DSM-IV-TR (APA, 2000) include 

Sindromul de Stres Posttraumatic  în Tulburările

anxioase (” ... Se caracterizează prin
reexperientarea unui eveniment traumatic
extrem, acompaniată de simptome de excitație
crescută și de evitare a stimulilor asociați cu
trauma.”)

DSM-5 include Sindromul de Stres

Posttraumatic (PTSD) în categoria Tulburările
asociate traumei și factorilor de stres (Trauma-
and Stressor Related Disorders). Din această
categorie fac parte tulburări în care un eveniment
advers, de natură traumatică sau nu, precede
tulburarea psihică.  
DSMIV: pag. 463
DSMV: pag. 271
 DSM-IV-TR (2000)

A Persona a fost expusă unui eveniment traumatic în care ambele dintre cele care urmează sunt prezente:
1. Persoana a experimentat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eveniment sau evenimente care au implicat
moartea efectivă, ameninţarea cu moartea ori o vătămare serioasă sau o periclitare a integrităţii corporale proprii ori a
altora
2. Răspunsul persoanei a implicat o frică intensă, neputinţă sau oroare. (*Notă: La copii, aceasta poate fi exprimată, în
schimb, printr-un comportament dezorganizat sau agitat).

DSM-V (2013)
A Expunerea la o situație concretă sau la amenințare cu moartea, vătămarea severă sau violența sexuală, într-unul (sau
mai multe) din umătoarele moduri:
1. Individul trăiește direct evenimentul/evenimentele traumatic(e)
2. Individul asistă, ca martor, la evenimente(e) prin care trec alte persoane
3. Individul află că evenimentul(ele) a(u) afectat un prieten apropriat sau un menbru apropriat al familiei. În caz de
deces sau de risc de deces al unui membru apropriat al familiei, evenimentul trebuie să fi fost violent sau să fi
survenit accidental.
4. Individul este expus în mod repetat sau la o intensitate extremă la detalii respingătoare care țin de evenimentul
traumatic (*Notă: nu se aplică expunerilor prin intermediu mijloacelor media electronice, televiziunii, filmelor sau
imaginilor, decât dacă această expunere se petrece la locul de muncă)
 DSM-IV-TR (2000)
Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent într-unui (sau mai multe) din următoarele moduri:
B 1. Amintiri detresante recurente şi intrusive ale evenimentului, incluzând imagini, gânduri sau percepţii. (*Notă: La copii
mici, poate surveni un joc repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei);
2. Vise detresante recurente ale evenimentului. (*Notă: La copii, pot exista vise terifiante fără un conţinut
recognoscibil);
3. Acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul retrăirii experienţei, iluzii,
halucinaţii şi episoade disociative de flahback, inclusiv cele care survin la deşteptarea din somn sau când este intoxjcat).
(*Notă: La copiii mici poate surveni reconstituirea traumei specifice);
4. Detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect al
evenimentului traumatic;
5. Reactivitate fiziologică la expunerea la stimuii interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect al
evenimentului traumatic.
DSM-V (2013)
B Prezența unuia (sau mai multe) dintre următoarele simptome intruzive asociate cu evenimentul(ele) traumatic(e), cu
debut după ce evenimentul(ele) traumatic/e a(u) avut loc:
1. Amintiri neplacute recurente, involuntare și intruzive ale evenimentul traumatic
2. Visuri neplăcute recurente în care conținutul și/sau afectul visului au legătură cu evenimentul(ele) traumatic(e)
3. Reacții disociative în care individul simte sau acționează ca și cum evenimentul traumatic s-ar repeta
4. Dinsconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizează sau
seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic
5. Reacții fiziologice semnificative la stimuli interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect din
evenimentul traumatic
 DSM-IV-TR (2000)

Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii generale (care nu era prezentă înaintea
C traumei), după cum este indicat de trei (sau mai multe) dintre următoarele:
1. Eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau conversaţiile asociate cu trauma;
2. Eforturi de a evita activităţi, locuri sau persoane care deşteaptă amintiri ale traumei;
3. Incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;
4. Diminuare marcată a interesului sau participării la activităţi semnificative;
5. Sentiment de detaşare sau de înstrăinare de alţii;
6. Gamă restrânsă a afectului (de ex., este incapabil să aibă sentimente de amor);
7. Sentimentul de viitor îngustat (de ex., nu speră să-şi facă o carieră, să se căsătorească, să aibă copii ori o durată de
viaţă normală).

DSM-V (2013)
C Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu evenimentul traumatic, cu debut după ce evenimentul traumatic a avut
loc, evidențiată prin unul sau ambele elemente de mai jos:
1. Evitarea sau eforturile de a evita amintirile, gândurile sau sentimentele neplăcute despre evenimentul traumatic
sau care sunt strâns legate de acesta
2. Evitarea sau eforturile de a evita elementele externe care ar declanșa amintiri, gânduri sau sentimente dureroase
despre evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acesta
 DSM-IV-TR (2000)

Simptome persistente de excitaţie crescută (care nu erau prezente înainte de traumă), după cum este indicat de două (sau de
D mai multe) dintre următoarele:
1. Dificultate în adormire sau în a rămâne adormit;
2. Iritabilitate sau accese coleroase;
3. Dificultate în concentrare;
4. Hipervigilitate;
5. Răspuns de tresărire exagerat.

DSM-V (2013)
D Alterări ale cogniției și dispoziției asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau agravare după ce evenimentul traumatic a
avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din următoarele:
1. Incapacitatea de a-și aminti un aspect important al evenimentului traumatic
2. Convingeri și așteptări negative persistente și exagerate despre sine, despre alții și despre lume
3. Interpretări persistente, distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului traumatic, care îl fac pe individ să se
învinovățească pe sine sau pe alții
4. Stare emoțională negativă persistentă
5. Scădere marcată a interesului pentru sau participării la activități importante
6. Sentimente de detașare sau înstrăinare de alții
7. Incapacitate persistentă de a resimți emoții pozitive
 DSM-IV-TR (2000) DSM-V (2013)  Criteriu F
E Durata perturbării (simptomele de la criteriile B, C şi D) este de mai mult de o lună.

DSM-V (2013)
Afectări semnificative ale excitabilității și reactivității asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau agravare după ce
E evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din următoarele:
1. Comportamentul iritabil și răbufniri de mânie, exprimate la modul tipic prin agresiune fizică sau verbală direcționată
către oameni sau obiecte
2. Comportament nechibzuit și autodistructiv
3. Hipervigilență
4. Răspuns exagerat de tresărire
5. Probleme de concentrare
6. Tulburări ale somnului

DSM-IV-TR (2000) DSM-V (2013)  Criteriu G

F Perturbarea cauzează dinsconfort sau deficit semnificativ clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare.
DSM-V (2013)
Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice induse
H de o substanță
 DSM-IV-TR (2000)
 De specificat dacă:
Acut: daca durata simptomelor este
mai puţin de 3 luni.
Cronic: dacă durata simptomelor
este de 3 luni sau mai mult.
 De specificat dacă:
Cu debut tardiv: dacă debutul
simptomelor survine la cel puţin 6
luni după stresor.
DSM-V (2013)
 A se specifica tipul:
Cu simptome disociative: simptomele
individului întrunesc criteriile pentru tulburarea
de stres posttraumatic și, în plus, ca răspuns la
factorul de stres, individul prezintă unul dintre
următoarele simptome, în mod persistent sau
recurent:
1. Depersonalizare (individul se simte
detașat)
2. Derealizare (trăiri de irealitate a
mediului înconjurător)
 A se specifica dacăl:
Cu expresie întârziată: dacă în decurs de 6 luni
de la eveniment nu sunt întrunite toate criteriile
de diagnostic
 Diagnosticul PTSD DSM-5
Pentru a fi diagnosticat cu TSPT în
conformitate cu DSM-5, trebuie îndeplinit:
 Criteriul A
 Un simptom (sau mai multe) din Criteriul
B
 Un simptom (sau mai multe) din Criteriul
C
 Două simptome (sau mai multe) din
Criteriul D
 Două simptome (sau mai multe) din
Criteriul E Modificări în DSM-5
 Criteriile F până la H
 Cea mai mare schimbare în DSM-5 este eliminarea TSPT din categoria
”Tulburările anxioase” și plasarea într-o clasificare numită ”Tulburările
asociate traumei și factorilor de stres ”.
 Definind mai clar ce fel de evenimente sunt considerate traumatice în
Criteriul A
 Adăugarea diferitelor tipuri de expunere în Criteriul A
 Modificarea formulării unora dintre simptome
 Adăugarea unui nou set de criterii pentru copiii cu vârsta de 6 ani sau mai
mică
 Eliminarea fazelor „acute” și „cronice”
 Introducerea unui nou specificator numit „caracteristici disociative”
 Unul dintre elementele cheie a TSPT este recurența sau retrăirea amintirilor asociate cu evenimentul  Jocelyn inițial a experimentat
aceste simptome sub forma unor imagini intruzive și violente care se produceau în minte ori de câte ori își deschidea manualul de
limba engleză. Coșmarurile ei recurente erau un alt simptom legat de retrăirea evenimentului.
 Acest tip de retrăire a evenimentului traumatic ar trebui să se diferențieze de procedurile utilizate în domeniul terapiilor cognitiv
comportamentale

 Evitarea la Jocelyn s-a manifestat prin detașarea de prieteni, decizia ei de a

nu raporta violul și poate reticența ei de a reveni la terapie timp de câțiva
ani.
 Sentimentele de disociere  „ Aceasta sunt eu?” (alt semn al evitării lui
Jocelyn!)
 Simptomele persistente de excitaţie crescută a lui Jocelyn au fost în
concordanță cu descrierea DSM-IV-TR Răspunsul ei exagerat de
tresărire, iritabilitate în relațiile interpersonale, dificultăți de învățare și
tulburări ale somnului
 Timpul petrecut de la apariția inițială a simptomelor și impactul evident pe
care aceste simptome l-au avut indică că Jocelyn a îndeplinit criteriile
formale de diagnostic pentru TSPT.
 Termenul ”sindrom de stres posttraumatic„ a fost introdus în manualul de diagnostic DSM-III în
1980 (APA, 1980).
 Tulburarea fusese observată în rândul soldaților care se întorceau din cel de-al doilea Război
Mondial și era cunoscută sub numele de nevroză traumatică de război (Traumatic Neurosis of War)
în DSM-I (APA, 1952) eliminată în DSM-II (APA, 1968)
 DSM-III (APA, 1980) a readus conceptul în manual și l-a listat cu alte tipuri de tulburări de
anxietate. Această versiune a manualului a extins gama de factori posibili de stres, de la un accent
limitat pe experiențele de luptă până la luarea în considerare a oricărui eveniment traumatic care se
afla „în afara gamei de experiență umană obișnuită” (APA, 1980, p. 247).
  După publicarea DSM-III, clinicienii au raportat că multe victime ale violului sufereau de
simptomele TSPT.
 Au existat probleme cu modul în care tulburarea a fost descrisă în manualul
 Autorii DSM-IV au corectat unele probleme atunci când au revizuit criteriile pentru TSPT.
Evenimentul traumatic este descris ca unul în care ”persoana a suferit o amenințare cu
moartea sau rănirea gravă și a răspuns cu un grad intens de teamă”. Această descriere
include în mod clar violul ca eveniment traumatic!
 Clasificarea TSPT a fost criticată din mai multe motive (McNally, 2003).

Unii sugerează că TSPT poate să nu fie o tulburare mentală, deoarece este o reacție la un eveniment care ar putea
fi dureros pentru oricine. Astfel, poate că TSPT ar trebui separat de tulburările de anxietate și plasat într-o
categorie bazată pe etiologie împreună cu alte tulburări care urmează evenimente traumatice.
 Alte întrebări cu privire la clasificarea TSPT ca tulburare de anxietate implică natura simptomelor sale de bază.

Unele simptome în TSPT implică anxietate ( ex. imagini recurente și intruzive; evitare; hipervigilență). Acestea sunt similare cu
simptomele tulburării obsesiv-compulsive (TOC), tulburării fobice și tulburării de anxietate generalizată . TSPT ”împărtășește„,
de asemenea, multe simptome cu tulburări disociative (ex. amnezie, flashback, depersonalizarea)

 Este dificil de estimat prevalența reală a TSPT din studiile epidemiologice

 Evenimentele pot fi personale, afectând câte o persoană la un moment dat (ex. violului) , dar pot fi și evenimente care
afectează simultan un număr mare de oameni (uragan).
 Studiul național de comorbiditate (NCS) a constatat că 60% dintre bărbați și 51% dintre femei au raportat cel puțin un astfel
de eveniment traumatic la un moment dat în viață (Kessler și colab., 1999). Mulți dintre acești oameni fuseseră expuși la mai
multe evenimente traumatice. Cele mai frecvente evenimente raportate:
I. Martor unei persoane grav rănite sau ucise
II. implicat într-un dezastru natural
III. implicat într-un accident
IV. victima unui asalt sau jaf

Aceste cifre alarmante indică faptul că evenimentele traumatice sunt din păcate o experiență relativ comună în societatea noastră.
 Rata generală a TSPT în populația generală este mai mare la femei (10%) decât la bărbați (5%) (Kilpatrick și Acierno, 2003).
 Cum poate fi explicat?
 În comparație cu alte evenimente traumatice, violul implică un prejudiciu direcționat, intenționat, care este asociat cu cel mai intim act
interpersonal (Calhoun și Wilson, 2000).
 Majoritatea victimelor violului (95%) prezintă simptome de TSPT în decurs de 1 sau 2 săptămâni de la infracțiune (deși persoana nu
poate îndeplini tehnic criteriile DSMIV-TR decât după ce simptomele au fost prezente timp de cel puțin o lună).
 Rata se reduce în timp, 48% dintre victime îndeplinind criteriile pentru TSPT la 3 luni după viol.
 Pentru mulți oameni, TSPT poate deveni o afecțiune cronică (Kuwert și colab., 2010).
 Jocelyn a experimentat cu siguranță unele simptome ale TSPT timp de mulți ani, chiar dacă starea sa generală s a îmbunătățit și nu
mai îndeplinea criteriile formale pentru tulburare.