Machine Translated by Google

Tulburări psihice la bărbații și femeile fără adăpost

din centrul orașului Sydney

Maree Teesson, Tracey Hodder, Neil Buhrich

Obiectiv: Să determine prevalența pe 12 luni a tulburărilor mintale în rândul persoanelor fără adăpost din
centrul orașului Sydney și să compare aceste date cu datele colectate despre populațiile fără adăpost din alte
orașe occidentale.
Metodă: Eșantion reprezentativ de 210 bărbați și femei fără adăpost din Sydney au fost intervievați folosind
Interviul de Diagnostic Internațional Compozit (2.0).
Rezultate: Șaptezeci și trei la sută dintre bărbați și 81% dintre femei au îndeplinit criteriile pentru cel puțin o
tulburare mintală în ultimul an și 40% dintre bărbați și 50% dintre femei au avut cel puțin două tulburări
mintale. Rata de prevalență a schizofreniei în rândul bărbaților și femeilor a fost de 23%, respectiv 46%. A
existat o comorbiditate considerabilă între tulburările mintale, unul din cinci bărbați (20%) și 29% dintre femei
îndeplinind criteriile pentru două tulburări mintale. Prevalența oricărei tulburări mintale este de patru ori mai
mare în rândul bărbaților și femeilor fără adăpost din centrul orașului Sydney decât în populația generală din
Australia. Comparațiile internaționale au demonstrat diferențe interculturale semnificative în prevalența
tulburărilor mintale în rândul persoanelor fără adăpost.

Concluzii: Această lucrare evidențiază necesitatea unor date epidemiologice comparabile atunci când se
examinează o problemă internațională precum lipsa de adăpost.
Cuvinte cheie: lipsă de adăpost, tulburări mintale, prevalență.

Australian and New Zealand Journal of Psychiatry 2004; 38:162–168

Sănătatea mintală a bărbaților fără adăpost și, într-o măsură
mai mică, a femeilor fără adăpost, a fost evaluată în multe orașe
occidentale [1–11]. Rezultatele acestor studii au demonstrat în
mod constant rate ridicate de tulburări mintale în rândul
persoanelor fără adăpost.
Una dintre punctele slabe ale cercetării privind persoanele fără adăpost
a fost aplicarea inconsecventă a metodologiei riguroase.
Aplicarea consecventă și riguroasă
metodologiile pot permite comparații între studii și țări. Astfel
de comparații pot fi utilizate pentru a evalua impactul sistemelor
de sănătate și bunăstare existente asupra persoanelor fără
adăpost. De exemplu, faptul că Australia are un sistem universal
de îngrijire a sănătății poate crește utilizarea serviciilor de
sănătate de către persoanele fără adăpost în comparație cu alte
țări. Din aceste motive, utilizarea metodologiilor standardizate
a fost subliniată în literatura contemporană privind persoanele
fără adăpost [12,13] și este utilizată în studiul de față.

Maree Teesson, director adjunct (corespondență)

Centrul Național de Cercetare a Drogurilor și Alcoolului, Universitatea din New
South Wales, Sydney, New South Wales 2052, Australia.
E-mail: m.teesson@unsw.edu.au
Tracey Hodder, ofițer principal de cercetare
Departamentul de servicii de sănătate mintală, Spitalul St Vincents, Sydney,
New South Wales, Australia Neil Buhrich, profesor asociat clinic Departamentul
de medicină psihologică, Universitatea din Sydney, New South Wales, Australia.
Lipsa unei metodologii riguroase a limitat, de asemenea,
comparațiile privind prevalența tulburărilor mintale în rândul
persoanelor fără adăpost și al altor populații din aceeași țară
[12,13]. Astfel de comparații, cu control, acolo unde este posibil,
pentru variabile de confuzie, cum ar fi vârsta și sexul, permit
enumerarea amplorii problemei și pot evidenția zonele de
nevoie deosebită.
În 1997, primul studiu național de sănătate mintală și

Primit la 16 octombrie 2002; a treia revizuire 2 octombrie 2003; acceptat la 5

bunăstare (NSMHWB) a fost realizat în rândul populației generale
octombrie 2003. din Australia [14]. Acest studiu a evaluat

Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015

Machine Translated by Google
M. TEESSON, T. HODDER, N. BUHRICH
prevalența tulburărilor mintale într-un eșantion reprezentativ
de 10 641 de australieni adulți. Aceștia au fost intervievați
folosind Interviul de Diagnostic Internațional Compozit (CIDI)
[15]. Pentru studiul nostru am folosit aceeași versiune a CIDI și
este primul studiu care a folosit acest instrument de diagnostic
în rândul persoanelor fără adăpost din această țară. Ambele
studii au fost întreprinse în același an. Aceasta a oferit o
oportunitate unică de a avea date comparabile de la populația
generală australiană și un eșantion de persoane fără adăpost
din Sydney.
Cercetările privind sănătatea mintală a bărbaților și femeilor
fără adăpost din Sydney au fost limitate la ratele de schizofrenie.
Studiile până în prezent au arătat că schizofrenia este comună
în cadrul acestor două populații. Două studii au fost efectuate
la un refugiu din centrul orașului pentru bărbați fără casă în
1985 și 1990 [2,3]. Ei au descoperit că ratele de schizofrenie în
rândul bărbaților sunt de 14-16% și, respectiv, 21-26%. Într-un
studiu separat din 1993, s-a constatat că prevalența schizofreniei
în rândul femeilor fără adăpost este de 26-30% [5]. Într-un alt
studiu din 1993, s-a constatat că prevalența deficiențelor
cognitive în rândul bărbaților fără adăpost din centrul orașului
Sydney este de 25% [6]. În timp ce tulburările precum
dependența de alcool și alte droguri sunt frecvente în rândul
populațiilor fără adăpost [8,9], ele nu au fost măsurate în cadrul
populației fără adăpost din centrul orașului Sydney. Nici
prevalența tulburărilor de dispoziție și anxietate, deși aceste
afecțiuni apar frecvent în populația generală [14,16,17]. Este
rezonabil să ne așteptăm ca aceste tulburări să fie mai răspândite
în rândul persoanelor fără adăpost din cauza circumstanțelor
lor de viață defavorizate, a izolării sociale și a experiențelor de
viață traumatice [18].
Primul scop al acestui studiu a fost de a evalua prevalența
de 12 luni a tulburărilor mintale în rândul bărbaților și
femeilor fără adăpost din centrul orașului Sydney, folosind
un interviu de diagnostic structurat valid și de încredere. Cel
de-al doilea scop a fost compararea acestor date cu: (i) datele
colectate privind populațiile fără adăpost din alte orașe din
vest; și (ii) date privind un eșantion reprezentativ al populației
generale australiene, folosind același instrument și criteriile DSM-IV.Health and Wellbeing Composite International Diagnostic Interview 2.0 (CIDI
Metodă
Sydney este cel mai mare oraș din Australia și are o populație de aproximativ
3,8 milioane de locuitori. Inner Sydney are o populație de 72 000 [19] pe o
suprafață de aproximativ 16 kilometri pătrați (10 mile pătrate) care înconjoară
districtul central de afaceri. Se caracterizează prin bogăție și sărăcie extremă.
Această zonă interioară din Sydney are cea mai mare concentrație de persoane
fără adăpost și servicii pentru persoanele fără adăpost din Sydney.
Probă
Mărimea și componența populației fără adăpost din Sydney nu au fost
evaluate oficial, așa cum este cazul în majoritatea orașelor mari. Fără adăpost
Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015
163
oamenii din Sydney se împart în trei grupuri principale: (i) cei care caută cazare
în refugii pentru persoanele fără adăpost; (ii) cei care folosesc aceste refugii
pentru hrană și sprijin, dar nu pentru cazare (refugiile pentru persoanele fără
adăpost oferă majoritatea serviciilor gratuite de masă în Sydney); și (iii) cei care
sunt fără adăpost, dar nu folosesc serviciile de refugiu. În Australia, numărul
persoanelor fără adăpost care nu folosesc un refugiu pentru cazare sau sprijin
este foarte mic [4]. Eșantionul nostru a fost extras din grupurile (i) și (ii), adică
toate persoanele care iau masa la refugiile pentru persoanele fără adăpost din
Sydney. Grupul nu locuia neapărat în Sydney.
La studiu au participat cele șapte refugii majore pentru bărbați și femei fără
adăpost adulți (cu vârsta peste 18 ani) din centrul orașului Sydney. În total oferă
407 paturi, 350 pentru bărbați și 57 pentru femei. Fiecare refugiu a oferit facilități
de luat masa pentru 50–500 de persoane; prin urmare, eșantionarea pentru
bărbați a fost efectuată proporțional cu numărul de persoane care mâncau la
diferitele refugii. Femeile au fost supraeșantionate în comparație cu bărbații,
deoarece se știa mai puțin despre femeile fără adăpost din Sydney. Mărimea
minimă a eșantionului a fost stabilită la 50 pentru femei, astfel încât să permită
o analiză semnificativă. Din acest motiv, tarifele pentru bărbați și femei sunt
descrise separat în această lucrare.
Scaunele din sălile de mese ale refugiilor erau numerotate individual. Un
eșantion aleatoriu de numere de scaune a fost generat pentru fiecare sală de
mese la micul dejun, prânz și cină. Ocupantul scaunului selectat a fost abordat
în timp ce părăsea sala de mese și i-a cerut să participe la studiu. Prelevarea a
avut loc pe parcursul a 7 luni. Toți subiecții au fost abordați și intervievați de
singurul intervievator (TH) care lucrase în refugii și cunoștea mulți dintre bărbați
și femei.
Contactul anterior a îmbunătățit rata de participare la studiu și a redus
posibilitatea ca aceeași persoană să fie intervievată de două ori.
Definiția noastră a unei persoane fără adăpost, bazată pe cea a lui Gelberg și
Linn [20], a fost o persoană care „petrecuse noaptea anterioară în: (i) adăpost
de urgență; (ii) în aer liber; (iii) orice spațiu neamenajat pentru adăpost; (iv)
hotel, motel sau locuință a unei rude sau a unui prieten și nu era sigur dacă
acesta poate continua să locuiască acolo cel puțin timp
următoarele 60 de zile; (v) a declarat că nu are o casă sau un apartament
permanent la care să poată merge; sau (vi) a avut o cazare stabilă, dar a avut
nevoie de sprijin regulat din partea serviciilor pentru persoanele fără adăpost”.
Oamenii nu au fost incluși în studiu dacă aveau mai puțin de 18 ani
sau vorbea puțin engleza sau erau prea în stare de ebrietate pentru a intervieva.
Măsuri
Măsurile de studiu au inclus cinci module din National Survey of Mental
2.0) 12 months Version [15], și anume: tulburări de anxietate; tulburări de
dispoziție; tulburări legate de consumul de alcool; alte tulburări legate de
consumul de droguri; și mini examen de stare mentală. Interviul a fost conceput
pentru a fi utilizat de către intervievatorii neprofesionişti într-o varietate de
culturi şi situaţii şi a demonstrat validitatea şi fiabilitatea pentru tulburările de
anxietate, tulburările de dispoziţie şi tulburările legate de consumul de substanţe
[21]. Utilizează criteriile de diagnostic ale DSM-IV [22]. Datorită locației
interviurilor în adăposturi pentru persoanele fără adăpost, a fost administrată
varianta de hârtie și creion a interviului. În plus față de CIDI, au fost adresate și
întrebări privind utilizarea serviciilor din Australian National Health Survey [23].
CIDI este considerat nesigur în diagnosticarea schizofreniei [15].
Prin urmare, am folosit următoarea metodă pentru a evalua schizofrenia: un
screening complet structurat pentru tulburările psihotice [24], inclusiv
observațiile intervievatorilor și o evaluare a clinicianului de către un psihiatru (NB). The
Machine Translated by Google

164 TULBURĂRILE PSIHIATRICE PRIN ȘI PERSOANELOR DIN INTERIOR SYDNEY

Screenerul psihozei cuprinde șapte elemente legate de simptome care ar putea să fi femei), 41% dintre bărbați și 54% dintre femei au avut unul sau mai mulți copii.

apărut în ultimele 12 luni. Sunt iluzii de control; interferența gândirii și pasivitatea; iluzii În ceea ce privește condițiile de viață, eșantionul a petrecut noaptea precedentă cazat în

de referință sau persecuție; iluzii grandioase; și diagnosticul (pe viață) al schizofreniei. S-a multe locuri: 75% într-un cămin; 8% la locul lor; 6% într-o pensiune sau pensiune, hotel

dovedit a fi un screener sensibil și specific pentru schizofrenie [24]. Acest proces de sau motel; 5%; intr-o masina/parcare/ strada/'squat'; 1% într-un spital de psihiatrie și 4%

screening a fost însoțit de observații bazate pe secțiunea de observații ale intervievatorului au stat în altă parte, cum ar fi cu prietenii.

din CIDI.

Dacă o persoană a răspuns „Da” la cel puțin un element din observațiile de screener sau
Prevalența tulburărilor mintale
de intervievator, atunci a fost întrebat dacă ar permite psihiatrului să-i intervieveze.

Psihiatrul, folosind criteriile DSM-IV, a evaluat persoana ca având „schizofrenie clară,

Tabelul 1 prezintă ratele de prevalență pe 12 luni a patru tulburări mintale în rândul
schizofrenie posibilă sau schizofrenie improbabilă” în timpul vieții. Schizofrenia definitivă
persoanelor fără adăpost din centrul orașului Sydney și în populația generală australiană,
a fost evaluată atunci când o persoană a îndeplinit toate criteriile pentru schizofrenia DSM-
folosind criteriile DSM-IV. Din motivele discutate mai sus, nu am folosit CIDI pentru a
IV, posibil a fost evaluată atunci când au existat unele simptome (de exemplu, simptome
diagnostica schizofrenia. Din cele 210 de persoane intervievate, 124 (84 de bărbați și 40
negative), dar nu sunt suficiente pentru diagnostic. Puțin probabil a fost evaluat atunci
de femei) s-au depistat pozitiv pentru psihoză utilizând Psychosis Screener și observația
când nu existau dovezi actuale de schizofrenie.
intervievatorului. Dintre cele 124, 81 (52 de bărbați și 29 de femei) au fost evaluate de

psihiatru. Restul de 43 au refuzat interviul sau nu au putut fi localizați.

Diagnosticul clinic s-a bazat pe o evaluare a simptomelor conform criteriilor DSM-IV cu

cerința diagnostică a unui istoric de 6 luni bazat pe internarea anterioară pentru

schizofrenie sau boală mintală. The

evaluarea a durat între 20 și 40 de minute. Bărbați

Scala Scurtă de Evaluare Psihiatrică [25] a fost completată pentru a evalua severitatea

simptomelor. Această metodă a înlocuit secțiunea de schizofrenie a CIDI, care s-a dovedit Șaptezeci și trei la sută dintre bărbați au îndeplinit criteriile pentru cel puțin o
a avea o validitate și fiabilitate slabe [21]. tulburare mintală în ultimele 12 luni sau de-a lungul vieții pentru schizofrenie. Patruzeci
la sută dintre bărbați au îndeplinit criteriile pentru cel puțin două tulburări mintale. Cel mai comun

tulburările în rândul bărbaților au fost tulburări legate de consumul de substanțe, în principal

tulburări de consum de alcool, canabis sau opiacee.

Procedură

Subiecții selectați pentru studiu au fost abordați de intervievatorul care a evidențiat femei
studiul și le-a oferit o Fișă de informații care le-a explicat în detaliu scopurile, procedura și

acordul de confidențialitate. Optzeci și unu la sută dintre femei au îndeplinit criteriile pentru cel puțin o tulburare

Toate interviurile au fost finalizate de TH, un intervievator laic care a fost instruit în mintală în ultimele 12 luni. Cincizeci la sută dintre femei au îndeplinit criteriile pentru cel

furnizarea CIDI. Durata medie a interviului a fost de 75 de minute. Studiul a fost aprobat puțin două tulburări mintale. Cele mai frecvente tulburări în rândul femeilor au fost

de comitetele de etică corespunzătoare. tulburările afective urmate de tulburările legate de consumul de substanțe, altele decât

alcoolul. Treizeci și șase la sută dintre femei au îndeplinit criteriile pentru una sau mai

multe tulburări de anxietate.

Analiza datelor
Comorbiditate
CIDI a fost punctat folosind algoritmi furnizați de Biroul Australian de Statistică și a

fost punctat în mod consecvent cu scorul de la Australian National Survey of Mental A existat o comorbiditate considerabilă între tulburările mintale. Unul din cinci bărbați

Health and Wellbeing. Estimarea prevalenței pentru orice tulburare mintală dată se (20%) și 29% dintre femei au îndeplinit criteriile pentru două tulburări mintale, predominant

bazează pe numărul de persoane care au fost evaluate pentru acea tulburare. Estimările alcool și tulburări afective la bărbați și tulburări de dispoziție și anxietate la femei. Unul

de prevalență pentru tulburările comorbide se bazează pe numărul de persoane care au din cinci bărbați (20%) și 21% dintre femei au îndeplinit criteriile pentru trei sau mai multe

fost evaluate pentru toate tulburările, adică care au finalizat întregul interviu. tulburări mintale.

Comparație cu populația generală australiană

Rezultate
Tabelul 1 prezintă și date din Sondajul Național de Sănătate Mintală și Bunăstare [14].

Două sute optzeci și nouă de persoane au fost abordate pentru a participa la studiu, Prevalența oricărei tulburări mintale este de patru ori mai mare în rândul bărbaților și

dintre care 79 au refuzat sau au fost excluse. Două sute zece persoane (160 bărbați și 50 femeilor fără adăpost din centrul orașului Sydney decât în populația generală din

femei) au fost de acord să ia parte la studiu, o rată de participare de 73%. Australia. Estimările de prevalență pe douăsprezece luni pentru tulburările legate de

consumul de alcool, alte tulburări legate de consumul de droguri, tulburările afective și

Vârsta medie a bărbaților a fost de 44 de ani (SD ± 16) iar a femeilor a fost de 39 de ani de anxietate sunt semnificativ mai mari în rândul populației fără adăpost din centrul

(SD ± 14); 59% dintre bărbați și 56% dintre femeile care au fost intervievați sunt născuți în orașului Sydney decât în rândul populației generale din Australia. Prevalența dependenței

Australia. Majoritatea subiecților au părăsit școala înainte de vârsta de 17 ani (65% bărbați de opiacee-abuz și a dependenței de sedative-abuz este mult mai mare în rândul

și 62% femei). Puțini oameni au fost căsătoriți sau într-o relație de facto (nu s-au căsătorit persoanelor fără adăpost din centrul orașului Sydney decât în rândul populației cu

niciodată 67% bărbați și 46% domiciliul din această țară.

Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015

Machine Translated by Google

M. TEESSON, T. HODDER, N. BUHRICH 165

Comparație cu alte studii internaționale Discuţie

Tabelele 2,3 compară rezultatele a patru studii de prevalență în rândul Ratele tulburărilor mintale și ale comorbidității mentale
fără adăpost la prezentul studiu, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În timp ce fiecare
tulburările sunt ridicate în rândul persoanelor fără adăpost în interior
Studiul a folosit măsuri validate, una dintre limitările majore pentru direct
Sydney. Aceste rate sunt în concordanță cu studiile între
comparația este faptul că intervalele de timp pentru evaluare diferă la fel
populațiile fără adăpost din SUA [1,9], Australia [2–6],
măsurile în sine. Prin urmare, această comparație poate fi doar indicativă. A
și Europa [7,12,13].
existat un studiu de la Madrid care a folosit CIDI pentru evaluare
Acesta este primul studiu care evaluează prevalența bolilor mentale
tulburări mintale în rândul persoanelor fără adăpost [13]. Studiul de la Madrid deci
oferă cea mai puternică comparație internațională cu studiul de față.
tulburări în rândul persoanelor fără adăpost în paralel cu a

Studiul de la Madrid a constatat tulburări legate de consumul de substanțe și tulburări afective studiu național în populația generală, folosind același
să fie constant mai scăzut decât în studiul actual de la Sydney.
instrumente. Ne permite să concluzionam cu încredere că

Tabelul 1. Prevalența tulburărilor mintale în rândul persoanelor fără adăpost din centrul orașului Sydney și în populația generală
australiană

Fără adăpost în Sydney Populația australiană

Bărbați femei Toți oamenii
n = 160 n = 50 n = 10 641 %
% %

Tulburări psihotice
Schizofrenie 23 46 0,5
Tulburări legate de consumul de substanțe

Dependență de alcool-abuz 49 15 6
Alte dependențe de droguri-abuz 34 44 3
Dependență-abuz de opiacee 19 23 0,3
Dependență-abuz de canabis 22 18 2
Dependență-abuz sedativ 10 13 0,5
Dependenta de stimulare-abuz 8 10 0,3
9 13 –
Alte dependențe de substanțe-abuz
Tulburări afective
Orice tulburare afectiva 28 48 7
Orice depresie majoră 22 38 6
Tulburare distimică 4 8 1
Tulburări de anxietate
Orice tulburare de anxietate 22 36 6
Orice tulburare de panică 7 19 1
Fobie sociala 8 10 3
Tulburare de anxietate generalizată 8 10 3
Orice tulburare psihică 73 81 18

Tabelul 2. Comparația ratelor de prevalență între studiile bărbaților fără adăpost

Referinţă Los Angeles 1988 Munchen Madrid Melbourne Sydney

(6 luni) [1] 1989/90 1993/94 1990 (1 1996/97
n = 328 % (6 luni) [12] (12 luni) [13] n lună) [4] n = (12 luni)
n = 146 = 205 % 272 %
% n = 160
%

Schizofrenie 12 10 2 18 23
Tulburări legate de consumul de alcool 27 71 32 22 49
Tulburări legate de consumul de droguri 10 10 10 5 34
Tulburări depresive 21 24 11 12 28
14 14 – – 22
Tulburări de anxietate

Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015

Machine Translated by Google

166 TULBURĂRILE PSIHIATRICE PRIN ȘI PERSOANELOR DIN INTERIOR SYDNEY

Tabelul 3. Comparația ratelor de prevalență a tulburărilor mintale din studiile asupra femeilor fără adăpost

Referinţă Munchen St Louis Melbourne Madrid Sydney

1989 (6 1989/90 1990 (1 1993/94 1996/97
luni) [12] n (6 luni) [10] lună) [4] n = (12 luni) [13] (12 luni)
= 32 n = 300 69 % n = 56
n = 50
% % % %

Schizofrenie 11 3 35 2 46
Tulburări legate de consumul de alcool 18 11 – 12 15
Tulburări legate de consumul de droguri 7 10 12 11 44
Tulburări depresive 15 21 9 23 48
9 – – – 36
Tulburări de anxietate

ratele de prevalență la 12 luni ale tulburărilor mintale DSM-IV sunt mult
mai mari în rândul persoanelor fără adăpost decât în
populația generală din Australia. Acest lucru este valabil pentru toate
tulburările evaluate. Prevalența ridicată a schizofreniei în rândul
persoanelor fără adăpost din Sydney este o preocupare considerabilă.
Rate ridicate de prevalență a schizofreniei
în cadrul acestei populaţii au fost raportate de aceşti autori
în ultimii 10 ani. În ciuda furnizării timpurii
strategii de intervenție, reducerea spitalizării pe termen lung și furnizarea
de îngrijiri comunitare, o minoritate
persoanele cu schizofrenie sunt încă fără adăpost în interior
orașul Sydney. Schizofrenia este în mod clar o tulburare foarte debilitantă.
În anul 2000, primele estimări naţionale
asupra psihozei a întărit consecințele debilitante ale
schizofrenie [24]. Studiul a estimat că 0,5% din
Populația australiană a avut schizofrenie și că ei
au fost dezavantajate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, venitul, mai larg
rezultatele sociale și rezultatele generale de sănătate.
Un punct forte al acestui studiu este că permite date despre
persoanele fără adăpost din Sydney să fie comparate cu datele
că studiul de la Madrid s-a bazat pe auto-raport, în timp ce
Studiul de la Sydney a inclus evaluarea clinică. Ratele
de tulburări depresive variază foarte mult de la un eșantion la altul,
cu rate mai mari în Sydney comparativ cu Madrid
studiu. Variația largă nu este explicată în mod evident dar
ratele mai mari din Sydney sunt în concordanță cu ratele ridicate
de sinucidere (foarte corelat cu depresia), găsit în
Australia comparativ cu alte țări [26]. In timp ce
tulburările legate de consumul de alcool sunt foarte răspândite în ambele
Studiile Madrid și Sydney, cele mai izbitoare diferențe
apar în tulburările consumului de droguri. Emitem ipoteza că aceasta este
rezultatul tendințelor recente privind disponibilitatea drogurilor în
Australia, inclusiv o creștere a disponibilității heroinei ca
subliniat mai jos. Acest lucru subliniază potențialul cauzal
rolul dependenței de droguri în persoanele fără adăpost și evidențiază
importanța comparațiilor transnaționale.
Cele mai comune droguri de dependență au fost canabisul
si opiacee. Aproape 20% dintre bărbații fără adăpost din Sydney
erau dependenți de opiacee (mai ales heroină) în comparație cu
5% dintre bărbații fără adăpost din Madrid. Această diferență este izbitoare,

din alte studii. Am comparat datele noastre cu datele
asupra populațiilor fără adăpost dintr-o serie de țări.
Cele mai puternice comparații se pot face cu Madrid
[13]. Cele mai frecvente tulburări mintale în rândul bărbaților fără casă
din Sydney și Madrid au fost tulburările legate de consumul de alcool.
Femeile fără adăpost din Madrid erau cel mai probabil să o facă
îndeplinesc criteriile pentru o tulburare afectivă în timp ce persoanele fără adăpost
femeile din Sydney erau cel mai probabil să îndeplinească criteriile pentru a
tulburarea consumului de droguri. Prevalența consumului de substanțe
tulburări (altele decât alcoolul) a fost mult mai mare printre
având în vedere ratele similare ale consumului de heroină în rândul adulților
populația din Australia (1,3%) și Spania (1,1%) [14,27].
A existat o inițiere majoră a consumului de heroină în Australia
din 1982 până în 1985. De la sfârșitul anului 1997 au existat
indicii privind creșterea consumului de heroină în rândul adulților tineri
în Australia [28]. Creșterile recente ale consumului de heroină în
Australia se poate reflecta în ratele ridicate de utilizare și
dependenta observata in randul persoanelor fara adapost, in aceasta
studiu.
Rata scăzută a tulburărilor legate de consumul de droguri în rândul persoanelor fără adăpost

bărbați și femei fără adăpost în Sydney, decât în Madrid.
Consecvența în metodologie, vârstă și sex
profilurile studiilor efectuate la Sydney și Madrid
ar indica faptul că diferențele dintre ratele de prevalență
nu se datorează exclusiv diferențelor de metodologie. The
motivele diferențelor sunt probabil să difere de la un punct la altul
diferite tulburări. Diferențele mari în ratele de prevalență pentru
schizofrenie reflectă probabil faptul
oamenii din Madrid au fost evidențiați și de Vazquez
et al. [13]. Ei sugerează că unul dintre motivele scăzute
prevalența acestor tulburări a fost aceea „mai tânără, grea”.
consumatorii de droguri nu sunt încorporați în mod disproporționat în
populația fără adăpost, deoarece majoritatea locuiesc cu
familiile lor'. Cu toate acestea, profilul de vârstă al probelor extrase
pentru ambele studii este izbitor de asemănătoare. E puțin de făcut
sugerează că sprijinul familiei pentru tinerii consumatori de droguri diferă

Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015

Machine Translated by Google
M. TEESSON, T. HODDER, N. BUHRICH
în Sydney și Madrid. Factorii care contribuie la ratele diferite ale
tulburărilor legate de consumul de droguri în aceste două orașe
deci trebuie elucidate.
Rămân o serie de limitări până în prezent
studiu. Studiul nu ține cont de variație
modele de participare la refugii; adică unii oameni
va folosi refugiile pentru masă o dată pe zi, unele de două ori,
iar unii îl pot folosi de trei ori pe zi. Preocuparea este
că utilizatorii grei pot fi diferiți și mai probabil să fie
bolnav mintal decât utilizatorii rare ai serviciilor alimentare.
Deși o astfel de ponderare ar oferi un anumit nivel de
precizie mai mare în estimările prevalenței, întrebând
indivizii fără adăpost, astfel de informații ar fi nesigure și
observarea directă ar fi fost prohibitiv de costisitoare și nu ar fi
fezabilă în cadrul unui
refugiu fără adăpost. Cu toate acestea, ratele de prevalență ale
tulburările mintale sunt cu mult mai mari decât cele australiane
populația generală și comparabilă cu cea internațională
studii asupra persoanelor fără adăpost că o astfel de ponderare, în timp ce acesta
ar ține seama de posibilitatea ca utilizatorii frecventi
este mai probabil să aibă tulburări mintale, este puțin probabil să aibă
modifica substanțial orice concluzii ale lucrării.
Strategii de intervenție în rândul persoanelor fără adăpost în
Australia a avut tendința de a se concentra pe tulburările psihotice
[29] și acest lucru este potrivit. Acum eforturi mai intense
sunt necesare pentru a aborda ratele ridicate ale altor mintale
tulburări și tulburări psihice comorbide în cadrul acesteia
populatie. Am arătat că aceste rate ridicate, în special ale
tulburărilor mintale comorbide și ale consumului de substanțe
tulburări, nu sunt limitate doar la Australia. Comoritatea și ratele
ridicate de consum de substanțe și alte psihice
tulburările constituie o provocare semnificativă pentru serviciile
adecvate, strategiile de tratament și sănătatea publică
cercetare atât în Australia, cât și la nivel internațional. Vazquez
et al. [13] susțin că complexitatea problemei de
persoanele fără adăpost beneficiază nu numai din interiorul țării, ci
de asemenea, studii între ţări. Astfel de comparații au fost
făcute în lucrarea actuală, totuși, mai departe internațional
Cercetarea în sănătatea publică este necesară dacă vrem să înțelegem
problema socială internațională majoră a lipsei de adăpost.
Mulțumiri
Misiunea orașului Sydney, Societatea Sf. Vincent de
Paul, Armata Salvării, Misiunea Wesley, Haymarket
Fundația și Centrul pentru Sănătate Mintală.
Referințe
1.Koegel P, Burnam A, Farr RK. Prevalența specificului
tulburări psihiatrice în rândul persoanelor fără adăpost din centrul
orașului Los Angeles. Arhivele Psihiatriei Generale 1998; 45:1085–
1092.
Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015
167
2.Doutney C, Buhrich N, Virgona A et al. Prevalența
schizofrenie într-un refugiu pentru bărbați fără adăpost. Australian and
New Zealand Journal of Psychiatry 1995; 19:233–238.
3. Teesson M, Buhrich N. Prevalența schizofreniei într-un refugiu pentru
bărbați fără adăpost: o urmărire de cinci ani. Buletinul de psihiatrie
1990; 14:597–600.
4.Herrman HE, McGorry PD, Bennett PA, van Riel R, Singh B.
Prevalența tulburărilor mintale severe la persoanele dezafiliate
și fără adăpost din Melbourne interior. Jurnalul American de
Psihiatrie 1989; 146:1179–1184.
5.Virgona A, Buhrich N, Teesson M. Prevalența schizofreniei în rândul
femeilor din refugii pentru persoanele fără adăpost. Australian and
New Zealand Journal of Psychiatry 1993; 27:405–410.
6.Teesson M, Buhrich N. Prevalența deficiențelor cognitive într-un hostel
mare pentru bărbați fără adăpost. Spitalul și Psihiatrie Comunitară
1993; 44:1187–1189.
7.Gill B, Meltzer H, Hinds K. Prevalența psihiatriei
morbiditatea în rândul adulților fără adăpost. OPCS Surveys of
Psychiatric Morbidity in Great Britain 1996 Buletin nr. 3.
8.Koegel P, Burnam A. Alcoolism printre adulții fără adăpost din centrul
orașului Los Angeles. Arhivele Psihiatriei Generale 1988; 45:1011–1018.
9.Fischer PJ, Breakey WR. Epidemiologia alcoolului, drogurilor și tulburărilor
mintale în rândul persoanelor fără adăpost. Psiholog american 1991;
46:1115–1128.
10.Smith EM, North CS, Spitznagel EL. Alcoolul, drogurile și
comorbiditatea psihiatrică în rândul femeilor fără adăpost: un
studiu epidemiologic. Journal of Clinical Psychiatry 1993;
54:82–87.
11.Harris M, Bachrach LL. Perspective asupra persoanelor fără adăpost bolnave mintal
femei. Spitalul și Psihiatrie Comunitară 1990; 41:253–254.
12.Fichter MM, Koniarczyk M, Greifenhagen A, et al. Mental
boală la un eșantion reprezentativ de bărbați fără adăpost din
Munchen, Germania. Arhivele Europene de Psihiatrie și Neuroscience
Clinică 1996; 246:185–196.
13.Vazquez C, Munoz M, Sanz J. Viață și 12 luni
prevalența tulburărilor mintale DSM-III-R în rândul persoanelor fără
adăpost din Madrid: un studiu european folosind CIDI. Acta Psychiatrica
Scandinavica 1997; 95:523–530.
14.Biroul Australian de Statistică. Sănătate mintală și bunăstare: Profilul
adulților, Australia. Australia, Nr. catalog, 4326.0.
Canberra: Biroul Australian de Statistică, 1997.
15.Biroul Australian de Statistică. Ancheta Națională a Mentalului
Sănătatea și bunăstarea adulților: Ghid pentru utilizatori și interviu.
Australia, Catalog nr. 4327,0. Canberra: Biroul Australian de Statistică,
1997.
16.Kessler RC, McGonagle KA, Zhao S și colab. Toată viața și
Prevalența la 12 luni a tulburărilor psihice DSM-III-R în Statele Unite:
rezultate din Sondajul Național de Comorbiditate.
Arhivele Psihiatriei Generale 1994; 51:8–19.
17. Regier D, Boyd J, Rae D și colab. Prevalența de o lună a tulburărilor
mintale în SUA – pe baza celor cinci situri de captare a zonei
epidemiologice. Arhivele Psihiatriei Generale 1998; 45:977–986.
18.Susser E, Struening EL, Conover S. Experiențele din copilărie ale
bărbaților fără adăpost. Jurnalul American de Psihiatrie 1987;
144:1599–1601.
19.Biroul Australian de Statistică. Recensământul Populației și Locuințelor
din 1991. Australia, Nr. catalog, 2722.1. Sydney: Biroul Australian de
Statistică, 1994.
20.Gelberg L, Linn L. Evaluarea sănătății fizice a adulților fără adăpost.
Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane 1989; 262:1973–1979.
21. Andrews G, Peters L. Proprietăți psihometrice ale CIDI.
Psihiatrie socială și epidemiologie psihiatrică 1998; 33:80–88.
Machine Translated by Google

168 TULBURĂRILE PSIHIATRICE PRIN ȘI PERSOANELOR DIN INTERIOR SYDNEY

22.Asociația Americană de Psihiatrie. Diagnostic și statistic
manual de tulburări mintale, edn a IV-a. Washington, DC, American
Psychiatric Press, 1994.
23.Biroul Australian de Statistică. Ancheta Națională de Sănătate.
Australia, Nr. catalog, 4364.0. Canberra: Biroul Australian de Statistică,
1995.
24.Jablensky A, McGrath J, Herrman H și colab. Tulburări psihotice în zonele
urbane: O prezentare generală a studiului privind tulburările cu
prevalență scăzută. Jurnalul de Psihiatrie din Australia și Noua Zeelandă
2000; 34:221–236.
25.Lukoff D, Liberman RP, Nuechterlein KH. Monitorizarea simptomelor în
reabilitarea pacienților schizofrenici. Schizofrenia Buletin 1986; 12:578–
593.
26.Whiteford H, Teesson M, Scheurer D, Jamison D. Răspuns la povara bolii
mintale. Raport întocmit pentru OMS
Comisia pentru Macroeconomie și Sănătate (incluzând raportul reuniunii
sponsorizate de Comisia OMS pentru Macroeconomie și Sănătate și
Banca Mondială, desfășurată la Universitatea din California, Los
Angeles, 1-2 noiembrie 2000).
2001.
27.Rodriguez ME, Anglin MD. Epidemiologia consumului ilicit de droguri în
Spania. Buletin despre narcotice 1987: Numărul 2.
28.Hall W, Darke S. Trends in opiate overdoge mortality in Australia
1979–95. Dependența de droguri și alcool 1998; 52:71–77.
29.Buhrich N, Teesson M. Impactul unui serviciu de ajutor psihiatric pentru
persoanele fără adăpost cu schizofrenie. Servicii de psihiatrie
1996; 47:644–646.

Descărcat de pe anp.sagepub.com la UNIV OF VIRGINIA pe 10 aprilie 2015