PORTOFOLIU PRACTICA DE SPECIALITATE

STUDIU DE CAZ

1. Introducere

Practica de specialitate am realizat-o în cadrul unui cabinet de psihoterapie, întrucât

aspiraţia mea profesională este să devin psihoterapeut. Am ales studiul de caz al unei
adolescente, întrucât adolescenţii sunt grupul meu ţintă preferat. Ei sunt dornici de schimbare
dar în acelaşi timp se confruntă cu provocări mari, mai ales în societatea de astăzi.

Clienta este o adolescentă în vârstă de 15 de ani în clasa a VIII-a. Ea locuiește

împreună cu familia ei într-o locuinţă dotată cu toate cele necesare asigurării unui trai bun şi
nu mai are fraţi. Statutul social al elevei este bun.

Eleva are rezultate şcolare bune, excelând la limba şi literatura română. Citeşte mult,
are ca hobbyuri mersul pe munte şi skiul de perfirmanţă.

Atmosfera din familie este în general armonioasă dar este punctată de conflicte între ea
şi părinţi, care îi reproşează în general că se ascunde de ei şi că face comportamente nedorite:
fumat, utilizarea telefonului în exces, ascunderea întâlnirilor cu anumiţi elevi, ascunderea
detaliilor legate de viaţa emoţională.

Clienta se prezintă la cabinet la cererea părinţilor, împreună cu aceştia. Niciunul dintre

ei nu a mai fost niciodată la psiholog, dar părinţii au citit numeroase cărţi de parenting şi sunt
de acord toţi 3 cu începerea unei psihoterapii. Atât părinţii cât şi adolescenta au un aspect
îngrijit, plăcut, postura şi gesturile sunt adecvat. Se remarcă însă o stare accentuată de
tensiune între ei. Faciesul adolescentei este palid, trist, i se umezesc ochii spontan când se
ating anumite subiecte de discuţie.

Părinţii, la rândul lor, sunt foarte implicaţi în creşterea acesteia, s-au asigurat că fetiţa
are acces la toate serviciile dorite de ea, sunt deschişi faţă de ea, au aşteptări clare, petrec timp
în familie.
2. Istoric personal al subiectului

A.. este copilul unic al familiei, dorită şi îngrijită corespunzător. Părinţii au considerat-
o un copil foarte cuminte până când a împlinit 13 ani şi a început să frecventeze un grup de
prieteni care părinţilor li s-a părut nepotrivit, şi au ajuns să îi interzică acest lucru.
Părinţii au o relaţie foarte strânsă, sunt amândoi de acord asupra metodelor de creştere
a fetei şi au fost foarte preocupaţi pentru a-i asigura toate condiţiile pentru ca ea să se dezvolte
bine şi să obţină performanţă şcolară. Părinţii recunosc că se simt foarte anxioşi legat de
viitorul adolescentei, declarând că consideră că sunt foarte multe pericole în lumea actuală şi
se tem că ea ar putea să o ia pe căi greşite.
Experiențe relevante ale copilăriei - relaţie armonioasă, strânsă, între părinţi şi fetiţă,
cu tendinţa de hiperprotecţie a acestora. Nu au existat evenimente majore negative cum ar fi
conflicte, decesul cuiva apropiat, etc.

3. Istoric psihologic al subiectului

Eleva a avut întotdeauna o stimă ridicată de sine, bazată pe rezultatele şcolare bune dar
şi pe încurajările părinţilor. Nu au existat probleme emoţionale sau comportamentale şi nici
conflicte semnificative cu părinţii. Odată cu debutul adolescenţei şi cu integrarea într-un grup
nou, fetiţa a început dezvoltarea unor comportamente şi convingeri disfuncţionale.
Convingeri disfunctionale identificate la cei din jur au fost:
- Convingerea adolescentei: Dacă părinţii mă prind că fac lucruri interzise, mă vor
pedepsi mult mai tare decât dacă nu află.
- Convingerea părinţilor: singura cale pentru ca un adolescent să nu o ia pe căi greşite
este să îl controlezi
- Convingerea părinţilor: dacă copilul nostru ne minte acum o va face şi mai accentuat
mai târziu
- Convingerea părinţilor: minciuna trebuie mereu pedepsită. Cel ce minte este singurul
responsabil pentru acest lucru.
Comportamentele disfuncţionale au fost următoarele:
- La adolescentă: minciuni, retragere emoţională, încercarea unor comportamente
distructive: fumat, consum de alcool
- Reproşuri, suspiciune şi comportament controlator şi intruziv din partea părinţilor
- Conflicte între părinţi şi adolescentă.
 4. Obiective propuse în realizarea demersului terapeutic
Stabilirea gradului de urgenţă a cazului- clienta nu prezintă ideaţie suicidară, nu
necesită intervenţie imediată.
Împreună cu clienta am stabilit următoarele obiective :
● Reducerea comportamentului de a se ascunde al adolescentei în paralel cu
reducerea controlului excesiv din partea părinţilor
● Reducerea criticilor, acuzelor, învinovăţirilor, stilului de comunicare defensiv
sau agresiv
● Descoperirea unor modalităţi mai adecvate de a comunica
● Detensionarea atmosferei din familie
● Creşterea încrederii în sine şi dezvoltare personală
● O mai bună gestionare a relaţiilor de prietenie
● Analiza şi depăşirea emoţiilor negative rezultate din prima relaţie de cuplu

5. Interpretare calitativă privind alegerea obiectivelor propuse (cum proiectaţi

aportul viitor al acestora în evoluţia subiectului către succesul terapeutic) /
Prognostic/Explicarea şi interpretarea alternativelor de intervenţie.

Obiectivele terapeutice pe care le-am stabilit au fost realizate împreună cu familia, în

funcţie de priorităţile fiecăruia şi de aşteptările acestora de la procesul de terapie.

Aşteptările adolescentei de la procesul de psihoterapie sunt să se simtă mai apreciată

de părinţi şi să aibă mai multă independenţă faţă de aceştia, pentru că îi consideră excesiv de
protectori. Ea doreşte să i se acorde mai multă încredere şi să nu se mai simtă mereu vinovată
faţă de ei. Aşteptările faţă de propria persoană sunt să aibă mai multă încredere în ea şi să se
simtă mai puţin tensionată. De asemenea vrea să nu mai fie intimidată cu anumite persoane şi
să îşi exprime mai des opiniile.

Aşteptările părinţilor legate de procesul de consiliere psihologică sunt ca adolescenta

să devină mai sinceră cu ei, mai ascultătoare şi să aibă mai multă încredere în propria
persoană. De la procesul terapeutic doresc sprijin pentru gestionarea relaţiei cu adolescenta,
pentru a găsi o cale de a comunica sincer şi să depăşească conflictele dintre ei

Succesul în acest caz ar însemna ca adolescenta să se simtă mai confortabil cu propria

persoană, să aibă o stimă de sine mai ridicată şi să aibă mai multă energie să se implice în
atingerea scopurilor dorite. Părinţii vor avea mai multă încredere în adolescentă, o vor lasa
mai liberă, sunt mai relaxaţi în ceea ce priveşte viitorul ei şi o înţeleg mai mult.

Dorim ca adolescenta să aibă o mai mare deschidere faţă de părinţi, cărora să le

împărtăşească toate experienţele pe care ea le consideră relevante. Va căuta de la părinţi
sprijin în momente dificile şi nu se va mai feri de ei.

Pentru adolescentă eliberarea de vinovăţia atribuită ei de toată familia va constitui un

proces foarte eliberator, care o va ajuta să se deblocheze emoţional şi să devină, în mod
paradoxal, mai dispusă de a-şi asuma responsabilitatea faţă de propriile greşeli.

De asemenea negocierea cu părinţii şi eliberarea de tendinţa lor de supraprotecţie şi

control excesiv vor constitui avantaje mari pentru adolescentă.

Toate obiectivele de consiliere pe care le-am ales vor fi integrate în strategii de

consiliere, care vor trata problemele din toate punctele de vedere: emoţional, cognitiv,
comportamental şi social. Astfel, vom putea face restructurări la toate nivelele de funcţionare
ale elevei. Aceste strategii vor fi:

- Strategii de exprimare și restructurare emoțională și dezvoltarea capacității de

introspecție, o mai mare conștientizare a propriilor nevoi, emoții, strategii adaptative,
reacții, vulnerabilități, atât din trecut cât și din prezent.
- Strategii de dezvoltare a comunicării asertive între adolescentă şi părinţi.
- Strategii de relaxare şi reducere a stresului
- Strategii cognitive de schimbare a unor convingeri disfuncționale
- Strategii de resemnificare a unor experiențe negative legate de relaţii
- Strategii de dezvoltare a resurselor interioare ale clientei pe care le va folosi în
anumite momente dificile

Ne aşteptăm ca aceste strategii să contribuie la atingerea scopurilor şi obiectivelor şi să

fie un factor de succes în demersul terapeutic.

Nu în ultimul rând, ne aşteptăm ca relaţia terapeutică să fie un factor crucial în

succesul terapiei. Toţi membrii familiei trebuie să simtă că terapeutul este acolo pentru ei, ca
familie, şi că nu ia partea nimănui. Terapeutul se va axa în special pe crearea unei atmosfere
de siguranță emoțională, acceptare necondiționată, încurajare şi transformare.