Universitatea P.

Andrei din Iasi

Facultatea de Psihologie
Student: Hobinca Ionela Veronica
An II Psihologia Cuplului si a Familiei

Metamorfozele lumii
interioare :
de la EU la TU la
NOI

Ne nastem, de obicei, ntr-o matrice bipolara (cuplul parental), substitut arhetipal

al diadei divine (C. Jung, 1994). Continuam marea aventur a existentei
devenind noi insine personalitati polarizate masculin sau feminin, identitati
psihosexuale constiente de sine.
Ne exprimam prin sex-roluri i ne integram social, sub semnul a ceea ce
ne ramane specific intreaga viata: apartenenta fundamentala la unul dintre sexe.
Apoi incercam sa ne gasim perechea, deoarece dimensiunea noastra psihologica
este marcata profund de sansa de a fi i a te revela n cadrul convietuirii, ca
barbat sau ca femeie.
Aspiram catre structura arhetipala (masculin-feminin, barbat-femeie)
bazata pe polaritatea principiilor, pe complementaritate, cautand partenerul cu
ajutorul caruia sa ne dezvoltam sexual, afectiv, mental i spiritual unul prin
intermediul celuilalt.
Cuplul poate fi definit ca o structur bipolara, de tip biopsihosocial,
bazata pe indeterminism mutual: partenerii se satisfac, se stimuleaza, se sustin,
se dezvolta si se realizeaza ca individualitati biologice, afective i sociale, unul
prin intermediul celuilalt. I. Mitrofan.
De putine ori cand intram n relatie ne punem problema celuilalt. Nu ne
ntrebam ce asteapta celalalt, care e valoarea pentru care intra n relatie. Daca nu
facem aceasta, atunci avem unilateralitate. Nu se poate vorbi nici macar de ceva
comun. De altfel, acest ,,NOI (sau cand se ajunge ,,noi) implica deja existenta
cel putin a unei valori sau pseudo-valori.
Fiecare din noi, barbat sau femeie, se implica sau intra intr-o relatie cu
anumite valori si asteptari, mai mult sau mai putin constientizate. Cand exista
doar erotism, fara nimic in spate, totul se risipeste in 2 3 ani, tocmai pentru ca
nu exista baza de sustinere si/sau valori longitudinale.
Pe de alta parte cand intram intr-o relatie, intram cu oarecare temeri. La
barbati este primordiala teama de a pierde libertatea sau de a fi parasit cu lipsa
dragostei, iar la femei, teama de a fi ranite si devalorizate si teama de a fi
parasite. Comun barbatilor si femeilor: teama ca relatia le-ar putea rapi ceva!
Ceea ce e real: o relatie ofera, dar si rapeste!

Intr-adevar, nu mai suntem aceeasi ca inainte de relatie. EU si TU il are

integrat pe acest NOI. Relatia trebuie sa ofere aparare, spatiu suficient ca sa pot
respire, stabilitate, suport. Teama apare din perceptia si tendinta simbiotica (care
apare la inceputul relatiei) cand EU se confunda cu NOI.
Exemplu: Noi nu mergem la restaurantul X, preferam restaurantul Y.
Cand nu exista o valoare a propriei persoane, persoana traind,
,,sacrificandu-se pentru celalalt, nu exista o relatie, decat daca si partenerul se
afla pe aceeasi pozitie. Atunci vorbim de relatie simbiotica si totul poate decurge
sub acest ,,NOI patologic continuu, pana cand unul din ei iese din acest Noi si
se reidentifica cu Eu.
Atunci cand ne dorim sa fim in relatie, ne raportam permanent unul la altul
prin alocarea de timp si prin apropiere. Atentie: ne raportam, nu ne identificam!
Aceasta dorinta de a fi in relatie se realizeaza prin cultivarea unei cat mai mari
apropieri i faptul de a ne lasa sa putem s resimtim acesta apropiere. Sa gasim
valorile comune. Sa comunicam cum ne dorim este cel mai potrivit.
In crearea intimitatii in relatia de cuplu intra si ,,conditia de a avea voie sa
fiu eu insumi. Acest aspect presupune acordarea atentie, luarea in considerare,
dar si apreciarea de catre celalalt a valorii mele. Din acest lucru rezulta respectul
pentru ceea ce este propriu fiecaruia. Se subliniaz astfel interesul pentru ceea ce
ne deosebeste si faptul de a te bucura de natura, felul de a fi a celuilalt. Se
ajunge astfel la cultivarea intimitatii comune (ce aveam noi doi) cu respectarea
intimitatii celuilalt, cu recunoasterea comportamentului si aptitudinilor fiecaruia.
Prin legea firii se ajunge la obisnuinta. Impotriva acestei obisnuinte se va
contrapune culivarea valorilor proprii: fiecare isi acorda o anumita ,,distanta
pentru a permite trairea a ceea ce e propriu (acordarea de spatiu propriu).
Aceasta etapa nu presupune scindarea relatiei. Dimpotriva, lasandu-l pe celalalt
sa-si traiasca ceea ce e pentru el, acesta duce in cuplu revigorarea, energie
proaspata, experienta si incredere in el si in relatie.
Gradul de libertate este benefic n cuplu. Starea proprie de bine n relatie
vine cand celuilalt i este bine. Insa, atentie, a nu confunda, libertinajul sau ,,sa
faca ce vrea cu a-l lasa pe celalalt sa traiasca ceea ce e pentru el. Exista o limita
proprie a fiecaruia a ceea ce poate respecta din particularitatile celuilalt.

Putem respecta in cuplu un lucru chiar daca nu ne place, insa existe riscul
de a face acest lucru pana cand se pierde valoarea. De cele mai multe ori in
cuplu, si nu numai, se accepta acolo unde se vede o valoare. Unde nu se vede
ceva valoros, nu se poate respecta. Daca nu se recunoaste acest aspect, se poate
ajunge la minciuna care va dauna ulterior relatiei.
Asadar pentru a reusi sa se obtina o intimitate sanatoasa este nevoie de cel
putin o valoare cu care celalalt sa intre, sa o identifice de la relatia cu celalalt.
Este important ca relatia sa permita celuilalt sa fie, sa se dezvolte asa cum poate,
in ritmul sau. Dorinta de a trai in relatie implica fireasca si necesara raportare la
celalalt, in care clarific cine sunt, cine este cel de langa mine, si ca pot sa fiu eu
insumi, respectat si apreciat.
Intimitatea proprie si de cuplu este o provocare pentru relatie, mai ales
cand in prezent in mass-media se promoveaza relatii de tip simbiotic. Insa daca
dorim sa crestem sanatos si frumos impreuna este important sa stim ca NOI nu
inseamna EU si ca intimitatea proprie castigata in cuplu mobileaza intimitatea
din cadrul relatiei. Iar la final ar fi frumos sa ajungem la ceea ce spune Victor
Frankl: : ,,A iubi este un a spune DA unui om asa cum este el si a-i spune TU
orientandu-te spre el ca persoana.
,,Emotiile, pe care n-am crezut c o sa le simt, vibreaza acum n mine si
luneca pe pielea si sufletul meu asemenea unui rau ce slefuieste pietrele. mi
place c raman a nimanui cnd sunt cu tine. Nu trebuie sa mpart gandul, emotia
sau timpul. Parca abandonez o parte din haina mea cea veche si ma transform
n ce, n cine? Cand te iubesc nu mai stiu cine sunt. Parca sunt TU, dar ale mele
sunt mainile care iti mangaie trupul si te trezeste dimineata. Insa infinita bucurie
care ma copleseste, dar ma si ridica, o regasesc ascunsa doar in ascunsa doar in
acel ,,NOI.
Eul Indragostit
O relatie de cuplu nu numai ca ne uneste cu o alta persoana, dar ne si
transforma. Desi relatia de cuplu este o creatie a noastra, noi vom fi intrucatva
transformati de aceasta relatie. Modul in care ne privim pe noi insine se
modifica de-a lungul interactiunilor cu partenerul nostru, dobandind astfel o mai
profunda intelegere de sine .
Metamorfozele produse de trecerea de la Eu la Tu la Noi sunt evidentiate
de schimbarea compotamentului, a firii si a caracterului persoanelor captive in
jocul iubirii.