Terapii scurte, centrate pe solutie

Tipuri psihoterapie

        Psihoterapia de scurta durata a aparut pe terenul psihanalizei si a imbracat forma terapiilor dinamice de
scurta durata. Astazi, sunt incluse in cadrul terapiilor scurte si alte sisteme terapeutice moderne, cum ar fi
terapia ericksoniana, terapiile cognitiv-comportamentale, terapia rational-emotiva, terapia strategica sau
terapia prin interventie paradoxala.
        Daca psihoterapia de lunga durata il ajuta pe client sa inteleaga in ce consta problema sa punandu-se
accentul pe explicatii (interpretarile reprezentand instrumentul terapeutic de baza), obiectivul terapiei scurte
este solutionarea problemei, iar demersurile de scurta durata se axeaza pe intructiuni, avand un caracter mai
directiv.
        Principalele caracteristici ale terapiilor scurte sunt urmatoarele (Barret-Kruse, 1994; Koss&Butcher,
1986; OConnell, 1998):
  - ideea ca fiecare persoana poseda resursele necesare rezolvarii problemelor cu care se confrunta;
  - acceptarea definitiei pe care clientul o da problemei sale;
  - formarea aliantei terapeutice cat mai repede posibil;
  - atribuirea succesului; terapeutul nu face altceva decat sa creeze un cadru care sa-i permita clientului sa
identifice si sa utilizeze resursele pe care le are;
  - evitarea angajarii clientului la un efort deosebit (in caz contract beneficiile terapiei ar fi mai mici decat
"investitiile" clientului);
  - obiectivarea, descrierea, mai degraba decat personalizarea comportamentului clientului (in caz contrar s-
ar putea ajunge la culpabilizarea acestuia);
  - centrarea pe "aici si acum"; incursiunile in trecut sunt limitate si focalizate doar pe problema prezenta a
clientului;
  - existenta unor obiective clare, specifice si tangibile in timpul disponibil;
  - schimbarea terapeutica nu este asteptata, ea este sistematic provocata;
  - asumarea de catre terapeut a responsabilitatii de a influenta clientul intr-o maniera evidenta, deschisa.
        In psihoterapia de scurta durata, relatia terapeutica este una de tip colaborativ, in care orice alt
comportament decat cel asteptat din partea clientului este receptat nu ca rezistenta, ci ca semn al dorintei de
colaborare a acestuia. Principiul care guverneaza o astfel de relatie terapeutica este formulat de S. de Shazer
astfel: "Nu exista esec, exista feedback". Aceasta perspectiva are la baza increderea in resursele clientului si
in dorinta sa de vindecare, credinta ca cel mai mare expert intr-o problema este chiar cel care are problema
respectiva.
        Hoyt (1989) considera ca mesajul care se ascunde de fapt in spatele conceptului de psihoterapie scurta
este urmatorul: "nu pierdeti timpul; prindeti momentul potrivit pentru a actiona".

Psihoterapie individuala
Psihoterapii

     Psihoterapia este atat o metoda de tratament psihologic, cat si un mijloc de acces la o mai buna
cunoastere de sine si o perceptie mai fina a realului.
     Exista mai multe motive pentru care oamenii merg la psihoterapeut. Cel mai adesea, cineva apeleaza la
psihoterapie cand comportamentul de zi cu zi intra in conflict cu criteriile sociale de normalitate si/sau cu
propriul simt de adaptare adecvata. Cineva vine la cabinet dupa ce a incercat fara succes sa faca fata
propriilor probleme; aceasta persoana se poate decide singura sau poate fi sfatuita de prieteni, familie,
medici etc.
In unele cazuri, disconfortul psihologic asociat problemelor medicale de durata poate fi ameliorat prin
psihoterapie.
     De asemenea, diversele schimbari ce pot interveni, de la lipsa unui loc de munca si pana la pierderea unei
persoane apropiate, pot declansa sau inrautati anumite disfunctionalitati la nivel psihic, fiind necesar ajutorul
extern specializat.
     Un segment important din cei care vin la psihoterapie, este constituit de studentii care vor sa-si
imbunatateasca performantele academice sau relatiile interpersonale.
Psihoterapie de cuplu
Psihoterapii

     Persoanele care vin la terapie de cuplu prezinta de obicei urmatoarele tipuri de probleme:
- au o imagine de sine negativa;
- comunicarea cu partenerul este indirecta si nesincera;
- regulile din interiorul cuplului sunt rigide si neacceptate de ceilalti;
- relatiile de prietenie cu alte persoane si cupluri sunt putine si formale.
     Terapeutul de cuplu ajuta aceste persoane, oferindu-le o perspectiva obiectiva si competenta a situatiei in
care se afla si lucrand impreuna pentru descoperirea unor alternative reale de rezolvare  a problemelor de
cuplu.

Psihoterapie pentru copil si familie

Psihoterapii

    Multi parinti se intreaba de ce este necesar sa se adreseze unui psiholog pentru a le rezolva problemele pe
care acestia le au cu proprii copii. In multe cazuri nu este suficient sa-ti doresti sa fii un parinte bun si sa
aplici propria experienta in educatia copilului tau.
    Viata unui copil poate fi perturbata sau chiar afectata sever,  intr-un un moment sau altul, de evenimentele
(unele nefericite) care se petrec in familia lui. Unele dintre aceste evenimente pot deranja superficial viata
copilului, altele insa pot provoca crize grave care-i afecteaza existenta in profunzime.
    Exemple de astfel de evenimente sunt: moartea ori spitalizarea unui parinte, divortul parintilor,
problemele psihice ale acestora, nasterea unui frate, boala copilului sau unele interventii chirurgicale,
inceperea scolii.              
    Soaptele, privirile celor din jur, plansul, tacerile, in cursul unui divort, furia si cuvintele dure schimbate
intre parinti pot traumatiza in asa masura copilul, incat el se va intreba tot mai des daca nu cumva el este
responsabil de aceste pierderi/schimbari. Exista, de asemenea, cateva pericole la care sunt expusi copiii in
interactiunile lor cotidiene din mediul lor de viata: scoala, cartierul in care locuiesc, grupurile de prieteni.
    Ca parinti, este firesc sa incercati sa-i feriti de astfel de evenimente sau pericole. Exista un instinct natural
care va indeamna sa-i protejati de trauma fizica sau psihica si este adevarat ca adeseori reusiti in astfel de
actiuni. Sunt insa situatii carora nu stiti sa le faceti fata, in care nu stiti cum este mai bine sa procedati asa
incat nici copilul si nici relatia cu el sa nu aiba de suferit.
    In astfel de situatii psihologul este cel care da repere parintilor, ii ajuta sa gestionze, sa inteleaga, sa
rezolve situatiile dificile, de crize prin care familia trece la un moment dat. Apeland la serviciile unui
psiholog, acesta va fi disponibil, va va respecta, va fi sincer si atent cu dumneavoastra, va va intelege, va fi
discret si impreuna veti gasi o solutie.

Consiliere psihologica
Psihoterapii

    Consilierea psihologica este o interventie psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii
personale sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament.
(Daniel David - Psihologie clinica si psihoterapie, 2006).
    Aceasta este indicata persoanelor care se confrunta cu diverse probleme interpersonale ce pot fi rezolvate
prin luarea unor decizii in concordanta cu nevoile si motivele personale.
    Scopul consilierii consta in folosirea mai eficienta a resurselor personale ale celui care solicita asistenta
psihologica si in ameliorarea problemelor psihoemotionale si de comportament.
    In urma procesului de consiliere psihologica, indivizii invata sa-si dezvolte noi strategii de rezolvare a
problemelor cu care se confrunta, prin activarea propriilor resurse blocate.
    Consilierea psihologica necesita o perioada mai scurta de timp decat psihoterapia, de regula 6-10 sedinte,
si poate avea trei tipuri de beneficiari: indivizi, cupluri si familii, grupuri.
    Spre deosebire de psihoterapie care se focalizeaza pe interventia psihologica in psihopatologie, consilierea
psihologica se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie
somatica in care sunt implicati factori psihologici.
Consiliere vocationala
Psihoterapii

Populatia si domeniul tinta:

�        elevi si studenti;
�        cadre didactice.
Scop:
�        identificarea aptitudinilor, valorilor si intereselor profesionale
�        identificarea congruentei dintre aptitudinile, valorile si interesele profesionale si
profilul profesiunii si carierei alese
�         dezvoltarea capacitatii de luare a deciziilor privind cariera si a deprinderilor de
integrare pe piata muncii 

Paşii în luarea deciziilor:

 Identificarea problemei;
 Adunarea informaţiilor necesare;
 Ordonarea soluţiilor potrivite;
 Alegerea celei mai avantajoase soluţii;
 Acţionarea în continuare cu cele propuse.