1.Consiliere, consilium înseamnă sfătuire, îndrumare.

Factorii comuni in variate tipuri de consiliere sunt creşterea şi dezvoltarea, personalul

specializat, sprijinul şi ajutorul, beneficiarii, orientarea, mediul familiar.

2. Consilierea psihologica: Se prezintă la cabinet Ioana în vârstă de 29 de ani, funcționar public,

studentă în ultimul an la facultatea de științe ale comunicării. Este căsătorită și are un băiețel în
vârstă de 6 ani, locuiește în București, într-un apartament împreună cu soțul și copilul lor.
Solicită consiliere psihologică la recomandarea medicului de familie și al medicului psihiatru.
Nu a mai beneficiat până în prezent de servicii psihologice.
I. Istoricul cazului
Ioana s-a confruntat în urmă cu opt luni cu apariția repetată a unor atacuri de panică. Când a
suferit primul atac de panică s-a prezentat la serviciul de urgență prezentând urmatoarele
simptome: senzație de sufocare, palpitații, durere toracică, tremurături, amețeli și sentimentul
unei morți iminente.
În urma analizelor și consultației efectuate la serviciul de urgență, nu s-a constatat care ar exista
o cauză a acestor simptome. I s-a administrat un calmant și a primit recomandarea de a merge un
consult psihiatric și de asemenea să facă investigații mai amănunțite la medicul de familie.
S-a prezentat la medicul de familie, toate analizele au ieșit în limite normale, a fost de asemenea
la consultație psihiatrică în urma căreia a primit un tratament cu Xanax.
Ioana suferă de atacuri de panică de aproximativ opt luni. Nu-și amintește cu precizie întâmplări
care ar fi putut declanșa primul atac de panică dar povestește că relația cu soțul ei începuse să se
deterioreze de ceva timp fiind însoțită de violență atât verbală cât și fizică. Ioana consideră că
situația stresantă pe care o trăia în mediul familial a fost cea care a dus la declanșarea acestor
tulburări de atac de panică care erau mai frecvente la început, aproximativ de patru ori pe
săptămână. Ulterior, crizele s-au diminuat ca frecvență fără sa dispară în totalitate, în urma
tratamentului cu Xanax.
În ultimele două luni, a resimțit o puternică stare de neliniște, teamă, nesiguranță, atacurile de
panică au reapărut devenind din ce în ce mai frecvente, tratamentul nemaifiind eficient.
Atacurile de panică fiind amplificate situaţia a devenit insuportabilă, atât pentru pacientă cât şi
pentru familia sa. De asemenea cu foarte mare greutate își indeplinea sarcinile de la serviciu si
nu a mai putut frecventa cursurile de la facultate. Nu mai poate conduce masina de teama de a nu
face un atac de cord la volan şi implicit un accident. Iar de ceva timp nu mai suporta sa mearga
in locuri aglomerate precum hypermarket-uri, mall-uri, piețe ș.m.d.
Ioana este o femeie frumoasă, foarte elegantă cu un caracter deschis, sociabilă, comunică cu
ușurință lucru care a condus la stabilirea unei relații terapeutice armonioase. Nu reușește să
controleze atacurile de panică și sentimentul de teamă continuă față de tot ceea ce o înconjoară și
este tristă că viața ei socială a fost afectată, nu se mai întâlnește cu prietenii, nu are o relație bună
cu soțul ei pe care îl percepe ca fiind agresiv și crede că el nu o mai iubește. Soțul ei este afectat
de o boală a coloanei vertebrale, are dureri puternice, a urmat multe tratamente dar fără mare
efect, este o boală progresivă care îl invalidează parțial neputând să participe la treburile casnice.
O deranjează faptul că el stă întâns mai mereu pe canapea la televizor, nefiind comunicativ și
atunci când comunică devine agresiv. Ea se ocupă de toate treburile casnice nemaiputând să
petreacă suficient timp cu copilul său despre care îmi spune că este introvertit și se joacă cel mai
mult timp singur. Bunicii din partea tatălui se ocupă de copil, îl duc la grădiniță, îl scot la
plimbare și tot la bunici își petrecere weekend-urile. Este recunoscătoare pentru faptul ca aceștia
se ocupă bine de copil si consideră ca acesta ar fi singurul câștig pe care îl are în urma
afecțiunilor de care suferă ea, fiind astfel degrevată de o parte din sarcinile casei.
II. Istoricul personal
Ioana face parte dintr-o familie cu trei copii, ea fiind al doilea copil al familiei.
Atunci când pacienta avea opt ani tatăl său a plecat să lucreze în străinătate şi încet încet legătura
cu familia s-a întrerupt. Spune că a suferit după tatăl său, fiind foarte apropiată de el, iar cu
mama ei nu avut niciodată o relaţie foarte bună. Îşi aminteşte că mama desoeri o umilea, îi
spunea că nu este cuminte, că nu e în stare să învețe bine și își petrecea foarte mult timp la
bunici.
Perioada şcolară nu a prezentat particularităţi deosebite. A urmat studiile primare, gimnaziale,
liceale și apoi și-a găsit primul serviciu schimbându-și ulterior de mai multe ori locul de muncă.
Acum are un serviciu stabil ca funționar public urmând cursuri universitare în domeniul
comunicării.
La 22 de ani s-a căsătorit cu soțul actual, la început relația a fost foarte frumoasă, își aduce
aminte cu plăcere de ziua nunții, de toate speranțele și le-a proiectat în acea perioadă legate de un
viitor frumos și acum trăiește un sentiment de dezamăgire. A fost foarte fericită când a venit pe
lume băiețelul lor, când au reușit să-și cumpere apartamentul în care locuiesc, au avut o viață
socială destul de intensă, un grup de prieteni apropiați, își amintește cu plăcere de vacanțele pe
care le-au petrecut împreună cu prietenii care aveau și ei copii de aceeași vârstă cu copilul lor și
nu-și poate explica cum s-a ajuns în situația actuală.
În urmă cu aproximativ doi ani, soțul a început să aibă dureri acute ale coloanei vertebrale și a
urmat o perioadă lungă în care a făcut investigații, aflând că nu există tratament pentru această
afecțiune lucru care a facut-o să se teamă de viitor. În mare parte, consideră că violența verbală și
fizică pe care o manifestă soțul față de ea se datorează bolii de care el suferă. Atunci au apărut
primele conflicte care au condus la o situație permanentă de stres și la dorința Ioanei de a întârzia
cât mai mult posibil întoarcerea acasă găsind diferite motive: să lucreze până mai târziu, să
cutreiere prin magazine, să meargă la diferite activități precum gimnatică, înot și cursuri de
inițiere în spiritualitate.
Ioana este bine orientată, conștientă de problemele sale, dar are o dispoziție anxioasă.
Istoric medical (date privind starea de sănătate fizică şi mentală a clientei)
A suferit de hepatită epidemică la vârsta de 9 ani urmând un tratament îndelungat și un regim
alimentar strict boala fiind complet vindecată. În prezent nu suferă de boli cronice. Nu a
prezentat boli psihiatrice.
Sănătatea fizică : din punct de vedere fizic pacienta este sănătoasă
Sănătatea psihică (statusul mintal): clienta este anxioasă, evită contactul cu oamenii din jur şi
resimte o epuizare psihică, este bine orientată spaţio-temporal.
Analiza funcţională
Anticipare
– mi se face rău în spaţiile aglomerate
– pot avea un atac de panică în timp ce conduc mașina
– când am atacuri de panică pot să fac infarct
– voi fi incapabilă să cer ajutor
– voi muri
– mi se va face din nou rău în această noapte
– îmi voi speria copilul
– soțul meu se enervează când mă vede asa și nu mă mai iubește
Situaţie
– magazin mare, mulţime, piață, facultate
– să conducă
– conflicte cu soţul
Emoţie
– angoasă
– palpitaţii, jenă sau durere toracică
– dificultăţi respiratorii, senzaţii de sufocare
– ameţeli, vertij, lipotimie
Diacronie
– genetice: nu există tulburări în familie
– personalitate: nu există tulburări de personalitate, a fost mereu anxioasă, are un nivel ridicat de
exigenţă personală (nevoia de a fi perfectă).
Factori istorici posibili de menţinere
– dificultăţi în copilărie: rigiditatea mamei, ideea întreţinută de aceasta că o nenorocire poate să
se întample în orice moment.
– factori de stres actuali, destabilizatori şi insecurizanţi: violenţa din partea soţului, loc de muncă
stresant.
– factori actuali de menţinere a problemei: evitarea oricărei situaţii care ar conduce la o
confruntare cu angoasele sale, situaţiile conflictuale din familie.
Factori declanşatori iniţiali invocaţi
– violenţa din familie
– tendinţa perfecţionistă
– asumarea responsabilitaţii: asumare rolului de mama și întreținerea casei
Evenimente care au precipitat apariţia tulburărilor
– violenţa verbală, fizică, emoţională
– atac de panică în prezenţa copilului: stare de disconfort faţă de copil
– atac de panică la servici: stare de disconfort faţă de colegi.
Abordarea acestui caz am realizat-o prin metoda terapiei cognitiv-comportamentale, care
cuprinde următoarele elemente de bază (David, 2006):
– Psihodiagnosticul și evaluarea clinică
– Psihoeducația în legătură cu apariția atacului de panică
– Restructurarea cognitivă: intervenția psihologică menită să ajute pacienta să-și dezvolte o
viziune realistă asupra simptomelor anxietății și ale atacului de panică
– Training-ul privind asertivitatea
– Prevenirea recăderilor
– O bună relație terapeutică, caracterizată prin empatie, acceptare necondiționată, congruență și
colaborare.
După interviul clinic, ghidat de SCID/DSM (First, Spitzer, Gibbon, Williams, 2007), i-am aplicat
Interviul Clinic Structurat pentru Tulburările Clinice de Personalitate de pe Axa II a DSM –
SCID II (First, Gibbon, Spitzer, Williams, Benjamin, 2007) pentru a stabili dacă există tulburări
de personalitate.
III. Psihodiagnosticul și evaluarea clinică
Axa I (tulburări clinice) : Tulburare de panică cu agorafobie (F40.01) şi tulburare de anxietate
generalizată; depresie subclinică – pacienta prezintă unele simptome de depresie, fără însă a fi
îndeplinite toate criteriile pentru nici una dintre tulburările depresive.
Axa II (tulburări de personalitate): nimic semnificativ clinic (tulburare de personalitate, fără
retard mintal).Pacienta prezintă unele caracteristici de personalitate dependentă. Totuşi, în urma
unei analize atente, comportamentele dependente au reieşit că sunt legate de tulburările de
anxietate, iar celelalte caracteristici ale personalităţii nu îndeplineau toate criteriile pentru un
diagnostic separat de tulburare de personalitate de tip dependent.
Axa III (boli somatice sau alte condiţii medicale): Fără afecţiune medicală generală
Axa IV (stresori psihosociali): suport social inadecvat, copleşită de împrejurările vieţii (de
exemplu, probleme la domiciliu, condiţii de muncă solicitante, solicitări academice).
Axa V (indicele global de funcţionare – GAF) GAF 60 (curent)
Evaluare
După ce i s-a explicat diagnosticul, terapeutul îi propune un contract terapeutic precizând
obiectivele care urmează a fi atinse, durata tratamentului, precum şi tehnicile utilizate. Aceasta îi
explică fiecare element în parte şi pacienta îşi dă acordul.
Obiectivele terapeutice:
– să înveţe să-şi controleze atacurile de panică şi să diminueze impactul acestora
– să-şi poată continua studiile universitare
– să poată face cumpărături singură, într-un mare magazin, la ore de vârf
– să poată să șofeze din nou
– să iasă din casă pentru a se relaxa împreună cu familia
– îmbunătăţirea comunicării în familie pentru a optimiza relaţia de cuplu
– aducerea la lumină a mesajelor acoperite, pentru a elimina simptomul
– îmbunătăţirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial – funcţional
– înlesnirea interacţiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui
membru
Intervenţia la nivelul contextual şi al experienţelor de viaţă
Obiective:
– identificarea elementelor legate de contextul istoriei personale sau de contextul prezent care
generează atacul de panică;
– dobândirea abilităţilor interpersonale necesare unei bune adaptări sociale (îmbunătăţirea
asertivităţii, abilităţilor de comunicare, sociale şi de relaţionare).
Intervenţia la nivel cognitiv şi comportamental
Obiective:
La nivel cognitiv:
– restructurarea distorsiunilor cognitive şi a gândurilor negative care provoacă îngrijorările; –
îmbunătăţirea abilităţilor de rezolvare de probleme;
– modificarea credinţelor auto-distructive şi rigide;
– analiza discursului interior care întăreşte / menţine îngrijorările;
– sporirea gândirii flexibile şi realiste;
– creşterea auto-acceptării;
– modificarea credinţelor care scad toleranţa la frustrare sau durere (de exemplu, de la „nu pot să
suport asta” la „nu îmi place, dar sunt dovada vie că pot suporta”).
– informarea corectă şi corectarea informaţiilor incomplete şi /sau greşite;
– dificultăţi de concentrare şi blocaj, cauzate de frică.
La nivel comportamental:
– încetarea comportamentelor care sunt distructive şi nedorite (incetarea evitărilor inutile sau
iraţionale);
– restructurarea comportamentală (a începe să folosească comportamente eficiente pentru
atingerea realista a scopurilor terapeutice şi de viaţă);
– autocontrolul comportamentelor determinate de gândurile de îngrijorare (evitarea, autoizolarea,
reacţiile exagerate la diverse situţtii de viaţă, irascibilitate, agitaţie comportamentală).
La nivel fiziologic – biologic
– gestionarea manifestărilor, nevoilor şi proceselor fiziologice-biologice-corporale prin tehnici
de identificare a manifestărilor în corp, îmbunătăţirea şi controlul acestora (tensiune musculară,
amorțeli, senzaţia de sufocare, leşin, ameţeală, greaţă, dureri în piept, palpitaţăţii, tahicardie,
tremor);
Biologic: o nutriție corecta si mai multă mişcare;
La nivel emoţional
– gestionarea sentimentelor neplacute (frica, teama, vinovăție, rusine) și sporirea trăirilor
pozitive;
– abreactia (de exemplu trairea si repovestirea experientelor si emotiilor traite).
Planul de intervenţie:
– Structura unei şedinţe de psihoterapie implică (Wells, 1999):
– Revederea datelor obţinute prin intermediul metodelor de autoevaluare şi verificarea reacţiei
pacientului faţă de şedinţa anterioară de psihoterapie.
– Stabilirea planului sau a agendei de lucru.
Verificarea îndeplinirii temelor pentru acasă:
– feedback-uri legate de monitorizarea gândurilor;
– rezultatele miniexperimentelor din sfera comportamentală;
– probleme care au apărut la îndeplinirea temelor pentru acasă.
Identificarea gândurilor negative automate şi a supoziţiilor disfuncţionale şi testarea gradului lor
de veridicitate:
– reamintirea unui episod recent când subiectul s-a simţit anxios;
– întrebări cu caracter provocator adresate gândurilor negative şi aducerea de contraargumente;
– experimente în sfera comportamentală;
– identificarea distorsiunilor cognitive.
Discutarea unor probleme legate de gândurile negative, simptomele şi comportamentele de
evitare:
– efectele comportamentale de evitare asupra simptomelor;
– rolul comportamentelor de evitare care împiedică procesul de infirmare a gândurilor negative;
– influenţa evaluării pericolului asupra comportamentului;
– efectele gândurilor negative asupra stărilor emoţionale.
De asemenea am folosit la fiecare sedinta tehnici de relaxare (mindfulness, metoda Silva)
IV. Concluzii
Consiliera acestui caz de anxietate si tulburare de panică cu agorafobie, s-a bazat pe folosirea
tehnicilor cognitiv-comportamentale de asemenea am utilizat tehnici de intarire a Eu-lui,
cresterea increderii in sine si tehnici de relaxare.
Consiliere religioasa: Referitor la problema reformei, profesorul de religie va prezenta reforma ca o
schismă produsă în sânul Bisericii precum şi urmările acesteia.

Profesorul de istorie prezintă reforma ca un salt benefic în cadrul istoriei şi civilizaţiei europene. În cazul
în care profesorul de religie va constata că elevii au o atitudine duplicitară în raport cu cele două puncte
de vedere, în prima fază va relua în discuţie problematica reformei apreciind că într-adevăr în plan
cultural şi economic reforma a fost un proces cu urmări pozitive, dar în acelaşi timp va prezenta urmările
reformei în plan religios, conflictele de ordin doctrinar care s-au ivit, precum şi faptul că reforma a
constituit terenul fragmentării religioase medievale, precum şi fondul apariţiei cultelor neoprotestante
de mai târziu. Aceste efecte le simţim până azi: dezbinarea religioasă, disputele interconfesionale etc.

Problematizarea acestor teme poate continua prin a învăţa elevii că menirea noastră este aceea de a
nădăjdui şi lupta pentru refacerea unităţii creştine, după cuvintele Mântuitorului, “Ca toţi să fie una”. În
a doua fază profesorul de religie poate să propună factorilor responsabili cu Programa analitică pentru
cele două discipline, soluţii în vederea revizuirii şi îmbunătăţirii activităţilor de
învăţarespecifice.Profesorul de religie poate propune în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii discipline
opţionale.

Opţionale specifice religiei ar putea fi: Istoria religiilor, Arta creştină, Muzică Bisericească, Elemente de
iconografie etc. Un opţional se poate propune: a) la nivelul disciplinei: Pictura religioasă în ţările române
în secolele XVI –XVII; b) la nivelul ariei curriculare, unde se va viza o temă interdisciplinară: Misiuni
creştine în afara Europei în evul mediu (religie, geografie, istorie); c) la nivelul mai multor arii curriculare,
pornind de la un obiectiv transdisciplinar: Spovedanie, psihanaliză, consiliere (religie, psihologie,
consiliere, biologie).

Consiliere sociala: Tatăl, Dan. Maior., în vârstă de 45 de ani, are un handicap locomotor de
gradul 2, căpătat în urma unei injecţii făcute greşit în copilărie. Acesta primeşte o pensie de
handicap, însă această pensie nu ajunge niciodată în familie, deoarece acesta este alcoolic, iar toţi
banii pe care îi ia, îi cheltuieşte pe băutură.
Pe lângă faptul că este alcoolic, tatăl mai este şi violent, mai ales atunci când bea şi când nu îi
sunt îndeplinite toate dorinţele de către soţie şi de către fiică.
El a fost internat şi la spital, pentru dezalcoolizare, însă, în momentul în care a fost externat, s-a
reapucat de băut.
Mama, Diana. Maior., în vârstă de 40 de ani, este casnică, prin urmare nu are nici un venit,
aceasta fiind nevoită să lucreze cu ziua prin sat pentru a strânge bani de care se foloseşte pentru
a-şi creşte fata.
Ea nu reuşeşte de fiecare dată să acopere toate datoriile doar din banii câştigaţi de ea şi din
alocaţia fetiţei, deoarece această sumă este destul de mică.
Fiica, George Maior, în vârstă de 12 ani, este în clasa a V-a, la şcoala din sat. Aceasta nu poate
să se ducă de fiecare dată la şcoală, deoarece este nevoită să stea să îndeplinească treburile
casnice, treburi care nu sunt deloc uşoare pentru o persoană de vârsta sa (tăiat lemne, făut
mâncare, făcut focul, etc.)
Cei doi adulţi trăiesc în concubinaj. Aceştia nu se pot căsători legal deoarece bărbatul a mai fost
căsătorit odată şi nu vrea să divorţeze, considerând că este prea complicat pentru el şi că nu are
bani să umble prin tribunale.
Cei trei locuiesc în condiţii foarte proaste, într-o casă cu două camere, cărora le lipsesc mai multe
lucruri utile unei case. Deasemenea, casa are foarte multă igrasie, iar grup sanitar nu există,
veceul aflându-se în spatele casei.
Până nu demult,relaţia dintre mamă şi fiică erau foarte bune, acestea se ajutau reciproc, mama îşi
ajuta fiica la teme, iar fata îşi ajuta mama la treburile casnice, însă această situaţie s-a schimbat
brusc, probabil şi din cauză că mama s-a săturat de atâtea certuri şi bătăi.
Cei trei nu au legături foarte strânse nici cu familia lărgită, mama provenind ditr-un sat foarte
îndepărtat, iar părinţii bărbatului fiind decedaţi.
ISTORICUL SOCIAL
Copilul, o fetiţă, s-a născut pe 29 iulie 1996, în Satul C. V., Judeţul D., într-o familie de oameni
simpli, cu tatăl care are handicap locomotor de gradul 2, iar mama nu are nici o problemă fizică
sau psihică.
Istoricul social va fi întocmit de către asistentul social pentru o mai bună înţelegere a cazului,
pentru a afla diverse amănunte, la prima vedere posibil insignifiante.
Fetiţa, în vârstă de 12 ani, frecventează şcoala din satul respectiv. Cu toate că tatăl său are
probleme fizice, fetiţa este complet sănătoasă, nu are probleme de comunicare, fiind foarte
sociabilă şi comunicativă.
Mama s-a interiorizat, spune că s-a săturat de atâtea certuri, bătăi şi izgoniri de acasă, lucru pe
care l-a observat şi fiica sa, relaţia dintre cele duoă răcindu-se foarte mult.
Venitul familiei este foarte mic deoarece pensia tatălui este dată numai pe băutură, iar mama nu
reuşeşte să acopere toate cheltuielile numai din banii câştigaţi de ea prin sat şi din alocaţia fetei.
Este necesară intervenţia în acest caz deoarece mama nu mai face faţă situaţiei, atât din punct de
vedere financiar, cât şi emoţional.
Consigliere psihologica: Bianca in varsta de 38 de ani, sufera de diferite dureri , ca si de tensiuni
fizice si psihice. Aceasta stare a aparut in urma cu cinci ani. Durerile puternice de cap , precum si
ametelile au facut-o sa creada ca are o tumoare pe creier.

In cladirea in care Bianca locuieste cineva murise de cancer la rect, intamplare ce a facut-o sa-si
imagineze ca sufera si de aceasta boala.
Nodurile in gat, arsurile, senzatia de sufocare, accelerarea ritmului cardiac – toate acestea ii
creaza o stare de neliniste cu privire la sanatatea ei. Din aceasta cauza merge la numeroase
examene medicale, iar rezultatele acestora care arata ca este sanatoasa nu reusesc s-o linisteasca.
Urmeaza un tratament cu tranchilizante care totusi nu da rezultate multumitoare.
In afara de preocuparea permanenta legata de sanatate, Bianca prezinta numeroase teme de
anxietate. Cel mai mult o apasa gandul ca ar putea la un moment dat sa nu mai fie capabila sa-si
ajute mama, pe care o are in grija.
Cu toate ca ea si sotul ei au o situatie materiala excelenta, este tot timpul obsedata de ideea ca ar
putea sa fie ruinata si ca „nu ar mai putea s-o scoata la capat”. In ciuda reusitei profesionale, ea
este in continuare timida si rezervata si cedeaza usor in fata criticilor.
In plus mai acuza momente depresive, insa interviurile si testele psihologice nu au relevat decat
un nivel moderat al depresiei.
Primele trei sedinte au fost sedinte de relaxare, care au facut-o sa se simta mai bine. Astfel
Bianca a reusit sa intre in miezul problemei : „Viata mea a fost si este destul de complicata. Poti
spune ca seamana cu un film„. Tatal Biancai, apartinand unei familii bogate si cu renume se
casatoreste cu mama ei, care provenea dintr-un mediu mult mai modest. Tatal moare cand Bianca
avea cinci ani si mama trebuie sa infrunte singura intregul clan al tatalui. In final mama ei ajunge
se lucreze ca portar la o uzina. Au fost amandoua nevoite sa traiasca in saracie pana cand relatiile
cu familia tatalui s-au mai imbunatatit.
Din cauza acestei intamplari, nici casnicia fericita, nici securitatea profesionala si materiala
ulterioara nu i-au atenuat frica de saracie. Bianca se simte obligata se fie salvatorul mamei „care
numai pe ea o are pe lume”.
Terapia cognitiva se va concentra pe intrebari, rezolvarea problemelor si joc de rol construite in
jurul urmatoarelor postulate:
Trebuie sa fiu iubit de toata lumea, mai ales de familia mea, in caz contrar risc producerea unor
catastrofe cum e cea care s-a abatut asupra mamei mele.
In lume nu ar trebui sa fie decat oameni sinceri si cinstiti.
Nu-ti poti afirma si impune punctul de vedere fara riscul de a fi criticat.
Initial terapia este centrata pe dezvoltarea capacitatii de a suporta criticile si eventualele ostilitati
din partea celorlalti sau ale destinului.
Terapia se va concentra apoi asupra datelor cunoscute: Bianca sufera mult din cauza lipsei de
afectiune din partea familiei, care n-a stiut niciodata sa-i inlocuiasca tatal. Numai tatal a iubit-o. 
Atunci i s-a propus sa schimbe perspectiva. Oare familia ii este atat de ostila pe cat o vede ea ?
Are dreptate sa considere ca este vorba despre o atitudine profunda sau de comportamente vechi,
legate de perioada care a urmat mortii tatalui ? Bianca ajunge astfel la o alta ipoteza conform
careia familia ei este fara indoiala atat de inchisa datorita unei educatii rigide.
Angoasa persista in preajma Craciunului cand are loc reuniunea familiei. In plus moartea
inopinata a unei vedete de televiziune ii reactiveaza grijile legate de sanatate. Incepe sa creeze
scenarii dramatice : ea moare in urma unei crize cardiace, iar mama va ramane singura , saraca si
abandonata, ca altadata. In mod normal, o evaluare realista a situatiei ii permite sa constate ca si
in cazul in care ea ar muri, mama ei nu ar ramane in mizerie. Dar exista ceva care rezista si care
mentine scenariul.
Bianca tine inca de la inceputul terapiei o evidenta a evenimentelor care ii activeaza anxietatea,
notatdu-si in fise. In cadrul fiecarei sedinte de terapie se analizeaza aceste fise. Cu putin timp
inainte de Craciun, Bianca povesteste o intamplare care a miscat-o puternic si i-a sporit tristetea.
A vazut un film despre viata Ecaterinei a II a, iar o scena i-a amintit de excluderea pe care a
suferit-o mama ei din cauza matusii. Brusc, i-au aparut in minte fata ei cuprinsa de convulsii si
ochii mari, plini de ura. Nu poate sa suporte imaginea care acum o obsedeaza si cauta fara
incetare sa o alunge. I s-a propus sa reprezinte mental scena pana in momentul in care anxietatea
va disparea. Dupa cinci minute de expunere la imaginea mentala, intensitatea anxietatii scade
treptat. Isi continua povestea, cu lacrimi in ochi .
Bianca a fost sfatuita sa practice cu regularitate si acasa retrairea in imaginatie a scenelor
neplacute, pana in momentul in care angoasa dispare, si sa examineze in scris argumentele pentru
si impotriva reintoarcerii unei asemenea situatii. Dupa cinci sedinte centrate pe modificarea
continutului emotional si cognitiv al acestei scheme de pericol, anxietatea a inceput sa
descreasca. Acum problema se punea astfel: „Cum sa se detaseze de scenariul negativ pe care
viata i l-a scris si sa gaseasca un happy-end ?”.
A trecut Craciunul. A urmat un moment de „reglare de conturi” cu familia tatalui. Situatia
personala incepe sa se amelioreze. Se simte mai bine din punct de vedere psihic , iar simptomele
fizice s-au atenuat, fara a disparea insa in totalitate. Terapia se opreste dupa patru luni, in urma a
12 sedinte.
Reexaminata la trei luni dupa terminarea treapiei, se constata ca anxietatea si grijile disparusera,
iar starea de incordare din familie a incetat. Psihometria confirma rezultatul. Bianca a scapat de
sentimentul de inferioritate. De acum inainte isi va putea vedea familia, pentru a vorbi despre
tatal ei, pe care l-a iubit.
Mariana C. lucrand ca sefa de sectie la A.P.A.C.A., a fost confruntata cu o situatie de criza
aparuta in urma unui incendiu la locul de munca. In subordinea sa erau muncitoare cu scoala
profesionala din diverse judete ale Romaniei. Incendiul a aparut spontan si s-a extins foarte
repede, arzand stofele ce erau depozitate in acea sectie. Mariana C. s-a ocupat de evacuarea
muncitoarelor ce prezentau arsuri pe corp, unele destul de grave.
Acasa o asteptau doi copii si o mama ce era imobilizata la pat de o infirmitate. Incendiul a
speriat-o foarte tare pe Mariana, crezand ca la un moment dat chiar va sfarsi arsa de flacari. A
prezentat destul curaj, preluand comanda evacuarii sectiei. A mentinut legatura prin telefon cu
medicii de pe salvare, pompieri, directorii de intreprindere, rudele victimelor si propria familie.
A avut un soc in momentul in care vorbind cu mama sa la telefon, vocea acesteia s-a amestecat
cu cele ale femeilor speriate din sectie si a celor ce strigau de durerea provocata de arsuri.
Anxietatea a cuprins-o, fiind pusa in situatia de a intelege ca prezenta ei acolo ar putea fi fatala
pentru ea, totodata copiii si mama ei ramanand fara suport.
Incendiul a fost stins de pompierii sositi la fata locului si ea s-a putut intoarce acasa la familie.
Noptile urmatoare a avut cosmaruri in care se intrepatrundeau imaginile femeilor arse suferinde
cu cele ale mamei sale infirme. Desi era felicitata la serivici de toti colegii si de directori de
curajul si colegialitatea de care a dat dovada, Mariana C. nu se mai simtea in largul ei nici la
servici, nici acasa.
La sfatul unei colege de servici, se prezinta la cabinetul unui consilier psihologic. Subiectul
abordat de catre aceasta a fost experienta incendiului si a modului in care ea se percepe pe sine in
raport cu familia si responsabilitatile profesionale. Detinerea controlului reprezenta o problema
importanta in familia ei.
Pacienta a marturisit ca tatal sau a fost o persoana imprevizibila dar afectuoasa. Acesta consuma
alcool in cantitati moderate impreuna cu colegii de servici. Perioada adolescentei a fost marcata
de accidentul de masina suferit de catre mama sa ce a imobilizat-o la pat pe aceasta. Tatal sau a
ingrijit-o intr-un mod nu mereu neadecvat dupa spusele Marianei, ceea ce o facea adeseori sa
intervina direct si sa aiba dispute cu acesta.

Modelul mamei de persoana cea mai capabila s-a intrerupt odata cu accidentul de masina si
imobilizarea la pat a acesteia.
Mariajul pe care l-a avut s-a incheiat din motive financiare si a inacceptarii sotului ei de a-si
depasi conditia de absolvent de liceu. Dorea sa urmeze studiile unei universitati si aceasta a fost
o sursa continua de conflict conjugal. Divortul a fost urmat la scurt timp de decesul tatalui, ceea
ce a facut practic, ca ea sa devina singura persoana din familie apta de munca si aducatoare de
salariu in casa. Responsabilitatea a fost mare avand in grija cei doi copii si mama imobilizata la
pat.
Experienta incendiului a facut-o pe Mariana sa fie cuprinsa de sentimentul de neajutorare urmat
de furie. Acestea fusesera reprimate pana atunci. Aceasta a facut-o sa inteleaga ca simtea
puternic nevoia de protectie si afectiune. Ea s-a ocupat mai mult de colegele ei, decat de
securitatea ei. O sedinta de debriefing (acest termen descrie o conducere atenta realizata de
catre un trainer pentru a centra atentie cursantilor pe procesul prin care au indeplinit o anumita
sarcina. La sfarsitul unei experiente de invatare participantii sunt incurajati sa reflecteze la ce
au invatat si sa analizeze modul in care au indeplinit o sarcina. Scopul sau este de a-i ajuta pe
participanti sa obtina o mai mare autonomie in invatare) i-a dat posibilitatea sa suspende pentru
un timp autocontrolul si sa se accepte pe sine asa cum este de fapt.
Mariana C. si-a exprimat un sentiment de ostilitate fata de mama ei pentru faptul ca s-a
imbolnavit, sentiment urmat de culpabilitate pentru reactia ei irationala.
Terapeutul a trebuit sa-i explice ca sentimetul de ostilitate simtit este normal la persoanele care
acorda sprijin celorlalti. A iesit la iveala si teama neconstientizata ca va trebui in cele din urma
sa-si interneze mama intr-un camin – spital.
Terapeutul i-a propus Marianei un pachet de 6 sedinte de psihoterapie. Obiectivele psihoterapiei
s-au centrat pe tema autocontrolului si autonomiei raportate la sentimentele de neajutorare,
neglijare, abandon. Au fost aplicate tehnici de relaxare progresiva si imaginatie dirijata.
Amintirile clientei au evidentiat o puternica anxietate si sentimente de evitare. In urma expunerii
progresive la aceste amintiri, Mariana a reusit sa sesizeze modul in care istoria vietii i-a modelat
comportamentul actual. Astfel, tendinta clientei de a se refugia in hiperactivitate ii permite sa se
distanteze de problemele de familie. A admis ca nutrea sentimente de ostilitate fata de tatal ei,
precum si sentimentul de culpabilitate legat de faptul ca nu corespunde imaginii ideale de „fata
buna” pe care majoritatea cunoscutilor o asociaza cu persoana ei.
O data cu reevaluarea evenimentelor si-a dat seama de faptul ca este capabila sa-si propuna si sa
urmareasca obiective, sa-si acorde o pauza de relaxare si sa faca fata sentimentului lipsei de
control.
Acest caz ilustreaza vulnerabilitatea crescuta la stresul post – traumatic datorata mai ales
sentimentelor de culpabilitate reprimate de pacienta. Terapeutul a ajutat-o sa aiba mai multa grija
de propria persoana, sa-si permita momente de relaxare, precum si clipe in care sa fie singura.
La finalul terapiei Mariana a invatat sa tolereze sentimentele de lipsa a controlului, cosmarurile
reducandu-se in mod semnificativ iar imaginea de sine s-a imbunatatit.
La 4 luni dupa aceasta consiliere urmata de terapie, Mariana C. se simtea mai bine; stilul de viata
fusese schimbat, relaxandu-se zilnic si devenind, chiar, interesata de diverse tehnici de evolutie
personala.
3.
Caracteristicile formelor de intervenţie

Tipul de intervenţie
Criterii Consiliere Psihoterapie

Problematica abordată Normalitate, dificultăţi Patologie în sens larg şi

existenţiale, problemele profund;
curente, comunicare
Tulburări de
personalitate;
Diagnostic clinic;

Nivelul psihic activat Eul conştient; Eul inconştient în relaţie

cu Eul conştient;

Metode Sinteză de metode; Metode delimitate în

funcţie de şcoala
psihoterapeutică,metode
medicamentoase, sociala

Scop Echilibrul extern cu Echilibrul predominant

mediul;

Durata Durata medie (1-7 Durata lunga

şedinţe);