Ibănescu Corina

Master PCP, anul II

Studiu de caz
Familia M. sunt căsătoriți de 10 ani și au împreună un băiat în vârstă de 8 ani. Doamna
Emilia M. de 39 de ani și domnul Cătălin M. de 43 de ani. Pe copil îl cheamă Tudor şi este în
clasa a I-a.

Domnul M. solicită terapie în special din cauza băiatului care în ultima perioadă este
foarte agitat şi nu stă locului nici o clipă, uşor agresiv, capricios, indisciplinat și nu este atent la
școală, rezultate lui fiind mai slabe. Este speriat pentru că nu știe unde greșește și îi este frică că
este afectat copilul și trebuie să facă ceva pentru binele acestuia.

La şcoală Tudor este neascultător şi opozant, instabil şi inconstant în comportament, nu

se concentrează la activităţi şi nu finalizează sarcinile de lucru. Intră des în conflicte cu ceilalţi
copii, este posesiv, zgomotos, imatur, nu ştie să împartă şi să negocieze cu ceilalţi copii.

Domnul M. provine dintr-o familie „model” după cum acesta își descrie familia și
părinții. Cel mai mult admiră la relaţia părinţilor lui respectul pe care mama lui îl oferă tatăl lui şi
încrederea în acesta. El este singurul copil din familie, părinții lui fiind foarte grijulii,
înțelegători, binevoitori și iubitori.

Părinţii Emiliei sunt opuşi părinţilor lui Cătălin. Aceştia nu sunt foarte deschişi, au reguli
pe care le urmează cu sfinţenie în orice activitate. Tatăl Emiliei a fost comisar în poliţie,
bucurându-se de un real succes pe plan profesional, iar soţia acestuia a fost casnică, neavând
libertatea de a profesa sau o libertate foarte mare de exprimare în cadrul familiei. Relaţia dintre
cei doi fiind una destul de rece, critic, fiecare având drepturile şi îndatoriile lui în casă şi în
familie.
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

Emilia cu soțul ei s-a căsătorit la vârsta de 30 de ani. Cu un an înainte să se căsătorească

s-au cunoscut la magazinul domnului M. care îl are în curtea unui spital militar, soţia fiind
medic, iar el având magazinul unde și lucra. După 3 luni după ce s-au cunoscut s-au logodit, iar
după 10 luni a avut loc nunta.

Emilia consideră că a făcut un lucru bun că s-a căsătorit cu Cătălin, la acesta îi place că
este o persoană amuzantă, descurcăreaţă şi că este un tată bun. Cătălin apreciază la Emilia că este
doctoriţă, că ajută lumea, că este recunoscută de personalul din spital fiind o profesionistă și că în
casă se pricepe cam la orice. Nu îi place la aceasta că se împlică în prea multe proiecte, iar când
vine acasă se închide în biroul casei aproape tot timpul liber, documentându-se sau rezolvând
probleme de serviciu. De asemenea, nu îi place că ea împreună cu băiețelul lor nu petrece
aproape deloc timp, iar când copilul intră în biroul ei, acesta îl trimite să se joace,“Emilia
munceşte mult şi ajunge seara târziu acasă, obosită de cele mai multe ori şi îl evită pe Tudor
pentru că aşa cum ea spune: Tudor o seacă de energie.” De asemenea, acesta este nemulţumit de
faptul că Emilia îi cumpără prea des şi prea multe jucării lui Tudor, în loc să îşi facă timp pentru
a se ocupa de el mai mult. Dacă domnul M. îi atrage atenția că nu e normal să stea închis toată
ziua în birou și să își neglijeze fiul și relația lor, discuţia mereu se termină cu ceartă.

Părinţii doamnei M. o acuză că nu a fost în stare să îşi găsească un soţ care să aibă şi el o
funcţie ca să nu mai fie ea nevoită să muncească atât de mult. Cătălin nu s-a simţit bine niciodată
la socri, aceştia mereu considerându-l inferior, “mai puţin bărbat”, deşi el are şi el o facultate şi o
afacere.

Părinţii lui Cătălin nu sunt de acord cu Emilia, cu programul ei şi cu faptul că ea nu are

timp pentru Todor şi pentru Cătălin, iar tot greul din casă îl duce băiatul lor. Ei şi-ar dori să aibă
şi ei grijă de Tudor, să mai preia din activităţile lui Cătătlin, însă Emilia nu este de acord să îi
implice pe bunicii copilului în educaţia lui. Aceştia nu o consideră o mamă şi o soţie bună.

În casă, spaţiul personal al fiecărui membru nu este bine delimitat, astfel, Tudor are acces
în toate camerele unde face dezordine, folosindu-le ambilor părinţi şi chiar deteriorându-le
lucruri personale ale acestora – cărţi, farduri, telefon, acte.

Domnul M. este cel care solicit consilierea şi se prezintă la prima şedinţă împreună cu
băieţelul şi soţia, convingându-o pe acesta că este pentru binele lor şi al copilului să meargă la un
psiholog.

EVALUAREA PROBLEMEI

Pentru a evalua problemele familiei – relaţia disfuncţională a familiei, dificultăţile de

relaţionare şi problema copilului (agitat, agresiv, capricios, indisciplinat și nu este atent la școală,
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

rezultate lui fiind mai slabe) am avut în vedere pe parcursul a trei şedinţe de psihoterapie
următoarele:

 Structura familiei
 Flexibilitatea patternurilor de funcţionare
 Sistemul familial – nevoile fiecărui membru
 Contextul de viaţă al familiei – factorii de stres ce influenţează
 Modalitatea în care simptomul clientului identificat este folosit în familie

În cadrul primei şedinţe de terapie am folosit genograma familiei care a ajutat la

clarificarea proceselor emoţionale ale familiei şi la identificarea pattern-urilor comportamentelor
transmise din generaţia anterioară – tonul soţieii preluat de la tatăl ei, critic, directiv; Cătălin este
nemulţumit că nu se bucură de acelaşi respect şi încredere din partea Emiliei precum se bucură
tatăl lui.

Legendă :
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

- căsătorie - Relație maritală marcată de conflicte

- Divorț - Relație conflictuală

După cum se observă, genograma familiei serveşte drept instrument care ajută familia şi
pe terapeut să înţeleagă sistemul emoţional al familiei respective, atât în punctele sale forte, cât şi
în cele vulnerabile. De asemenea, funcţionează ca ghid în terapie şi poate fi împărtăşit familiei,
discutat cu aceasta, ca o component a procesului terapeutic. Membrii familiei îşi pot îmbunătăţi
modul de funcţionare, stimulându-şi patternurile pozitive de comportament şi ieşind sau
transformând pattern-urile rigide sau negative, conştiente sau inconştiente.

Încă de la prima ședință am stabilit obiectivele, numărul ședințelor necesare și

completarea contractului terapeutic.

Tot în cadrul primei şedinţe, în timp ce soţii descriau istoria familială, i-am dat
băiatului să deseneze “Desenul familiei”, iar din acesta a reieşit relaţia bună pe care o are cu
tatăl, pe mamă a desenat-o foarte mic şi foarte departe de ei, deoarece “mama nu are timp
niciodată să se joace sau să se plimbe cu mine”. Desenul a fost reprezentat în partea de sus a
paginii, el cu tatăl, de unde am emis ipoteza că aceasta îşi doreşte o familie în care să fie cu tatăl
lui, apoi din dimensiunea redusă am dedus tendinţa de izolare a copilului, mama spunând că
Tudor este mai puţin sociabil, nu se înţelege bine decât cu un singur coleg, în rest, cu ceilalţi este
mai retras. Pe parcursul şedinţelor familiale, copilul a stat foarte apropiat de tată,
neinteracţionând aproape deloc cu mama.

În şedinţa următoare am folosit pe lângă observarea interacţiunilor şi binomul

circumplex al familiei, pentru a mă clarifica asupra coeziunii şi flexibilităţii familiei, rezultând o
coeziune şi o flexibilitate scăzută.

Urmărind interacţiunea familiei, am ajuns la următoarele ipoteze:

 Cei doi soţi formează subsisteme separate, între ei fiind o graniţă rigidă, cu puţine
contacte, această rigiditate manifestându-se şi în relaţiie externe familiei : nu au prieteni
cu care să se viziteze, doar o pereche de fini dar cu care se vizitează rar, la sărbători sau
la unele zile de naştere.
 În subsistemul adulţilor apar dificultăţi de relaţionare, ei neavând ca abilităţi acomodarea
reciprocă, complementaritatea pentru a-şi putea modela intimitatea şi angajamentul.
 Puterea de decizie în casă o are soţia care hotărăşte tot, banii sunt la aceasta, ea a hotărât
că este bine pentru băiat să facă karate, meditaţii la germană chiar dacă băiatul nu a vrut;
de asemenea, ea l-a convins pe soţ să stea acasă, să nu mai meargă la serviciu din
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

moment ce aceştia îşi pot permite să angajeze pe cineva la magazin şi să nu mai plătească
o femeie pentru a duce şi a aduce copilul la şcoală şi către clubul sportiv sau la meditaţii.
 Subsistemul parental nu funcţioează normal, soţia implicându-se doar în decizii
financiare, fără a se implica prea mult şi emoţional în educarea lui Tudor, considerând că
tatăl îi acordă tot timpul pentru ca el să aibă atenţia necesară, impunând între ea şi copil o
graniţă rigidă.
 Între tată şi Tudor este o coaliţie transgeneraţională deoarece tatăl îi reproşează soţiei că
este prea dur cu acesta şi că nu petrece prea mult timp cu el, iar mama, la rândul ei îi
reproşează tatălui că este mult prea permisiv. Tatăl acordă un interes deosebit nevoilor
băiatului, iar mama i le refuză, trimiţându-l la tată sau la joacă că este ocupată.
 Între tată şi băiat graniţa este una difuză, băiatul fiind influenţat de conflictul dintre
părinţi, relaţia lor fiind una foarte apropiată, însă nu este foarte bine clarificat cine are
autoritatea.
 Emilia, în contextul unui sistem emoţional este o persoană înalt diferenţiată, cu un eu
solid (“solid safe”), ea poate transcede nu doar propriile emoţii, ci şi cele ale sistemului
lor familial, fiind flexibilă, autonomă. Aceasta îşi trăieşte propriile emoţii şi, deşi nu este
lipsită de conştiinţa emoţiilor celor din jurul lor, ea este capabilă să menţină un grad de
obiectivitate şi de distanţă emoţională faţă de problemele emoţionale proprii sau ale
altora. Aceasta se bazează mai mult pe intelect, ea acţionează sau ia decizii pe baza unor
judecăţi raţionale. Cătălin, comparativ cu Emilia are un nivel scăzut de diferenţiere şi
tinde să fie mai rigid şi mai dependent emoţional de alţii, comportamentul acestuia fiind
direcţionat mai degrabă de emoţii. El este ghidat preponderant de pseudo-eul (“pseudo-
self”) lor. Acesta este sensibil la emoţii şi mai puţin la judecăţile raţionale, deciziile luate
de acesta nu sunt în acord unele cu altele, însă Cătălin nu este conştient de această
situaţie.

Relaţiile dintre membrii familiei sunt încordate, este un conflict deschis între cei doi soţi,
învinovîţindu-se că relaţia lor nu merge bine; ei nu ştiu să comunice eficient, se relatează o
problem şi se divaghează la alta, acuzându-se unul pe celălalt.

Astefel, structura familiei este ineficientă, graniţile fiind rigide sau difuze, alianţele
patologice asemenea şi triadelor (Cătălin, Emilia şi Tudor; Cătălin, Emilia şi familia ei;
Cătălin, Emilia şi familia lui). Familia are coeziune şi flexibilitate scăzută pentru a se putea
adapta la stres.

Din slaba performanţă înregistrată la şcoală, putem intui o încredere scăzută în sine a
copilului, el fiind când hiperprotejat, alintat, când etichetat ca “neastâmpărat, neatent, rău”.
Reacţiile conflictuale care le are cu colegii de clasă sunt cauzate şi de faptul că Tudor nu ştie să
îşi facă prieteni, I se face mereu obsevaţii că este cel mai neascultător din clasă.

Fiecare dintre părinţi ar trebui să se poziţioneze diferit şi corect faţă de copil, astfel ca
eforturile educative în familie să devină convergente, unitare.
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

STABILIREA OBIECTIVELOR:

 Depăşirea momentului de criză pentru ca familia să poată funcţiona;

 Îmbunătăţirea dinamicii familial pentru obţinerea unul climat familial funcţional;
 Din cauza comunicării problematice în cuplu se utilizează mai des criticile în conversație,
fapt care îngreunează apariția liniștii și înțelegerii între cei doi, pentru ca familia să aibă
un climat favorabil pentru fiecare membru; dezvoltarea unor abilităţi de comunicare în
familie.
 Comportamentul opozant al copilului este cauzat şi întreţinut de inconstanţa stilului
educaţional din familie, cei din familie nu au un se de reguli clare pe care să le aplice
constant şi argumentat în relaţia cu copilul. Eforturile lor educative nu sunt constante,
deseori preferând să cedeze decât să negocieze. De asemenea, munca învăţătoarei la
grădiniţă nu este susţinută şi continuată şi în familie.
 Exersarea capacităţii copilului de a-şi exprima verbal sau non-verbal emoţiile, nevoile în
raport cu ceilalţi.
 Clarificarea şi optimizarea relaţiei copilului cu mama.
 Identificarea unei variante sigure şi constante prin care copilul să petreacă timp suficient
şi calitativ cu mama.

PLANUL DE INTERVENŢIE

Pentru ca terapia să fie eficientă, familia trebuie să îşi dorească schimbarea, să accepte
terapia şi să existe o bună relaţia cu terapeutul, una de tip colaborativ şi de încredere. Alăturarea
şi acomodarea sunt considerate premisele restructurării, îmi propun să îi fac să coopereze şi să
construiesc o relaţie de încredere cu fiecare membru al familiei.

În această etapă, îi felicit pentru faptul că au conştientizat că au o problemă, acest lucru

fiind un punct de plecare în rezolvarea ei. Tot în această etapă mă familiarizez cu percepţiile şi
stilul de comunicare al familiei. Acord o atenţie deosebită şi copilului, întrebându-l dacă ştie
unde se află şi de ce. La sfârşitul fiecărei şedinţe membrii familiei primesc teme pentru acasă
precum: pentru ca mama şi copilul să se apropie li se dă ca temă o activitate comună pe care să o
facă împreună, iar mama să îi explice pe înţelesul copilului de ce nu poate petrece mai multe
activităţi şi timp împreună; pentru cuplu să urmărească timp de o săptămână ce îi deranjează ş ice
le face plăcere şi să îşi acorde un timp în care să discute cele observate. Fiecare şedinţă va începe
cu discutarea temelor pentru acasă.

Asociat acestor obiective am propus un plan de interveţie gândit pe 10 întâlniri. Pentru

ca terapia să fie eficientă am hotărât de comun acord ca în prima şedinţă să participe toată
familia, în a doua familie să mă întâlnească cu copilul pentru a-I face strict psihodiagnoza
copilului, în cea de a treia cu cuplul pentru a-I ajuta să îşi resolve problemele, problemele lui
Tudor derivând de aici. Dacă s-ar lucra doar cu copilul consider că nu s-ar observa nicio
îmbunătăţire deoarece copilul revine în familie şi problemele vor persista. În aceeaşi perioadă în
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

care lucrez cu părinţii voi lucra şi cu copilul, însă separat de aceştia.În cea de a patra şedinţă se
va reuni întreaga familie pentru a stabili împreună obiectivel. În următoarele şedinţe voi lucra pe
rând cu copilul şi alternartiv cu cuplu. În finalul şedinţelor voi lucra din nou împreună cu toţi
membrii pentru a vedea cum au reuşit să relaţioneze.

În această etapă am folosit ca tehnici mimarea pentru adoptarea stilului de comunicare al

familiei, menţinerea care susţine comportamentele specifice sau a verbalizările cu scopul de a
creşte independenţa şi puterea indivizilor în subsisteme sau alianţe, lăsând copilul să vorbească
atunci când acesta simte nevoia fără a-l forţa şi arătând respect părinţilor ce sunt lăsaţi să-şi
descrie problemele. De asemenea, pentru a creşte încrederea membrilor familiei şi a
subsistemelor am utilizat clarificarea şi aprobarea comunicării familiei.

Punerea in practică a interacţunilor ce au loc in familie presupune recreerea de către

membrii familiei a interacţiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situaţii neutre.
Învitând membrii familiei să îşi discute problemele, se acordă importanţă felului cum aceştia
interacţionează, atenţia fiind îndreptată spre proces şi nu spre conţinut. Punerea în scenă a
diferitelor momente din viaţa cuplului îmi oferă informaţii despre cine atacă, cine se apără, cât
vorbesc fără a fi întrerupţi : “Aţi putea să-mi arătaţi şi mie cum decurge acest lucru?”. Este
urmărit şi felul în care se comportă copilul în timp ce părinţii lui vorbesc, cine este şi cine nu este
implicat în educaţia copilului.

Se va lucra pe agresivitatea copilului, pe exprimarea furiei şi pe clarificarea problemelor

de comunicare, folosindu-se diverse exerciţii: modelajul, jocul cu bile colorate, în una dintre
şedinţe se va lucra pe evaluarea nivelului de încredere în sine.

Voi utiliza într-una dintre şedinţele cu Tudor următoarea metaforă terapeutică:

„Aventurile Scânteii Albastre”.

„Aceasta era povestea unui peştişor minunat care dădea din coadă atât de repede, încât
nimeni nu putea să-l prindă. Este un mare talent pentru un peşte atunci când trebuie să se
întreacă sau să se apere, dar Scânteie Albastră nu stătea mai deloc liniştit şi niciodată nu se
oprea suficient de mult, încât să se bucure de bogăţiile oceanului. Asta îl întrista când îi auzea
povestind pe ceilalţi peşti poveşti uimitoare despre cum ei încetineau ca să vadă toate lucrurile
fascinante din ocean. Dar, oricât de mult încerca el, tot înota prea repede.

Într-o zi s-a trezit gândindu-se la vremea când curentul apei era liniştit şi încet. Chiar
putea să-şi amintească sentimentul de a pluti în curentul calm. Şi în timp ce avea aceste gânduri
relaxante, a observat că aripioara lui a încetinit şi ea! Era încântat de descoperirea lui şi dornic
să vadă dacă o să-i meargă iar. Şi a mers. Apoi a înotat pe lângă o şcoală, unde peştii erau
adunaţi în jurul unei lăzi sclipitoare a unei comori. Din nou, Scânteie Albastră şi-a amintit de
încetineala curentului apei, aşa că a încetinit şi el şi a început să înveţe atât de multe lucruri! Şi
toţi ceilalţi peşti erau surprinşi şi fericiţi să-l aibă pe Scânteie Albastră înotând, jucându-se şi
învăţând împreună cu ei.”
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

Prin întrebări circulare încerc să aflu ce părere are fiecare dintre ei despre ce îl
nelinişteşte pe celălalt, sau care este relaţia fiecărui părinte cu Tudor: “Cum descrii relaţia dintre
soţul tău şi Tudor?”, “Ce crezi că o determină pe Emilia să nu își petreacă mai mult timp
împreună cu tine și băiatul vostru?”. Aceste întrebări circulare, dau posibilitatea clarificării
concepțiilor diverse ale altor membri și compararea diferitelor punte de vedere individuale. Acest
lucru este util atât pentru terapeut, cât și pentru clienti, căci ei devin conștienți de cum este
organizată și cum funcționează familia lor. Evaluarea răspunsurilor la aceste întrebări nu se
limitează doar la canalul verbal, ci dimpotrivă, expresivitatea nonverbală a celui care răspunde
este extrem de edificatoare, analizarea ei de terapeut permițându-i acestuia o mai bună înțelegere
a relațiilor din familia observată.

Încerc reglarea intensităţii prin tehnica mesajelor ori de câte ori unul dintre ei ridică
tonul şi urmăresc tranzacţiile problematice, cu ajutorul tehnicii actualizarea patternurilor
tranzacţionale, unde are loc simularea cât mai naturală a interacţiunilor dintre membri, pentru ca
să se observe tranzacţiile tipice.

Sublinierea graniţelor este o tehnică ce presupune întărirea graniţelor difuze şi

permeabilizarea graniţelor rigide, cu scopul de a stimuli interacţiunea sănătoasă dintre
subsisteme. Realinierea graniţelor se face crescând atât apropierea cât şi distanţa dintre
subsistemele familiei, membrii familiei fiind invitaţi să vorbească pentru ei înşişi, fiind blocate
întreruperile, diadele fiind ajutate să termine conversaţiile fără amestecul altora.

Se cere membrilor familiei să se ajute unul pe altul să se schimbe, mutând discuţiile

familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea complementarităţii. Familia este
asistată când aceasta stabileşte noi seturi de reguli, când le renegociază pe cele vechi,
încurajându-se confruntarea membrilor familiei şi să se lupte cu dificultăţile dintre ei.

Pe parcursul întâlnirilor cu adulţii se va propune acestora realizarea unei fişe a postului

de părinte, exerciţiu considerat eficient pentru conştientizarea şi clarificarea rolurilor, graniţelor,
responsabilităţilor, poziţionarea corectă a membrilor adulţi faţă de copil. De asemenea, se vor da
teme pentru acasă cu soluţiile descoperite de ei în cabinet.

Familia va primi şi sarcini de grup precum puzzeluri pentru a se creiona coeziunea

familiei, rostul şi rolul fiecăruia în raport cu ceilalţi.

Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnică ce constă în modificarea relaţiilor de

putere din cadrul familiei pentru a se ajunge la ierarhia cea mai adecvată.

Escaladarea stresului constă în stimularea tensiunii în familie pentru a o forţa să

accepte restructurarea. Se poate încuraja conflictul când se manifestă ţinând partea unei alianţe
împotriva altor membri ai familiei sau, blocarea patternurilor tranzacţionale disfuncţionale ce
servesc la eliminarea stresului din sistemul familial.
Ibănescu Corina
Master PCP, anul II

În finalul terapiei voi lucra cu copilul prin următoarele tehnici: Re-membering

“Cine crezi că s-ar bucura cel mai tare de schimbările tale?” şi Ceremonialul de definire a noii
identităţi.

Pe parcursul şedinţelor voi utilize prescripţiile paradoxale, folosite dacă familia

manifestă rezistenţă la intervenţiile directive, deoarece schimbarea este facilitată de confuzia
creată. Este o tehnică prin care familia sau doar un membru al acesteia, este direcționată spre a
manifesta în continuare simptomul pentru care s-a prezentat la terapie. Dacă această indicație
este urmată, se demonstrează că simptomul se află sub controlul voluntar al persoanei sau
familiei, dacă nu se urmează, înseamnă că familia a renunțat la simptom și poate funcționa fără
el. Se creează un paradox și are drept scop de a găsi propriile soluții la simptomul cu care se
confruntă.

Pe parcursul şedinţelor voi folosi şi formarea competenţei care contribuie la

dezvoltarea unor alternative pozitive şi funcţionale, pe care membrii le au, dar nu sunt activate,
subliniindu-se ceea ce se face corect şi se evită să se spună membrilor familiei ce nu fac bine,
aceentunând faptul că ei sunt competenţi atunci când le reuşeşte ceva: „Vă admir pentru ceea ce
faceţi la serviciu, iar dacă acolo puteţi face minuni cu vieţile oamenilor, am convingerea că aveţi
competenţa necesară să găsiţi soluţii posibile la problemele cu care vă confruntaţi.”

În urma acestui demers de consiliere ne aşteptăm o ameliorare treptată a

comportamentului copilului, o optimizare a relaţiilor dintre membrii familiei, a subsistemelor,
astfel punându-se bazele pentru o funcţionare corectă, armonioasă şi echilibrată în sistemul mare
al familiei.