Draga Vinovatie ,

Noi doi am fost impreuna prea multa vreme . Inca de la aparitia mea ca suflet individual , tu ai fost acolo ,
nevazuta , ghidandu-mi evolutia si influentandu-mi deciziile . Dar acest lucru nu va mai dura. Caci acum te vad ca
ceea ce esti de fapt , vinovatie , in toata viclenia ta , sub toate deghizarile tale . Cuvintele tale au fost sirete si
convingatoare , dar ele suna a gol in inima mea. Caci atunci cand spun ca vreau sa imi iubesc toate partile fiintei
mele , tu esti cea care spui ca nu pot face asta . Tu esti cea care a facut sa imi privesc partile mai “ umbrite “ ale
mele cu repulsie si dispret. Mereu spui ca trebuie sa ma straduiesc sa fiu ceea ce nu sunt . Si tu esti cea care spui ca
trebuie sa ma modelez dupa imaginea ta despre perfectiune . Dar indiferent de cat de mult m-as stradui , niciodata nu
este de ajuns .

Vinovatie , tu esti cea care a indus imaginea ca Dumnezeu pretinde perfectiune. Imaginea ta il portretizeaza pe
Creator ca pe o fiinta statica , neschimbatoare , care sta intr-un turn de fildes , inchis intr-o detasare rece , rationala ,
dincolo de josnicia sentimentelor si perceptiei umane. Un idel inalt – dar fiecare incercare de a-l atinge este sortita
esecului . Caci tu te poti gandi mereu la ceva ce as fi putut face mai bine si niciodata nu imi ierti defectele .

Da, tu esti , vinovatie , cea care cauti sa ma privezi de aprecierea momentului – moment plin de bucurie ,
extraordinar , infinit , total in perfectiunea sa naturala . In locul acestuia , tu ai pune luciul tipator al versiunii tale
iluzorii de perfectiune.

Vinovatie , m-ai controlat fixandu-mi mintea asupra viitorului pentru totdeauna si asigurandu-ma ca intunericul
pandeste la orice pas , si ca trebuie sa scap de el prin a ma ntoarce in trecut . Tu compari mereu prezentul cu trecutul
si imi spui mereu sa ma bazez pe experientele din trecut , atunci cand intalnesc oportunitati noi . Nu mi-ai permis sa
ma simt bine in pielea mea , asa cum ma simt acum , si mereu mi-ai limitat fericirea si placerea , amintindu-mi
permanent de treburile neterminate.

Mi-ai indus teama de pierdere si m-ai facut sa ma agat cu disperare de ceea ce am , nelasandu-ma niciodata sa
renunt si sa ma deschid fata de ceva nou. Mi-ai dat nerabdarea cu mine insumi si cu altii , spunandu-mi ca daca nu
apuc bunatatile , atunci cand am ocazia , voi pierde mult , in cele din urma . Mi-ai indus teama de esec si m-ai facut
sa ma atasez de experientele pozitive si sa refuz sa privesc la cele negative. M-ai facut sa ma agat strans de altii
pentru a fi iubit si acceptat , in timp ce , in adanc , frica mea de respingere a reprezentat certitudinea ta ca merit sa
am parte de esec si de respingere , din cauza nevredniciei mele inerente .

Mi-ai spus ca iluminarea este numai pentru cei putini si necesita foarte multa munca si sacrificiu . Mi-ai spus ca
sacrificiul este o virtute si ca numai daca ii pun pe altii mai presus , servindu-i cu altruism , voi fi cumva favorizat de
Dumnezeu . M-ai facut sa cred ca este ceva egoist sa ma gandesc la mine insumi.

Vinovatie , m-ai facut sa imi creez vieti intregi in care am fost judecat de altii pentru caile mele excentrice; in care
am fost ridiculizat , batjocorit pentru ca am dat glas la ceea ce gandeam . M-ai facut sa caut permanent iubirea si
aprobarea celorlalti , in timp ce tu tot imi spuneai ca nu sunt suficient de bun ca sa le primesc . Si ti-a convenit sa imi
ascunzi faptul ca de fapt lipsa mea de acceptare din partea lumii era o reflexie a propriei mele lipse de acceptare .

Mi-ai judecat corpul pentru dorintele sale de baza si m-ai convins ca m-as putea pierde in necesitatile sale , si asa
am facut . M-ai facut sa imi judec infatisarea fizica si infatisarea altora . M-ai facut sa imi judec sexualitatea . Chiar
m-ai adus pana in punctul in care sa cred ca Dumnezeu nu este o fiinta sexuala . Ai facut in asa fel incat sa imi fie
dificil , pentru ca ai judecat ca chakra supravietuirii este mai putin divina . Mi-ai spus ca trebuie sa imi abandonez
corpul pentru a ma inalta in casa Tatalui .M-ai facut sa imi fie rusine de vehiculul meu fizic si , drept rezultat , am
inceput sa ma imbolnavesc si sa simt ca imbatranesc .

Mi-ai judecat emotiile si m-ai convins ca nu sunt nimic altceva decat un ghem de durere si negativitate si , pentru
o vreme , mi s-a parut ca aveai dreptate . M-ai facut sa imi judec supararea , mania , tristetea , furia si teama. M-ai
invatat sa imi neg sentimentele in favoarea imaginii tale despre perfectiune . M-ai invatat sa neg , sa neg si iar sa neg
, pana cand din corpul meu emotional nu au mai ramas decat cateva fragmente de disperare si intuneric.

Ai spus ca mintea mea rationala e ceva rau pentu ca mereu analiza si se agata de cunostintele vechi , in loc sa ii dai
iubirea si intelegerea necesara pentru a o ajuta sa vada dincolo de ea insasi. Abia acum imi dau seama ca nu esti
capabila sa iubesti si sa intelegi , iar acesta este unul din motivele pentru care pun capat relatiei noastre.
 Vinovatie , mi-ai judecat vointa , dorintele mele si puterea mea , si mi-ai spus ca nu ar trebui sa am liber arbitru ,
ca nu ar trebui sa am dorinte si ca a fost gresit sa imi folosesc puterea sa creez lucruri frumoase in viata mea . Te-am
crezut si in consecinta am uitat sa imi folosesc 90 % din puteri. M-ai convins sa ii ranesc pe altii atunci cand imi
exercitam puterea si liberul arbitru si , din clipa in care te-am crezut , i-am ranit adesea .

Mi-ai dat sa joc multe roluri de-a lungul istoriei. Mi-ai dat rolul si m-ai facut sa uit ca nu eram decat un actor pe o
scena creata tot de mine . Mi-ai dat rolul de victima intr-un univers ostil si m-ai facut sa cred ca acesta avea putere
asupra mea . Atunci cand ai obosit sa faci asta , mi-ai dat rolul de tiran , care traia intr-o falsa multumire ce vine din
dominarea acelora “ mai putin norocosi “ . M-ai facut sa traiesc ca un martir si sa renunt la tot . M-ai invatat ca
saracia este o virtute si , prin urmare , aceia dintre noi care au avut mai multa compasiune , au avut cele mai putine
resurse pentru a ajuta planeta. De asemenea , mi-ai dat rolul de criminal si de victima , de prigonitor si de prigonit.
Cand am condus biserica , m-ai aruncat afara atunci cand m-am apropiat prea tare de adevar. Ai laudat virtutile unui
Dumnezeu bun si plin de iubire , dar , in acelasi moment , m-ai asigurat ca sunt un pacatos mizerabil , fara speranta
de mantuire.

Vinovatie , mi-ai adus tristete atunci cand am ajuns prea aproape de fericire . M-ai facut sa uit , atunci cand am
inceput sa imi amintesc . Si mereu m-ai adus cu picioarele pe Pamant atunci cand am ajuns prea sus . M-ai convins
ca sunt prea idealist , ca raiul este numai un vis , si ca , dupa orgia mea cosmica a libertatii , va veni si nota de plata ,
platibila integral si obligatoriu. Si , atat timp cat te-am crezut , nota de plata a venit mereu , exact la termen. M-ai
facut sa cred ca trebuie sa muncesc ca sa traiesc si ca nu era corect sa ma bucur de viata daca altii sufereau. M-ai
facut sa cred ca eram neputincios sa vindec relele lumii ; ca era gresit sa cred ca pot sa vindec bolnavii si sa inviez
mortii. In acelasi timp , imi spuneai ca nu faceam suficient de mult ca sa salvez planeta .

Vinovatie , acum imi dau seama ca cel mai insidios dintre toate lucrurile pe care le-am invatat de la tine a fost ca
duhoarea intunecata a mortii ma asteapta atunci cand suferinta mea pamanteasca se va termina . Aproape m-ai
convins ca inaltarea nu este reala si ca voi fi blocat pentru totdeauna in roata reincarnarii . M-ai facut sa intru intr-un
pantece cald , unde toate nevoile imi erau indeplinite , apoi m-ai aruncat intr-o lume zgomotoasa , insensibila , in
care cei ce aveau mai putina intelepciune decat mine imi spuneau ce sa fac . Cand eram copil neajutorat , ai facut in
asa fel incat autoritatile lumii sa imi zdrobeasca vointa si sa imi distruga simtul natural al minunarii si al curiozitatii .
Mi-am petrecut multe vieti incarcand sa ajung din nou in pantece, nerelizand ca nasterea fizica nu a fost decat o alta
punere in scena a aparitie mele ca suflet din Mama Creatiei . Si chiar mi-ai spus ca aspectul matern a lui Dumnezeu
era o nascocire a imaginatiei mele , intr-un univers masculin. Sufletul meu a tanjit multa vreme sa se intoarca in
pantecele Creatiei, dar acum stiu ca acesta se afla inauntrul meu.

O , vinovatiei , acum vad ceea ce esti – un dumnezeu gol pe dinauntru , rece , impasibil , ce rataceste prin vid ,
cautand viata inocenta pe seama careia sa iti hranesti nevoile tale parazitare. Desi cuvintele mele sunt grele , nu iti
port pica , caci stiu ca tu te hranesti din suparare . Mai curand te vad ca ceea ce esti si nu mai doresc sa mai primesc
darurile tale sterile .Si astfel , te las sa pleci . In mintea mea , te vad plutind fara viata spre marginile esentei mele si
dincolo de acestea , in vid , dincolo de universul manifest.

Da , vinovatie , relatia noastra s-a incheiat , acum ca mi-am dat seama de jocul tau , si voi mai trece doar pentru
cateva momente prin rolurile pe care mi le-ai stabilit. Caci acum imi doresc sa imi aduc fratii si surorile sa te
priveasca in fata . Ei vor vedea , asa cum te vad si eu , ca in realitate esti un nimic – un imparat fara haine , fara
substanta si lipsit de orice urma de iubire . Familia mea te priveste acum cum iti joci ultima carte din mana mizeriei
de pe Pamant – cartea Armagedon-ului . Si te lasam sa te demasti singura . Caci ti-am vazut ultima carte si nu ne
lasam pacaliti . Desi putem auzi tanguirea si scrasnetul dintilor credinciosilor tai in timp ce acestia asteapta
deznodamantul , nu ne mai teme . Caci parasim lumea ta intunecata . Acesta este inceputul nostru si sfarsitul tau .

Si astfel , ma intorc la o sarcina oportuna – aceea de a-mi recupera partile pe care mi le-ai tinut ascunse fata de
lumina , pe care le-ai inchis departe de dulcele gust al libertatii . Si imi imbratisez si nemarginirea si inocenta mea
pura care , desi au fost uitate demult , nu au putut si nu pot fi niciodata distruse complet.

In anii care vin , calea mea , departe de salasul tau , va fi luminata de Gazde Ceresti , si nu va mai exista nici un
colector de taxe care sa ii napastuiasca pe cei ce trec prin poarta spre libertate. Caci dincolo de iadul pe care l-ai
creat se afla sunetul vechilor melodii , mereu actuale , cantand despre iubirea pe care nici nu ti-o poti imagina.
Fiecare melodie radiaza in plenitudinea sa , iar cand eu si familia mea cosmica ne aliniem corpurile , emotiile ,
inimile , mintile si sufletele intru Unime , muzica se coboara in unica noastra fiinta , iar trecutul dispare treptat in
nimicnicia din care a venit . Iar teama de necunoscut se transforma in curiozitate si entuziasm , in timp ce ne
imbarcam impreuna in aceasta calatorie dincolo de dincolo .

Adio , vinovatie !

Semnat , fostul tau ( pune numele )