legate de evenimente viitoare si dificultati de concentrare.
Ingrijorarile se manifesta prin ganduri negative si control redus al acestora,
subiectiv manifestandu-se prin sentimentul persoanei ca nu-si poate controla
viata. Temele ingrijorarilor sunt legate de familie, stare financiara, munca,
sanatate. Ca exemplu amintim accidente (in care este implicat pacientul sau
un membru al familiei), probleme la locul de munca sau scoala, incapacitatea
de control in anumite situatii. De pilda, o mama se ingrijoreaza excesiv
pentru sanatatea si siguranta copilului ei si are convingerea ca daca nu se
ingrijoreaza nu poate preveni ceva rau. Ingrijorarile reflecta perceptia
vulnerabilitatii si amenintarii Ceva rau se va intampla si perceptia
abilitatilor de coping ca fiind reduse Nu voi fi capabil sa fac fata
situatiei., perceptia necontrolabilitatii.
Persoanele cu anxietate generalizata se descriu ca sensibile sau nervoase prin
natura, au tendinta de a se ingrijora excesiv pentru tot felul de lucruri. 90%
din pacientii cu AG se ingrijoreaza pentru lucruri marunte. Este relevata

pentru consiliere natura incontrolabila a ingrijorarilor si rolul acestora

perceput de clineti si anume de evitare a unor consecinte negative ale unor
evenimente anticipate.
De ce apar ingrijorarile?
Mediul inconjurator este incontrolabil, este incert. Ingrijorarile au functie
adaptativa pentru ca te ajuta sa rezolvi problemele in anticipatie, insa daca se
repeta excesiv au consecinte dezadaptative. Trairea in anticipare este un
pattern adaptativ daca nu este utilizat in exces. Insa, pe masura ce apare
ingrijorarea, ea se autointretine; ingrijorarile ne determina sa "scanam"
excesiv mediul si sa descoperim noi lucruri care ne fac sa ne ingrijoram,
descoperim surse de pericol.
Am un atac de panica?
Deseori oamenii traiesc senzatii de panica. Tulburarea de panica este
tulburarea de anxietate ce se caracterizeaza printr-o traire brusca si
recurenta a unei stari de anxietate intense. Frecvent, atacul de panica se
dezvolta pe un fond de anxietate generalizata.
Am un atac de
panica?
Autor psih. Bogdana Bursuc
15.06.2005
Deseori oamenii traiesc senzatii de panica. Tulburarea de panica este
tulburare de anxietate ce se caracterizeaza printr-o traire brusca si
recurenta a unei stari de anxietate intense. Frecvent, atacul de panica se
dezvolta pe un fond de anxietate generalizata.
Primul atac de panica are o determinare, cauza necunoscuta oboseala,
foame, consum de substante, stres, conflict. Este insa foarte spectaculos si
determina structurarea unor expectante negative de tipul sigur voi face din
nou un atac de panica. Senzatia este perceputa de clienti ca fiind
ingrozitoare, au sentimentul ca se va intampla ceva rau, ca vor muri. In
consecinta, se dezvolta o serie de atributii eronate care asociaza tulburarea
cu o problema medicala foarte grava am ceva cu inima, sigur sunt bolnav.
Atribuirile difera in functie de intensitatea simptomelor primului atac de
panica. Adesea clientii interpreteaz gresit simptomele primului atac de
panic aceasta fiind perceput ca dovada a unei boli grave care le amenint
viata. Schimbari de mediu, un telefon, un zgomot foarte puterinic, aer foarte
rece poate intrerupe simptomatologia atacului de panica (experimentul

comportamental). Dupa atacul de panica, persoana cauta un mediu familiar si

se retrage, lumea fiind perceputa ca un mediu ostil.
Atacul de panica presupune prezenta a cel putin 4 simptome: respiratie
intretaiata, senzatie de ameteala, senzatie de greata si voma, palpitatii,
tremur, senzatie de durere in cosul pieptului. 7-28% din populatie a avut
astfel de experiente (OMS, 2000). Cand aceste simptome interfereaza cu
activitatea cotidiana, devine o problema clinica si este necesara interventia
psihologica si medicala.
Atacurile de panic apar in mai multe stadii: anxietatea anticipatorie,
atacul acut si evitarea fobic. Anxietatea anticipatorie este teama
nespecific pe care o manifesta persoanele care au experientiat un atac de
panica. Adesea apare ca o frica de a nu mai face alte atacuri. Atacul acut
include instalarea, crescendo-ul si rezolutia simptomelor de panica. Evitarea
sau reactivitatea fobica este efortul pacientului de a scapa de expunerea
viitoare la situatii sau emotii asociate anterior cu episoadele de panic.
Adesea evitarea fobica se transforma in agorafobie. Evitarea agorafobica se
caracterizeaza prin trei seturi de cognitii: a) expectante negative privind
finalitatea atacului de panica - ceva rau mi se poate intampla, o sa mor,
o sa fac infarct; b) expectante privind consecintele sociale negative; c)
inabilitatea de a face fata simptomelor atacului de panica. Agorafobia
teama de a nu face atac de panica in anumite situatii sociale. Atacul de panica
poate
fi
cu
agorafobie
sau
fara
agorafobie.
O data declansat atacul de panica, cel putin alti 3 factori contribuie la
mentinerea lui:
Atentie selectiva pentru senzatiile corporale: din moment ce resimt teama
fata de anumite senzatii, persoanele devin hipervigilente si isi scaneaza
corpul in mod repetat. Atentia indreptata spre senzatiile corporale le permite
sa aiba acces la senzatii pe care multi alti oameni nu le constientizeaza. O
data observate, aceste senzatii sunt luate ca dovezi in ceea ce priveste o
problema serioasa la nivel organic sau la nivelul functionarii psihice.
Comportamente de siguranta: clientii se angajeaza in a efectua anumite
comportamente cum ar fi sa stea langa un obiect de sprijin ca sa nu se
prabuseasca. Aceste comportamente de siguranta tind sa mentina

interpretarile negative ale pacientilor. Aceste raspunsuri previn inconfirmarea

convingerilor catastrofale si pot intensifica senzatiile corporale.
Evitarea: clientii evita exercitiile sau efortul fizic din cauza faptului ca ei
cred ca au o tulburare cardiaca, deci efortul fizic trebuie evitat. Neavand o
tulburare cardiaca, efectul real al evitarii exercitiului fizic este ca nu invata
ca simptomele pe care le experientieaza sunt normale si nu sunt datorate
conditiei cardiace.
De ce ne temem de evaluarea celorlalti
Anxietatea sociala se caracterizeaza printr-o frica persistenta de situatiile
sociale in care persoana se simte expusa evaluarilor celorlalti. Apare teama
unor comportamente jenante sau a unor manifestari evidente ale anxietatii.
Aceste temeri pot fi recunoscute drept irationale, insa ele sunt intrusive si au
o mare influenta asupra starii subiective si asupra comportamentelor
manifeste.

Anxietatea sociala se caracterizeaza printr-o frica persistenta de situatiile

sociale in care persoana se simte expusa evaluarilor celorlalti. Apare teama
unor comportamente jenante sau a unor manifestari evidente ale anxietatii.
Aceste temeri pot fi recunoscute drept irationale, insa ele sunt intrusive si au
o mare influenta asupra starii subiective si asupra comportamentelor
manifeste.
Frecvent apare si anxietatea anticipatorie (teama care apare inainte de
evenimentul in care persoana se simte evaluata). Cateva situatii care pot fi
percepute, in mod curent, drept amenintatoare de catre astfel de persoane cu
anxietate sociala includ: a vorbi in public, a lua masa in public (restaurant), a
folosi toaletelor publice, a scrie in fata altor persoane, situatii de interactiune
sociala in care ar putea sa spuna sau sa faca lucruri jenante, a fi intr-o situatie
in care ar putea sa roseasca sau sa para anxiosi.
Trasaturile centrale ale acestei tulburari sunt: teama de evaluare negativa
(teama de evaluarile celorlalti in situatii cum sunt o prezentare sau intalnire
de afaceri, o convorbire telefonica in public) si strategiile de evitare.

Modelul lui Rapee & Heimberg (2000) ofera o imagine asupra generarii si
mentinerii anxietatii in situatii sociale. Vom descrie in cele ce urmeaza
fiecare etapa.

Pentru a aparea teama de evaluare trebuie sa existe cineva care sa faca o

evaluare cu alte cuvinte o audienta perceputa. Spunem ca este o audienta
perceputa fiindca vorbim despre felul in care percepe situatia
cineva cu fobie sociala. Oamenii dintr-un grup nu trebuie (in mod obiectiv)
sa fie o audienta, care sa faca evaluari. Acesta este doar modul in care acel
grup de oameni este perceput de catre persoana in cauza asadar: audienta
perceputa.

Atunci cand exista o audienta perceputa, atentia se concentreaza cu precadere

asupra a doua aspecte:
1 - credinte despre cum este vazuta persoana de catre ceilalti reprezentarea
sinelui vazut de audienta;
2 indicatori externi ai evaluarilor negative (cum ar fi semne de
nemultumire, plictiseala, etc). In acelasi timp, pe langa faptul ca apare
orientarea preferentiala a atentiei, persoana face predictii despre felul in care
va fi judecata, evaluata de catre audienta.
Aceste evaluari se bazeaza pe comparatii intre standardele pe care persoana
crede ca le are audienta si reprezentarea sinelui vazut de audienta. Studiile
arata ca la persoanele cu anxietate sociala, nivele mai mari ale anxietatii sunt
inregistrate in situatii formale sau in interactiuni cu persoane de sex opus.
Persoana isi pune problema daca se comporta si are o tinuta la inaltimea
standardelor pe care crede ca le au ceilalti.
Aceasta comparatie are ca rezultat faptul ca persoana percepe o diferenta
intre nivelul de performanta si standardele audientei. Diferenta perceputa
face ca persoana sa anticipeze rezultate negative ei vor vedea ca nu ma
ridic la nivelul asteptarilor si ma vor judeca prost. Persoana intra in situatia
sociala cu un anumit nivel de anxietate. Diferenta perceputa genereaza si mai
multa anxietate, care se manifesta la nivel fiziologic (senzatii corporale),
comportamental, cognitiv si fizic.
Un rol important in anxietatea sociala il joaca comportamentele sau
strategiile de evitare. Se poate observa ca persoana reactioneaza in functie
ipotezele pe care le face cu privire la sine si la ceilalti. Aceste ipoteze
determina persoana sa evite implicarea in situatii sociale. Datorita faptului ca
evita situatiile sociale, in care aceste ipoteze ar putea fi supuse testului
realitatii, nu exista un feed-back obiectiv cu privire la veridicitatea lor.
Fiindca prefera sa evite situatiile stresante, persoana respectiva nu poate sti
daca ipotezele, scenariile pe care le construieste (de ex. ma voi simti
ingrozitor la petrecere, fiindca nu voi sti cum sa ma port, iar ceilalti vor avea
o parere proasta despre mine) sunt valide sau nu.
O alta forma de comportament evitativ este cautarea suportului unei persoane

apropiate. Comportamentele de evitare au ca efect o scadere a anxietatii pe termen

scurt, insa ajuta la mentinerea asumptiilor si teoriilor dezadaptative.