Cum sa controlam atacurile de

panica
Autor: Psychologies Magazine.

Senzatii chinuitoare si conflicte interioare ascunse pe

care inconstientul le face vizibile. Chiar daca au un
substrat delicat, atacurile de panica se pot vindeca
sau preveni.
Atacurile de panica, cu o durata, in general, de 20 de minute (de la
debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor), este
caracterizat, in primul rand, de sentimentul coplesitor de frica si
anxietate, alaturi de diferite reactii fizice.
Simptomele apar brusc, intensitatea maxima dureaza in jur de
zece minute, si pot continua pana la 30 de minute sau chiar o
ora.
Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora, exista
posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie sa mergi
imediat la medicul specialist.
In cursul atacului de panica, disconfortul este insotit de cel putin patru
dintre urmatoarele simptome, care apar abrupt si ating intensitatea
maxima in mai putin de zece minute: batai puternice, neregulate,
rapide ale inimii, senzatia ca nu poti respira, sufocare, durere sau
disconfort toracic, transpiratii, tremuraturi, contractii localizate ale
muschilor, greata, ameteli, instabilitate, lesin, senzatie de irealitate,
modificarea perceptiei de sine, frica de a nu-ti pierde controlul, frica
de a nu muri, furnicaturi, frisoane sau valuri de caldura.

Cauzele atacurilor de panica

Psihologul american David H. Barlow spunea ca persoanele cu
aceste simptome au o predispozitie genetica agravata de unele
evenimente:

invata din copilarie sa simta ca nu au control (cand parintii sunt

neglijenti sau prea restrictivi, cand nevoile lor de baza nu sunt
respectate si implinite, nu au voie sa experimenteze si sa faca greseli
si sa-si construiasca abilitati, din cauza parintilor hiperprotectori), au
avut o experinta traumatica sau, drept model, pe cineva
anxios (un parinte, o bunica care i-a oferit copilului un model despre
cum si de ce sa fie temator).

Dezechilibru chimic
Atacurile de panica mai sunt considerate a fi un dezechilibru intre
substantele chimice din creierul nostru (neurotransmitatori) ori sunt
provocate de:
consumarea unor cantitati mari de alcool sau bauturi cofeinizate,
intreruperea brusca a consumului de alcool sau a unui tratament
medicamentos (pentru anxietate, insomnie, boli cardiace), fumatul
excesiv, medicamente (tratamentul astmului si bolilor de inima),
ingrijorari repetatate, stres cronic, disfunctii tiroidiene (hipertiroidism),
afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala, epilepsie, astm bronsic,
bronhopneumonie obstructiva cronica, depresie, anxietate, stres
post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva.
Menopauza cu toate modificarile bio-psiho-sociale survenite
poate fi un factor predispozant, dar nu este o regula.
Atacurile de panica ale copiilor sunt cauzate de divortul parintilor, de
plecarea unui parinte, de decesul cuiva drag, de intrarea la scoala, la
liceu, de aparitia unui frate, schimbarea domiciliului, de pierderea
unui prieten, de rezultate proaste la scoala, atitudinea de intimidare a
unor colegi, de evenimente traumatizante sau traume emotionale.

Cum se trateaza
Cel mai indicat este sa apelam la psihoterapie, care ne poate ajuta sa
descoperim cauzele anxietatii, precum si sa ne intarim mental, sa
invatam sa controlam si sa prevenim astfel de crize.
Cauzele sunt diferite de la persoana la persoana si de aceea nu
exista un tratament universal.Terapia, pentru ca este personalizata,
este cea care reuseste cel mai frecvent sa ne calmeze si sa
2

vindece atacurile de panica, iar interventia psihiatrica nu este

intotdeauna cea mai utila.
Antidepresivele, de multe ori, nu rezolva problema si ne pot provoca
dependenta. Tocmai de aceea, este important sa incercam sa
scapam de aceste atacuri nu prin medicatie, ci lucrand cu noi insine.
Psihoterapeutul ne poate induce senzatii de panica prin respiratii
rapide, rotirea capului sau urcarea scarilor in fuga, ca apoi sa invatam
tehnici de depasire a acestor simptome folosindu-ne de relaxarea
musculara si tehnici de respiratie, intelegand ca panica nu conduce la
evenimentele catastrofale de care ne temem.
Foarte importanta este pregatirea emotionala, ca sa ramanem in
contact cu situatia de care ne temem, in loc sa o evitam,
demontand credintele si amenintarile imaginare.
Gandurile negative sunt inlocuite cu ganduri realiste, iar asta ne da
un sentiment mai mare de control, ce determina scaderea anxietatii si
o percepere mai obiectiva a realitatii.

Ce ascund atacurile de panica

Atacurile de panica sunt niste semnale ale sufletului, ca sa vedem
unde gresim, unde abuzam de noi si de ceilalti, ce avem de inteles,
unde mai avem de lucrat cu noi insine, ce ne lipseste, ce atasamente
sau dependente avem, ce idealuri si aspiratii inabusite.
Fiecare dintre noi are o frica, pe care, daca nu o confrunta, ii va
da mereu batai de cap, ca sa ii evidentieze nevoia de cunoastere.
De multe ori, in spatele acestor frici inconstiente se ascunde lipsa
iubirii de sine, manifestata prin: excese culinare, lipsa de somn,
excese mentale ori afective, traume din copilarie, neintelegeri in
familie, suferinte inabusite si repetitive, dezamagiri, asteptari ca
celalat sa ne indeplineasca dorintele.
Frica este un dar. Ea ne semnaleaza, ca si in cazul simptomelor
atacului de panica, un potential pericol. In cazul de fata, pericolul il
reprezinta conflictele noastre interioare nerezolvate, din trecut si din
prezent.
Vindecarea poate incepe cu practica iubirii de sine si regasirea
resurselor prin afirmatii, meditatii, exercitii si jocuri de rol,
desen, dans terapie, terapie sandplay.
3

Desigur, la inceput, psihicul are tendinta sa reziste la schimbare si

poate ca vom fi tentati sa renuntam. De aceea, perseverenta si
implicarea sunt esentiale, iar pe masura ce lucrul cu sine avanseaza,
constientizarile semnificative chiar ne vor schimba viata.

Predispozitie
Oricine poate sa dezvolte atacuri de panica, insa persoanele
deprimate cronic, cele extenuate fizic si psihic, lipsite de somn, cu o
alimentatie dezechilibrata au o probabilitate mai mare.
Cei cu un mod de gandire catastrofal, ipohondrii isi pot provoca
singuri atacuri de panica prin interpretarile negative ale
simptomelor:
simpla dificultate in respiratie poate fi inceputul unei crize de inima
sau dovada de necontestat a unei afectiuni respiratorii grave, durerea
de cap devine, in mod cert, inceputul unui atac cerebral.
Persoanele care au mai avut atacuri de panica si se tem de iminenta
unuia nou, anticipeaza episoadele, in loc sa se relaxeze si sa-si
traiasca viata; altii devin vulnerabili si dependenti de serviciile
medicale de urgenta sau de membrii familiei.

Cum ne ajutam pe noi

Cand avem un atac de panica, este recomandat sa inchidem ochii, sa
ne concentram asupra unei imagini placute, linistitoare si sa ne
controlam respiratia.
Ne putem imagina o destinatie de vacanta, un oras pe care am vrea
sa il vizitam sau chiar sa inventam un loc fabulos. Daca imaginatia nu
ne da ascultare, ne gandim la o poza anume sau la un suvenir
cumparat intr-o vacanta. Tehnicile de vizualizare nu functioneaza?
Atunci trecem la exercitiile de respiratie ritmica. Acestea ajuta
corpul sa se relaxeze, sa elimine panica si sa induca siguranta.
Fredonarea unei melodii, repetarea unei poezii, a unui gand personal
sau a unei rugaciuni pot fi de mare folos. La fel si dusul cu apa rece,
ca o solutie spartana.

Cum ii ajutam pe ceilalti

Pentru copiii mici, contactul fizic cu o persoana de incredere scade
semnificativ nivelul de stres. Astfel, cu o voce linistitoare, arata-i o
jucarie care ii place, un instrument muzical, distrage-i atentia de la
simptome. Leagana copilul in brate, fa-i masaj la maini sau la
picioare, zambeste-i, comunica cu el.
In cazul unui adolescent sau adult, spune-i sa inchida ochii si sa se
concentreze asupra unei imagini placute, linistitoare, sa incerce sa isi
controleze respiratia inspirand si expirand adanc. Controlul respiratiei
linisteste si armonizeaza emotiile, mintea si reactiile fiziologice.
Ca si la recomandarea precedenta, pentru sine, imaginea vizualizata
poate fi o destinatie de vacanta, un loc pe care ar vrea sa-l viziteze
sau unul inventat, o poza, un suvenir dintr-o vacanta, insotita daca
este cazul de exercitii de respiratie ritmica, ce ajuta corpul sa se
relaxeze.
Daca adultul sau adolescentul se pricepe la yoga si meditatie, spunei sa exerseze cateva tehnici; daca stie cativa pasi de dans mai
speciali, roaga-l sa ti-i arate. Si, daca este posibil, plimbati-va in aer
liber.
Autor: Simona Druncea, psiholog clinician, consilier psihologic de
orientare jungiana, 0740.661.859, simona.druncea@gmail.com.