Tabelul 4.6.

Opţiuni de intervenţie pas cu pas pentru anxietatea generalizată

Şedinţele 1‑2
Evaluarea
Constatarea acuzelor
Evaluarea simptomelor specifice de anxietate cu Scala de anxietate Leahy pentru pacienţi (Fişa
de lucru 4.1)
Identificarea conţinutului specific al îngrijorărilor
Administrarea bateriei standard de teste în cadrul consultului (vezi Fişa de lucru 4.2),
completată cu scale potrivite de anxietate (în funcţie de acuzele pacientului)
Evaluarea posibilelor tulburări comorbide (de exemplu, depresia, alte tulburări de
anxietate)
Evaluarea utilizării substanţelor (incluzând şi consumul de cofeină şi tutun); evaluarea
nevoii de consiliere sau detoxificare în cazul în care pacientul abuzează sau este
dependent de alcool
Evaluarea nevoii tratamentului medicamentos
Evaluarea tulburărilor de somn

Familiarizarea cu tratamentul
Informaţi pacientul despre diagnosticul primit.
Oferiţi‑i pacientului fişe care conţin informaţii despre tulburările anxioase (Fişa 4.3) şi
terapia cognitiv‑comportamentală în general (Fişa B.1, Anexa B).
Explicaţi modul în care pacienţii diagnosticaţi cu AG pot resimţi tensiune musculară şi stări
de activare.
Explicaţi modul în care îngrijorările reprezintă partea esenţială a AG, precum şi modul în
care îngrijorările sunt întărite tocmai de faptul că nu se adeveresc.
Întocmiţi o listă cu scopuri de intervenţie de durată scurtă şi durată lungă.

Intervenţii cognitive
Normalizarea îngrijorării – discutarea diferenţei dintre îngrijorările productive şi cele
neproductive
Stabilirea faptului dacă pacientul „se îngrijorează din cauza îngrijorării” (de exemplu,
„Faptul că mă îngrijorez poate însemna că sunt pe cale să înnebunesc sau că nu îmi mai
pot controla gândurile sau sentimentele.”)
Prezentaţi‑i pacientului Jurnalul îngrijorărilor pacientului (Fişa de lucru 4.4).

Teme de casă
Pacientul va trebui să înceapă lecturarea volumuele The Feeling Good Handbook de Burns şi
Don’t Panic de Wilson.
Pacientul va trebui să îşi monitorizeze îngrijorările prin Jurnalul îngrijorărilor pacientului.

Şedinţele 3‑4
Evaluarea
Evaluaţi anxietatea (BAI) şi depresia (BDI).
Continuaţi să identificaţi temele specifice îngrijorărilor pacientului.
Treceţi în revistă Jurnalul îngrijorărilor pacientului – frecvenţa, durata, situaţia, stimulii
precursori şi consecinţele îngrijorărilor.

Intervenţii comportamentale
Prezentaţi‑i pacientului relaxarea musculară progresivă şi/sau relaxarea prin respiraţie.
Instruiţi pacientul în planificarea recompenselor/programarea activităţilor.
Descrieţi şi încurajaţi utilizarea „perioadei de îngrijorare”.
Evaluaţi nevoia trainingului asertiv.
Evaluaţi nevoia expunerii la situaţiile evitate; discutaţi cu pacientul expunerea.
(continuare)
Tabelul 4.6. (pag.2 din 4)

Încurajaţi exerciţiul fizic.

În caz de nevoie, trataţi insomnia.

Intervenţii cognitive
Introduceţi întrebări pe care să vi le puneţi în cazul în care vă îngrijoraţi (fişa 4.5).
Începeţi să identificaţi şi să categorizaţi gândurile automate (cu accent pe prezicere,
catastrofare, reducerea aspectelor pozitive).
Începeţi provocarea gândurilor prin evaluarea costurilor şi a beneficiilor îngrijorării,
folosind tehnici cognitive adiţionale (vezi Tabelul B.3, Anexa B).

Tratamentul medicamentos
Evaluaţi efectele secundare ale tratamentului medicamentos.
Evaluaţi nevoia măririi dozei administrate.
Dacă nu observaţi niciun efect pozitiv, fie măriţi doza administrată sau completarea cu alte
medicamente, fie schimbaţi clasa de medicamente folosite (când vreţi să treceţi la alt tip
de medicaţie, analizaţi dacă este nevoie de reducerea dozajului primului tip de tratament
sau de înlocuirea lui totală).

Tema de casă
Daţi ca temă de casă relaxarea prin respiraţie, relaxarea musculară progresivă.
Pacientul va trebui să se folosească de fişa pentru pacienţi conţinând informaţii despre
insomnie (Fişa 2.8).
Stabiliţi „perioada pentru îngrijorare”.
Determinaţi pacientul să mărească perioada de timp alocată exerciţiului fizic.
Determinaţi pacientul să planifice recompense şi să programeze activităţi.
Determinaţi pacientul să continue monitorizarea îngrijorărilor sale, să testeze prezicerile pe
care le face, să îşi monitorizeze şi să categorizeze gândurile negative.
Distribuiţi lecturi suplimentare.

Şedinţele 5‑8
Evaluarea
Ca şi în cadrul şedinţelor 3‑5
Evaluarea temei de casă

Intervenţii comportamentale
Antrenaţi pacientul în generalizarea relaxării la situaţii noi.
Îndrumaţi pacientul să se angajeze în desensibilizarea auto‑direcţionată (expunere cu sau
fără relaxare) la situaţiile evitate (în funcţie de situaţia specifică fiecărui pacient în parte).
Încurajaţi pacientul în vederea reducerii timpului petrecut în ruminaţie – conceperea unui
scenariu anti‑ruminaţie.
Examinarea surselor de stres situaţionale sau legate de evenimente de viaţă specifice (de
exemplu, probleme financiare, interpersonale, profesionale, familiale etc.)
Încurajaţi pacientul în stabilirea unor pauze de stres şi a recompenselor auto‑monitorizate
pentru comportamente adaptative.
Introduceţi problematica abilităţilor de rezolvare de probleme.

Intervenţii cognitive
Identificaţi convingerile dezadaptative subiacente ale pacientului.
Provocaţi aceste convingeri prin prisma analizei costuri‑beneficii, precum şi prin alte tehnici
cognitive (vezi Tabelul B.3).
Continuaţi provocarea gândurilor automate prin tehnici cognitive, utilizând Fişa de lucru
4.5.
(continuare)
Tabelul 4.6. (pag.3 din 4)

Utilizaţi tehnica analizei descendente.

Care este rezultatul final sau frica pe care pacientul o anticipează?
Distingeţi între rezultate posibile şi probabile.
Examinaţi îngrijorările din punctul de vedere al probabilităţii şi al acceptabilităţii.
Introduceţi ideea „probabilităţilor secvenţiale” (adică prin înmulţirea probabilităţilor
rezultatelor negative preconizate).

Tratamentul medicamentos
La fel ca în cadrul şedinţelor 3‑5

Teme de casă
La fel ca în cadrul şedinţelor 3‑5
Determinaţi pacientul să îşi programeze pauze de stres şi comportamente
auto‑recompensatorii.
Daţi ca temă de casă utilizarea/exersarea abilităţilor de rezolvare de probleme.
Scădeţi durata timpului petrecut prin ruminaţie, prin distragerea atenţiei, planificarea
recompenselor/programarea activităţilor, răspunsuri raţionale.

Şedinţele 9‑15

Evaluarea
La fel ca în cadrul şedinţelor 6‑8

Intervenţii comportamentale
Continuaţi cu desensibilizarea auto‑direcţionată.
Continuaţi cu trainingul asertiv şi introduceţi trainingul managementului furiei (în funcţie
de nevoile pacientului).
Continuaţi cu trainingul dezvoltării abilităţilor de rezolvare de probleme.
Începeţi trainingul de dezvoltare a auto‑eficacităţii: Rugaţi pacientul să conceapă o listă cu
caracteristicile sale pozitive (punct forte), să înceapă să creadă în aceste puncte forte, să
continue auto‑recompensarea.

Intervenţii cognitive
Continuarea evaluării şi a dezbaterii gândurilor automate şi a convingerilor
Identificarea, evaluarea şi modificarea schemelor disfuncţionale
Examinarea modului în care îngrijorarea se relaţionează cu aceste scheme (legate de
imperfecţiune, eşec, vulnerabilitate biologică, control, abandon, responsabilitate etc.)
Continuarea evaluării şi a modificării convingerilor dezadaptative (legate de
responsabilitate excesivă, presiunea timpului, ce este „esenţial” şi ce nu şi iminenţa
„dezastrelor”)

Tratamentul medicamentos
La fel ca în cadrul şedinţelor 3‑5

Teme de casă
La fel ca în cadrul şedinţelor 3‑5 şi 6‑8
Determinaţi pacientul să sporească timpul alocat expunerii la situaţiile temute în funcţie de
posibilităţi.
Determinaţi pacientul să exerseze asertivitatea şi controlul furiei.
Determinaţi pacientul să sporească frecvenţa auto‑recompensării.
Determinaţi pacientul să identifice şi să modifice convingerile dezadaptative şi schemele
disfuncţionale.
(continuare)
Tabelul 4.6. (pag.4 din 4)

Şedinţele 16‑20
Evaluarea
La fel ca în cadrul şedinţelor 6‑8

Intervenţii comportamentale
Planificaţi finalizarea intervenţiei.
Determinaţi pacientul să îşi stabilească scopuri de durată scurtă şi lungă pentru self‑help.
Identificaţi modul în care tehnicile comportamentale vor putea fi folosite de pacient în
viitor.

Intervenţii cognitive
Recapitulaţi ceea ce s‑a învăţat despre gândurile automate, convingeri şi scheme.
Utilizaţi răspunsul raţional pentru a juca rolul „avocatului diavolului” pentru pacient.

Teme de casă
Determinaţi pacientul să îşi dea teme de casă axate pe identificarea posibilelor probleme
care ar putea apărea în viitor.