CUM STABILITI LEGATURA CU INGERUL PAZITOR

Sunt descrise situaţiile când ar trebui să fie stabilită legătura cu îngerul păzitor, ce condiţii trebuie
îndeplinite pentru a stabili conexiunea cu îngerul păzitor.

Îngerii sunt creaturi ale lui Dumnezeu, recunoscute de multe religii. Fiecare om are un înger-
păzitor propriu, care îl păzeşte de diferite nenorociri, care îl protejează şi îl îndrumă. În momente
de disperare, ar trebui să se ceară ajutor de la îngerul păzitor, el va ajuta neapărat, principalul –
să se asculte vocea interioară. Cererea exprimată în gând imediat ajunge la înger, şi el este gata
să consoleze, să sprijine în momentele dificile.

Situaţii în care trebuie să apelaţi la îngerul păzitor:

" Când sunteţi singuri Îngerul va oferi iubire şi căldură celor care au nevoie de ele. El este creat
pentru a oferi inspiraţie, speranţă şi bucurie, şi din această cauză veţi putea simţi prezenţa sa în
clipe de singurătate.
"Când sunteţi indispuşi îngerul va aduce confort, speranță şi vindecare, vă va determina să vă
gândiţi despre ceva mai bun în cele mai negre zile din viaţă.
" Necesitatea unui sprijin emoţional, în mod necondiţionat, îngerul dumneavoastră vă va da
încredere, forţe spirituale şi optimism.
" Atunci când aveţi nevoie de ajutor în orice faceţi merită să cereţi ajutorul îngerului de a vă
proteja şi sfătui, chiar dacă este vorba de necazuri mici.

Pentru a stabili o conexiune cu îngerul păzitor aveţi nevoie de a îndeplini mai multe
condiţii:

1. În primul rând este nevoie de concentrare, de aceea un rol important se va acorda mediului.
Nimeni nu trebuie să fie în cameră. Este necesar de a crea o atmosferă frumoasă şi confortabilă,
de a aprinde lumânări, puteţi include o muzică liniştită, puneţi flori într-un vas, faceţi totul pentru a
asigura o atitudine pozitivă.
2. Luaţi în considerare că sunteţi înconjurat de energetica gândurilor şi emoţiilor proprii. Atunci
când gândurile şi emoţiile sunt negative este foarte dificil să contactaţi îngerul. Dacă sunteţi
supărat, încercaţi să vă concentraţi asupra unui gând pozitiv, şi atunci îngerului păzitor îi va fi
mult mai ușor să se apropie. Deveniţi mai receptivi.
3. Citiţi rugăciunile pe care le cunoaşteţi. Puteţi citi o carte care să vă inspire, gândiţi-vă la
persoana cu care se asociază o stare pozitivă. Toate acestea sunt necesare pentru a vă
predispune spre calmare, relaxare şi concentrare.
4. Închideţi ochii. Respiraţi adânc, astfel corpul se va relaxa. Imaginaţi-vă că inspiraţi lumină
aurie, şi apoi, că vă aflaţi într-un ou de aur, continuând să inspiraţi această lumină. Îngerilor le
place culoarea aurie, pentru că în acest mod lor le este mai uşor să comunice, dacă aura dvs. are
nuanţe aurii.
5. Semnalaţi în gând îngerului să intre în aura dvs. şi să vă atingă. Fiți pregătiți să sesizaţi o
dragoste nepământeană, o aromă abia perceptibilă sau o atingere fizică. De asemenea, puteţi
simţi cum îngerul vă va atinge cu aripile lui, şi puteţi simţi chiar şi o adiere uşoară. Dacă nu simţi,
mai ales dacă e prima încercare, trebuie să credeţi că îngerul este situat aproape.
6. Întrebaţi numele îngerului păzitor. Primul nume care vine în minte va fi cel corect. Adresaţi-vă
pe nume îngerului păzitor pentru a cere ajutor.
7. Mulţumiţi îngerului păzitor pentru ajutor şi deschideţi ochii.

Ingerul meu pazitor

Am sa incep precizând ca aceasta s-a petrecut cu doar cativa ani in urma, când m-am retras
pentru o izolare de 24 de ore, cu câteva zile înainte de Anul Nou.
Neavand un subiect anume pentru meditatie... am ales mai in gluma mai in serios sa vad si eu
cum arata ingerul meu pazitor. De ce am avut aceasta idee nu va pot spune, insa cum nimic nu
este intamplator am dat curs ideii si m-am asezat linistit in meditatie, urmarind cu putere sa vad
ceva sau sa simt cum ar fi aceasta legatura cu ingerul meu pazitor.
 Am privit in treacat ceasul desteptator din fata mea, care indica o ora tarzie din noapte si am
inchis ochii focalizat pe subiectul mai sus amintit.
Nu stiu cat timp a trecut de-atunci, dar de la inceput am simtit o stare de liniste interioara si
focalizare mentala si am simtit cum ma duc cu totul intr-un fel de topire a fiintei mele,
contorsionandu-ma cu tot corpul.
Am deschis ochii si am observat ca nu cazusem si ca eram inca drept in pozitia initiala
meditatiei… apoi am inchis din nou ochii, fara ca sa pierd starea profunda de absorbtie si liniste
interioara, stare pe care acum o retraiesc la fel de viu ca si atunci.
Nu stiu cand sau cum s-a petrecut aceasta trecere subtila, fiindca am simtit cum constiinta mi
se pierde incetul cu incetul de parca eram amortit la pragul dintre somn si veghe, cand nimic nu
mai este clar, si cred ca am si atipit pentru cateva clipe, insa am revenit repede si gradat in starea
de constienta, insa de aceasta data ma aflam intr-un plan subtil care incetul cu incetul devenea
tot mai clar, coerent si real pentru mine.
Arata ca un luminis de munte scaldat in razele stralucitoare ale unei lumini diafane, alta decat
cea a soarelui nostru, unde eram singur asezat pe o piatra mai mare, curios sa privesc insetat
toate acele frumuseti pe care ochii mintii imi fusesera dat sa vad.
Am realizat ca din spatele meu se apropiau niste fiinte ca si mine, erau trei la numar, care s-au
asezat langa mine, in partea stanga, si i-am intrebat firesc unde ma aflam.
Unul dintre acestia mi-a raspuns privindu-ma in ochi cu o blandete atat de vie si familiara, ca
sunt intr-un loc minunat si m-a indemnat sa privesc in jur ca sa ma conving.
Mi-am dat seama ca eu nu rostisem cuvinte cu acesta, iar intrebarea mea s-a adresat mental,
desi am auzit-o ca si cum as fi rostit-o cu voce tare, iar raspunsul sau a venit la fel, telepatic, fara
a rosti cuvinte, lucru care m-a facut foarte curios, dar linistit in acelasi timp.
Ii simteam pe acesti oameni la fel cum m-as simti pe mine in clipele de singuratate, adica
foarte apropiati de tot ce eu insemn ca fiinta, si nu mi-am facut niciodata ginduri sa-i intreb cine
sunt ei. Parca ii cunosteam dintotdeauna, desi nu-i mai vazusem niciodata.
Apoi ei m-au intrebat la fel... tot in gand, daca vreau sa mergem impreuna? M-am ridicat de pe
acea piatra si i-am urmat.
Mergeau cu totii in stanga mea, intr-o oarecare ordine, iar cel cu care vorbisem era cel mai
aproape de mine pe tot parcursul, iar ceilalti doi stateau in spatele sau urmandu-l ca o umbra si
pareau ca-i sunt acestuia un fel de servitori, dupa faptul ca mergeau mereu cu foarte putin in
urma lui.
Am ajuns la un moment dat la marginea unui camp imens unde am vazut o holda de grau
uniform de inalta si matasoasa, care se unduia in bataia unui vant pe care eu nu-l simteam sa
bata acolo, iar cerul era atat de violet parca era noapte, insa totusi exista o lumina care facea cu
putinta sa vad totul pana departe ca si ziua.
Cautati sa intelegeti aceste lucruri asa cum puteti fiecare, fiindca nu stiu cum anume sa descriu
toate aceste viziuni altfel.
La un moment dat privind acel lan de grau am observat cum deodata toate acele spice nu erau
altceva decat o mare imensa de Ingeri...
Toti imbracati intr-un vesmant sub forma de ie taraneasca pana deasupra genunchilor, fara
guler, cu maneci largi si foarte albe.
Ma uitam nesaturandu-ma la aceste entitati, cat de numeroase erau... aproape ca nu vedeam
orizontul acelui lan de Ingeri... si toti ma priveau cu ochii blanzi si atenti la mine, parca asteptand
sa le spun eu ceva.
Aveam un sentiment de jena si rusine, stiind ca eu nu am meritul sa fiu atat de bine primit de
aceste fiinte sublime, vazandu-ma pe mine insumi asa cum sunt de fapt in viata de zi cu zi, in tot
ceea ce faceam. Am avut mereu sentimentul ca mi se atribuie o atentie exagerata din partea
tuturor celor prezenti acolo si nu intelegeam care e meritul meu la toate acestea.
La un moment dat la orizontul intunecat si violet apareau un fel de lumini alternante, ca luminile
unui fulger puternic din departare, care deveneau tot mai evidente ca intensitate cu cat priveam
mai atent la acea distanta.
Din acel moment cu cat ma focalizam mai atent sa inteleg ce se petrecea de fapt cu acea
lumina, care parca trecea de la dreapta la stanga orizontului acelui lan de Ingeri in adancime,
simteam o stare de iubire atat de profunda si evidenta care ma sufoca putin cate putin, facandu-
ma sa ard interior intr-un foc mistuitor si deosebit de placut si euforizant.
 Imi venea sa plang de Dor, simteam o chemare cum nu va puteti imagina, catre cineva sau
ceva de care ma simteam atras irezistibil si pe care nu-l puteam deslusi in acea dimensiune de
un violet total.
Mi-am luat ramas bun de la marea aceea imensa de Ingeri si am plecat pe alt drum impreuna
cu Ingerii mei, pana am ajuns intr-o poienita luminata zglobiu de razele unui soare pamantesc de
aceasta data.
In mijlocul ei se afla o groapa imensa ca diametru si deosebit de adanca, peste care trebuia sa
trecem in zbor ca sa ne putem desfasura mai departe calatoria.
Ingerul a spus sa zburam si au inceput cu totii sa se ridice in aer de la pamant, si eu de
asemenea am facut cu mare usurinta acest lucru care mi se parea cat se poate de firesc si
familiar, si iata ca acum ne aflam deasupra prapastiei zburand si odata trecand dincolo am
revenit pe pamant indreptandu-ne spre unul din malurile sale.

Am privit in adancime cu totii, observam ca pe masura ce ne uitam in jos vedeam parca mai
multe poienite identice sub noi, succesive, dar mult mai intunecate ca aceea in care ne aflam si
cu maluri asemanatoare la fiecare dintre planurile care se continuau in jos asemenea celui in
care ne aflam.
Mi-am pus atunci intrebarea fireasca, cat de adanca poate fi aceasta gaura si unde duce ea,
recunoscand interior ca mintea m-a dus instantaneu la o asemanare cu ceea ce se numea iadul,
desi nimic nu arata ca in descrierile specifice acestuia.
Instantaneu am exclamat un cuvant pe care l-am regretat multa vreme dupa aceea:
- Ce Nasol ... am spus eu, sa cazi aici...
Si instantantaneu am cazut in acea prapastie.
Am cautat cu disperare in acea cadere libera sa incep sa levitez, ca atunci cand am facut-o cu
cei trei ingeri, ca sa ma ridic deasupra, dar simteam ca mecanismul acum nu mai functiona.
Ma uitam agonizat in sus simtind cum ma duc la fund, cautand ajutor de la cei trei Ingeri care
ma prive-au de deasupra prapastiei, ca si cum ar fi vrut sa faca ceva sa ma salveze, privindu-ma
insa acum neputinciosi, cu ochi tristi, cum ma duc in afund.
Nu intelegeam de ce nu ma ajutau sa ma scoata de-acolo, iar raspunsul a venit din partea celui
ce-mi vorbea, instantaneu:
Datorita tie se petrece asta, tu ai ales singur si nu putem face nimic impotriva vointei tale liber
consimtite, fiindca ai folosit acel cuvant a carui rezonanta nu apartine acestei lumi si te conduce
acum spre abisurile de unde el provine.
Va dati seama ce lectie teribila a aspectului de «rezonanta» mi-a fost dat sa traiesc, dandu-mi
abia acum seama cu adevarat ce mare insemnatate au cuvintele pe care le rostim, de cele mai
multe ori indiferenti, la consecintele pe care acestea le pot avea in mod direct asupra naturii
noastre profunde interioare.
Doar pentru faptul ca suntem in acest trup fizic si nu simtim aceste consecinte, ele nu inseamna
ca nu actioneaza asupra noastra, acest lucru facandu-se simtit mai cu seama prin gandurile care
incep sa ne vina in minte de nicaieri, nu intotdeauna justificate sau inaltatoare.
In acel moment de plina cadere, desi ma afundam vertiginos in haul negru privind la Ingerii care
se uitau neputinciosi la mine cu o profunda tristete, simteam cum gandurile si starea mea
interioara se degradau simtitor si simteam chiar un rau fizic dureros in tot corpul.
Am aterizat pe o pajiste asemanatoare, dar intunecoasa, unde pamantul era umed si mirosea
putermic a ranced si a mucegai.
Corpul ma durea acum fizic vorbind si aveam o stare de deznadejde si regret care simteam
cum se amplifica din ce in ce mai tare in mintea si sufletul meu.
Am privit in sus cautand sa vad pe Ingerii care ma insoteau si abia mai zaream gura luminata de
deasupra.
M-a cuprins o teama si-un regret atat de profund pentru aceasta nesabuinta pe care o facusem
incat m-am indreptat cu toata fiinta catre Dumnezeu si am avut inspiratia instantanee sa rostesc
in gand cu putere ca imi promit mie insami si lui Dumnezeu ca nu voi mai permite ca acest lucru
sa se mai petreaca vreodata si ca voi fi pe viitor foarte atent la tot ceea ce voi spune de-atunci
inainte.
 Ca prin farmec durerea fizica a incetat si mintea s-a limpezit, o bucurie fara margini inflorea din
nou in sufletul meu si totodata speranta ca va fi iarasi la fel ca inainte.
Am simtit ca din acel moment pot iarasi levita, spre bucuria mea si a Ingerilor care ma asteptau
la suprafata cu o bucurie extraordinara pe chip.
Am inceput sa zbor urcand incet spre suprafata, gandindu-ma la toate cele petrecute atat de
rapid si intens.
Nu-mi mai ardea nici de bucuria revederii, fiindca eram atat de miscat si interiorizat de socul viu
al celor traite si mai ales de ceea ce poate sa faca un banal cuvant spus la intamplare, cu sau
fara intentie.
Ma gandeam, in timp ce ma ridicam in zbor la suprafata, cate astfel de cuvinte ciudate am rostit
pana acum cu nemiluita de nu mai puteam tine o evidenta si ma gandeam ca oricat de mult ar
vrea Dumnezeu sa ma ajute eu eram acela care alegeam sa fac asta si sa trag apoi in mod
inevitabil consecintele, in functie de karma si conjuncturile prin care aceste lucruri se mai puteau
arde.
Simteam cat de inutila este aceasta munca titanica de purificare pe de o parte si cum in mod
inconstient cei mai multi dintre noi ne murdarim aura cu tot felul de astfel de rezonante, mereu si
mereu fara-ncetare. E practic ca o balta in care ne murdarim, apoi mergem la dus unde ne
spalam, apoi iarasi in balta cu noroi si tot asa...
Ajuns sus laolalta cu Ingerii care ma insoteau am privit in jos cu rusine, de asta data constient
de lectiile pe care acestia mi le dadusera in mod direct, si l-am auzit pe Ingerul cu care
comunicam ca mi-a spus, de asta data privindu-ma in ochi, fara pic de blandete si cat se poate
de serios, ca e timpul sa ma trezesc si sa fac ceea ce trebuie cu mine si cu viata mea.
Apoi am simtit ca este timpul sa ne despartim si sa ma intorc in corpul meu din cameră, in care
eram intr-o postura de meditatie.
Stiam acest lucru cu luciditate.
Eram de-acum dintr-o data atat de constient de faptul ca eram si acolo si aici pe pamant in
acelasi timp, incat am deschis ochii si am vazut camera asa cum era ea, apoi i-am inchis din nou
si am reintrat la loc in acel plan si apoi la fel de cateva ori pana cand am hotarat sa ma intorc in
corp, multumind din suflet cu lacrimi in ochi celor trei care m-au ajutat sa realizez astfel de lectii
simple la prima vedere, dar de o profunzime atat de socanta si reala incat am ramas marcat
pentru foarte multa vreme si chiar am urmarit o lunga perioada de timp sa-mi respect
promisiunea facuta atunci.
Cum se poate comunica cu ingerii
Îngerii fiind mereu lângă noi, comunicarea cu ei se rezumă la a fi atenţi şi a percepe lumile
subtile. Gândul nostru îndreptat către ei îi cheamă. Orientarea asupra inimii ne face să-i simţim.
Dacă dorim şi să îi auzim, este necesar să învăţăm “să ne ascultăm vocea inimii”. Făcând
aceasta, ei ne vor putea transmite mai uşor de ce anume avem nevoie pentru a trece cu bine de
problemele vieţii, pentru a fi mai fericiţi, mai înţelepţi, mai plini de înţelegere şi iubire.
Atunci când gândul nostru nu se orientează asupra lor, chiar dacă ei ne sunt alături, le este mai
greu să ne îndrume, iar noi, chiar dacă primim sfaturi din partea lor, ne este dificil să le distingem
şi desigur, să le aplicăm. Orice om, conştient de acest lucru sau nu, are un înger păzitor.
Important este faptul că odată devenind conştienţi de prezenţa sa şi urmărind apoi sistematic să îl
apelăm, pentru el este mai simplu să se manifeste.
Ţinând cont de legea rezonantei, noi atragem în viaţa noastră exact evenimentele care sunt
asemenea gândurilor preponderente. Această lege fundamentală se aplică şi fiinţelor angelice.
De aceea, fiind lucizi mai mereu şi trăind clipa prezentă, avem posibilitatea să găsim răspunsurile
lor nu doar în interiorul nostru, ci şi în acţiuni exterioare.
Apare o înţelegere mai bună, o să dau un exemplu chiar din viaţa mea: Fiind la un moment dat
bolnavă (o boală minoră, de altfel), m-am programat la un medic homeopat. Deoarece am avut şi
alte lucruri de rezolvat, eram, cu vreo două ore înainte, gata de a pleca spre cabinet; mai precis,
în staţia de autobuz. Îmi puneam intens întrebarea: „Să mă duc acum, poate medicul să mă
primească mai repede?”. Am făcut pentru aceasta apel la îngerii mei păzitori. Şi fiindcă autobuzul
trebuia să sosească, mi-am ridicat privirea din pământ şi chiar deasupra mea am zărit un afiş
enorm, pe care scria cu litere mari: „Tot înainte!”. În aceeaşi clipă a ajuns şi autobuzul, aşa că am
ascultat îndemnul citit şi am urcat. Ajunsă la destinaţie, mi-am pus, din nou, neîncrezătoare,
aceeaşi întrebare. Mă aflam în faţa unui bloc de zece etaje, la parterul căruia se găseau mai
multe cabinete. Exact atunci, din interiorul blocului care era prevăzut cu interfon, a ieşit o
persoană şi mi-a spus: „Intră!”. Eram într-o stare plăcută, de relaxare; întrebarea care îmi
revenea în minte era, de altfel, printre puţinele gânduri pe care le aveam. Şi am intrat. Pe prima
uşă din stânga, am văzut numele medicului la care eram programată, dar pe care nu îl
cunoşteam. Am intrat, iar în sala de aşteptare tocmai se deschise şi uşa de la camera medicului.
Văzându-mă, m-a invitat înăuntru. I-am spus de ora la care trebuia să vin, iar el, foarte mirat, a
descoperit că nu eram trecută în agenda sa. În plus, nici nu era homeopat, ci medic alopat. M-am
întrebat acum, oarecum bulversată: „Ce se petrece?” Iar răspunsul nu a întârziat să apară.
Doctorul, văzând că erau neconcordanţe, mi-a spus că la acelaşi parter, chiar la apartamentul din
faţa uşii pe care am intrat, mai era un cabinet; homeopat. Doar că medicul nu-şi pusese încă
plăcuţa cu numele său şi cu orarul. I-am mulţumit şi am ieşit. Chiar în momentul în care am ajuns
în holul blocului, uşa de la respectivul cabinet s-a deschis, iar o persoană în halat alb m-a
întrebat: „Aveţi programare aici?” Am răspuns simplu: “Da”. La începutul consultaţiei, am aflat că
la ora la care eram programată el trebuia să plece din oraş; era deci foarte bine că am ajuns mai
repede. În încheiere, menţionez că afecţiunea minoră de care sufeream, dar pe care nu reuşiseră
să o trateze cu succes mai mulţi doctori la care fusesem în cursul a aproximativ doi ani, a
dispărut prin tratamentul pe care l-am primit, în două săptămâni.
Iată cât este de important să recunoşti şi să ţii cont de sincronicităţi!
Nu e târziu niciodată să ne reîntoarcem faţa către îngeri, căutându-i în inima noastră şi
ascultându-le vocea reverberând în ea. Dragostea noastră pentru ei trebuie să se manifeste mai
mereu. Fiindcă ceea ce ne apropie cel mai mult de îngeri este dragostea. Atunci când iubim,
fiinţele angelice ne îmbracă în puful aripilor lor, luminându-ne sufletul şi îmbunătăţind viziunea
noastră asupra vieţii şi chiar viaţa însăşi.

Vom reda în continuare câteva metode prin intermediul cărora reuşim să comunicăm cu
îngerii şi să percepem lumea lor.

Cel mai la îndemâna mod de a intra în contact cu îngerii este să rostim rugăciunea Înger,
Îngeraşul meu, conştientizând fiecare cuvânt şi simţind în inimă prezenţa îngerului păzitor.

O altă metodă este rostirea din suflet a Psalmului 90 intitulat şi O cântare de laudă a lui David
[pentru bunul Dumnezeu] E bine de ştiut că scrierile teologice afirmă despre acest psalm că el îi
conferă celui ce îl recită adesea interior, meditând cât mai profund asupra lui într-o stare de linişte
şi puritate sufletească certitudinea de nezdruncinat a protecţiei divine. Pot fi astfel evitate
evenimentele cu caracter nefast, manifestându-se de multe ori un ajutor providenţial chiar şi
atunci când acest ajutor părea a fi ceva imposibil. Iată textul psalmului:

“Cel ce locuieşte mereu numai cu ajutorul Celui Preaînalt, care este Dumnezeu Tatăl, sub
acoperământul Dumnezeului Cerului va sălăşlui. El va zice Domului Dumnezeu: „Tu eşti
sprijinitorul meu, Tu eşti mântuirea mea, spre Tine, Dumnezeul meu voi nădăjdui mereu!” .
Puterea lui Dumnezeu te va izbăvi din cursa vânătorilor celor răi şi de cuvântul tulburător. Cu
spatele Său te va umbri pe tine şi sub aripile Lui tu vei nădăjdui; ca o armă de neînvins te va
înconjura atunci adevărul Lui. Cu puterea lui Dumnezeu mereu în tine, nu te vei teme de frică de
noapte, nici de săgeata ce zboară ziua. Tu nu te vei speria de toate cele care umblă în întuneric
şi nici de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor seceraţi din imediata ta apropiere 1000 şi
zece mii vor cădea de-a dreapta ta, dar de tine nimic rău nu se va apropia. Mereu calm şi fericit
cu ochii tăi vei privi, şi răsplătirea păcătoşilor după faptele lor o vei vedea. Pentru că tu doar pe
Domnul Dumnezeu care este mereu nădejdea ta şi Cel Preaînalt, l-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni
niciodată spre tine relele şi violenţa nicicând nu se va apropia de lăcaşul tău, căci îngerilor săi de
lumină, Domnul Dumnezeu le va porunci ca pe tine să te păzească mereu în toate acţiunile şi
căile tale. Pe mâini şi pe aripi te vor înălţa pe tine îngerii Domnului., că nu cumva să împiedici de
vreo piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc [acestea sunt reptile fabuloase care ucid prin
puterea teribilă a privirii pe cel ce se apropie de ele, sau cu otrava sufletului pe cei care nu le
priveau; ele simbolizează pericolele de moarte ale vieţii ce nu pot fi zărite la timp de fiinţa umană
şi de care doar protecţia îngerilor de lumină ai lui Dumnezeu o poate paăzi] tu vei păşi şi vei călca
triumfător peste leu şi peste balaur. Căci de vei nădăjdui către Mine, Eu îl voi izbăvi pe el, zice
Domnul Dumnezeu şi Îl voi ocroti pe el, căci a cunoscut şi a crezut cu tărie în numele Meu.
Striga-va când va avea nevoie către Mine şi atunci Eu îl voi auzi pe el; alături de el voi fi mereu la
necaz şi îl voi salva pe el şi-l voi face să urce către Mine. Cu multe zile fericite îl voi umple pe el
şi-i voi arăta lui mântuirea şi slava Mea.”

Este cunoscut în creştinism un alt procedeu special, şi anume novenele . Acestea reprezintă
practici evocatorii sacre care constau în evocarea lăuntrică, într-o stare cât mai relaxată şi de
mare puritate sufletească, timp de 9 zile consecutiv, la aceeaşi oră şi pe cât posibil în acelaşi loc,
a unor rugăciuni speciale (către Iisus sau către Fecioara Maria sau către îngeri), rugăciuni
însoţite atunci de consacrare şi aprinderea unei lumânări Divinului (sau îngerilor, sau Fecioarei
Maria, sau lui Iisus) pentru a ajuta şi inspira pe oficiantul acestui procedeu. Tradiţia creştină
recomandă ca începutul acestei tehnici să coincidă fie cu data de 15 august (Sărbătoarea Sfintei
Marii), fie cu 25 martie (Buna Vestire). Rugăciunile folosite pot fi Înger îngeraşul meu, Psalmul 90,
Tatăl nostru, sau altele pe care le simţiţi apropiate sufletului vostru.

O altă metodă de a percepe fiinţele angelice se bazează pe o descoperire uluitoare a

doctorului Masaru Emoto. Experienţele sale revelează indubitabil existenta energiilor subtile,
precum şi influenţa evidentă pe care gândurile, sentimentele, muzica, imaginile, o pot avea
asupra materiei. El a demonstrat că apa este purtătoare de informaţie şi poate fi foarte uşor
impregnată cu diferite energii. În experienţele de cristalizare a apei, încărcătura energetică
benefică (provenind de exemplu de la o muzică armonioasă sau de la o rugăciune) este
obiectivată în cristale simetrice, de forme foarte frumoase. Astfel, dacă apa e încărcată cu energii
malefice (muzica heavy metal, rock, cuvinte obscene), ea nu cristalizează deloc sau cristalizează
foarte puţin, în forme asimetrice.

Bazându-ne aşadar pe această revoluţionară descoperire a doctorului Masaru Emoto, vom

expune procedeul simplu de intrare în contact cu îngerii: pe o sticlă pregătită în prealabil (care
este în mod necesar din sticlă şi nu de plastic sau din alte materiale), vom lipi o etichetă pe care
avem scris numele îngerului cu care dorim să comunicăm (de exemplu: Arhanghelul Mihail,
îngerul păzitor) sau pur şi simplu numele unei ierarhii angelice (serafimi sau heruvimi etc sau
toate împreună). Această etichetă avem grijă să o lipim cu scrisul spre interiorul sticlei. Vom pune
apoi în sticlă apă pură (de izvor sau dacă nu, apă plată). Închidem apoi ochii pentru câteva
momente şi conştientizăm, chiar vizualizăm acea apă şi imaginea îngerului sau a îngerilor
chemaţi. Aceasta măreşte eficienţa procedeului. Apoi o lăsăm astfel timp de minim 24 de ore.
Am obţinut astfel apă încărcată energetic, pe care o vom folosi apoi ca apă de băut. Dacă vom
realiza acest procedeu suficient timp (cel puţin o lună) şi după obţinerea rezultatelor încă trei luni
(pentru ca rezonanţa obţinută să se stabilizeze în interiorul fiinţei noastre), vom constata cu
încântare apropierea tot mai mare de lumile fiinţelor de lumină pe care le-am chemat. Evident
necesarul de apă pentru organism poate fi asigurat doar din acest tip de apă, dacă dorim să
obţinem rezultate cât mai rapide.

Adela Nicoleta Sîmbotin

Puterea cea tainica a surasului

O modalitate nebanuita care se afla la indemana oricui, de a ne apropia de ingeri este surasul.
Iata cateva idei oferite chiar de ingeri, consemnate de Gitta Mallasz in faimoasa sa lucrare
"Dialoguri inspiratoare cu îngerii":
"Vă vom vorbi acum despre puterea cea tainică a surâsului:
Aproape orice animal ştie să plângă sau să geamă.
Surâsul însă, numai omul este acela Care-l cunoaşte pe pământ.
Şi doar el este acela care poate să-l manifeste.
Această revelaţie este o cheie esentiala.
Nu surâdeţi doar atunci când sunteţi satisfăcuţi sau fericiţi!
Surâsul vostru trebuie totodată să fie un surâs sublim şi creator!
Surâsul vostru nu trebuie să fie niciodată un surâs artificial sau forţat,
El trebuie să fie un surâs sublim şi creator!

Forţa creatoare, tainică a surâsului creator, sublim,

Purifică într-un anume fel şi rafinează materia fiinţei umane care-l manifestă.
Toate acestea depind de fiinţa umană care manifestă surâsul.

Atunci când fiinţa umană este veselă, ea surâde,

Atunci când fiinţa umană este tristă, ea plânge.

Cum poate să recunoască fiinţa umană care-i este calea,

Dacă ea nu surâde niciodată?
Îngerii sunt prezenţi şi chiar sălăşluiesc în fiecare surâs,
În felul acesta ei sunt măsura voastră.

Surâsul este totodată un simbol,

El oglindeşte o anumită stare de control asupra materiei.

Dacă un om citeşte o carte,

O apropie aşa cum trebuie de ochii săi pentru a vedea mai bine.
Dacă oamenii vor să citească cât mai adânc în fiinţa cea pură a îngerilor,
Atunci ei trebuie să se apropie cât mai mult de fiinţa lor tainică.

Pentru a înţelege cât mai bine,

Un om trebuie să aspire să devină profet pentru a înţelege profeţii,
Trebuie să devină un poet pentru a înţelege poeţii,
Trebuie să devină plin de iubire pentru a înţelege iubirea,
Şi trebuie să devină, prin aspiraţia sa frenetică, înger
Pentru a înţelege, aşa cum se cuvine, îngerii.
Ingerii sălăşluiesc în surâsurile creatoare,
Sincere şi spontane ale oamenilor."

Rugaciune catre Arhanghelul Rafael

Vino şi ajută-mă, te rog,
Părinte Glorios, Sfinte Rafael,
Cel mai bun doctor al sufletelor şi al trupului.
O, Tu, cel care ai vindecat ochii lui Tobias,
Dă ochilor mei lumina fizică
Şi sufletului meu lumina spirituală;
Alungă de la mine toate tenebrele
Prin puterile tale cereşti.

Amin

Rugaciune catre Arhanghelul Gabriel

Sfânt Arhanghel Gabriel, Înger al Încarnării,

Deschide-ne urechile spre avertismentele blânde
şi chemările calde ale Domnului
Te conjurăm să fii mereu înaintea noastră
Ca să înţelegem mai bine Cuvântul lui Dumnezeu
Ca să Îl servim mai bine şi să ne supunem mai bine Voinţei Lui
Şi ca să îndeplinim mai bine ceea ce El aşteaptă de la noi.
Ajută-ne să rămânem trezi pentru ca atunci
Când Domnul va veni să nu ne găsească adormiţi!Amin!

Inger, ingerasul meu

Cea mai simpla si eficienta modalitate, accesibilă oricui, de a ne deschide inima faţă de ghidarea
şi protecţia divină a îngerului nostru păzitor, este rugăciunea
« Înger, îngeraşul meu »

"Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,

Întotdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine;
Eu sunt mic, Tu fă-mă mare;
Eu sunt slab, Tu fă-mă tare;
Şi-n tot locul mă păzeşte şi de rele mă fereşte;
Doamne îngeraşii tăi, fie păzitorii mei,
Şi în zi şi în noapte şi în ceasul cel de moarte."

Ingerasul
Îngeraş coboară lin
Langă patul meu,
Somn usor tu să-mi aduci,
De la Dumnezeu.

Să adorm pe braţul tău

Dulce, dragastos,
Până-n zori când m-oi trezi
Dintr-un vis frumos!

Înger, ingerasul meu,

Tu pazeşte-mă de rău
Şi mă du la Dumnezeu

Efectele
rugăciunii
continuare la Cum sa ne rugam Divinului?
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, urmată de
un rezultat mai ales dacă este făcută cu perseverenţă în condiţii demne. "Nici un om nu s-a rugat
vreodată fără să resimtă uluitoare transformări lăuntrice sau măcar fără să înveţe ceva", scrie
R.W.Emerson.
Cu toate acestea, adeseori aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este considerată de către
oamenii moderni, ca un subiect demodat sau privită drept o superstiţie zadarnică, ori ca un rest de
barbarie. În ciuda acestei respingeri inconştiente şi stranii, se poate spune că noi aproape nu-i
cunoaştem deloc efectele şi fenomenele complexe pe care totuşi ea le implică.
Care sînt cauzele acestei ignoranţe? În primul rînd, la baza sa se află raritatea aspiraţiei către
Suprem sau a rugăciunii. Simţul de divin este aproape pe cale de dispariţie la oamenii civilizaţi.
Este probabil că numărul oamenilor care aspiră către Absolut sau se roagă într-o ţară în mod
obişnuit nu depăşeşte 4 sau 5% din totalul populaţiei. Apoi, uneori aspiraţia către Absolut sau
rugăciunea este sterilă, cînd majoritatea celor care aspiră către Absolut sau se roagă sînt egoişti,
mincinoşi, vanitoşi, farisei, aproape complet incapabili de credinţă şi dragoste. În sfîrşit, efectele
ei, chiar atunci cînd se produc, ne scapă adeseori, datorită neatenţiei şi incapacităţii de a percepe
încă ceea ce se întîmplă. Răspunsul la năzuinţa noastră fierbinte, la cererea şi la dragostea
noastră este dat de obicei într-un mod lent, insensibil, brusc, aproape inefabil şi imperceptibil.
Mica voce a inspiraţiei divine care murmură acest răspuns pe măsura puterii noastre de
înţelegere, în interiorul nostru, este înăbuşită uşor de zgomotul şi agitaţia acestei lumi. Rezultatele
materiale ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii sînt şi ele uneori obscure şi misterioase;
ele se confundă în general, datorită ignoranţei noastre crase cu alte fenomene. Puţini oameni,
chiar printre preoţi sau yoghinii începători au avut deja ocazia să le observe într-un mod profund şi
precis. Medicii, la rîndul lor, din lipsă de interes sau obtuzitate, lasă adesea să le treacă, fără să
studieze, cazurile yoghinilor avansaţi care se găsesc uneori la îndemîna lor. În afară de aceasta
observatorii incapabili să pătrundă misterele divine sînt derutaţi prin faptul că răspunsul este
departe de a fi întotdeauna cel aşteptat. De exemplu, cutare om care aspiră şi cere să fie grabnic
vindecat de o boală organică, deşi starea lui se ameliorează, rămîne bolnav, dar cu toate acestea
moralul lui suferă o adîncă şi extraordinară transformare în bine. Cu toate acestea, obişnuinţa
aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii, deşi excepţională, cînd este raportată la totalitatea
populaţiei, este totuşi relativ frecventă în grupurile umane evoluate spiritual cum ar fi cele de
yoghini sau chiar în cele rămase credincioase religiei stăvechi. Doar în aceste grupuri autentice,
destul de rare altfel, se mai poate încă studia azi influenţa aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii.
Printre numeroasele efecte benefice ale acestora, medicul are îndeosebi ocazia să le observe pe
cele denumite psihofiziologice şi curative.
     

Efectele psihofiziologice ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii

Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea acţionează asupra psihicului, mentalului şi corpului într-un
fel specific care pare să depindă în mare măsură de calitatea, intensitatea şi frecvenţa sa. Este
uşor de cunoscut exact, după roadele care apar clar, care este frecvenţa aspiraţiei către Absolut
sau a rugăciunii şi într-o oarecare măsură putem chiar intui intensitatea ei. Cît despre calitatea ei,
aceasta ne rămîne în general necunoscută, căci, cu excepţia clarvăzătorilor, nu avem încă
mijlocul de a măsura aura radiantă, credinţa şi capacitatea de iubire a altcuiva. Cu toate acestea,
felul şi modul în care trăieşte după aceea cel ce se roagă, ne poate lumina suficient asupra
calităţii invocaţiilor realizate de el către Dumnezeu.
Chiar cînd aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este de slabă valoare ca intensitate şi constă
mai ales într-o recitare stereotipă, mecanică de formulări, ea exercită totuşi un anumit efect
benefic asupra comportării şi stărilor lăuntrice. Ea întăreşte în acelaşi timp simţul divinului şi simţul
moral. Termenii în care se realizează aspiraţia către Absolut sau rugăciunea generează într-o
oarecare măsură datorită perseverenţei, amplificarea sentimentului datoriei şi a responsabilităţii,
dublată de o mai mare bunătate chiar privindu-i pe ceilalţi oameni.

Astfel s-a demonstrat că la egalitatea de dezvoltare mentală şi intelectuală, caracterul, elevarea

lăuntrică şi valoarea morală la cei care aspiră către Absolut sau se roagă constant chiar într-un fel
mediocru, sînt totuşi cu mult mai ridicate decît la cei care nu o fac deloc. Aceasta dovedeşte
foarte clar că în cazul aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii au loc fenomene inefabile complexe
de fuziune şi rezonanţă cu sublimele energii divine.

Cînd aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este obişnuită şi într-un fel frecventă, influenţa ei în
fiinţă devine foarte clară. Ea determină fenomene oarecum asemănătoare cu cele ale unei glande
cu secreţie internă, cum este glanda tiroidă sau suprarenală, de exemplu: aceste procese
complexe constau într-un fel de transformare gradată, psihică, mentală şi organică. Această
transformare destul de evidentă şi pentru ceilalţi se face într-un mod progresiv. Omul se
detaşează spiritual de el şi se vede aşa cum este. El îşi descoperă atunci cu o extraordinară
luciditate  egoismul, lăcomia, răutăţile, greşelile de judecată, perversităţile şi orgoliul; se supune
atunci mult mai bine îndeplinirii datoriei morale şi ajunge spontan să capete o stare extatică de
umilinţă intelectuală. Astfel, încetul cu încetul, în faţa lui se deschide împărăţia atotputernică a
harului divin... Încetul cu încetul se trezeşte şi se amplifică în el o pace interioară euforică, o
armonie dătătoare de fericire a activităţilor nervoase şi morale, o mai mare putere de a îndura
sărăcia, stressul, calomnia, grijile, pierderea celor dragi, durerea, boala, moartea. Astfel, doctorul
care îşi vede bolnavul că începe să aspire către Absolut sau să se roage, are de ce se bucura.
Calmul produs de aspiraţia către Absolut sau de rugăciune este un puternic sprijin pentru
terapeutică.
Cu toate acestea, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea nu trebuie să fie asemuită de cei opaci şi
ignoranţi cu morfina; căci ea determină în acelaşi timp cu liniştea lăuntrică euforică şi o integrare
superioară a activităţilor mentale, un fel de înflorire accelerată a personalităţii, uneori ea trezeşte
şi chiar amplifică eroismul. Ea îşi însemnează credincioşii plini de o credinţă de nezdruncinat cu o
pecete deosebită. Prezenţa acestei comori ascunse în adîncul organelor, a sufletului, a minţii şi a
spiritului se traduce adeseori prin puterea uluitoare a privirii, liniştea radiantă a ţinutei, bucuria
misterioasă, senină a expresiei, bărbăţia ideală a purtării şi, atunci cînd este nevoie, prin simpla
acceptare detaşată a morţii de către soldaţi sau martiri. Sub această influenţă sublimă, enigmatică
şi nelimitată, chiar şi cei neştiutori sau întîrziaţi mental, slab sau neînzestraţi, folosesc (adeseori
surprinzător chiar şi pentru ei) cu mult mai bine forţele lor psihice, mentale, intelectuale şi morale.
Este evident pentru cel care o realizează că aspiraţia către Absolut sau rugăciunea ridică oamenii
cu mult deasupra nivelului lor moral, psihic şi mental, dobîndit prin ereditate sau educaţie. Acest
contact inefabil cu Dumnezeu îi face să fie pătrunşi de pacea divină şi această pace emană
mereu din ei influenţîndu-i şi ajutîndu-i în mod binefăcător chiar şi pe ceilalţi. Aceşti oameni poartă
cu ei pretutindeni pacea şi liniştea divină pe care o emană în jurul lor sub forma unui cîmp sublim.
Din păcate, nu se găseşte acum în omenire decît un număr mic de oameni care ştiu să aspire
către Absolut sau să se roage. Cei care practică cu consecvenţă şi reuşesc să înţeleagă prin
experienţă spirituală directă misterele aspiraţiei către Divin şi ale rugăciunii se folosesc cu mai
multă încredere de aceasta şi au rezultate excelente.

Efecte curative (vindecări) ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii

Vindecările prin intermediul aspiraţiei către Absolut sau rugăciune au atras atenţia oamenilor din
toate timpurile, uimindu-i. Astăzi încă, în mediile în care se realizează o constantă aspiraţie către
Absolut sau se fac rugăciuni se vorbeşte adesea de vindecări obţinute prin aspiraţie plină de
fervoare către Absolut sau prin rugile fierbinţi, adresate lui Dumnezeu sau chiar sfinţilor. Dar,
atunci cînd este vorba de boli uşoare susceptibile de a se vindeca spontan sau cu ajutorul
medicaţiei obişnuite, se obiectează de către cei sceptici că este greu de ştiut care a fost cauza
sau agentul adevărat al vindecării miraculoase. Rezultatele aspiraţiei către Absolut sau ale
rugăciunii pot fi constatate cu o deplină certitudine numai în cazurile în care orice terapeutică este
de prisos sau deja a dat greş. Biroul medical din Lourdes, pentru studiul şi evidenţierea
vindecărilor miraculoase, a adus un mare serviciu ştiinţei demonstrînd realitatea de netăgăduit a
acestor vindecări produse datorită aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii.
Aspiraţia plină de fervoare către Absolut sau rugăciunea are uneori un efect - ca să spunem aşa -
exploziv şi fulgerător. Au fost nenumărate cazuri de bolnavi care s-au vindecat aproape
instantaneu, cum am mai spus, de boli ca: lupus al feţei, cancer, infecţii renale, ulcere,
tuberculoză pulmonară, osoasă sau peritonită. Fenomenul se produce aproape întotdeauna cam
în acelaşi mod: mai întîi o mare durere, apoi apariţia neîntîrziată a sentimentului de a fi complet
vindecat. În cîteva secunde, iar uneori cel mult în cîteva ore simptomele dispar şi leziunile
anatomice se repară ca prin farmec. Miracolul este caracterizat printr-o accelerare putem spune
grozavă a procesului normal de vindecare. Chirurgii şi fiziologii nu au observat niciodată pînă în
prezent, în cursul tuturor experienţelor lor, o astfel de accelerare cum este aceea, care survine în
cazul vindecărilor miraculoase, determinate de aspiraţia către Absolut sau de către rugăciune.
Nu este totdeauna neapărat necesar ca însuşi bolnavul să aspire cu fervoare către Absolut sau să
se roage pentru ca să se producă astfel de fenomene miraculoase. Chiar şi copiii mici care nu
ştiau încă să vorbească, precum şi necredincioşii curioşi, au fost instantaneu vindecaţi la Lourdes
dacă alături de ei cineva se ruga sau aspira către Absolut. Rugăciunea sau aspiraţia plină de
fervoare către Absolut făcută pentru un altul este întotdeauna mai rodnică decît cea făcută pentru
sine însuşi, deoarece datorită detaşării ce survine, egoul este diminuat şi depăşit (transcendat).
Efectul ei pare să depindă de intensitatea şi de calitatea acesteia, fiind direct proporţional. La
Lourdes minunile sînt ceva mai rare în prezent decît erau în urmă cu patruzeci sau cincizeci de
ani deoarece intensitatea aspiraţiei către Absolut şi credinţa în Divin au scăzut. Acum bolnavii nu
mai găsesc acolo atmosfera intensă şi sublimă de adîncă reculegere şi transfigurare care
domneau odinioară (Dacă eseul despre rugăciune este scris după 1944, doctor Alexis Carrel
consideră că vindecările miraculoase de la Lourdes au fost, datorită credinţei ferme în Divin, în
plenitudinea lor, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea). Pelerinii de azi au devenit banali turişti
curioşi iar rugăciunile lor în general superficiale şi egoiste au astăzi efecte mai mici datorită lipsei
de credinţă şi a diminuării aspiraţiei către Absolut.
Acestea sînt rezultatele aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii, pe care le cunosc cu
certitudine. Pe lîngă ele mai sînt o mulţime de alte efecte complexe care nu pot fi încă definite.
Istoria sfinţilor, ca şi a practicanţilor yoga avansaţi chiar şi a celor din epoca modernă, relatează
multe fapte şi realizări minunate. Nu există îndoială că majoritatea minunilor atribuite de pildă
preotului din Ars, sau lui Padre Pio, sînt adevărate. Acest ansamblu de fenomene ne introduce
într-o lume nouă, fascinantă prin bogăţia aspectelor sale, a cărei cercetare nu a început încă şi
care va fi în viitor plină de surprize. Ceea ce ştim însă în mod cert este că aspiraţia plină de
fervoare către Absolut sau rugăciunea produce efecte complexe tangibile. Oricît de ciudat ar
părea la prima vedere, acest aspect trebuie totuşi să-l privim drept un adevăr fundamental care
vine să confirme încă odată străvechea înţelepciune biblică care spune:"I se dă numai celui care
cere şi i se deschide totdeauna celui care bate".
 
Cum sa ne rugam
Divinului?
continuare la Puterea extraordinara a aspiratiei catre Absolut prin apel trait cu toata
fiinta sau rugaciune

Definiţia simplă a aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii

Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este în esenţă o simultană focalizare a minţii şi
orientare a sufletului care ne deschide accesul în domeniul spiritului şi ne face să fim
într-o inefabilă rezonanţă lăuntrică cu baza (substratum) imaterială ultimă a lumii. Ele
constau, în general, într-o chemare sinceră, într-o plîngere, un strigăt tăcut de
desnădejde sau o cerere de ajutor realizată într-o stare de umilinţă. Alteori ele sînt o
contemplaţie senină a principiului Absolut imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor şi
fiinţelor. Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea poate fi definită de asemeni ca o
fulgerătoare înălţare a minţii şi a sufletului către Dumnezeu, ca un act instantaneu de
evocare şi de dragoste în care predomină adoraţia către Acela Absolut şi etern de unde
purcede această minune care este însăşi viaţa. De fapt, aspiraţia către Absolut sau
rugăciunea reprezintă efortul simplu al omului de a comunica direct cu Fiinţa AbsolutĂ
invizibilă şi creatoare a tot ce există, care în realitate este suprema înţelepciune, putere
şi frumuseţe, părinte plin de dragoste şi mîntuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a
consta într-o simplă recitare de formulări seci, adevărata aspiraţie către Absolut sau
rugăciunea reprezintă o stare sublimă de comuniune sau fuziune spirituală în care
conştiinţa se absoarbe gradat în Dumnezeu. Această stare inefabilă de sintonanţă
lăuntrică cu AbsolutUL nu este doar de natură intelectuală şi tocmai de aceea, ea
rămîne în general inaccesibilă pentru filosofi, savanţi şi oameni de ştiinţă.
Asemănătoare revelării spontane a simţului frumosului şi dragostei, aspiraţia către
Absolut sau rugăciunea nu cere adeseori nici o cunoştinţă intelectuală. Cei simpli şi
puri în inimă îl simt pe Dumnezeu ori de cîte ori îl cheamă într-un mod tot atît de natural
şi apropiat precum simt căldura soarelui sau mirosul unei flori. Dar acest Dumnezeu
Atotputernic, atît de prezent şi atît de aproape de cei care ştiu să iubească, parcă se
ascunde de acela, opac în inimă şi închistat sufleteşte, care nu ştie să înţeleagă decît
intelectual. Gîndul sec şi chiar cuvîntul fără trăire sînt aproape neputincioase în a-l
descrie şi a-l face accesibil simţirii pe Dumnezeu. Iată de ce aspiraţia către Absolut sau
rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avînt spontan şi intens de
dragoste ce străbate rătăcirea sau întunecarea inteligenţei.
Tehnica aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii. Cum să aspirăm către Absolut?
Cum să ne rugăm divinului?

În ce mod vom aspira către Absolut? Cum ne vom ruga? Am învăţat tehnica aspiraţiei
către Absolut sau a rugăciunii de la marii Sfinţi creştini, începînd cu Sfîntul Pavel şi
Sfîntul Benedict şi ajungînd pînă la mulţimea apostolilor anonimi, care, neobosiţi, timp
de douăzeci de secole au iniţiat popoarele Occidentului în viaţa spirituală şi religioasă.
Dumnezeul lui Platon era în general intangibil şi inaccesibil în măreţia lui; acela al lui
Epictet se confunda cu însăşi esenţa ultimă a sufletului macrocosmic; Iahve era
aproape un despot oriental inspirînd mai curînd frica şi teroarea decît iubirea şi
compasiunea  divină.
Creştinismul l-a adus însă pe Dumnezeu intim chiar în interiorul şi în apropierea
omului, i-a conferit o realitate perceptibilă şi a făcut din El părintele nostru iubitor,
sfătuitorul nostru, ghidul nostru Absolut. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai este
necesar un ceremonial greu de înţeles, complicat, care implică sacrificii sîngeroase;
aspiraţia către Absolut sau rugăciunea a devenit uşoară iar tehnica ei simplă se află la
îndemîna oricui. Pentru a aspira către Absolut sau pentru a ne ruga, trebuie făcut un
simultan efort cu sufletul şi cu mintea prin care tindem frenetic doar către Dumnezeu.
Acest conjugat efort sufletesc şi mental e necesar să fie intens trăit, afectiv şi nu doar
intelectual. O meditaţie profundă asupra măreţiei lui Dumnezeu, de pildă, nu este o
aspiraţie către Absolut sau o rugăciune, decît numai în cazul în care ea va fi
întovărăşită, în acelaşi timp, şi de o trăire intensă, lăuntrică a dragostei de Dumnezeu
şi a credinţei în El. Astfel e rugăciunea, după metoda lui La Salle, care porneşte de la o
profundă admiraţie intelectuală pentru a ajunge aproape imediat la o stare sublimă
afectivă. Fie că este scurtă sau mai prelungită, orală sau mentală, aspiraţia către
Absolut sau rugăciunea trebuie să fie asemănătoare comuniunii şi convorbirii dintre un
copil plin de dragoste şi umilinţă şi părintele său iubitor şi Atotputernic. Te prezinţi
simplu şi deschis sufleteşte aşa cum eşti şi apoi aspiri către Dumnezeu, zicea într-o zi
o umilă soră de caritate, care timp de treizeci de ani şi-a închinat viaţa în slujba celor
neajutoraţi şi săraci. De fapt totdeauna te rogi şi aspiri către Absolut aşa cum în
realitate iubeşti, te rogi şi aspiri către Absolut cu mintea şi cu sufletul focalizate, cu
toată fiinţa ta.
Cît despre forma aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii, ea diferă de la scurta
năzuinţă frenetică către Dumnezeu, pînă la profunda contemplaţie; de la cuvintele
simple şi trăite cu toată fiinţa pronunţate de ţăranca din faţa troiţei de la răscrucea
drumurilor, pînă la măreţia extatică a cîntecului gregorian ce răsună însoţit de o muzică
inspirată sub bolta catedralelor.
Solemnitatea, grandoarea, seriozitatea închistată şi frumuseţea nu sînt necesare
eficacităţii aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii. Puţini oameni au ştiut să năzuiască
către Divin sau să se roage precum Sfîntul Ioan al Crucii sau ca Sfîntul Bernard de
Claivaux, dar cu toate acestea este bine să ştim că nu este necesar să fii elocvent
pentru a fi ascultat de Dumnezeu. Cînd judecăm valoarea aspiraţiei către Absolut sau a
rugăciunii după rezultatele lor, constatăm cu uşurinţă că atît cele mai umile cuvinte de
năzuinţă, rugă şi de laudă, cît şi cele mai frumoase invocaţii, par a fi primite la fel de
către Stăpînul Absolut al tuturor fiinţelor cu condiţia să fie pure şi sincere. Chiar
formulările către Divin recitate oarecum rutinier, într-un mod mecanic, sînt într-o
oarecare măsură o rugăciune şi de asemeni chiar flacăra unei lumînări, consacrată cu
dragoste lui Dumnezeu.
Este de ajuns pentru aceasta ca în fiinţa noastră lăuntrică flacăra materială şi
formularea noastră simplă către Divin să simbolizeze elanul şi aspiraţia sinceră către
Dumnezeu ale unei fiinţe omeneşti. De asemeni este foarte bine să ştim că aspiraţia
către Absolut sau rugăciunea poate fi o acţiune în spirit dumnezeiesc. Sf. Ludovic de
Gonzague spunea că îndeplinirea corectă a datoriei complet detaşaţi de fructele
acesteia este echivalentă cu o rugăciune intens şi profund realizată. Cel mai bun mijloc
de a comunica cu Dumnezeu este, fără îndoială, îndeplinirea integrală, graţie inspiraţiei
pe care o primim, a voinţei sale. "Tatăl Nostru, care eşti în Ceruri(...) vie împărăţia Ta,
facă-se în eternitate voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt". Şi a face cît mai pe
deplin voia lui Dumnezeu înseamnă desigur a asculta şi a respecta permanent legile
vieţii, aşa cum sînt ele înscrise adînc şi enigmatic în ţesuturile noastre, în sîngele
nostru, în mintea noastră, în sufletul nostru şi în spiritul nostru.

Aspiraţiile către Absolut sau rugăciunile care se ridică fulgerător asemenea unui nor de
la suprafaţa pămîntului, diferă desigur unele de altele, tot atît pe cît diferă
personalitatea celor care aspiră către Absolut sau care se roagă. Dar ele, oricît de
variate ar fi ca formă, au de fapt 3 teme esenţiale: năzuinţa frenetică către Absolut,
desnădejdea şi iubirea. Este cu desăvîrşire legitim să-l implorăm din tot sufletul pe
Dumnezeu pentru a obţine cu uşurinţă, cu ajutorul său, ceea ce avem nevoie. Cu toate
acestea ar fi absurd să cerem în dar îndeplinirea unui capriciu aberant sau ceea ce
efortul nostru personal ar putea să ne procure. LA ASPIRAŢIILE SAU RUGILE
PROSTEŞTI SAU ABERANTE DUMNEZEU RĂSPUNDE PRIN TĂCERE. Cererea
îndreptăţită, benefică, continuă, persuasivă, îndîrjită, reuşeşte. Un orb ce se aşezase în
marginea drumului îşi urla ruga lui fierbinte, din ce în ce mai tare, împotriva şi în ciuda
oamenilor deranjaţi care vroiau să-l facă să tacă. "Credinţa ta te-a vindecat", i-a spus
Mîntuitorul care atunci trecea pe acolo. In forma sa cea mai înaltă, aspiraţia către
Absolut sau rugăciunea încetează de a mai fi o banală cerere. Omul arată atunci
Stăpînului Absolut al tuturor lucrurilor şi fiinţelor dragostea sa, mulţumirea sa pentru
darurile primite şi totodată manifestă profunda sa umilinţă în a primi să îndeplinească
voinţa lui Dumnezeu, oricare ar fi ea. Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea devine
atunci o profundă contemplaţie: un ţăran bătrîn stătea meditativ şi singur în ultima
bancă a bisericii complet goale. "Ce aştepţi aici?" a fost întrebat. "Îl privesc cu
dragoste" răspunse el. "Şi sînt fericit că şi El mă priveşte". Valoarea reală a tehnicii
unei aspiraţii către Absolut sau a rugăciunii se măsoară foarte repede prin rezultatele
sale. Orice tehnică a aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii, indiferent că este
creştină, yoghină, sufită sau budistă este bună cînd ea îl pune pe om într-un profund şi
real contact cu Dumnezeu.

Când şi unde să aspiri către suprem sau să te rogi

Poţi să aspiri către Absolut sau să te rogi oriunde: pe stradă, în automobil, în tren, la
birou, în timp ce munceşti, la şcoală, la uzină. Dar te rogi şi aspiri mult mai bine către
Absolut pe cîmp, pe munţi şi în păduri sau exact în centrul camerei, în singurătatea
odăii tale. Nu în ultimul rînd vom avea în vedere slujbele şi rugăciunile liturgice sau
apelurile colective către Divin care se fac în biserică, dar nu trebuie niciodată să
minimalizăm sau să negăm prosteşte valoarea tehnicilor şi procedeelor tradiţionale
yoga care adeseori ne pot ajuta extraordinar de mult să fuzionăm profund şi deplin,
într-o stare de extaz cu Dumnezeu. Totuşi se cuvine să reţinem că oricare ar fi locul
sau momentul aspiraţiei noastre către Absolut, sau cu alte cuvinte al rugăciunii,
Dumnezeu nu vorbeşte aproape niciodată omului decât dacă acesta din urmă trezeşte,
amplifică şi aşează în el însuşi liniştea şi dragostea de Divin. Liniştea noastră interioară
depinde totodată de starea noastră organică psihică şi mentală, ca şi de anumite
influenţe favorizante din mediul înconjurător. Pacea corpului, a psihicului şi a minţii este
oarecum greu de obţinut în confuzia, stressul, zgomotul, agitaţia şi împrăştierea haotică
a oraşului modern. Este nevoie astăzi de lăcaşuri de rugăciune, de biserici şi de centre
de yoga şi ashramuri înainte de orice, în care locuitorii oraşelor şi satelor să poată găsi
- fie şi pentru un scurt moment - condiţiile armonioase fizice, psihice şi mentale
imperios necesare liniştei lor interioare şi înfloririi spirituale. N-ar fi nici greu şi nici
costisitor de a crea mai multe astfel de insuliţe, veritabile focare de spiritualitate şi de
linişte, primitoare şi frumoase în mijlocul vîltorii oraşelor şi chiar la sate.
În tăcerea acestor refugii paradisiace oamenii pot să-şi ridice la unison gîndurile şi să le
focalizeze într-un elan năvalnic către Dumnezeu; ei reuşesc astfel să-şi destindă cu
uşurinţă mintea, să-şi limpezească judecata şi să primească, datorită rezonanţei cu
sferele elevate de forţă ale macrocosmosului, puterea de a îndura viaţa cea grea, cu
care îi copleşeşte civilizaţia, în timp ce-şi odihnesc sau regenerează trupurile obosite.
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea acţionează profund şi benefic asupra
caracterului doar atunci cînd devine o deprindere constantă, un obicei. Trebuie să
aspirăm către Absolut sau să ne rugăm cît mai des. "Gîndeşte-te şi năzuieşte către
Dumnezeu chiar mai des decît respiri", spunea demult Epictet. Este absurd să aspiri
către Absolut sau să te rogi dimineaţa şi apoi să te comporţi în restul zilei ca un
sălbatic, ca un egoist sau ca un păgîn. Gînduri  foarte scurte de năzuinţă către Divin
sau intense invocări mentale pot să menţină mai mereu un om în prezenţa lui
Dumnezeu. Toată puterea lui extraordinară pentru ceilalţi este atunci inspirată şi
alimentată de aspiraţia către Absolut sau de rugăciune. Astfel înţeleasă şi consecvent
practicată, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea devine un mod divin şi ideal de a trăi
plin de fericire.

Insemnatatea aspiratiei pline de fervoare catre Absolut sau a

rugaciunii
continuare la Efectele rugăciunii
Într-un cuvînt, totul se petrece ca şi cum în cazul aspiraţiei sincere şi pline de fervoare către
Absolut, Dumnezeu ar asculta pe om plin de dragoste şi bunăvoinţă şi apoi i-ar răspunde.
Efectele complexe ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii nu sînt o iluzie; nu trebuie redus
în mod simplist simţul religios şi spiritual la neliniştea acută resimţită de om în faţa primejdiilor ce-
l înconjoară şi a misterelor insondabile ale universului. Nici nu trebuie să socotim aspiraţia către
Absolut sau rugăciunea drept un simplu calmant banal sau un remediu împotriva fricii noastre de
suferinţă, de singurătate, de boală şi de moarte. Care este deci însemnătatea simţului spiritual
sau de divin? Şi ce loc a atribuit aspiraţiei către Absolut sau rugăciunii însăşi natura în viaţa
noastră?

De fapt, dacă privim cu atenţie şi luciditate, acest loc este foarte important. În aproape toate
epocile, oamenii din Occident într-o formă sau alta au aspirat către Absolut sau s-au rugat.
Cetatea antică era în esenţa ei un focar spiritual şi o instituţie religioasă. Romanii ridicau temple
pretutindeni. Strămoşii noştrii din Evul Mediu au acoperit solul creştinătăţii de catedrale şi de
capele gotice. În zilele noastre chiar, deasupra fiecărui sat se înalţă clopotniţa unei biserici.
Pelerinii emigraţi din Europa au aşezat civilizaţia Occidentului în Lumea Nouă atît prin biserici, cît
şi prin universităţi şi uzine. În cursul istoriei omenirii, nevoia de a aspira cu fervoare către Absolut
sau de a se ruga a fost tot atît de necesară, cît a fost aceea de a lucra, de a cuceri, de a construi,
de a iubi. Într-adevăr simţul de divin sau spiritual pare a fi un imbold misterios venit din adîncul
firii noastre, o activitate fundamentală. Variaţiile sale într-un grup omenesc sînt aproape
întotdeauna legate de celelalte activităţi de bază: caracterul, simţul moral şi uneori chiar de simţul
frumosului. Acestei părţi esenţiale atît de importante din noi înşine i-am îngăduit să se atrofieze şi
adesea chiar să dispară. Trebuie să reamintim că omul nu poate niciodată să se conducă
anarhic după capriciul său, lăsîndu-se în voia unei aşa-zise întîmplări, fără oarecare primejdie.
Pentru a izbuti, viaţa trebuie să fie plenar trăită, în conformitate cu anumite legi sau reguli
invariabile, divine, cosmice de care depinde însăşi structura sa lăuntrică. Ne asumăm un mare
risc lăsînd să moară sau să dormiteze în noi vreuna din activităţile sau înzestrările fundamentale,
fie ea de ordin fiziologic, psihic, mental, intelectual sau spiritual. De pildă, lipsa dezvoltării
muşchilor şi activitatea excesivă, iraţională a minţii la unii intelectuali sterili sînt tot atît de
vătămătoare ca şi atrofierea inteligenţei şi a simţului spiritual de divin la unii atleţi sau sportivi de
performanţă.
Sînt nenumărate exemple de familii prolifice şi "puternice" care n-au produs decît degeneraţi, ori
s-au stins după dispariţia credinţei strămoşeşti în Dumnezeu şi a cultului onoarei. Am învăţat
printr-o grea experienţă că pierderea simţului moral şi a celui spiritual sau de divin, la majoritatea
elementelor active ale unei naţiuni, aduce cu sine prăbuşirea în masă şi decăderea acesteia,
toate acestea făcînd cu putinţă încălecarea şi ocuparea ei de către străini. Este evident că
suprimarea activităţilor  spirituale şi mentale cerute totuşi de natură este incompatibilă cu reuşita
în viaţă, cu sănătatea deplină şi cu fericirea.
În practică, activităţile morale şi divine, spirituale sînt strîns legate unele de altele; simţul moral
piere la scurt timp după cel divin, spiritual. Omul nu a reuşit şi nu va reuşi niciodată să
construiască, aşa cum dorea Socrate, un sistem de morală independent de orice orientare
spirituală, divină.
Societăţile în care nevoia de a aspira sincer, cu fervoare către Absolut sau de a te ruga dispare,
nu sînt în general departe de degenerare. Iată pentru ce toţi oamenii civilizaţi, atît cei credincioşi
cît şi cei necredincioşi trebuie să înceapă să se intereseze ceva mai mult de această chestiune
gravă şi stringentă a dezvoltării plenare şi superioare a fiecărei activităţi de bază de care în mod
potenţial este capabilă fiinţa omenească adeseori fără să ştie.

Pentru ce oare simţul spiritual de divin joacă un rol atît de important în reuşita în viaţă? Prin ce
mecanism lăuntric acţionează aspiraţia către Absolut sau rugăciunea asupra noastră? Aici
părăsim domeniul observaţiunii pentru acela al ipotezei, care chiar îndrăzneaţă fiind, este
necesară procesului cunoaşterii şi conştiinţei. Trebuie în primul rînd să ne reamintim că omul
este un tot indivizibil, structurat ca un microcosmos miniatural şi compus din ţesuturi, lichide
organice şi conştiinţă. El se crede adeseori, datorită ignoranţei sale, independent de mediul său
subtil energetic şi material, adică de universul cosmic apropiat şi foarte îndepărtat sau
macrocosmos. În realitate el este nedespărţit permanent de el, căci este intim legat de acest
mediu prin nevoia neîncetată de oxigenul din aer şi de hrana pe care i-o dă pămîntul. Pe de altă
parte, fiinţa omului împreună cu corpul viu nu este pe de-a-ntregul cuprins în conţinutul său fizic.
Ea se compune din mental, psihic, spirit, ca şi din materie. Şi spiritul, care este scînteia divină în
om, deşi sălăşuind în organele noastre, se prelungeşte cu mult în afara celor patru dimensiuni
ale spaţiului şi timpului. Oare nu ne este îngăduit, cînd realizăm toate acestea, să credem că
locuim totodată atît în lumea cosmică cît şi în mai multe medii energizante, inteligibile, invizibile şi
imateriale, considerate de parapsihologi şi yoghini lumi paralele, care sînt de o natură
asemănătoare celei a conştiinţei şi de care niciodată nu izbutim să ne lipsim fără a fi păgubiţi atît
la nivelul corpurilor subtile invizibile cît şi în universul material şi omenesc? Acest mediu
energizant, subtil, considerat în totalitate, n-ar fi altceva decît Fiinţa imanentă din care provin la
origine toate fiinţele, superioară tuturor, pe care noi o numim Dumnezeu. S-ar putea deci
compara simţul spiritual de divin cu nevoia stringentă de oxigen şi aspiraţia plină de fervoare
către Absolut sau rugăciunea ar putea fi analogă cu funcţiunea noastră respiratorie. Ea ar trebui
să fie privită prin urmare atunci ca un agent natural, firesc, al relaţiilor de integrare armonioasă
între conştiinţă şi mediul său propriu. Ea ar putea fi considerată, analogic vorbind, ca o activitate
biologică, fundamentală de care depinde structura noastră. Cu alte cuvinte, ca o funcţie morală a
corpului, a psihicului, a mentalului şi a spiritului nostru.

Concluzie

În concluzie, putem spune că simţul spiritual de divin dobîndeşte o deosebită importanţă, în

raport cu celelalte activităţi ale psihicului, minţii şi spiritului. Prin aspiraţie către Absolut sau
rugăciune, omul se înalţă şi se deschide firesc către Dumnezeu iar Dumnezeu intră fulgerător şi
se manifestă plenar în şi prin om. Actul periodic al aspiraţiei către Absolut sau al rugăciunii ne
apare ca indispensabil dezvoltării noastre optime şi plenare. Rugăciunea sau aspiraţia plină de
fervoare către Absolut nu trebuie să fie considerată ca un act căruia i se dedică numai cei slabi
de înger, cerşetorii şi laşii. "Este ruşinos să te rogi", scria în mod aberant dînd dovadă de mult
orgoliu şi prostie Nietzsche; De fapt, gîndind cu luciditate, nu este mai ruşinos să te rogi decît să
bei apă, să mănînci sau să respiri. Omul are totdeauna nevoie de Dumnezeu, după cum are
nevoie de hrană, de energie, de dragoste, de fericire, de apă sau de oxigen. Simţul spiritual de
divin, unit cu intuiţia, simţul moral, simţul frumosului binefăcător şi cu lumina sublimă a
inteligenţei, conferă personalităţii umane deplina sa înflorire şi putere. Este neîndoielnic pentru
cel înzestrat cu o minimă inteligenţă că reuşita în viaţă cere dezvoltarea integrală şi controlul
deplin a fiecăreia dintre virtualităţile noastre psiho-mentale şi fiziologice. Spiritul în mod sublim şi
pur este totodată raţiune şi sentiment. Trebuie deci, să iubim frumuseţea ştiinţei adevărate, tot
atît cît şi frumuseţea lui Dumnezeu; să ţinem prin urmare seama de Pascal, cu tot atîta zel cît
desfăşurăm pentru a-l asculta cu "religiozitate" pe Descartes.
Numai acţionînd astfel vom deveni gradat fiinţe umane desăvîrşite, în care fericirea şi
înţelepciunea vor predomina.
Apa incarcata energetic
O alta metoda de a percepe fiintele angelice se bazeaza pe o descoperire uluitoare a savantului
japonez de renume mondial Masaru Emoto. Experientele sale reveleaza indubitabil existenta
energiilor subtile, precum si influenta evidenta pe care gandurile, sentimentele, muzica, imaginile
o pot avea asupra materiei. El a demonstrat ca apa este purtatoare de informatie si poate fi
foarte usor impregnata cu diferite energii. In experientele de cristalizare a apei, incarcatura
energetica benefica (provenind de exemplu de la o muzica armonioasa sau de la o rugaciune)
este obiectivata in cristale simetrice, de forme foarte frumoase. Astfel, daca apa e incarcata cu
energii malefice (muzica heavy metal, cuvinte obscene), ea nu cristalizeaza deloc sau
cristalizeaza foarte putin in forme asimetrice.
Bazandu-ne asadar pe aceasta revolutionara descoperire a doctorului Masaru Emoto, vom
expune procedeul simplu de intrare in contact cu ingerii: pe o sticla pregatita in prealabil (care
este in mod necesar din sticla si nu de plastic sau din alte materiale), vom lipi o eticheta pe care
avem scris numele ingerului cu care dorim sa comunicam (de exemplu: Arhanghelul Mihail,
ingerul pazitor) sau pur si simplu numele unei ierarhii angelice (serafimi sau heruvimi etc sau
toate impreuna). Aceasta eticheta avem grija sa o lipim cu scrisul spre interiorul sticlei. Vom pune
apoi in sticla apa pura (de izvor sau daca nu, apa plata). Inchidem apoi ochii pentru cateva
momente si constientizam, chiar vizualizam acea apa si imaginea ingerului sau ingerilor chemati.
Aceasta mareste eficienta procedeului. Apoi o lasam astfel timp de minim 24 de ore.
Am obtinut astfel apa incarcata energetic pe care o vom folosi ca apa de baut. Daca vom realiza
acest procedeu suficient timp (cel putin o luna) si dupa obtinerea rezultatelor inca trei luni (pentru
ca rezonanta obtinuta sa se stabilizeze in interiorul fiintei noastre), vom constata cu incantare
apropierea tot mai mare de lumile fiintelor de lumina pe care le-am chemat. Evident necesarul de
apa pentru organism poate fi asigurat doar din acest tip de apa daca dorim sa obtinem rezultate
cat mai rapide.
Novenele
Este cunoscut in crestinism un alt procedeu special de contactare al entitatilor angelice, si anume
"novenele".

Acestea reprezinta practici evocatorii sacre care constau in evocarea launtrica, intr-o stare cat mai
relaxata si de mare puritate sufleteasca, timp de 9 zile consecutiv, la aceeasi ora si pe cat posibil
in acelasi loc, a unor rugaciuni speciale (catre ingeri sau catre Fecioara Maria sau catre Iisus),
rugaciuni insotite atunci de consacrare si aprinderea unei lumanari Divinului (sau ingerilor, sau
Fecioarei Maria, sau lui Iisus) pentru a ajuta si inspira pe oficiantul acestui procedeu.

Traditia crestina recomanda ca inceputul acestei tehnici sa coincida fie cu data de 15 august
(Sarbatoarea Sfintei Marii), fie cu 25 martie(Buna Vestire).

Rugaciunile folosite pot fi "Ingerasul", Psalmul 90 , “Tatal nostru", sau altele pe care le

simtiti apropiate sufletului vostru.

Modalitatea de contactare a entitatilor

angelice
Vă aşezaţi pe un scaun, având faţa orientată către nordul magnetic, cu spatele drept, tălpile pe
sol, paralele între ele, fără să se atingă, palmele pe genunchi. Închideţi ochii, vă relaxaţi global,
îndepărtaţi orice fel de gânduri şi vă liniştiţi cât mai mult.

Împreunaţi apoi mâinile în faţa pieptului, ca pentru rugăciune şi, cu multă sinceritate şi iubire,
spuneţi rugăciunea "Tatăl nostru" de trei ori, cu voce tare. După aceasta, rugaţi-L pe Dumnezeu
să vă ajute să contactaţi telepatic lumea angelică prin imaginea pe care o aveţi acum în faţă.

Deschideţi ochii şi priviţi cu atenţie imaginea îngerului. Nu neglijaţi nici un detaliu, admiraţi-i
frumuseţea şi urmăriţi să simţiţi efluviile de energie benefică ce vă cuprind, gradat, întreaga
fiinţă. Rostiţi, totodată şi ideea-forţă ce caracterizează Îngerul respectiv şi cu ajutorul căreia veţi
atrage graţia respectivei fiinţe angelice asupra voastră.

Pe măsură ce simţiţi prezenţa divină a îngerului, puteţi să treceţi la următoarea etapă.

Închideţi din nou ochii şi, trăind cât mai intens starea specifică ce v-a fost transmisă, cereţi acelui
înger să vă ajute în situaţia concretă de viaţă pe care doriţi să o rezolvaţi. Gândiţi-vă apoi că
sunteţi deja în momentul în care aţi obţinut ceea ce aţi cerut. Bucuraţi-vă că totul este aşa cum
aţi dorit.

Mulţumiţi, în final, plini de recunoştinţă, lui Dumnezeu şi îngerului cu care aţi comunicat,
deschideţi uşor ochii şi treceţi, gradat, la alte activităţi.

Fiţi atenţi la inspiraţiile care vor apărea ca urmare a rugăciunilor voastre, la conjuncturile de viaţă
care pot fi, de multe ori, răspunsuri la întrebările pe care le-aţi pus.

Dacă, în timp ce vă rugaţi, constataţi că primiţi chiar atunci răspunsuri concrete, este bine
să le notaţi într-un caiet, pe care va trebui să-l aveţi la îndemână.

Acest exerciţiu simplu trebuie reluat zilnic, până când observaţi că aţi obţinut ceea ce v-
aţi propus.

În afara atingerii acestui scop, puteţi fi sigur că aveţi, de acum înainte, un nou şi minunat
prieten divin, care va fi mereu alături de voi atunci când îl veţi chema.

Psalmul 90

O metoda eficienta de contactare a entitatilor angelice este rostirea din suflet a Psalmului  90
intitulat si O cantare de lauda a lui David [pentru bunul Dumnezeu].

E bine de stiut ca scrierile teologice afirma despre acest psalm ca el ii confera celui ce il recita
adesea interior, meditand cat mai profund asupra lui intr-o stare de liniste si puritate sufleteasca
certitudinea de nezdruncinat a protectiei divine.

Pot fi astfel evitate evenimentele cu caracter nefast, manifestandu-se de multe ori un ajutor
providential chiar si atunci cand acest ajutor parea a fi ceva imposibil. Iata textul psalmului: 

"Cel ce locuieste mereu numai cu ajutorul Celui Preainalt, care este Dumnezeu Tatal, sub
acoperamantul Dumnezeului Cerului va Salaslui.

El va zice Domnului Dumnezeu: <<Tu esti sprijinitorul meu, Tu esti mantuirea mea, spre
Tine, Dumnezeul meu voi nadajdui mereu!>>.

Puterea lui Dumnezeu te va izbavi din cursa vanatorilor celor rai si de cuvantul tulburator.

Cu spatele Sau te va umbri pe tine si sub aripile Lui tu vei nadajdui; ca o arma de neinvins
te va inconjura atunci adevarul Lui.

Cu puterea lui Dumnezeu mereu in tine, nu te vei teme de frica de noapte, nici de sageata
ce zboara ziua.

Tu nu te vei speria de toate cele care umbla in intuneric si nici de molima ce bantuie intru
amiaza.

Cadea-vor secerati din imediata ta apropiere 1000 si zece mii vor cadea de-a dreapta ta,
dar de tine nimic rau nu se va apropia.

Mereu calm si fericit cu ochii tai vei privi, si rasplatirea pacatosilor dupa faptele lor o vei
vedea.

Pentru ca tu doar pe Domnul Dumnezeu care este mereu nadejdea ta si Cel preainalt, l-ai
pus scapare tie.

Nu vor veni niciodata spre tine relele si violenta nicicand nu se va apropia de lacasul tau,

caci ingerilor sai de lumina, Domnul Dumnezeu le va porunci ca pe tine sa te pazeasca

mereu in toate actiunile si caile tale.

Pe maini si pe aripi te vor inalta pe tine ingerii Domnului., ca nu cumva sa impiedici de

vreo piatra piciorul tau.

Peste aspida si vasilic [acestea sunt reptile fabuloase care ucid prin puterea teribila a
privirii pe cel ce se apropie de ele, sau cu otrava sufletului pe cei care nu le priveau; ele
simbolizeaza pericolele de  moarte  ale vietii ce nu pot fi zarite la timp de fiinta umana si
de care doar protectia ingerilor de lumina ai lui Dumnezeu o poate paza] tu vei pasi si vei
calca triumfator peste leu si peste balaur.

Caci de vei nadajdui catre Mine, Eu il voi izbavi pe el, zice Domnul Dumnezeu si Il voi
ocroti pe el, caci a cunoscut si a crezut cu tarie in numele Meu.

Striga-va cand va avea nevoie catre Mine si atunci Eu il voi auzi pe el; alaturi de el voi fi
mereu la necaz si il voi salva pe el si-l voi face sa urce catre Mine.

Cu multe zile fericite il voi umple pe el si II voi arata lui mantuirea si slava Mea."
 
 Darul ingerilor - Angelica
arhangelica

Angelica este una din plantele cu cele mai puternice conotaţii

magice şi spirituale, fiind considerată în unanimitate de tradiţiile populare ale diferitelor popoare
europene şi asiatice, o adevărată "poartă" de legătură cu planurile superioare ale universului.
Numele plantei evocă de altfel legătura existentă între plantă şi fiinţele de lumină din lumile
invizibile – îngerii. Proprietăţile sale eminamente benefice au făcut ca ea să fie renumită pentru
puterea de protecţie ocultă pe care o asigură.
În tradiţia românească, denumită semnificativ iarba celor şapte îngeri  sau îngerica, se ştie că are
puterea de a atrage protecţia îngerilor. Se spune, de pildă, că "ea poate fi culeasă şi administrată
spre vindecare numai de oamenii cu cugetul şi sufletul curate. Dacă se apropie de ea un om rău
ori lacom, îşi pierde forţa, pentru că îngerii pleacă de la ea." În mai multe zone ale ţării era folosită
pentru  că "fereşte de strigoi", sau pentru că "alungă duhurile necurate", pentru a-i ajuta pe cei ce
au coşmaruri, pe cei pesimişti, cei posedaţi, deocheaţi şi pe toţi cei a căror conştiinţă este
întunecată de suferinţă şi chin. La sate, angelica se pune în baia copiilor care plâng fără motiv,
pentru a întoarce la ei astfel îngerul păzitor. În Ardeal, seminţe şi tulpini de angelică macerate în
pălincă, este un remediu tradiţional pentru dureri de stomac, răceli şi gripe, reumatism,
indispoziţie şi depresii cauzate de vremea friguroasă şi rea. Se mai spune că, administrată
bătrânilor, le readuce vigoarea şi bucuria tinereţii.
Răspândită şi în alte ţări ale Europei, angelica era considerată în Evul Mediu, un adevărat
panaceu. În secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnată salvarea de la moarte a unui întreg
oraş, în timpul unei epidemii de ciumă, cu ajutorul angelicăi.
În grădinile mănăstirilor de odinioară, angelica era la mare cinste alături de busuioc pentru
efectele sale de curăţire a sufletului şi orientarea minţii către cele sfinte. Planta intra şi în
componenţa diverselor elixiruri benedictine, acest ordin călugăresc fiind renumit  pentru vastele
cunoştinţe de vindecare cu plante. În Irlanda există obiceiul spălării copiilor cu apă de angelică,
similar întrucîtva  folosirii apei sfinţite, cu rolul de ai curăţa pe micuţi de posibilele influenţe nefaste
şi a le întări sănătatea.
Studiind dieta eschimoşilor, fitoterapeutul francez Maurice Messegue scrie despre această plantă:
«Angelica creşte rezistenţa psihică şi fizică. Revitalizează întregul organism, combate spasmele
şi oboseala, previne stările depresive. Este foarte utilă iarna, ajutîndu-i să se apere de bolile
microbiene şi virotice. Se pare că ei i se datorează excepţionala rezistenţă a eschimoşilor,
angelica fiind singura lor "legumă"».
Iată lista numeroaselor boli în care angelica are un efect curativ constatat: stări depresive,
astenie, isterie, afecţiuni psihosomatice, dificultate de concentrare, întârziere de dezvoltare
mentală la copii, colită de fermentaţie, gastrită hipoacidă, dispepsie, digestie dificilă, gripă,
tulburări de ciclu menstrual, dereglări hormonale la femei, boli infecţioase grave (TBC, hepatită
virală), scleroză în plăci, paralizie, boli grave în general, cancer.
La ora actuală angelica este una dintre cele mai renumite şi mai utilizate plante medicinale.
Totodată angelica este planta magică ce ne ajută să comunicăm cu lumea îngerilor.
 Altarul ingerului

Un altar dedicat îngerului creează un loc special in casa voastră care facilitează intrarea
instantanee în rezonanţă cu îngerul vostru păzitor. Am descoperit aceasta într-un mod mai
degrabă accidental.
Petrecusem o zi minunată în Yorkshire Moors, Anglia, vizitând Abbey Fountains. Deşi abaţia este
în ruine, locul este plin de încărcătură spirituală. Am menţionat acest aspect prietenului meu şi el
mi-a spus că maine voi avea parte de o surpriză şi mai plăcută. A doua zi am explorat Harrogate
precum şi cateva anticariate de acolo. Mi-a plăcut atmosfera de acolo dar nu era ceea ce
înţelegeam eu prin încărcătură spirituală.Spre seară am luat cina în casa verişoarei prietenului
meu, Sarah. De îndată ce am intrat în casa ei am simţit o anumită energie peste tot în jurul meu.
Era un sentiment uimitor care te învăluia pe neaşteptate, totodată reconfortant şi spiritual. Am
cercetat încăperea pentru a vedea de unde provine acea energie. Cînd Sarah a ieşit pentru a
pregăti cina, m-am ridicat şi m-am plimbat prinprejur. Energia părea să emane dinspre o masă
micuţă, rezemată de perete, langă un ceas vechi. Era ceva definitiv spiritual, dar măsuţa nu
părea să aibă nimic special. Era confecţionată din lemn de mahon şi evident era foarte veche. Pe
ea se găseau aranjate cateva fotografii printre care şi cea a prietenului meu. Gazda mea se
reîntoarse în cameră şi acum mă privea zîmbind aşteptînd să spun ceva. "Masa aceasta",
spusei. "E ceva spiritual în legătură cu ea . Am simţit de cum am intrat în casă. Ce este?""Mă
bucur că ţi-ai dat seama. Este ceea ce mă susţine. Este altarul îngerului meu." În timpul cinei îmi
povesti despre altarul ei.
"Totul a început ca un loc unde să-mi chem îngerul. Nu era un altar propriu-zis. Doream doar un
loc în casă unde să mă simt mai aproape de îngerul meu păzitor, şi de asemenea un loc pentru
el. A ieşit mai bine decît mă aşteptam." Sarah a pus mai întîi o Biblie pe masă, crezînd că asta îi
va da o încărcătură mai spirituală."Dar nu a funcţionat. Totul s-a schimbat cînd am aşezat pe
masă cîteva lucruri personale foarte dragi mie. După 1-2 săptămîni, le-am schimbat să văd ce se
petrece. Am pus cristale, iar mai apoi fotografii a unor fiinţe foarte dragi mie. Abia atunci am
simţit o transformare imediată şi puternică. Altarul meu a transformat întreaga casă. Dintr-o stare
de tristeţe care predomina în casă,  întreaga atmosferă s-a umplut de fericire şi strălucire. Casa
pare să fi trecut dintr-o iarnă permanentă într-o vară perpetuă."
"Te rogi la acest altar?" întrebai.
"Cateodată, cred. De fapt tind să mă rog tot timpul într-un fel. Port mereu o discuţie interioară,
aşa că aş putea spune că mă rog tot timpul".
"Cu Dumnezeu?".
"Da. Poate că nu-l văd în modul în care o faci tu, dar am o idee precisă despre El în mintea
mea."
"Cum intri în contact cu îngerul în faţa altarului?"
"Simplu. Vine de cîte ori îl chem eu. Dar întotdeauna mă simt atat de aproape de ea (Sarah se
referă la îngerul păzitor ca fiind de gen feminin) în preajma altarului. Mă aşez în scaunul acela şi
încep să-i vorbesc îngerului iar el îmi răspunde.
"Ce altceva faci cu altarul?"
"Tot ceea ce intră sau iese din casă poposeşte pentru un minut pe altar. Pană şi mancarea.
Chiar şi vinul pe care l-am băut în această seară. Cred că prin aşezarea lor pe altar devin
binecuvantate. Dacă am un cadou pentru cineva, întotdeauna îl aşez pe altar după ce l-am
împachetat. Aceasta conferă cadoului putere şi energie. Fac acelaşi lucru cu ceea ce primesc."
"Ce rol au fotografiile?"
Sarah ridică din umeri. "Nu ştiu, sînt fotografii ale persoanelor pe care le iubesc. Am constatat că
ele sunt foarte speciale pentru îngerul meu."
"De asemenea, aşez pe altar orice carte înainte de a începe să o citesc. Am senzaţia că astfel se
revitalizează. Ţi se pare ciudat?"
"Nu, de îndată ce voi ajunge acasă voi realiza şi eu un astfel de altar."

Puteţi realiza acest altar ca un loc special în casa voastră. Îngerul vostru păzitor vă va ghida în
alegerea acestui loc. Acest loc poate fi situat şi în afara casei - de exemplu în grădină, la
rădăcina unui copac.
Experimentaţi cu diverse obiecte şi observaţi care creează mai multă energie. Puteţi să puneţi
fotografii sau lucruri dragi din copilărie. De asemenea, puteţi pune cît mai des flori proaspete pe
acest altar.
Nu folosiţi acest loc doar pentru a depozita diverse obiecte. Trataţi-l cu respect.
El poate fi folosit pentru dezvoltare spirituală, vindecare, pentru a răspîndi iubire, compasiune şi
înţelegere. Puteţi transmite energia sa vindecătoare către orice fiinţă pe care doriţi să o ajutaţi.
De asemenea, puteţi folosi altarul pentru a transmite iertarea voastră celor care v-au făcut să
suferiţi sau v-au făcut vreun rău. Prin acceptarea celorlalţi aşa cum sînt viaţa voastră va deveni
mai uşoară şi mai fericită.
Prin folosirea acestui loc special în mod regulat, relaţia voastră cu îngerul păzitor şi tăramul
angelic va deveni foarte apropiată.

TERAPIA CU INGERI

  Terapia cu ingeri este o metoda de vindecare spirituala care implica lucrul cu ingerul pazitor al
unei persoane si cu arhanghelii, pentru a vindeca si a armoniza fiecare aspect al vietii. Terapia cu
ingeri de asemeni te ajuta sa primesti intr-un mod mai clar Ghidare Divina de la Creator si Ingeri.
Cu totii avem ingeri pazitori, iar acesti ingeri implinesc voia lui Dumnezeu de pace. Cand ne
deschidem sufletele pentru a auzi mesajele ingerilor nostril, fiecare aspect al vietilor noastre
devin mai linistite.
Terapia cu ingeri este un termen comercial inregistrat de Doreen Virtue, autoarea a numeroase
carti dintre care enumeram “Terapia cu ingeri”, “Medicina ingerilor”, “Arhanghelii si Maestrii
ascetic”, “Curatarea Chacrelor”, “Calea lucratorilor cu lumina” etc.
Din 1996, Doreen a invatat sute de oameni din intreaga lume cum sa se angajeze in aceasta
terapie. Multi dintre ei au devenit practicanti. Terapia cu ingeri ii adduce pe oameni inapoi pe
calea lor spiritual intr-un mod neamenintator si fara judecata.
Multi oameni spun ca au obtinut rezultate si ca ingerii le-au vindecat trupurile, mintile, emotiile,
relatiile, familiile, carierele si vietile lor.
La intrebarea “De ce sa ne rugam la ingeri, nu ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu?”, Doreen
raspunde “Ingerii nu vor ca noi sa ii idolatrizam, sa-I transformam in zei ci vor ca toata Gloria sa
mearga catre Dumnezeu. Deci noi nu ne rugam la ingeri. Doar le cerem ajutorul si purtam discutii
cu ei.” Ei sunt un dar de la Dumnezeu de care ar trebui sa beneficiem fara ezitare.

Despre ingerii “cazuti”, precum diavolul, Doreen, ca si clarvazatoare crede ca ii poate diferentia:
“In realitate ei nu sunt ingeri deloc, ingerii cazuti. Ingerii sunt finite stralucitoare, plini cu radiant
interioara divina a iubirii lui Dumnezeu. Ingerii au aripi de pene moi. Ingerii vorbesc mereu si
actioneaza doar din iubire. Ingerii cazuti, din contra, nu au nici un fel de lumina in ei. Ai aripi
scurte si osoase ca liliecii. Sunt numiti in mod obisnuit ‘gargoyli’. Aceste finite nu sunt creatia
iubirii dumnezeiesti ci a fricii omenesti.”
Majoritatea oamenilor cu intentii curate nu trebuie sa se ingrijoreze pentru aceste finite
intunecate. Ei cred ca oamenii iubitori si de treaba sunt plictisitori. Sunt atrasi de oamenii
dependent de anumite substante, de cei care sunt necinstiti, cruzi, manipulative si infricosati in
mod obsesiv de rautate.
“Spiritele legate de pamant” sunt o alta forma de asa numiti “ingeri cazuti”. Acestia sunt oameni
decedati care, pentru anumite motive (frica de iad, materialitate, etc.), sunt inca legati de pamant.
Uneori sunt numiti stafii.
Cel mai bun mod de a curate zona de aceste spirite legate de pamant si alte finite intunecate este
de a pastra mereu un gand plin de iubire. Ganditi-va la Dumnezeu cat puteti de des. Chemati-l pe
Arhanghelul Mihail, care alunga frica si intunericul si permite doar musafirilor invitati sa fie alaturi
de voi, in casa voastra.

Iata cateva tehnici de lucru cu ingerii:

1. Rugaciunea catre Arhanghelul Mihail ajuta pentru protectia impotriva spiritelor legate de
pamant si fata de alte spirite intunecate si pentru reamintirea si indeplinirea Menirii in Viata;

2. Rugaciunea catre Fecioara Maria ii ajuta pe invatatori, psihologi si pe cei a caror menire in
viata este centrata in jurul copiilor;

3. Rugaciunea pentru vindecarea efectelor unei agresiuni psihice:

“Arhanghele Rafael, te rog patrunde in trupul meu si vindeca orice dezechilibru sau impuritate
care ar putea proveni din gandurile de furie sau teama.
Arhanghele Mihail, te rog inlatura pe oricine din lumea spiritelor sau din lumea materiala care nu
actioneaza pentru binele meu suprem.
Ingeri pazitori ai persoanei sau persoanelor care m-au atacat psihic, va cer sa ajutati sa readuceti
armonia si pacea in aceasta situatie si sa inlocuiti toata suferinta cu pace. Cer ca toate efectele
greselilor care au fost facute in toate timpurile sa fie anulate de catre si pentru toti cei implicati.
Va multumesc.”;

4. Taierea cordoanelor eterice:

“Arhanghele Mihail, te chem. Acum in ajutor. Te rog sa tai cordoanele de teama care ma golesc
de energie si vitalitate.”
Surse de teama pentru alte personae fata de tine: teama ca o vei parasi, convingerea ca esti
sursa ei de energie si fericire etc.
Pentru efectuarea unei purificari fata de alta persoana trebuie mai intai sa cerem voie, apoi:
Ramai tacut cateva clipe. Ai grija sa respiri. Probabil vei simti cum cordoanele sunt taiate sau
smulse din tine. Se poate sa simti schimbari in presiunea aerului sau alte semen palpabile ca
aceste cordoane sunt taiate. Persoanele de la celalalt capat al cordonului se vor gandi la tine in
clipa in care li se taie cordonul, fara sa stie de ce. Ba chiar pot sa iti trimita o multime de telefoane
se mesaje de genul “Tocmai ma gandeam la tine.”;

5. Vindecarea unei neintelegeri:

“Dragi ingeri pazitori ai lui X, am inima grea de suferinta, suparare si vinovatie. Vreau sa fiu
sigur(a) ca ma port bine cu X si ma rog la voi pentru ajutor si indrumare. Va rog sa vorbiti cu X si
sa-l(o) ajutati sa ma inteleaga mai bine. VA rog sa ne ajutati sa trecem peste mandria si orgoliile
noastre si sa ne exprimam adevarata iubire reciproca. Va cer ajutorul pentru a aduce pace in
aceasta situatie. Va multumesc.”;

6. Anularea:
“Draga Doamne Dumnezeul meu, recunosc ca am facut o greseala si te rog ca toate urmarile
acelei greseli sa fie anulate in toate directiile din timp – prezent, trecut si viitor – pentru toti cei
afectati. Iti multumesc.”
PROTECTIE
Iata o meditatie ce ar putea sa fie de folos celor care se simt atacati si epuizati de energiile
inconjuratoare. Crearea unei bariere energetice ne poate proteja in multe moduri si ne poate reda
stapanirea de sine.
“Cand se lucreaza cu bariere, este bine sa se foloseasca albul, mai degraba decat negrul.
Folosind albul, acesta reprezinta o energie totala pozitiva.
Pasul 1: Gaseste un loc confortabil pentru a te relaxa, pozitioneaza-te ( intins, sezand, in pozitie
yoga, etc.) astfel incat sa poti ramane in aceasta pozitie o perioada mai lunga.
Pasul 2: Inchide ochii si concentreaza-te pe corpul tau. Simte energia curgand prin trupul tau.
Concentreaza-te pe acest simtamant.
Pasul 3: Concentreaza-te pe energia corpului tau. Fixeaza-te pe aceasta energie si incepe sa o
concentrezi intr-o minge, intr-o zona a trupului, unde doresti.
Pasul 4: Cand ai adunat energia intr-o minge, incepe sa te concentrezi pe acea minge si sa o
impingi spre exterior incet, simte cum mingea energetica se expansioneaza si formeaza o bula
sau un cocon in jurul corpului tau fizic.
Pasul 5: Daca nu poti vizualiza mingea sau bula crescand spre exterior, concentreaza-te doar sa
simti energia cum se misca in jurul tau, in intentia ta.
Pasul 6: Odata creata bula, concentreaza-te pe invelisul bulei ce devine tot mai rezistent, mai
puternic. De exemplu: in locul unui invelis subtire de energie ce te inconjoara, trimite mai multa
energie, spre a face bula mai groasa/mai puternica.
Pasul 7: Cand esti pregatit/a, deschide ochii si incheie meditatia. Nu iti retrage energia din
bariera creata, doar incheie meditatia.”